Hazardele antropice

Dezastrul de la Cernobl

Accidentul nuclear de la Cernobl a fost un accident major n Centrala Atomoelectric Cernobl, pe data de 26 aprilie 1986 la 01:23 noaptea, care s-a compus dintr-o explozie a centralei, urmat de contaminarea radioactiv a zonei nconjurtoare. Centrala electric se afla la 512323N, 30558E, n apropiere de oraul prsit Pripiat, Ucraina. Acest dezastru este considerat ca fiind cel mai grav accident din istoria energiei nucleare. Un nor de precipitaii radioactive s-a ndreptat spre prile vestice ale Uniunii Sovietice, Europei i prile estice ale Americii de Nord. Suprafee mari din Ucraina, Belarus i Rusia au fost puternic contaminate, fiind evacuate aproximativ 336.000 de persoane. Circa 60% din precipitaiile radioactive cad n Belarus, conform datelor post-sovietice oficiale. Accidentul a pus n discuie grija pentru sigurana industriei sovietice de energie nuclear, ncetinind extinderea ei pentru muli ani i impunnd guvernului sovietic s devin mai puin secretos. Acum statele independente Rusia, Ucraina i Belarus au fost supuse decontaminrii continue i substaniale. E dificil de estimat un numr precis al victimelor produse de evenimentele de la Cernobl, deoarece secretizarea din timpul sovietic a ngreunat numrarea victimelor. Listele erau incomplete i ulterior autoritile sovietice au interzis doctorilor citarea radiaie din certificatele de deces. Raportul Forului Cernobl din anul 2005, condus de Agenia Internaional pentru Energie Atomic (AIEA) i Organizaia Mondial a Sntii (OMS), a atribuit 56 de decese directe (47 de lucrtori i 9 copii cu cancer tiroidian) i a estimat c mai mult de 9.000 de persoane dintre cele aproximativ 6,6 de milioane foarte expuse pot muri din cauza unei forme de cancer. Raportul a citat 4.000 de cazuri de cancer tiroidian ntre copiii diagnosticai n 2002. Dei n Zona de Excludere a Cernoblului anumite zone restrnse vor rmne nchise, majoritata teritoriilor afectate sunt acum deschise pentru stabilizare i activitate economic.

Poluarea aerului

Aerul pe care il inspiram este parte din atmosfera ,amestecul de gaze ce acopera globul pamantesc.Acest amestec de gaze asigura viata pe pamant si ne protejeaza de razele daunatoare ale Soarelui. Atmosfera este formata din circa 10 gaze diferite ,in mare parte azot (78%) ,si oxigen (21%). Echilibrul natural al gazelor atmosferice care s-a mentinut timp de milioane de ani ,este amenintat acum de activitatea omului.Aceste pericole ar fi efectul de sera ,incalzirea globala ,poluarea aerului, subtierea stratului de ozon si ploile acide. In ultimii 200 ani industrializarea globala a dereglat raportul de gaze necesar pentru echilibrul atmosferic.Arderea carbunelui si a gazului metan a dus la formarea unor cantitati enorme de dioxid de carbon si alte gaze ,mai ales dupa sfarsitul secolului trecut a aparut automobilul.Dezvoltarea agriculturii a determinat acumularea unor cantitati mari de metan si oxizi de azot in atmosfera. Efectul de sera: Gazele deja existente in atmosfera trebuie sa retina caldura produsa de razele soarelui reflectate pe suprafata Pamantului.Fara aceasta Pamantul ar fi atat de rece inat ar ingheta oceanele iar oamenii ,animalele si plantele ar muri. Insa atunci cand din cauza poluarii creste proportia gazelor numite gaze de sera ,atunci este retinuta prea multa caldura si intregul pamant devine mai cald.Din acest motiv in secolul nostru temperatura medie globala a crescut cu o jumatate de grad.

