1. Etapele de dezvoltare ale organismului uman.

Dezvoltarea n concept biosocial se definete ca suma modificrilor survenite n cursul vietii fiecarui organism, inclusiv evoluia ntregii specii. Astfel, dezvoltarea fizica definete particularitile morfofuncionale ale diferitelor etape de via. Dezvoltarea fizica este un fenomen cu determinare multifactoriala, deci ea depinde n egala masura de patrimoniul ereditar i de conditiile de mediu, n special economicosociale. Dezvoltarea fizica poate fi considerata si chiar este un indicator fidel al starii de sanatate. Dezvoltarea fizica si neuropsihica fenomen cu determinare multifactoriala. Cele 2 mari categorii de factori care influeneaz dezvoltarea sunt: cei interni (ereditari) si cei externi (de mediu), care interfereaz n momente si etape succesive, repetate sau intricate. In categoria factorilor ereditari (interni) se gasesc: factorii genetici (particularitati de sex si rasa) factorii metabolici factorii neuro-endocrini. In categoria factorilor de mediu (externi) se gasesc: (1) alimentatia, (2) factori naturali (ex.sol, aer, de anotimp, sezonul cald intensifica procesele de crestere,latitudine, altitudine,poluare etc.), (3) economico-sociali (venit familial, locuinta , conditii de munca, asistenta medicala etc.) culturali-educationali (nivel cultural al parintiloretc.) (4) factori psiho-afectivi (climat familial, urbanizare). 2. Particulariti morfo-funcionale ale perioadei de vrst 0-3 ani. Particularitati morfo-functionale ale acestei perioade: alaturi de ritmul de crestere staturo-ponderala despre care am vorbit, mai vom specifica: - nutritie intensa si nevoi nutritionale crescute - alimentatie speciala - aparitia dentitiei temporare (incepe la 6-8 luni si se incheie la 2,5-3 ani. - fontanelele zone neosificate la nastere, situate la jonctiunea dintre oasele late ale craniului Fontanela Anterioara Posterioara laterale denumire Bregmatic Lambdoid forma localizare Parietalefrontale Parietaleoccipitale Parietaltemporalfrontal Deschis la Inchidere nastere luni 100% ~ 14 25% 10-15% 2-3 luni 1-2 luni

dezvoltare psihomotorie importanta si rapida

- dependenta de mediul inconjurator si nevoia de ingrijiri speciale De aceste particularitati morfofunctionale, de igiena spatiului inconjurator, de cunosterea regulilor de igiena si respectarea lor, de standardul socio-economic al apartinatorilor depinde si patologia primei copilarii. Astfel in patologia nounascutului predomina imbolnavirile determinate de actiunea factorilor antenatali (genetici) si intranatali (traumatismul si anoxia la nastere): malformatiile si afectiuni legate de actul nasterii. In patologia sugarului predomina imbolnavirile acute infectioase ale aparatului respirator, tulburarile acute si cronice de nutritie si cele digestive, afectiuni ale pielii. 3. Particulariti morfo-funcionale ale perioadei de vrst 3-6 ani i 6-25 ani. 3-6 ani:Particularitatile morfo-functionale ale acestei perioade sunt: - ritm de crestere staturo-ponderal diminuat fata de perioada anterioara: 4-5cm/an si 1,5-2 kg/an - nevoile nutritionale sunt proportional mai reduse - dezvoltarea psihomotorie este progresiva - se perfectioneaza vorbirea, sporesc cunostintele, se dezvolta atentia spontana, mersul si miscarile devin mai sigure Patologia caracteristica: are o morbiditate mai redusa, predomina accidentele de casa, cele rutiere, intoxicatiile, bolile infecto-contagioase. 6-25 ani:In ultimul timp, se vorbeste despre perioada 10-25 de ani ca fiind perioada de adolescenta care se imparte in trei perioade caracteristice si clar deosebite si anume: 1) perioada de preadolescenta 10/11 14/15 ani 2) perioada de adolescenta propriu-zisa 14/15 ani 18 ani 3) perioada de postadolescen 18 -25 ani. La sfritul acestei perioade cresterea si dezvoltarea sunt incheiate, individul fiind considerat adult. Particularitatile morfo-functionale: colar mic: - cresterea staturo-ponderala este lenta - aparitia primilor dinti definitivi - continuarea maturizarii sistemului nervos - dezvoltarea intelectuala intensa si dependenta de activitatea instructiveducativa - morbiditate: accidente rutiere, boli infecto-contagioase, afectiuni oculare, angine streptococice, inflamatii ale aparatului respirator, vegetatii adenoide, leucemie, tulburari de crestere staturo-ponderala. scolarul mijlociu: - prepubertatea saltul statural precede etapa pubertara (ritm de crestere staturala alert) - pubertatea incetinirea ritmului de crestere staturala si accelerarea ritmului de crestere ponderala - se schimb aspectul exterior al copilului, infaiare armonioas, asemanatoare adultului - dezvoltare intelectuala continu - labilitate neuropsihica - scaderea rezistentei organismului si receptivitate crescuta la boli - morbiditate: angine streptococice, reumatism articular acut, hepatita virala, tuberculoza, afectiuni cardiace, deformari ale coloanei vertebrale, traumatisme, accidente.

