1. SISTEMUL DE MANAGEMENT AL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA 1.1.

DEFINIREA MANAGEMENTULUI SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA Urmare cerintelor de asigurare a unei protectii sociale la nivelul standardelor europene, legislativul -prin obligatiile si raspunderile impuse angajatorilor sau echivalentii acestora - ii plaseaza pe acestia, asa cum este firesc, in postura de singuri raspunzatori de securitatea si sanatatea salariatilor lor. Aceasta, deoarece demersurile ce trebuie intreprinse pentru asigurarea conditiilor minime de securitate si sanatate in munca impuse prin reglementarile in vigoare, necesita, pe langa un efort organizatoric, si un efort financiar susfinut . Conducatorii persoanelor juridice sunt singurele persoane, care potrivit atributiunilor legale ce Ie au, detin toata puterea de decizie si pot manevra atat parghiile tehnice cat si parghiile mecanismelor financiare pentru transpunerea in realitate a politicii manageriale in materie de prevenire a riscurilor profesionale. In stabilirea strategiei de realizare a unui management de succes conducatorii persoanelor juridice trebuie sa aiba in vedere faptul ca activitatea de prevenire a riscurilor profesionale trebuie sa fie "o stare de spirit" la care trebuie sa fie asociati efectiv si salariatii. Politica sectoriala in domeniul sanatatii si securitatii in munca trebuie integrata in contextul general al asigurarii calitatii. 1.1.1. Securitatea maxima este un ansamblu de principii si metode reunite intr-o strategie globala pusa in aplicare in societate pentru asigurarea securitatii si sanatatii in munca. Ea cuprinde toate activitatile societatii precum si toti salariatii, indiferent de scara lor ierarhica. Aceasta presupune ca tot personalul societatii este implicat in activitatea de securitate si sanatate in munca, oricare ar fi pozitia ierarhica a fiecaruia, toti trebuie sa aiba aceeasi viziune, cu acelasi obiectiv de imbunatatire permanenta a conditiilor de munca si fiecare trebuie sa se simta responsabil pe tot fluxul tehnologic. Securitatea maxima necesita o participare activa a fiecaruia in prevenirea si combaterea riscurilor. Ea presupune constientizarea rolului fiecaruia in aplicarea programului de actiuni privind securitatea si sanatatea in munca si este, inainte de toate, problema managementului, iar concordanta, convergenta si coerenta actiunilor demonstreaza ca actiunea "securitatea maxima" face parte din strategiile de management. ManagementuI calitatii de securitate este o componenta importanta a managementului calitatii. ManagementuI securitatii maxime (MSM) este sistemul de management practicat intr-o societate, care vizeaza cooperarea permanenta a tuturor salariatilor in toate activitatile referitoare la imbunatatirea securitatii si sanatatii in munca in scopul inregistrarii unui numar cat mai redus de accidente si imbolnaviri profesionale.

MSM SI STILUL DE CONDUCERE MSM necesita stilul de conducere participativ (angajatii participa la adoptarea deciziilor, managerii primesc din interior informatii utile adoptarii deciziilor); MSM antreneaza si resursele neutilizate; Problemele sunt solutionate la fiecare nivel ierarhic; Se formeaza noi legaturi in circuitul ierarhic al informatiilor si deciziilor. PROGRAM PENTRU SECURITATE 0 politica pentru securitate Concepte de baza Principii manageriale Plan de actiuni CONCEPTELE DE BAZA Definirea securitatii Riscuri minime Prevenire Evaluarea neconformitatilor

PRINCIPIILE MANAGEMENTULUI SECURITATII MAXIME AngajamentuI managerului

Imbunatatirea rationala a securitatii

Adeziunea intregului personal MANAGEMENTUL SECURITATII MAXIME PRESUPUNE Implicarea tuturor factorilor din intreprindere; Actiuni permanente; Implicarea intregului personal; Orientarea tuturor mijioacelor spre prevenirea riscurilor; Obiectivul final - riscuri minime - conditii normale de munca. Sistemul managerial al securitatii maxime implica dependente informationale intre conducerea societatii si personalul angajat Ca sistem managerial, MSM include urmatoarele dimensiuni si strategii: - asigura o noua viziune pentru conducere; - promoveaza o imbunatatire continua a conditiilor de munca prin utilizarea unei tehnici adecvate; - urmareste implicarea salariatilor si antrenarea lor in actul decizional; - inlocuieste relatiile antagoniste cu relatii de cooperare si parteneriat. Preocuparea pentru securitate si sanatate in munca la nivelul intregii societati necesita precizarea de catre conducere a unor reguli de baza, a unor atitudini fata de problemele securitatii, pe baza lor adoptandu-se deciziile care sa asigure atingerea obiectivelor dorite in acest domeniu. Acest ansamblu de reguli si atributii constitute politica

