ÎNVĂŢAREA CITIRII ȘI A SCRIERII (ÎNVĂȚAREA CITIT-SCRISULUI) ÎN CLASA I

EMERGENȚA CITIT-SCRISULUI ÎN DEBUTUL ȘCOLARITĂȚII OBLIGATORII

(Partea I)

I. INTRODUCERE: LECTURI CURRICULARE, LECTURI DIDACTICE – ELEMENTE DE NOUTATE ÎN NOUL CURRICULUM PENTRU CLASA
PREGĂTITOARE ŞI CLASA I_COMUNICARE ÎN LIMBA ROMÂNĂ

INTRODUCERE 1_Cadrul curricular-didactic european comun de referinţă pentru predarea-învăţarea citit-scrisului în limba maternă (CCECR)

Principalele direcții de modernizare a curriculumului românesc au la bază diagnoza actualului curriculum și a sistemului de educație, dar și câteva repere europene, precum cadrul
calificărilor și competențele-cheie. Două dintre aceste direcții, promovate de OECD, sunt flexibilizarea curriculumului prin personalizarea educației și centrarea pe elev.
Acestea implică atât o bună cunoaștere a nevoilor de dezvoltare ale elevului, în funcție de care se construiește demersul educațional, cât și utilizarea unor strategii didactice care să
angajeze în activitate toți elevii și care să permită adecvarea la diferitele nevoi și stiluri de învățare ale acestora.

INTRODUCERE 2_Legea educaţiei şi noul cadru curricular-didactic pentru învăţământul primar

Programele aprobate prin OMEN 3418/2013 (atât pentru limba română maternă, cât și pentru limba română nematernă: pentru școlile și secțiile cu predare în limba maghiară) au
fost adaptate în funcție de noutățile apărute în Planul-cadru pentru învățământul primar aprobat prin OMEN 3371/2013, potrivit căruia disciplinele din trunchiul comun au alocat
un număr fix de ore. Odată cu dispariția plajei orare, au dispărut și conținuturile marcate cu asterisc, destinate a fi parcurse în situația în care cadrul didactic ar fi optat să
folosească plaja orară pentru extindere. Drept consecință, în programele școlare aprobate prin OMEN 3418/2013, toate competențele și conținuturile au caracter
obligatoriu.

Programele au o structură nouă, care permite introducerea într-un singur format a celor trei programe de clasă pregătitoare, clasa I și clasa a II-a, pentru o mai bună
vizualizare și urmărire a continuității și progresului la nivelul competențelor și conținuturilor. Această prezentare ajută la o conectare permanentă cu clasele anterioare
și/sau următoare, asigurând coerența curriculumului, orizontală și verticală, inclusiv între nivelurile de școlaritate.

Alt element de noutate îl reprezintă structurarea conținuturilor pe domenii specifice fiecărei discipline, care, de asemenea, să arate continuitatea și progresul de la un an de studiu la
altul. Competențele specifice și conținuturile cuprinse în programe sunt în strânsă corelație. Noua programă conține o prezentare mai detaliată a conținuturilor, cu scopul de
a sublinia elementele asupra cărora trebuie să se pună accent în exersarea competențelor specifice.

Gruparea conținuturilor pe domenii ajută la urmărirea apariției/continuității/evoluției acestora de la un an de studiu la altul. De reținut faptul că exemplele de activități de
învățare sunt doar propuneri de valorificare a experiențelor concrete ale copiilor, ele putând fi sau nu folosite, completate, adaptate în funcție de condițiile oferite de
colectivul de elevi, de materialele și mijloacele didactice avute la dispoziție. Fiecare cadru didactic poate veni cu propriile propuneri de activități de învățare, subordonate aceluiași
scop: formarea competențelor specifice prevăzute de programa școlară.