Oamenii de stiinta sunt de parere ca aceasta crestere de temperatura va continua ,si dupa toate asteptarile ,pana la mijlocul secolului urmator va ajunge la valoarea de 1,5-4,5 grade C. Dupa unele estimari ,in zilele noastre peste un miliard de oameni inspira aer foarte poluat ,in special cu monoxid de carbon si dioxid de sulf ,rezultate din procesele industriale.Din aceasta cauza ,numarul celor care de afectiuni toracice-pulmonare ,in special in randul copiilor si al batranilor ,este in continua crestere. La fel si frecventa cazurilor de cancer de piele este in crestere.Motivul este stratul de ozon deteriorat ,care nu mai retine radiatiile ultraviolete nocive. Gauri in stratul de ozon: Stratul de ozon din stratosfera ne protejeaza retinand razele ultraviolete ale soarelui.Deoarece in zilele noastre a crescut foarte mult folosiria hidrocarburilor clorinate ,fluorinate in flacoane cu aerosoli ,frigidere ,detergenti si polistiroli ,aceste gaze au ajuns in aer in cantitati mai mari decat cele care ar putea fi suportate de atmosfera.Pe masura ce se ridica ,se descompun ,formandu-se cloridioni ,care ataca si distrug stratul de ozon. Efectul respectiv a fost semnalat pentru prima oarea in anul 1985 de catre oamenii de stiinta care lucrau in Antarctica ,in momentul in care au observat formarea unei gauri in stratul de ozon. Din nefericire in anul 1995 s-a observat ca si in zona Arcticii si a Europei de N s-au format gauri in stratul de ozon.

Hazarde naturale

Uraganul Katrina

Uraganul Katrina a fost un uragan care s-a format pe 23 august 2005, n timpul sezonului de uragane din Atlantic din acel an i care a cauzat distrugeri masive n Statele Unite ale

Americii, pe coasta Golfului Mexic. Majoritatea pagubelor materiale i a pierderilor de viei omeneti au fost localizate n oraul New Orleans, care a fost inundat dup ce sistemul de diguri din zon a cedat; n unele cazuri, la mult timp dup ce furtuna avansase deja spre continent. Alte distrugeri au avut loc n statele Mississippi i Alabama, la distane de pn la 160 km de centrul furtunii. S-a format deasupra Insulelor Bahamas pe 23 august 2005 i a traversat sudul Floridei cu o putere moderat, doar de categoria I pe scara Saffir-Simpson, cauznd cteva pierderi de viei omeneti i inundaii, dup care a cptat putere brusc, deasupra Golfului Mexic i devenind unul dintre cele mai puternice uragane nregistrate vreodat pe mare. Furtuna a slbit nainte de a sosi a doua i a treia oar la rm, atingnd categoria 3 pe scara Saffir-Simpson n dimineaa zilei de 29 august n sud-estul statului Louisiana, respectiv la limita dintre statele Louisiana i Mississippi. Furtuna a cauzat numeroase pagube de-a lungul coastei, devastnd oraele Waveland, Bay St. Louis, Pass Christian, Long Beach, Gulfport, Biloxi, Ocean Springs i Pascagoula din statul Mississippi. n Louisiana, sistemul de protecie contra inundaiilor a cedat n peste 50 de locuri. Aproape toate digurile din dreptul oraului New Orleans s-au spart cnd Uraganul Katrina a trecut pe la estul oraului, inundnd 80% din suprafaa oraului i multe din regiunile nvecinate timp de mai multe sptmni. Cel puin 1 836 de persoane i-au pierdut viaa din cauza Uraganului Katrina i a inundaiilor care au urmat, acesta fiind cel mai mortal uragan din SUA de dup Uraganul Okeechobee din 1928. Pagubele materiale produse de Katrina sunt estimate la 81,2 miliarde de dolari americani (la nivelul anului 2005), cele mai mari pagube produse de un uragan din istoria Statelor Unite. Eecul catastrofal al sistemului de protecie al oraului New Orleans a declanat anchete imediate n cadrul Corpului de Geniu al Armatei SUA, deoarece aceast instituie are responsabilitatea, prin mandat al Congresului, de a proiecta i construi sistemele de protecie.