societatii in raport cu securitatea muncii. Stabilirea unei politici coerente in domeniul securitatii si sanatatii muncii implica tratarea urmatoarelor aspecte: - ce inseamna securitatea pentru societatea respectiva; - de ce este importanta securitatea; - pe cine implica realizarea si asigurarea securitatii; - care este raspunderea conducerii fata de problemele securitatii; - care sunt obiectivele societatii in domeniul securitatii. Regulile de baza ale politicii in raport cu securitatea sunt: - claritatea in exprimare; - implementarea treptata a masurilor; - actionarea la toate nivelurile; - asigurarea sistemului informational necesar aplicarii masurilor corective (feed-back). 1.1.2. Implicarea conducerii Managerii de varf ai intreprinderilor trebuie sa se implice in asigurarea unor locuri de munca cu nivel ridicat al securitatii si sanatatii in munca. Conducerea trebuie sa fie constienta de problemele de securitate si de sanatate in munca pe care Ie prezinta procesul de munca din cadrul intreprinderii administrate, sa aiba convingerea ca se pot atinge niveluri corespunzatoare in acest domeniu si sa aloce resursele financiare si materiale corespunzatoare. Asumarea responsabilitatii in planificarea, implementarea si evaluarea nivelului sanatatii si securitatii in munca se face luandu-se in considerare riscurile existente in intreprindere. Implicarea conducerii in demersul global de realizare a unui management al securitatii maxime se demonstreaza prin: - disponibilitatea sa de a intreprinde actiuni in vederea imbunatatirii nivelului de securitate si sanatate; - elaborarea unei strategii coerente in domeniu; - asigurarea implementarii strategiei stabilite prin intermediul unui plan de asigurare a sistemului de calitate a securitatii muncii. 1.1.3. Strategie, planuri, masuri Strategia se securitate si sanatate in munca este baza pe care se elaboreaza programele de actiune din domeniu. In acest sens este necesar sa se stabileasca obiectivele intreprinderii in domeniul sanatatii si securitatii in munca si sa se asigure cadrul punerii in aplicare a acestor objective. Trebuie sa fie clar definite rolul si responsabilitatile directorilor, sefilor de sectie/ateliere si a lucratorilor in implementarea strategiei si procedurilor in domeniul sanatatii si securitatii in munca. Strategia in domeniul sanatatii si securitatii in munca va fi transpusa in planuri si proceduri specifice referitoare la riscurile existente la nivelul locurilor de munca. Strategia in domeniul sanatatii si securitatii in munca, impreuna cu planurile si procedurile de punere in practica a strategiei alese, trebuie sa faca parte integranta din procesul de productie sau de servicii si trebuie tratata ca atare la toate nivelurile ierarhice ale intreprinderii. Daca este corect integrata in procesul de productie sau de servicii, Strategia in domeniul sanatatii si securitatii in munca nu va mari costurile, ci va fi un proces firesc ca si managementul calitatii totale si va juca un rol important in asigurarea unui proces economic continuu al societatii. Strategia in domeniul sanatatii si securitatii in munca, numai prin simpla sa existenta, nu va preveni accidentele de munca si imbolnavirile profesionale. Pentru aceasta trebuie create perspectivele implementarii sale la fiecare loc de munca prin elaborarea programelor si procedurilor specifice. Atat Strategia in domeniul sanatatii si securitatii in munca cat si programele si procedurile specifice trebuie astfel concepute incat sa fie realizabile si flexibile. De aceea ele trebuie periodic reanalizate si imbunatatite. In acest mod, managementui in domeniul sanatatii si securitatii in munca va tine pasul cu toate schimbarile care apar in cadrul societatii si va fi periodic adus la zi. Elementele managementului in domeniul sanatatii si securitatii in munca potrivit schemei de concepere a strategiei descrise in schema de mai sus: Factorii externi. Elementele independente de controlul societatii care influenteaza

aspectele de sanatate si securitate in munca ce trebuie avute in vedere intr-un anumit interval de timp, standarde, regulamente, normative, norme industriale. - AudituI - o examinare sistematica si, daca este posibil, independenta pentru a determina daca activitatile si rezultatele aferente se conformeaza planurilor si daca planurile sunt fndeplinite eficient si se potrivesc pentru realizarea strategiei si obiectivelor societatii. Factorii interni Elementele din cadrul intreprinderii care pot afecta capacitatea de transmitere a strategiei in domeniul sanatatii si securitatii in munca, de exemplu reorganizarea interna, nivelul educatiei organizationale in domeniul prevenirii riscurilor profesionale. - Analiza initiala si periodica a situatiei - evaluarea oficiala a sistemului de management, in scopul realizarii unei strategii coerente in domeniul sanatatii si securitatii in munca si al stabilirii unor programe si proceduri specifice realiste se impune realizarea unei analize a situatiei initiale si periodice a gestionarii riscurilor la nivelul intreprinderii. intreprinderile trebuie sa aiba in vedere realizarea unei analize initiate a planurilor existente pentru gestionarea managementului securitatii si sanatatii in munca. Aceasta analiza trebuie facuta pentru a furniza informatii care vor influenta deciziile asupra domeniului de activitate, oportunitatea si implementarea sistemului curent precum si o baza de la care se poate porni pentru a evalua evolutia sistemului. Analiza situatiei initiale trebuie sa raspunda la intrebarea "care este nivelul activitatii de prevenire a riscurilor profesionale din cadrul societatii la momentui analizei". Analiza initiala trebuie sa compare planurile si programele de prevenire a riscurilor profesionale existente la nivelul societatii cu: a) cerinfele legislatiei din domeniu privind problemele MSSM; b) recomandarile generale privind MSSM disponibile in cadrul intreprinderii: c) practica si performanta in sectorul de personal al intreprinderii si in alte sectoare adecvate; d) eficienta resurselor existente alocate MSSM. Un punct de pornire util ar fi analiza sistemului de calitate a securitatii existent pe baza acestor linii directoare ale asocia(iilor profesionale. Informatiile din analiza situatiei initiale pot fi folosite in procesul de planificare. - Strategie. Ansamblul coerent al acfiunilor planificate avand drept scop eliminarea sau reducerea riscurilor profesionale si imbunatatirea conditiilor de munca. Conducerea intreprinderii trebuie sa defineasca performantele MSSM pentru perioada viitoare, sa documenteze si sa garanteze strategia propusa. Conducerea intreprinderii trebuie sa se asigure ca strategia privind asigurarea sanatatii si securitatii in munca include si un angajament referitor la: a) recunoasterea MSSM ca parte integranta a performantei activitatii sale; b) realizarea unui nivel inalt de performanta a MSSM , cu indeplinirea cerintelor minimale de securitate si sanatate in munca si imbunatatirea continua a performantelor in prevenirea riscurilor profesionale; c) asigurarea resurselor necesare implementarii strategiei; d) stabilirea si comunicarea obiectivelor MSSM, chiar si numai prin aviz intern; e) plasarea MSSM ca responsabilitate principala a conducerii; f) asigurarea Tntelegerii, implementarii si mentinerii strategiei la toate nivelurile din intreprindere; g) implicarea si consultarea angajatilor pentru a obtine sustinerea strategiei si implementarea acesteia; h) analiza periodica a strategiei, a sistemului de MSSM si auditul in conformitate cu strategia; i) asigurarea ca toti angajatii, de la toate nivelurile, sa primeasca pregatirea necesara pentru a fi competenti in indeplinirea sarcinilor si responsabilitatilor. Obiectivul strategiei este desigur prevenirea riscurilor; studiul riscurilor nu este un scop in sine nefiind decat o etapa spre prevenire. Profunzimea acestui studiu (masurari, numar de esantioane, aparatura utilizata, etc.) va fi in functie de informatiile necesare pentru