1
INTRODUCERE 3_ELEMENTE DE NOUTATE ÎN CURRICULUMUL PENTRU CLASA PREGĂTITOARE ŞI CLASA I

3.1 ELEMENTE DE NOUTATE PREZENTE LA CLASA PREGĂTITOARE

Pentru elementele pregătitoare, studiate și exersate până în prezent în primele 6-8 săptămâni din clasa I, avem acum la dispoziție un întreg an școlar.
Iată de ce noua programă include la Comunicare în limba română trasarea elementelor grafice care intră în componența literelor de mână: linii, puncte, bastonașe, zale,
bucle, semiovale, ovale, nodulețe (competența specifică 4.1.).
Aceasta presupune exersarea musculaturii fine a mâinii și coordonarea vizual-auditiv-motrică, elemente absolut necesare pentru învățarea scrierii de mână la clasa I.
Desigur că aceste exerciții vor fi realizate cu resurse variate (plastilină, ață, bețișoare, nisip, geamuri aburite, tablă, markere de diferite culori și grosimi, foi veline, foi
liniate, etamină, suport electronic etc.) și în diferite tipuri de activități, cât mai atractive pentru copii.

De exemplu, activitatea poate fi organizată pe ateliere de lucru simultane, astfel încât să existe varietate, să poată fi mai bine urmărite și supravegheate atelierele cu grad
de dificultate sporit. În programa veche, acesta era un element de conținut prevăzut pentru cei care optau să aloce mai mult de 4 ore pe săptămână la această disciplină.
Noua programă este construită conform noului plan-cadru, adică pentru 5 ore pe săptămână.

Desigur, formarea acestor competențe specifice trebuie să se realizeze pornind de la respectarea particularităților de vârstă ale copiilor de 6 ani. În acest sens, este necesară o
abordare specifică educației timpurii, bazată în esență pe stimularea învățării prin joc, care să ofere în același timp o plajă largă de diferențiere a demersului didactic.
De aceea, activitățile de învățare propuse sugerează modalități concrete prin care pot fi exersate și formate aceste competențe, toate bazate pe folosirea unor suporturi
intuitive – obiecte, semne, imagini.
Materialul didactic sugerat în activitățile de învățare propuse nu are caracter de obligativitate. Activitățile de învățare sunt sugestii pentru formarea competențelor.

3.2 ELEMENTE DE NOUTATE PREZENTE LA CLASA I

În anul școlar 2013-2014, elevii din clasa I beneficiază de programe școlare care valorifică experiența de învățare acumulată până la vârsta de șapte ani, inclusiv în clasa
pregătitoare, fără a conține însă obstacole pentru cei care nu au urmat cursurile clasei pregătitoare și s-au înscris direct în clasa I.
Conținuturile sunt abordate concentric și progresiv, fiind reluate și adăugate metodic, piesă cu piesă. În timp ce clasa pregătitoare este un an de acomodare pentru micul elev,
clasa I este primul an de integrare efectivă în mediul școlar, care aduce ca principal element de noutate introducerea calificativelor.

În noua programă de Comunicare în limba română, elementele grafice care intră în componența literelor de mână nu sunt incluse în lista de conținuturi, fiind prevăzute
în programa de clasă pregătitoare. Acestea pot fi reluate în primele două săptămâni de școală, în perioada de recapitulare, de data aceasta pe liniatura tip I.

După cum arată și denumirea disciplinei, în primii trei ani de școală, accentul se pune pe comunicare, orală și scrisă. Elevii trebuie să învețe să comunice în contexte concrete,
pentru ca învățarea să își producă efectul și în alte situații asemănătoare, reale sau simulate. Astfel se explică și introducerea unor elemente de scriere funcțională precum biletul,
invitația, scrisoarea și jurnalul, realizate cu text și desene și încadrate în teme sau proiecte accesibile școlarului mic. Este introdusă linia de dialog, ca semn de punctua ție
folosit în formularea de întrebări și răspunsuri, alături de punct și semnul întrebării. Sunt incluse, de asemenea, transcrierile, absolut necesare pentru formarea deprinderilor
de citire și de scriere, precum și scrierea imaginativă (texte de 3-5 enunțuri), pornind de la experiențe trăite.