Avalanse

Avalana reprezint o mas important de zpad care se pune n micare i alunec n jos pe versantul unui munte. O avalan poate duce la vale mii de tone de zpad, precedat de o und de oc care spulber i strivete orice se afl n calea ei. Din punct de vedere fizic, aceasta este un fenomen nivologic (determinat de zpad), reprezentnd un curent de gravitate care const din material granular. Aceste fenomene se nscriu printre cele mai dramatice evenimente ale muntelui i reprezint un pericol pentru populaia montan din numeroase ri ale lumii. Extinderea activitilor turistice i, n special, practicarea sporturilor de iarn determin o cretere a riscului impactului avalanelor asupra societii. Dup modul de formare, avalanele pot fi:

fenomene naturale declanate de o suprancrcare natural de zpad; cauzate de om, declanate de trecerea unui schior, drume sau de alt intervenie uman accidental sau nu.

n funcie de particularitile stratului de zpad afectat, avalanele sunt de mai multe tipuri:

Avalane uscate care se produc atunci cnd zpada este afnat i are aspect prfosgrunos, cristalele de zpad fiind rotunde. Zpada n amestec cu aerul formeaz aerosoli foarte periculoi pentru oameni, acetia murind sufocai. Avalane umede care se produc n stratele de zpad umed i grea. Ele antreneaz, n deplasare, cantiti mari de zpad n lungul culoarelor de avalan i exercit presiuni mari aspra obiectelor din cale, distrugndu-le. Avalane n plci care se produc prin desprinderea stratului superficial ngheat i a celui mijlociu, suprafaa de desprindere fiind la contactul cu stratul bazal.

Declanarea avalanelor este favorizat de urmtoarele condiii i factori: trsturile stratului de zpad, conformaia versantului, starea timpului, perturbarea echilibrului zpezii prin diferite activiti. Etapele principale sunt urmtoarele:

Zpada se desprinde de straturile de nea mai tari i alunec peste acestea. n timp ce prinde vitez, zpada poate ncepe a fi purtat de vnt. Avalana i mrete viteza de deplasare (pn la 350km/h).

Avalane care au ucis

Avalanele din Alpi din timpul primului rzboi mondial au ucis mai mult de 60 de mii de oameni. Un soldat a spus: Cel mai mare duman era natura nsi. n 1916 au czut n 2 zile 4 metri de zpad. Acestea au declanat avalane timp de dou zile care au ucis 10 mii de soldai. Cutremurul din Peru de pe 31 mai 1979 a provocat multe avalane i surpri de teren care n total au ucis 66 de mii de oameni. A dislocat o stnc de roc i ghea care a ucis pe cei 5 de mii de locuitori ai oraului Ranrahica.

Pentru evitarea pericolelor legate de avalane, este important cunoaterea precis a arealelor n care se produc. Cartografierea acestor areale i realizarea hrilor de risc permit luarea celor mai eficiente msuri de atenuare a impactului acestora asupra activitilor umane. n dreptul culoarelor de avalan sunt construite tunele de protecie, iar pe versani sunt amplasate ziduri de protecie, grdulee sau plase de srm. Plantarea unor perdele forestiere de protecie s-a dovedit eficient mai ales pentru protejarea drumurilor pe distane mari.

Eruptiile limnice

O erupie limnic este un tip rar de catastrof natural n care dioxidul de carbon (CO2) erupe brusc din fundul lacurilor, sufocnd animalele slbatice i oamenii. O asemenea erupie poate genera i tsunamiuri n lac, ntruct concentraia mare de CO2 disloc apa. Oamenii de tiin susin c alunecrile de teren, activitatea vulcanic sau exploziile pot genera o astfel de erupie. Lacurile n care o astfel de activitate are loc poart numele de lacuri active limnic. Cteva caracteristici ale unor astfel de lacuri includ:

CO2 saturat n cretere. Temperatura sczut de pe fundul lacurilor indic o lips de interaciune vulcanic direct cu apele lacului. Un strat superior i inferior termal cu diferite saturaii de CO2. Apropierea de zone cu activitate vulcanic.

Oamenii de tiin au stabilit recent, n urma unor investigaii bazate pe decesele n mas din anii '80 de la lacurile Monoun, respectiv Nyos, c erupiile limnice i vulcanice, dei indirect asociate, sunt de fapt tipuri distincte de catastrofe naturale. Doar trei lacuri n ntreaga lume sunt cunoscute c ar conine concentraii mari de gaz dizolvat n apele lor bentonice: lacurile Nyos i Monoun n Camerun i lacul Kivu n Africa de