a gasi cele mai adecvate metode de prevenire. Prevenirea riscurilor profesionale este, deci, aceea care va determina studiile ce trebuie realizate. Strategia de evaluare a riscurilor profesionale, functie de complexitate si de nivelul de aprofundare, poate cuprinde patru etape succesive: Depistarea, Observarea, Analiza si Expertiza. Etapa I de "Depistare". In aceasta etapa se pune accent pe identificarea "problemelor" principale si remedierea erorilor flagrante precum prezenfa surselor de scurgeri de produse din traseele tehnologice, recipiente abandonate care contin produse chimice, trasee tehnologice neidentificate, etc. Aceasta identificare trebuie realizata in intreprindere de persoana insarcinata cu prevenirea sau chiar de catre angajator cu colaborarea muncitorilor. Pentru aceasta Ie trebuie o metoda (un instrument) simpIa si rapida precum o lista de control stabilita pentru sectorul lor industrial. Etapa II de "Observare". "Problemele" nerezolvate in etapa I de "Depistare" trebuie sa fie aprofundate. Diferitele puncte - consecinte, gravitate, expunere, probabilitate, risc, prevenire, protectie trebuie analizate mai in detaliu. In plus, campul de studiu trebuie largit la factorii de risc mai putin specifici dar tot atat de importanti. Caracterul acceptabil al situatiei de munca este determinat in functie de informatiile "obiective" recoltate dar si de aprecierile si parerile muncitorilor. Concluziile acestui bilant sunt: - ce factori par sa reprezinte un risc important si trebuie tratati cu prioritate; - ce factori sunt a priori satisfacatori si trebuie pastrati la acest nivel. Este nu numai de dorit dar si indispensabil ca etapa de "Observare" sa fie realizata de catre responsabilii cu prevenirea in societate. Etapa III de "Analiza". Daca etapele de "Depistare" si "Observare" nu permit reducerea riscului la o valoare acceptabila, trebuie mers mai departe in "Analiza" componentelor sale si in cautarea solutiilor. Aceasta aprofundare trebuie realizata de persoane care au competenfa si care dispun de mijioacele si tehnicile necesare. In termenul rezultatelor acestei etape, riscul rezidual va fi evaluat in functie de masurile de prevenire proiectate sau luate. Daca riscul rezidual ramane inacceptabil pentru anumiti factori de risc, se va merge mai departe in studiul riscului. In acest stadiu sunt determinate riscurile care raman inacceptabile. In functie de severitatea acestora si obiectivele de urmat se poate intocmi un studiu complementar. Etapa IV de "Expertiza". Colaborarea persoanelor foarte specializate este necesara de aceasta data. Ele nu cunosc bine situatia de munca si vor aduce responsabililor cu prevenirea interni si specialistilor externi competenta lor metodologica si tehnica. In aceasta etapa de studiu a riscurilor pot fi realizate masuratori foarte speciale: reverberatii, raze electromagnetice, incarcare mentala, etc. in cadrul unui control de proces complex. Astfel de studii trebuie sa ramana ocazionale si circumstantiale. Ele nu sunt in general globale si participative, ci orientate spre un factor de risc foarte particular. Este deci necesar de a repune datele, rezultatele, recomandarile, in contextul situatiei de munca, ceea ce nu poate fi realizat decat cu colaborarea responsabililor interni cu prevenirea. 1.1.4. Principii care conduc strategia generala de prevenire Trei principii par a fi esentiale in modul de abordare a strategiei generate de prevenire a riscurilor: globalitatea, participarea si complementaritatea . 1. Abordarea este globala: starea, comportamentul, satisfactia, sanatatea lucratorului nu depind de un factor de risc izolat, ci de ansamblul acestora si interactiunile lor. Deci, studiile nu trebuie facute separat, ci trebuie facut studiul ansamblului riscurilor la care lucratorul este expus. 2. Abordarea este participativa: lucratorii si responsabilii dintr-o intreprindere joaca un rol esential in studiul problemelor si dinamica schimbarii. Un astfel de demers participativ implica un angajament din partea angajatorului de a tine cont de rezultate si de a face tot