Totul se introduce treptat, ca și la clasa pregătitoare, folosind suportul intuitiv, în contexte de explorare a mediului apropiat și cunoscut elevului. Problemele vor fi inspirate din
orizontul tangibil al elevului de clasa I. O astfel de învățare holistică, apropiată universului de cunoaștere al copilului de șapte ani, are avantajul de a fi mai interesantă pentru
copil și de a asigura o înțelegere mai profundă a conceptelor. Noile programe promovează învățarea experiențială, prin implicarea directă a elevului în realitatea studiată.
Accentul este pus pe valorificarea în contexte reale a cunoștințelor, abilităților și valorilor însușite, prin creșterea ponderii activităților cu caracter practic-aplicativ în cadrul
fiecărei discipline școlare (dimensiunea aplicativă a cunoașterii).
2
II. ETAPE/ PERIOADE/ FAZE ÎN PREDAREA-ÎNVĂŢAREA CITIT-SCRISULUI IN CL. I

1. ETAPA SAU PERIOADA PREABECEDARĂ (prealfabetară, a precititului şi prescrisului, a citit-scrisului emergent)

În perioada preabecedară elevii învaţă utilizarea abecedarului, citirea unei imagini, învaţă să converseze, să asculte, să înţeleagă ce li se cere. Este perioada în care formele activităţii de învăţare sunt apropiate de cele
din grădiniţă şi CP, au structura jocurilor didactice.

1.1. → anticipează, prin demersuri metodice pregătitoare, formarea celor două deprinderi fundamentale corelate, din etapa abecedară:
 dezvoltarea abilităţii motrice, a schemei corporale;
 familiarizarea cu instrumentele de scris (ţinerea şi mânuirea obiectului de scris);
 exersarea memoriei voluntare;
 exersarea dialogului cu imaginea, cu textul şi cu cartea;
 conştientizarea rolului şi a importanţei citirii şi scrierii;

1.2. → La sfârşitul perioadei preabecedare, elevii trebuie să fie capabili:

 să asculte un mesaj;
 să răspundă corect la întrebările învăţătorului;
 să povestească întâmplări personale, evenimente;
 să alcătuiască propoziţii pe baza unui cuvânt de sprijin sau în legătură cu ilustraţiile, obiectele sau imaginile obiectelor cunoscute;
 să împartă propoziţia în cuvinte, cuvintele în silabe, silabele în sunete;
 să stabilească numărul şi ordinea silabelor în cuvintele analizate;
 să cunoască şi să stabilească locul pe care îl ocupă în cuvinte şi în silabe sunetele cu care au fost familiarizaţi;
 să formeze cuvinte noi din silabe date;
 să diferenţieze şi să compare cuvintele în funcţie de numărul de sunete.
2. ETAPA SAU PERIOADA ABECEDARĂ (alfabetară)
Etapa abecedară înseamnă învăţarea citirii şi scrierii tuturor literelor alfabetului, a unor cuvinte şi chiar a propoziţiilor scurte.
(Metoda fonetică, analitico-sintetică – întrebuinţată pentru deprinderea cititului-deprinderea scrierii – este o abordare (complex de metode) de bază folosită în învăţarea citit-scrisului, abordare care pune în
evidenţă caracterul fonetic al limbii române, corespondenţa dintre sunet şi literă (fonem şi grafem).

2.1. → vizează, prin învăţarea alfabetului, formarea celor două deprinderi fundamentale corelate: cititul şi scrisul unor scurte enunţuri şi texte;
2.2. → În perioada abecedară, profesorul urmăreşte ca elevul:
 să compună cuvinte la alfabetar;
 să pronunţe corect cuvinte;
 să citească texte, al căror număr de cuvinte creşte progresiv;
 să respecte intonaţia impusă de semnele de punctuaţie;
 să recite poezii.
2.3. → elevii vor fi antrenaţi în următoarele activităţi:
 vor efectua exerciţii de scriere a tuturor literelor;
 vor copia cuvinte şi propoziţii cu litere de mână;
 vor transcrie scurte texte (vezi noul curriculum CP – cl. I-II).