- prevenirea imbolnavirilor: calirea organismului, activitate sportiva adecvata pubertate si adolescenta- morbiditate: tulburari endocrine si nervoase, afectiuni cardiace, miopie, carii dentare, deformatii ale coloanei vertebrale.))))))) 4. Legile specifice ale dezvoltrii. Dezvoltarea este rezultatul interferarii a 2 procese: cresterea = acumulare si amplificare cantitativa diferentierea = modificari functional adaptative si diversificari structurale. 1) CONDITIILE DE MEDIU influenteaza hotrtor dezvoltarea organismului. (alimentatie, locuinta, urbanizare, activitate, asistenta medicala) 2) RITMUL DEZVOLTARII SCADE CU VARSTA foarte viu in perioada intrauterina, scade progresiv dupa nastere, cu exceptia perioadei prepuberale (1013 ani) si se opreste la ~ 20-25 de ani. (((((( RECAPITULARE Etapele de dezvoltare a organismului uman I. Etapa de dezvoltare intrauterina = perioada prenatala din momentul fecundatiei pana la nastere = 40 saptamani sau 28010 zile. Se imparte in: a) P.de ou (zigot): 0-14 zile; b) P. de embrion: 14 zile- 12 saptamani (organogeneza) c) P. de ft: de la 12 sapt. pn la nastere. II. Etapa de dezvoltare extrauterina sau perioada postnatala Incepe de la nastere si se intinde pna la maturzarea somato-psiho-economica 1) Prima copilarie de la nastere pana la 3 ani care la randul sau se subimparte in: - p.de nou nascut (0-28 zile). Ritmul de crestere este rapid (lungime 5cm/luna, greutate 500-750gr/luna) - p. de sugar (1-12 luni) mic, mediu, mare. Ritm de crestere accelerat; => in greutate (ponderal) in lunile 2,3,4 cate 750 gr/luna; lunile 5-8 cate 500 gr/luna; lunile 9-12 cate 250 gr/luna. Astfel la 4 luni isi dubleaza greutatea, iar la sfarsitul primului an isi tripleaza greutatea de la nastere. => in lungime (statural) in luna a 2-a 4cm/luna, luna a 3-a 3 cm, luna a 4-a 2 cm, luna a 5-a 2 cm, apoi pana la un an cate 1 cm/luna. Astfel ca in primul an creste statural 20-25 cm. => perimetrul toracic care la nastere masoara ~ 31 cm ritm de crestere prima luna 3 cm, a 2-a luna 2 cm, apoi cate 1 cm/luna. Astfel la 1 an se egalizeaza cu perimetrul cranian. - p. de copil mic = anteprescolar = 1-3 ani Se caracterizeaza printr-un ritm de crestere viu, dar diminuat fata de primul an, astfel: ponderal in al 2-lea an 3 kg, iar in al 3-lea an 2 kg; statural in al 2-lea an 10-12 cm, iar in al 3-lea an 5-6 cm. Particularitati morfo-functionale ale acestei perioade: alaturi de ritmul de crestere staturo-ponderala despre care am vorbit, mai vom specifica: - nutritie intensa si nevoi nutritionale crescute - alimentatie speciala - aparitia dentitiei temporare (incepe la 6-8 luni si se incheie la 2,5-3 ani.

fontanelele zone neosificate la nastere, situate la jonctiunea dintre oasele late ale craniului denumire Bregmatic Lambdoid forma localizare Parietalefrontale Parietaleoccipitale Parietaltemporalfrontal Deschis la Inchidere nastere luni 100% ~ 14 25% 10-15% 2-3 luni 1-2 luni