ceea ce este posibil pentru a ameliora situatia de lucru. 3. Abordarea este structurata pe mai multe nivele succesive complementare si care cer competente din ce in ce mai particulare; - la etape inferioare se vizeaza in principal intocmirea unui bilant global al starii sistemului si nu sunt necesare competente externe. - la etapa intermediara competentele cerute persoanei care realizeaza aceasta etapa de studiu sunt specifice pentru un factor sau un ansamblu de factori de risc ai situatiei de munca. - la etapa IV, "Expertiza", este vorba despre aprofundarea unui aspect particular in vederea optimizarii unei solutii. Competentele cerute sunt de stricta specialitate. La un anumit stadiu, functie de gravitatea riscului si necesitatea masurilor de prevenire este necesar ca responsabilul cu prevenirea care conduce analiza la nivele inferioare, sa-si recunoasca limitele de competenta si sa se alature responsabililor din ce in ce mai specializati, daca aceasta este necesar pentru cautarea solutiilor de eliminare sau diminuare a riscurilor profesionale. Responsabilii nu se inlocuiesc, ei se completeaza. Nu este vorba deci despre insarcinarea cu probleme a unor persoane din exterior peste un anumit nivel, ci de integrarea lorin procesul de evaluare. 1.1.5. Planificarea securitatii sistemului Functia de planificare a securitatii sistemului consta din ansamblul strategiilor prin intermediul carora se determina principalele obiective ale intreprinderii in domeniul securitatii si sanatatii in munca, precum si resursele si mijioacele necesare realizarii lor. Este important ca succesul sau esecul activitatii planificate sa poata fi cunoscut. Aceasta implica stabilirea cerintelor managementului in domeniul sanatatii si securitatii in munca, fixarea criteriilor de performanta definind ceea ce este de facut, cine este raspunzator, cand trebuie facut si rezultatul dorit. 1.1.6. Implementare si operare Pentru ca o intreprindere sa asigure un management eficient in domeniul sanatatii si securitatii trebuie sa ia masuri de acoperire a urmatoarelor zone cheie: a) planuri si obiective generate, inclusiv personal si resurse materiale si financiare, pentru ca intreprinderea sa-si poata implementa strategia adoptata in domeniul prevenirii riscurilor profesionale; b) sa aiba cunostinfe sau sa aiba acces la suficiente cunostinte in domeniul managementui in domeniul sanatatii si securitatii, pricepere si experienta in a-si gestiona activitatile in conditii de siguranta si conform cu cerintele legate in domeniu; c) planurile operationale pentru implementarea masurilor de tinere sub control a riscurilor profesionale; d) planificarea masurilor organizatorice; e) planificarea masurarii performantei, controale financiare si analize ale situatiei; f) implementarea masurilor corective ce par a fi necesare in scopul realizarii obiectivelor propuse prin strategia aleasa. Responsabilitatea finala pentru sanatatea si securitatea participantilor la procesul de munca o are conducerea intreprinderii. In anumite limite, stabilite prin lege, o parte din responsabilitate se deleaga la fiecare nivel de conducere a activitatilor desfasurate la nivelul intreprinderii. In acest scop conducerea intreprinderii trebuie sa ia masuri pentru a stabili competentele necesare, la toate nivelurile din cadrul intreprinderii si sa organizeze pregatirea profesionala necesara. 0 alta componenta o reprezinta documentatia sistemului de MSSM. Ea este un element important pentru ca o intreprindere sa poata implementa un sistem de MSSM eficient. Este, de asemenea, importanta pentru asimilarea cunostintelor de management, in acest sens intreprinderea trebuie sa se asigure ca dispune de documentatie suficienta pentru a inlesni implementarea deplina a planurilor MSSM si ca este proportional cu necesitatile sale. Legat de aceasta, intreprinderea trebuie sa se asigure ca documentele sunt la zi si aplicabile scopului pentru care au fost concepute. Este important ca MSSM, in sensul sau larg, sa fie integrat deplin in intreprindere (in

toate activitatile ce se desfasoara in aceasta indiferent de dimensiunea si natura activitatii. In organizarea pentru implementarea strategiei si a managementui eficient intreprinderea trebuie sa ia masuri pentru a se asigura ca activitatile se desfasoara in siguranta si trebuie: a) sa defineasca conferirea de responsabilitati si raspunderi in structura de management; b) sa se asigure ca oamenii au autoritatea necesara de a-si duce la indeplinire responsabilitatile; c) sa aloce resurse adecvate proportionate cu dimensiunea si natura activitatii respective. Pentru cazuri de urgenta intreprinderea trebuie sa ia masuri pentru a intocmi un plan pentru cazuri neprevazute care sa conduca la limitarea sau diminuarea efectelor. 1.1.7. Masuri de verificare si corective Masurarea performantei este o parte esentiala a unui sistem de MSSM. Scopurile cheie ale masurarii performantei (eficientei) sunt: a) sa stabileasca ca planurile MSSM au fost implementate corect si obiectivele stabilite in cadrul strategiei realizate integral; b) sa verifice daca gestionarea riscurilor profesionale a fost implementata si este eficienta; c) sa invete din greselile sistemului de MSSM, inclusiv din accidente sau din incidentele tehnice; d) sa promoveze implementarea planurilor de gestionare a riscurilor asigurand o reactie a tuturor partilor implicate; e) sa asigure informatii care pot fi folosite la analizarea si, acolo unde este necesar, imbunatatirea aspectelor sistemului de management in domeniul sanatatii si securitatii in munca. Masurarea performantei este o modalitate cheie de a furniza informatii asupra eficientei sistemului de MSSM. Atat masurile calitative cat si cele cantitative trebuie avute in vedere acolo unde este cazul si trebuie adaptate necesitatilor societatii. Functie de necesitatile particulare ale fiecarei intreprinderi se aleg metodele de apreciere a performantei. IntreprinderiIe trebuie sa decida cu privire la periodicitatea monitorizari MSSM pe baza nivelului de risc. In unele cazuri frecventa verificarilor instalatiilor si a echipamentelor tehnice este impusa de unele reglementari sau prescriptii tehnice. 1.1.8. Analiza managementului Intreprinderile trebuie sa defineasca frecventa si domeniul analizelor periodice ale sistemului de MSSM conform necesitatilor lor. Analiza periodica a situatiei trebuie sa aiba in vedere: a) performanta generala a sistemului de MSSM; b) performanta elementelor individuate ale sistemului; c) constatarile controalelor financiare; d) factorii interni si externi, cum ar fi schimbarile in structura organizatorica, legislatia in vigoare, introducerea unei tehnologii noi, etc. si sa stabileasca ce masuri sunt necesare pentru remedierea deficientelor. Sistemul de management in domeniul sanatatii si securitatii in munca trebuie sa fie astfel conceput pentru a se adapta sau acomoda cu factorii interni si cei externi. 1.2. CONSTRUIREA MODELULUI DE SISTEM DE MANAGEMENT AL SECURITATII SI SANATATII IN MUNCA (MSSM) In demersul conceptual, punctul de plecare l-a constituit definitia sistemului de MSSM, ca ansamblu de elemente cu caracter decizional, organizatoric, informational, motivational etc., din cadrul intreprinderii, prin intermediul caruia se exercita ansamblul proceselor si relatiilor de MSSM, in vederea obtinerii nivelului dorit de securitate si sanatate in munca. Teoria stiintifica afirma ca orice sistem de management general de intreprindere implica trei planuri de actiune. Prin intermediul lor conducerea de varf a intreprinderii isi pune in practica viziunea proprie asupra modului de atingere a obiectivului pentru care se