Est. Emanaia unor mari concentraii de gaze din lacuri este foarte rar; totui, emanaiile masive de CO2 din lacul Monoun n 1984 i din lacul Nyos n 1986 a dus la pierderea a aproape 1.800 de viei omeneti. Pn n prezent, acest fenomen a fost observat doar de dou ori. Prima a fost n Camerun la lacul Monoun n 1984, cauznd asfixierea i moartea a 37 de localnici. A doua, manifestat n vecintatea lacului Nyos n 1986, a emanat peste 80 mil. m CO2 i a ucis ntre 1.700-1.800 persoane, tot prin asfixiere. Datorit naturii evenimentului, este greu de determinat dac astfel erupii s-au manifestat i n alt parte. Totui, un al treilea lac - Lacul Kivu -, coninnd cantiti masive de CO2 dizolvat, exist la grania statelor est-africane Republica Democrat Congo i Rwanda. Mostre de sedimente din lac au fost prelevate de profesorul Robert Hecky de la Universitatea din Michigan, artnd c un astfel de eveniment a cauzat extincia creaturilor vii din lac n urm cu circa o mie de ani. Fosilele din groapa Messel (Germania) prezint dovezi ale unei erupii limnice n Eocenul timpuriu. Printre victime sunt perfect conservate insecte, broate, estoase, crocodili, psri, furnicari, insectivore, primate timpurii i paleotere.

Desertificarea
Desertificarea este procesul prin care acosistemele regiunilor semiaride isi pierd aptitudinea de a se regenera, lasand locul deserturilor veritabile. In ultimele decenii s-a accelerat si a capatat o mare extensiune, reducand dramatic spatiul vital al populatiilor nomade si ridicand noi obstacole in calea dezvoltarii economico-sociale a tarilor afectate. Cercetari indelungate au

aratat insa ca nici cauzele naturale precum seceta ori salinizarea solurilor, si nici cele antropice precum practica agricola inadecvata sau recoltarea masiva a lemnului nu sunt suficiente, singure, sa dezlantuie procesul nefast al desertificarii. Integrate insa intr-un spatiu intr-un cadru spatiotemporal specific, cele doua conduc in mod sigur la desertificare. Desi imbraca forme multiple, desertificarea comporta in mod obisnuit urmatoarele caracteristici esentiale: * diminuarea suprafetelor de sol acoperite cu vegetatie; * cresterea albedoului suprafetei active, deoarece solul nisipos sau argilos lipsit de vegetatie are culoare mai deschisa si deci reflecta radiatia solara mai mult decat cea mai mare parte a plantelor; * pierderea considerabila, adesea definitiva, a plantelor persistente(arbori si arbusti) * exodarea si saracirea extrema a solurilor vantul antreneaza particulele si mineralele cele mai usoare, lasand humusul si carbonul care se oxideaza rapid. Ploile rare, dar violente provoaca o eroziune puternica prin siroire si ravenare, materialul transportat fiind acumulat in fundul vailor sau in bazine. Zonele uscate ocup aproximativ 40-41% din suprafaa terestr a Pmntului. S-a estimat c unele 10-20% din zonele uscate sunt deja degradate, suprafaa total afectat de fenomenul de deertificare fiind ntre 6 i 12 milioane de kilometri ptrai, c aproximativ 1-6% din locuitorii din zonele uscate triesc n zone deertificate. Sahara in prezent se extinde spre sud, la o rat de pn la 48 de kilometri pe an. Mai mult de 2 miliarde de oameni sunt afecatati de procesul de desertificare a terenurilor, ceea ce duce la saracie, seceta, foamete si presiunilor demografice. Culturile productive din zonele uscate din intreaga lume sunt amenintate din cauza practicilor de gestionare a terenurilor si a schimbarilor climatice. Potrivit rapoartelor oficiale mai mult de 12 mil ha de teren arabil se pierd la fiecare zece ani din cauza desertificarii, echivalentul unei suprafete de marimea Africii de Sud; in timp ce terenul productivv devine din ce in ce mai rar, productia mondiala de alimente va trebui sa creasca cu 70%, pana in anul 2050 pentru a hrani o populatie globala estimata sa ajunga la 9 mld de oameni.