3. ETAPA SAU PERIOADA POSTABECEDARĂ (postalfabetară)

3.1. → vizează formarea deprinderii (abilităţii) de citire corectă, conştientă, logică şi expresivă a unor texte accesibile
(texte care îndeamnă la descoperirea universului cărţilor (din biblioteca personală sau împrumutate din biblioteca şcolii), a personajelor literare, la memorarea unor versuri)
3.2. → vizează formarea deprinderii de scriere legată şi de aşezare corectă a textului în pagină:
(scrierea capătă însuşirea de a fi corectă, lizibilă, estetică, pe dimensiunea unor fragmente de până la 5-7 rânduri; elevii vor copia texte scurte, vor transcrie, vor efectua exerciţii de dictare şi autodictare).
3.3. → concluzie: finalul perioadei marchează, în clasa I şi la începutul clasei a II-a, încheierea parţială a procesului de iniţiere în citire şi scriere şi debutul etapelor consacrate lecturii şi redactării
din clasele III-IV:

3
 4. Algoritmul folosirii metodei fonetice, analitico-sintetice este următorul:

A. Deprinderea CITIRII
 organizarea unei CONVERSAŢII, PORNIND DE LA ILUSTRAŢII, DIAPOZITIVE, FOTOGRAFII, BD, DESENE ANIMATE etc.;
 desprinderea unei propoziţii din răspunsurile elevilor;
 împărţirea propoziţiei în cuvinte;
 separarea cuvântului în care se află sunetul nou;
 despărţirea cuvântului în silabe;
 separarea silabei în care se află sunetul nou;
 împărţirea silabei în sunete;
 separarea sunetului nou;
 exemple de cuvinte cu sunetul nou în poziţie iniţială, finală, mediană;
 observarea LITEREI DE TIPAR care corespunde sunetului;
 recunoaşterea literei în abecedar şi alfabetar;
 alcătuiri de cuvinte la alfabetar cu litera nouă;
 observarea şi organizarea unei conversaţii despre ilustraţia din abecedar;
 citirea cuvintelor din coloane – în şoaptă şi cu voce tare;
 citirea textului, individual, – în şoaptă şi cu voce tare;
 lectura model a coloanelor şi a textului de către profesor;
 recitirea textului de către elevi;
 convorbire despre conţinutul şi înţelesul textului;
 citirea integrală (sau povestirea);
 citirea selectivă sau pe roluri (dacă este cazul).

B. Deprinderea SCRIERII
Învăţarea unei litere de mână se realizează prin demonstraţie, după următorul algoritm:
 se arată modelul LITEREI DE MÂNĂ, realizată integral pe tablă, pe planşă;
 scrierea demonstrativă este însoţită de explicaţii verbale – prezentarea în ansamblu a literei, a fiecărui element grafic în parte, cu precizarea tuturor regulilor grafice
corespunzătoare;
 această explicaţie verbală a profesorului trebuie urmată de reproducerea întocmai de către elevi a regulilor grafice până la nivelul memorării lor de către aceştia;
 exerciţii pregătitoare pentru scriere;
 scrierea literei pe caiete;
 scrierea cuvintelor cu litera respectivă (analiza cuvintelor, copiere, transcriere, dictare);
 scrierea propoziţiei cu litera respectivă (analiza cuvintelor, copiere, transcriere, dictare);
 citirea cuvintelor şi a propoziţiilor scrise;
 exerciţii de citire a unor cuvinte, enunţuri scrise cu litere de tipar în abecedar;
 COMPUNEREA UNUI TEXT ORAL ŞI ILUSTRAREA LUI PRIN IMAGINE ŞI CUVÂNT SCRIS.