doreste organizarea unitatii - realizarea unui produs/serviciu, in conditii de profit. Cele trei planuri sunt: planul normativ, in cadrul caruia se stabilesc: modalitatea administrativa de constituire a intreprinderii, principiile de baza ale intreprinderii, politica sa, obiectivele, cultura organizationala care doreste sa se implemeteze; planul strategic, prin intermediul caruia obiectivele stabilite in cadrul planului normativ sunt transpuse in strategii pe termen mediu si lung si in programe de actiune; planul operativ, in cadrul caruia se implementeaza strategiile si programele si se intreprind actiunile concrete necesare pentru atingerea obiectivelor propuse. Daca luam in considerare ca elemente organizatorice care asigura functionarea intreprinderii - structurile si organizarea de baza, activitatile de baza, comportamentul conducerii si al celorlalti angajati si raportam continutul celor trei planuri la ele, vom obtine noua campuri sau domenii de actiune aferente sistemului de management (fig. 1.2.1).

Structurile de bazi si organizarea Planul normativ

Activitati de baza

Comportamentul tuturor angajatilor

- Constituirea firmei Politica de baza

Cultura organizationala

Planul strategic

Structura si organizarea intreprinderii Alocarea resurselor

Strategii de productie si marketing pentru produse si servicii - Planificarea investitiilor - Controlul realizarii procesului de productie

Relatiile cu publicul si impactul asupra mediului Definirea conduitei dorite pentru personal

Planul operativ

- Planificarea si realizarea proceselor, produselor sau serviciilor

- Formarea conduitei personalului in sensul performantei profesionale si al cooperarii in munca

1.2.1. Domeniile de actiune in cadrul planului normativ Constituirea firmei. Atunci cand este vorba de sistemul de management general, aceasta actiune are drept scop selectarea, in functie de obiectul de activitate propus, a celei mai adecvate forme legale de constituire a intreprinderii (societate comerciala pe actiuni, societate cu raspundere limitata, trust, holding, etc.) si inregistrarea efectiva a acesteia la

organismele abilitate, fixarea amplasamentului, stabilirea statutului de organizare si functionare precum si delimitarea drepturilor si raspunderilor angajatilor prin contractul colectiv de munca. Toti pasii mentionati mai sus sunt limitati de reglementari juridice, pe care top managementul trebuie sa Ie respecte, dar pe care Ie poate completa prin introducerea unor angajamente suplimentare in actul de constituire, in contractul colectiv etc. Politica de baza. Modelul de managementui general adoptat este definit prin politica de baza sub forma de principii de baza, care formuleaza detaliat interesele economice , operationale, sociale si generale precum si valorile la care adera intreprinderea. Prin urmare, prin intermediul politicii de baza, valorile interne, orientate in esenta spre profit si scopurile interne care ghideaza activitatile organizatiei in realizarea sarcinilor propuse, pot fi corelate cu interesul macrosocial de protejare a fortei de munca si a mediului, in particular cu interesul comunitatii locale. Cultura organizationala Principiile si politica de baza sunt fncorporate si reflectate pe termen lung in cultura organizationala, care se manifesta prin comportamentul conducerii de varf a intreprinderii, al celorlalte persoane cu functii de conducere precum si al tuturor celorlaiti lucratori. Cultura organizationala, daca este corect orientata, modeleaza atitudinea fortei de munca atat spre interesele intreprinderii, cat si spre cele macrosociale. Rolul principal in constituirea unei anumite culturi organizationale revine top managementului si in general functiilor de conducere, care dispun de instrumentele de stimulare - sanctionare si cointeresare ce pot motiva un anumit comportament dorit al subordonatilor, transformandu-l intr-un dat permanent. Transpunand cele prezentate pentru planul normativ la cazul unui sistem de management al securitatii si sanatatii in munca (MSSM) se obtin urmatoarele domenii de acfiune: - constituirea sistemului de securitate si sanatate in munca; - politica de securitate si sanatate in munca; - cultura organizationala in domeniul securitatii si sanatatii in munca. Constituirea sistemului de securitate si sanatate in munca. In Romania constituirea sistemului de securitate si sanatate in munca este strict reglementata de catre legislatia in domeniu. Prin urmare, conducerii nu ii raman decat putine aspecte de reglementat, cu caracter strict particular. Politica de securitate si sanatate in munca. Politica de securitate si sanatate in munca este dictata de catre politica de stat prin intermediul legislatiei nationale. Totusi angajatorului ii revine obligatia sa si-o insuseasca si sa ia masuri ca pe termen mediu si lung sa fie integrata in cultura organizationala. Conducerea de varf a intreprinderilor trebuie insa sa-si propuna ca protejarea fortei de munca, indiferent de reglementarile legale, sa fie considerate drept principiu de baza in activitatea intreprinderii si un obiectiv la fel de important ca si profitui si sa urmareasca implementarea acestei valori in programele strategice si de afaceri. 0 asemenea politica este o preconditie decisiva pentru un sistem de MSSM, care sa transforme obligativitatea legala a realizarii securitatii si sanatatii in munca intr-o actiune voluntara, intr-o asumare voita a responsabilitatii pentru conditiile de munca ale angajatilor. Politica de securitate si sanatate in munca trebuie declarata in mod formal pentru a fi astfel institutionalizata in intreprindere. Desi impune valori etice ridicate, o asemenea politica este justificabila nu numai prin considerente umanitare. Ea isi gaseste motivatie si in temeni economici si financiari, deoarece prin diminuarea absenteismului datorat accidentelor de munca si imbolnavirilor profesionale ca si a altor cheltuieli implicate de conditiile necorespunzatoare de munca, poate determina cresteri de profit care sa depaseasca investitia in securitatea muncii. Numai pe baza unei astfel de politici se poate crea un sistem de management al securitatii si sanatatii in munca care sa aiba la baza principiul "grija si responsabilitate proprie".