Despaduririle

Despadurirea reprezinta totalitatea actiunilor prin care padurile sunt inlaturate complet de pe anumite suprafete atat din cauze naturale cat mai ales din cauze antropice. Principala cauza a despaduririlor o constituie expansiunea agricola. Nu trebuie omisa nici expansiune urbana. Functiile padurii in echilibrul mediului inconjurator : - pastreaza si amelioreaza calitatea mediului; - are rol de reglare a temperaturii - purifica aerul fiind sursa de oxigen si mentine umiditatea acestuia - are o functie edafica, estetica si ecologica - are rol antierozional - participa la circuitul hidrologic Astfel, se constata clar ca functiile care privesc echilibrul mediului sunt mai importante decat rolul de sursa de materii prime pentru activitatile umane. Nevoia de lemn, defrisarea pentru a face loc terenurilor agricole, drumuri si cai ferate, incendii, mine, combustibili sunt toate cauze legate de deforestare.In ultimele doua secole populatia s-a inmultit fiind din ce in ce mai multa nevoie pentru spatiu de construit si agricultura. Impreuna cu comertul de lemn care s-a intensificat in ultimii ani, au adus o degradare fara precent asupra padurii. Cele mai importante cauze ale deforestarii sunt mutarea culturilor si comertul cu lemn. Probleme apar cand solului nu-i este oferit destul timp de regenerare si agricultura intensiva duce la degradarea definitiva a acestuia. Aceasta este situatia prezenta, din cauza cresterii populatiei unele surse spun ca mutarea culturilor este cauza a peste 70% din defrisarile padurii.La fel ca si mutarea culturilor,taierea copacilor pentru folosirea lemnului in scopuri comerciale poate fi implementata cu deranjari minore asupra mediului. Atunci cand numarul copacilor cazuti este mai mare decat al celor produsi, taierea lemnului devine o problema serioasa. CAUZELE DESPADURIRILOR: - hazarde naturale ( eruptii, cutremure, alunecari, avalanse ). Ex.: Peru 1970- un cutremur a distrus padurea de pe o suprafata de 70.000 kmp. ; 1980 -eruptia vulcanului Saint Hellens. - incendiile ( atat cele cu cauze naturale , cat mai ales cele provocate ) . Ex. : Indonezia in 1983 , au fost distruse 3,7 mil. ha ; Australia 1994 800.000 ha. - taierile ( pentru consumul casnic, materie prima industriala ). Anual se exploateaza cca.3,5 miliarde mc de masa lemnoasa ( mai ales in zona calda ), in timp ce capacitatea de regenerare este de numai de 2,7 mld. mc . EFECTELE DESPADURIRII O data distrusa padurea, solul, care se acumuleaza in peste 1000 de ani, ar disparea intr-o singura decada ducand la inundatii nemaintalnite din pricina faptului ca nu mai exista sol sa acumuleze apa. Defrisarea padurii ii lasa pe oamenii care traiesc in padure fara adapost si fara hrana, si

duce la disparitia unui stil de viata care a existat neschimbat pentru mii de ani. Insa efectul cel mai dezastruos pe care l-ar putea avea defrisarea este impactul asupra climei planetei. Cu totii am auzit de pericolele incalzirii globale si a efectului de sera, cauza principala a acestora fiind acumulrea de dioxid de carbon in atmosfera. Copacii si alte plante verzi absorb dioxidul de carbon si produc oxigen prin fotosinteza, in timp ce animalele consuma oxigenul si expira dioxid de carbon. Distrugerea padurii ecuatoriale ar produce un imens dezechilibru in cantitatea de dioxid de carbon produs si reciclat,lucru care ar duce la acumularea acestuia in atmosfera si schimbari majore de clima. In plus, multi copaci taiati pentru a face loc agriculturii au fost arsi sau lasati sa putrezeasca eliberand astfel mult mai mult dioxid de carbon in atmosfera.O alta consecinta a defrisarii are legatura cu posibilitatiile stiintifice care ar putea fi pierdute o data cu padurea. Este estimat ca doar o mica parte din plantele si animalele care traiesc in padurea ecuatoriala au fost identificate iar majoritatea cercetatorilor sunt de acord ca acestea ar putea reprezenta cheia descoperiri unor leacuri pentru unele dintre cele mai mortale bolii cunoscute omului. De exemplu, Institutul American al Cancerului a catalogat peste 3000 de plante cu proprietati anti-cancer, 70% dintre care se gasesc in padurile tropicale. Cine stie ce secrete ascunde padurea ecuatoriala.

Bibliografie:

http://www.ecomagazin.ro http://www.referat.ro http://ro.wikipedia.org

Portofoliu geografie

Ghitu Andrei clasa a XI-a E

Cuprins:

1. Hazarde naturale 2. Hazarde antropice 3. Despaduririle 4. Desertificare 5. Bibliografie