4
 A. DEPRINDEREA CITIRII

 Cuvântul care se va folosi pentru predarea unui nou sunet se separă după auz din vorbire (propoziţie)
– Prin analiza fonetică:
1. Se porneşte de la sunetele cuvintelor la literele corespunzătoare lor;
2. apoi, se arată litera corespunzătoare noului sunet;
3. după care, prin sinteză fonetică, se compun silabe şi cuvinte cu noua literă.

 Prin folosirea alfabetarului cu alfabet decupat, elevul:

1. desprinde fiecare sunet – prin analiza fonetică;
2. apoi, alege litera corespunzătoare;
3. după care, reconstituie cuvântul citindu-l, adică unind – sintetizând fonetic – sunetele în silabe şi pe acestea în cuvinte.
*** Deci, drumul spre citire (= sinteză a sunetelor, la vederea literelor) – trece prin analiza, separarea şi recunoaşterea sunetelor desprinse din cuvânt.

CONCLUZII CITIRE:
 Pentru a deveni deprindere, cititul trebuie să devină o activitate intelectuală conştientă şi automatizată.
 Unirea literelor în silabe şi realizarea câmpului de citire de o silabă reprezintă o componentă importantă a deprinderii cititului.
 Trecerea pragului de la silabe la cuvânt e destul de dificilă pentru elevi.
 Stabilirea locului fiecărui cuvânt în propoziţie sau frază, precum şi înţelegerea sensului acestora este o activitate deosebit de complexă, dar o componentă
foarte importantă a actului citirii.
 Activitatea de învăţare a cititului se realizează prin efortul personal al elevilor mici.
 Prin urmare, e foarte importantă motivaţia acestui efort, care îl pune pe şcolarul mic în situaţia de a-şi forma deprinderi de autocontrol şi de autoreglare a
acţiunilor pe care le face în învăţarea citit-scrisului.
 Pentru formarea deprinderii cititului, elevii trebuie să parcurgă două etape:
1. Etapa însuşirii tehnicii cititului (în PERIOADA PREABECEDARĂ şi mai ales ABECEDARĂ);
2. Etapa însuşirii capacităţii de a se orienta într-un text citit – care să devină un izvor de informaţie şi de formare (în ordinea comprehensiunii şi a
înţelegerii) (în PERIOADA ABECEDARĂ mai ales, dar şi în perioada POSTABECEDARĂ);

5
B. Deprinderea SCRIERII_FAZE ŞI ETAPE CORELATE PERIOADELOR PREABECEDARĂ- ABECEDARĂ- POSTBECEDARĂ

CONCLUZII SCRIERE 1:
 Deprinderea scrierii este un proces complex, complementar citirii, dar resimţit ca mult mai dificil decât cel al citirii.
 Dificultatea constă în faptul că scrisul nu se reduce la recunoaşterea fonemelor şi a grafemelor, ci realizează sintetizarea combinaţiilor complexe ale semnelor grafice şi reproducerea lor corectă şi estetică.
 Scrisul este un act conştient şi transformarea lui în acţiune se obţine prin exerciţii.
 Pentru formarea deprinderii de scriere, se trece prin mai multe faze distincte:

1. Faza de orientare (în PERIOADA PREABECEDARĂ); – în care se stabilesc reguli ce trebuie urmate:
 mânuirea corectă a instrumentului de scris;
 abordarea poziţiei corecte a corpului în timpul activităţii de scriere;
 mişcările mâinii pentru formarea gestului;
 reprezentarea intuitivă a elementelor grafice;
 executarea modelului de către profesor, însoţită de verbalizarea necesară;
 însuşirea elementelor grafice de către elevi;
2. Faza analitică (în PERIOADA ABECEDARĂ); – are loc simultan cu analiza şi reproducerea sonoră a sunetelor (observarea literei de tipar care corespunde sunetului; recunoaşterea literei în abecedar şi
alfabetar;
 recunoaşterea grafemului;
 pronunţarea fonemului până la reproducerea cursivă;
 realizarea de sinteze de două-trei litere care se reproduc în scris;
 fixarea regulilor tehnice şi igienice ale scrisului;
3. Faza/ etapa sintetică (în PERIOADA POSTBECEDARĂ); – este faza în care:
 scrierea literelor devine un mijloc de exprimare grafică a ideilor,
 scrisul se automatizează,
 se accelerează viteza grafiei, fără neglijarea aspectului estetic.