Cultura organizationala in domeniul securitatii si sanatatii in munca. Componenta referitoare la securitatea si sanatatea in munca a culturii organizationale trebuie sa se identifice cu aceste valori, astfel incat ele trebuie insusite de catre tot personalul intreprinderii. Pentru aceasta, conduita conducerii si a angajatilor va fi directionata in mod sustinut spre politica de management a securitatii si sanatatii in munca, dar si protejarea comunitatii locale si a mediului. 1.2.2. Domeniile planului strategic de actiune Modelul de management de baza adoptat este transpus in cadrul planului strategic de actiune al intreprinderii in strategii corespunzatoare pe termen mediu si lung, care se refera la functionarea intreprinderii, la piata de desfacere si la conduita. in zona operationala, se pot lua in considerare in cadrul sistemului de management general, cinci domenii de actiune ale planului strategic: organizarea si structura organizatorica de baza, asigurarea resurselor, strategii de productie si marketing, relatiile cu publicul si impactul asupra mediului, pregatirea personalului. Daca aplicam aceeasi logica pentru un sistem de MSSM, primul lucru care trebuie admis este faptul ca baza pentru implementarea obiectivelor specifice o constituie stabilirea unei structuri organizatorice corespunzatoare, in conditiile integrarii cu alte sisteme de managemet existente, in special pentru asigurarea calitatii si protectiei mediului inconjurator. In consecinta, in cadrul planului strategic de actiune trebuie specificata mai intai organizarea structurala si operationala a sistemului de MSSM. La elaborarea acesteia se va avea in vedere realizarea caracterului participativ si necesitatea integrarii sistemului in managementul structural al intreprinderii. Prin urmare nu se va limita trasarea structurii numai la functiile de conducere, ci se vor stabili toate tipurile de relatii pe verticala si pe orizontala. Similar strategiilor de productie si marketing trebuie sa se stabileasca in cadrul sistemului de management al securitatii si sanatatii in munca, strategii care sa asigure indeplinirea obiectivelor specifice: - achizitionarea de echipamente tehnice, materii prime, materiale si echipamente individuale de protectie "sigure" (se va preciza ca pentru echipamente sa existe certificate de conformitate din punctul de vedere al securitatii si sanatatii in munca); - utilizarea unor tehnologii, proceduri si procese implicand riscuri minime; - implicarea furnizorilor in noua abordare a securitatii si sanatatii in munca; - respectarea cerintelor de securitate si sanatate in cazul cladirilor, transportului intern si al depozitarii substanfelor periculoase; - realizarea programelor de prevenire privind prevenirea imbolnavirilor profesionale; - planificarea si realizarea de produse "sigure". Planul strategic trebuie sa vizeze si resursele umane atat sub aspect cantitativ, cat si calitativ. In primul caz este vorba de planificare corecta a necesarului de personal pentru a pune in functiune un sistem de management al securitatii si sanatatii in munca eficient. In cel de-al doilea, de realizarea unui sistem de instruire, formare si perfectionare a lucratorilor in domeniul securitatii si sanatatii in munca. De asemenea, de crearea unui sistem de stimulente si sanctiuni prin care comportamentul fortei de munca fata de reglementarile din domeniul protectiei muncii sa poata fi recompensat sau penalizat pentru a fi orientat in directia dorita. 1.2.3. Domeniile planului operativ de actiune Obiectivul planului operativ consta, in cazul unui sistem de management general, in planificarea, controlul si executarea tuturor activitatilor - de la cercetare si dezvoltare pana la realizarea produsului finit - in conditii de performan(a economica. Din cele afirmate, rezulta ca planul operativ include: planificarea proceselor, produselor si serviciilor, controlului investifiilor (materiale, financiare si in resurse umane), realizarea si controlul performanfei economice. De asemenea, trebuie (inut seama ca activitatile specificate nu pot fi intreprinse cu succes daca nu se asigura conduita corespunzatoare a personalului, asa cum a fost ea trasata prin strategia de instruire si formare - perfectionare a tuturor angajatilor. Pentru aceasta planul operativ trebuie sa prevada si actiunile corespunzatoare pentru obtinerea

performantei profesionale si a colaborarii dorite intre lucratori. Si pentru sistemul de MSSM, obiectivele de baza si strategiile particulare derivate din acestea sunt transpuse in practica prin actiuni corespunzatoare, stabilite in cadrul planului operativ si a caror eficienta se evalueaza prin audituri. Pentru implementarea lor cu succes, deosebit de importanta este pe de o parte, insusirea normelor proprii de securitate a muncii, iar pe de cealalta parte, elaborarea unor instructiuni proprii de securitate si sanatate a muncii, a unor proceduri care sa permita controlul, monitorizarea si evaluarea securitatii si sanatatii angajatilor ca si a unor instructiuni de lucru care sa fina seama de cerin(a prevenirii accidentelor si a imbolnavirilor profesionale. In cazul in care exista deja sisteme de management al calitatii si/sau de management al mediului, sau daca se doreste implementarea acestora, instructiunile de securitate pot fi combinate sinergic cu procedurile specifice asigurarii calitatii, respectiv protejarii mediului. Intregului sistem de MSSM precum si prin evaluarile nivelului de risc la locurile de munca. Pentru ca actiunile din planul operativ de actiune sa fie cele scontate, trebuie stabilite si actiunile concrete - periodicitatea instructajelor, continutul detaliat al acestora, formele de propaganda utilizabile etc., prin care sa se asigure conduita adecvata a conducerii si a fortei de munca in general. Numai un comportament care se aliniaza la cerintele de securitate si sanatate in munca, constientizandu-le si acceptandu-le voluntar, poate duce la implementarea eficienta a sistemului de MSSM. Actiunile elementare din cadrul planului operativ sunt definite si structurate in asa fel incat sa se asigure compatibilitatea sinergica cu elementele altor sisteme de management, cum ar fi cel de calitate, (EN ISO 9.000) sau pe cel pentru mediul inconjurator (EN ISO 14.000) . 1.3.1. Politica intreprinderii in raport cu securitatea si sanatatea in munca Preocuparea pentru securitatea muncii la nivelul intregii intreprinderi necesita precizarea de catre conducere a unor reguli principale, a unor atitudini fata de securitate pe baza carora se adopta deciziile care sa asigure atingerea obiectivelor dorite in acest domeniu. Ansamblul de reguli si atributii constituie politica de securitate si sanatate in munca a intreprinderii. Stabilirea unei politici coerente trebuie sa clarifice urmatoarele aspecte: - ce inseamna securitatea si sanatatea in munca pentru intreprindere; - de ce este importanta securitatea si sanatatea in munca; - pe cine implica realizarea securitatii si sanatatii in munca; - care este raspunderea conducerii fata securitatea si sanatatea in munca; - care sunt obiectivele intreprinderii in domeniul securitatii si sanatatii in munca. Regulile de baza ale politicii de securitate sunt: - trebuie sa te faci inteles de toata lumea; - aplicarea practica sa fie realizata treptat; - sa se actioneze la toate nivelurile; - sa se asigure sistemul informational necesar aplicarii masurilor corective (feedback). Politica de securitate conceputa de conducerea intreprinderii trebuie sa orienteze activitatea fiecarui salariat. Pentru aceasta este necesar ca elementele acestei politici sa fie detaliate si concretizate pentru toate nivelurile ierarhice, deoarece numai astfel se pot preciza sarcinile ce revin fiecaruia. Pentru a atinge obiectivele politicii in domeniul securitatii si sanatatii in munca este necesar sa se analizeze toate elementele care concura la realizarea procesului de productie si nu in ultimul rand executantul. El este cel care asigura functionarea corecta a transmisiei informatiilor, cel care antreneaza intregul proces. Pentru a satisface noile cerinte de securitate si sanatate in munca trebuie sa aiba pregatirea si mijioacele necesare. Totodata trebuie avut in vedere ca executantul este, prin definitie, victima potentiala a oricarui accident de munca sau boala profesionala. 1.3.2. Strategia "riscuri minime"

Datorita relatiei existente intre securitate si risc, securitatea maxima este echivalenta cu un risc minim. Cum in realitate nu se actioneaza asupra unor elemente de securitate ci asupra altor factori care pot conduce la accidente de munca sau imbolnaviri profesionale, strategia securitatii maxime nu este altceva decat strategia riscului minim. Riscul minim este un obiectiv realist care poate fi indeplinit daca se actioneaza cu consecventa pentru: prevenirea aparitiei factorilor de risc de accidentare si imbolnavire profesionala, Stabilirea cauzelor manifestarii riscurilor si eliminarea lor, ceea ce echivaleaza o orientare continua spre securitate in toate activitatile. imbunatatirea securitatii trebuie sa fie o actiune continua, cu abordari sistematice, profesionale in care sa se urmareasca prevenirea riscurilor si nu remedierea lor. Conditiile pentru realizarea unei situatii de "rise minim" sunt: un produs cu securitate maxima inca din faza de proiectare, controlul proceselor tehnologice, materiale si mijioace de munca adecvate, metode de munca eficiente, instruire si perfectionare corespunzator cerintelor, informatii complete si concrete. 1.3.3. Prevenirea riscurilor Prevenirea riscurilor se traduce prin cheltuielile efectuate pentru a evita erorile si deficientele la toate nivelurile si pentru toate activitatile. Pentru desfasurarea unei activitati eficiente de prevenire trebuie sa se elaboreze si sa se puna in practica programe de actiune. Un rol deosebit il are, de asemenea, studiul punctelor critice din cadrul intreprinderii. Pentru fiecare sarcina trebuie sa se intocmeasca un dosar si sa se urmareasca modul de realizare. Nu in ultimul rand se situeaza instruirea, perfecfionarea si formarea personalului in domeniul protectiei muncii. Trebuie sa nu se uite ca orice masura luata inainte de a se comite o eroare sau de a apare o deficienfa ofera posibilitatea evitarii consecinfelor producerii acestora. 1.3.4. Programele de imbunatatire a securitatii si sanatatii in munca Programele de imbunatatire a securitatii si sanatatii in munca sunt alcatuite din obiectivele si actiunile concrete de prevenire. La baza elaborarii lor stau: - politica in domeniul securitatii in munca convertita in actiuni si sarcini concrete; - masurile propuse de cercurile pentru securitate; - analiza riscurilor si a cauzelor lor. 1.3.5. Sursele informationale ale programelor de imbunatatire a securitatii si sanatatii in munca Acestea sunt: - sarcinile specificate de conducerea intreprinderii rezultate din obiectivele stabilite; - propunerile cercurilor pentru securitate; - prevederile prescriptiilor si reglementarilor din domeniu; - propunerile facute de personalul intreprinderii. 1.3.6. Conducerea proiectelor de imbunatatire a conditiilor de munca Pentru conducerea proiectelor de imbunatatire a conditiilor de munca trebuie stabilit un responsabil de proiect, precum si un comitet care sa cuprinda reprezentanti ai principalelor functii ale intreprinderii. Etapele proiectului sunt urmatoarele: - definirea proiectului cat mai precis posibil si exprimarea lui in termeni cantitativi; - culegerea de date; - evaluarea nivelului de securitate; - analiza cauzelor non-securitatii; - descoperirea si eliminarea cauzelor non-securitatii; - urmarirea indicatorilor de securitate pentru a verifica daca procesele sunt mentinute sub control. Daca proiectui este important si amplu ca arie de actiune se recomanda sa fie segmentat in subproiecte. Fiecare subproiect va trebui sa fie atribuit ca raspundere unei grupe de lucru. 1.3.7. Cuantificarea obiectivelor strategiei securitatii si sanatatii in munca Posibilitatea cuantificarii obiectivelor securitatii si sanatatii in munca sporeste interesul si angajamentui personalului pentru realizarea lor. Cuantificarea obiectivelor