 Altfel spus, procesul ÎNSUŞIRII DEPLINE A SCRISULUI parcurge mai multe etape:
1. Etapa elementelor grafice (tipică perioadei preabecedare):
 în care atenţia elevului este îndreptată asupra realizării corecte a elementelor grafice ale literelor şi asupra respectării regulilor tehnice în timpul scrisului (CP_clasa I);
2. Etapa constituirii literelor (tipică perioadei abecedare)
 etapa constituirii literelor – este o etapă a automatizării aplicării regulilor, elevii dobândesc o anume siguranţă în scris, ei se străduiesc să realizeze integral literele (Cl. I);
3. Etapa scrisului legat (tipică perioadei abecedare şi mai ales postabecedare, cl. II)
 etapa scrisului legat – atenţia se îndreaptă asupra îmbinării literelor în cuvinte şi a elementelor grafice de legătură a literelor.
Se realizează aşezarea corectă a literelor în rând, se respectă anumite dimensiuni, înclinări şi distanţe uniforme.
Scrisul corect, sub aspectul său grafic, e realizat concomitent cu preocuparea pentru corectitudinea lui şi din punct de vedere ortografic, precum şi pentru înţelegerea sensului cuvintelor.
4. Etapa scrisului rapid (cl.II_IV şi ulterior)
 etapa scrisului rapid – este o etapă superioară în care atenţia elevului este concentrată asupra sensului cuvintelor şi al propoziţiilor.

CONCLUZII SCRIERE 2:
 Studierea literei de mână presupune un proces de lungă durată, cu multe exerciţii din partea elevilor (exerciţii de recunoaştere, de formare a automatismelor).
 Sarcina ce trebuie realizată în scopul exersării scrisului este aceea de a cultiva capacitatea de muncă independentă a fiecărui elev, pentru că este necesar ca toţi să exerseze în mod corect, prin efort propriu, acţiunile
care se constituie în cele din urmă, în deprinderi.
 Formarea şi dezvoltarea deprinderilor de scriere a literelor de mână impune alternarea activităţilor frontale, de prezentare a literei-model, cu activităţile individuale, în care fiecare elev exersează scrierea
literei/literelor învăţate, pentru că este necesar ca toţi să exerseze în mod corect, prin efort propriu, acţiunile care se transformă, în cele din urmă, în deprinderi.
 Există o relaţie strânsă între ortoepie şi ortografie – pronunţia corectă are o influenţă pozitivă asupra învăţării citirii şi scrierii corecte, deoarece în limba română există o concordanţă între sunete – foneme şi litere –
grafeme. Învăţarea scrisului corect depinde şi de auzul fonematic şi de pronunţie, ceea ce nu implică formularea unor reguli teoretice – elevii mici pot învăţa scrierea corectă înainte de cunoaşterea gramaticii.
În timpul scrisului, elevii trebuie să-şi concentreze atenţia asupra următoarelor probleme:
o să recunoască fiecare sunet din structura fonetică a cuvântului;
o să realizeze procesul de analiză grafică pe plan perceptiv şi mental;
o să realizeze sinteze prin combinarea elementelor grafice (însuşite în perioada preabecedară) în scrierea literei şi combinarea literelor în cuvinte;
o să-şi controleze mişcările mâinii care scrie pentru a respecta regulile grafice, a da forma corectă literei, a respecta cerinţele de ordin estetic (mărime, grosime, înclinaţie, aşezare în rând, aşezare în pagină);
o să-şi controleze permanent poziţia corpului şi a instrumentului de scris pentru asigurarea corectitudinii estetice, vitezei şi igienei scrisului.