programelor de securitate permite introducerea unor precizari concrete in proiectele de imbunatatirea conditiilor de munca, Cuantificarea progreselor obtinute si realizarea unor descrieri dare ale actiunilor necesare. 1.3.8. Atitudinea managerului Daca "ManagementuI Securitatii Maxime" presupune imbunatatirea continua a conditiilor de munca, exercitarea unui asemenea tip de management impune, ca o conditie primordiala, ca fiecare manager sa constituie un model de atitudine si comportament. Pentru aceasta el trebuie sa preia responsabilitatea procesului, sa se situeze in primele randuri ale actiunii. Un manager model va face vizibile rezultatele "Managementului Securitatii Maxime", va discuta cu angajatii, personal si sistematic, progresele obtinute, va colabora cu toti salariatii la stabilirea obiectivelor, va cere cuantificari pentru munca proprie si va comunica rezultatele, va crea conditii pentru activitatea colaboratorilor. 1.3.9. Metodele si mijioacele "Managementului Securitatii Maxime" Schematic metodele si mijioacele "Managementului Securitatii Maxime" pot fi prezentate astfel: Scop: - Asigurarea satisfactiei fiecarui salariat prin realizarea unor condifii optime de securitate si sanatate in munca. Principiu: - A preveni este mai bine decat a vindeca (riscuri minime). - A proceda corect inca din prima faza. Metode: - A sti sa actionezi: - A organiza, a planifica: - A p.revede, a face, a verifica, a actiona; - Asigurarea securitatii - prin audit-uri, in toate stadiile privind securitatea, costurile, termene; - A controla in permanenta realizarea imbunatatirilor. -A lucra in echipa, parteneriat intre functii, a analiza, a diagnostica. Miiloace: in cadrul analizei programului anual de realizare a securitatii si sanatatii in munca se defineste abaterea ce trebuie corectata, se planifica corectarea, se proiecteaza actiunile si se asigura feed-back-ul. Introducerea "MSM" necesita adaptarea sistemului informational al intreprinderii, pentru a asigura intregul flux de informatii pentru activitatile vizand securitatea si sanatatea in munca. Principiul de baza pentru reproiectarea sistemului informational in vederea adaptarii la cerintele "MSM" consta in gruparea activitatilor in funcfie de problematica si furnizarea informatiilor specifice fiecarei grupe. CONCLUZII Securitatea maxima este un ansamblu de principii si metode reunite intr-o strategic globala pusa in aplicare in intreprindere pentru asigurarea securitatii in munca. Securitatea maxima este, inainte de toate, problema managementului, iar concordanta, convergenta si coerenta actiunilor demonstreaza ca actiunea "Securitatea maxima" face parte din strategiile de management. ManagementuI securitatii maxime este sistemul de management practicat intr-o intreprindere care vizeaza cooperarea permanenta a tuturor salariatilor in toate activitatile vizand imbunatatirea securitatii si sanatatii in munca, in scopul inregistrarii unui numar cat mai redus de accidente si imbolnaviri profesionale. Principiile managementului securitatii maxime: - angajamentul managerului - totul se demareaza printr-un angajament al managerului si se perpetueaza datorita acestui angajament; - adeziunea intregului personal - care trebuie sa se realizeze la toate functiile si la toate nivelurile; - imbunatatirea nationala a securitatii si sanatatii in munca. Pentru a se atinge obiectivele politicii in domeniul securitatii si sanatatii in munca este necesar sa se actioneze asupra elementelor componente ale sistemului de munca: - executantui (omul); - mijioacele de productie (mijioacele de munca si obiectivele muncii);

- sarcina de munca; - mediul de munca (mediul fizic ambiant si mediul social). Elementele structurale ale gandirii manageriale sunt considerate prin urmare: viziunea, misiunea, politica si strategia. Viziunea reprezinta o imagine nestructurata a viitorului, bazata pe intuitie, dorinte si care poate constitui suportui unei dezvoltari ulterioare. Misiunea este definita ca reprezentand o operatiune specifica incredintata unui individ sau unui grup. Ea se mai poate numi vocatia prin care se stabileste unde vrea sa ajunga intreprinderea sau altfel spus reprezinta ratiunea de a fi a acesteia. Politica este considerata ca o lege interna care guverneaza actiunile managerilor si reprezinta un ghid pentru luarea deciziilor. Intr-un sens mai larg ea poate fi definita ca orientarea conducerii pe termen mediu si lung. Strategia descrie modul de utilizare a resurselor pentru a atinge obiectivele stabilite pe baza politicii. Aplicarea strategiilor adoptate implica, in continuare, stabilirea unor actiuni practice, specifice, denumite tactici. Tacticile concretizeaza masurile intreprinse pentru implementarea optima a strategiilor, exprimandu-se in principal prin proceduri, metode si reguli. Elementele constitutive ale unui sistem de "Management al Securitatii Maxime" sunt urmatoarele: - politica intreprinderii in raport cu Securitatea si sanatatea in munca; - strategia "riscurilor minime"; - prevenirea riscurilor; - programele de imbunatatire a securitatii si sanatatii in munca; - sursele informationale ale programelor de imbunatatire a securitatii si sanatatii in munca; - conducerea proiectelor de imbunatatire a conditiilor de munca; - cuantificarea obiectivelor strategiei securitatii; - atitudinea managerului,