Fontanela Anterioara Posterioara laterale

- dezvoltare psihomotorie importanta si rapida - dependenta de mediul inconjurator si nevoia de ingrijiri speciale De aceste particularitati morfofunctionale, de igiena spatiului inconjurator, de cunosterea regulilor de igiena si respectarea lor, de standardul socio-economic al apartinatorilor depinde si patologia primei copilarii. Astfel in patologia nounascutului predomina imbolnavirile determinate de actiunea factorilor antenatali (genetici) si intranatali (traumatismul si anoxia la nastere): malformatiile si afectiuni legate de actul nasterii. In patologia sugarului predomina imbolnavirile acute infectioase ale aparatului respirator, tulburarile acute si cronice de nutritie si cele digestive, afectiuni ale pielii. 2) A 2-a Copilrie = perioada prescolara la care se disting: - p. de prescolar mic (3-4 ani) - p. de prescolar mijlociu (4-5 ani) - p. de prescolar mare (5-6 ani). Particularitatile morfo-functionale ale acestei perioade sunt: - ritm de crestere staturo-ponderal diminuat fata de perioada anterioara: 4-5cm/an si 1,5-2 kg/an - nevoile nutritionale sunt proportional mai reduse - dezvoltarea psihomotorie este progresiva - se perfectioneaza vorbirea, sporesc cunostintele, se dezvolta atentia spontana, mersul si miscarile devin mai sigure Patologia caracteristica: are o morbiditate mai redusa, predomina accidentele de casa, cele rutiere, intoxicatiile, bolile infecto-contagioase. 3) A 3-a copilarie este perioada cuprinsa intre 6 ani si pn la prepubertate (10-11 ani), ea mai poate fi numita perioada de scolar mic. 4) Perioada de scolar mijlociu 10/11 ani 14/15 ani, cuprinde 2 subetape: prepuber 10 12 ani si puber 12 -14/15 ani 5) Adolescenta 14/15 ani 18 ani 6) Tineretea 18-25 ani In ultimul timp, se vorbeste despre perioada 10-25 de ani ca fiind perioada de adolescenta care se imparte in trei perioade caracteristice si clar deosebite si anume:

4) perioada de preadolescenta 10/11 14/15 ani 5) perioada de adolescenta propriu-zisa 14/15 ani 18 ani 6) perioada de postadolescen 18 -25 ani. La sfritul acestei perioade cresterea si dezvoltarea sunt incheiate, individul fiind considerat adult. Particularitatile morfo-functionale: colar mic: - cresterea staturo-ponderala este lenta - aparitia primilor dinti definitivi - continuarea maturizarii sistemului nervos - dezvoltarea intelectuala intensa si dependenta de activitatea instructiveducativa - morbiditate: accidente rutiere, boli infecto-contagioase, afectiuni oculare, angine streptococice, inflamatii ale aparatului respirator, vegetatii adenoide, leucemie, tulburari de crestere staturo-ponderala. scolarul mijlociu: - prepubertatea saltul statural precede etapa pubertara (ritm de crestere staturala alert) - pubertatea incetinirea ritmului de crestere staturala si accelerarea ritmului de crestere ponderala - se schimb aspectul exterior al copilului, infaiare armonioas, asemanatoare adultului - dezvoltare intelectuala continu - labilitate neuropsihica - scaderea rezistentei organismului si receptivitate crescuta la boli - morbiditate: angine streptococice, reumatism articular acut, hepatita virala, tuberculoza, afectiuni cardiace, deformari ale coloanei vertebrale, traumatisme, accidente. - prevenirea imbolnavirilor: calirea organismului, activitate sportiva adecvata pubertate si adolescenta- morbiditate: tulburari endocrine si nervoase, afectiuni cardiace, miopie, carii dentare, deformatii ale coloanei vertebrale.))))))) 3) RITMUL DEZVOLTARII ESTE NEUNIFORM - perioadele de intensificare ale cresterii, alterneaza cu perioade de ritm lent. (0-1 an ritm accelerat, 10-12 ani prepubertatea saltul statural- ritm accelerat; vezi cresterea staturo-ponderala in functie de anotimp dupa varsta de 3 ani) 4) RITMUL DEZVOLTARII ESTE PROPRIU fiecarui organ, aparat si sistem si in discordanta cu ritmurile dezvoltarii celorlalte organe. 5) DEZVOLTAREA FIECARUI ORGAN ESTE CORELATA SI CONDITIONEAZA DEZVOLTAREA ALTOR ORGANE. 6) DEZVOLTAREA FIZICA prezinta PARTICULARITATI legate de SEX, fiind mai exprimata la baieti. 5. Care sunt metodele de evaluare a dezvoltrii morfologice i funcionale? Prezentai metoda somatoscopic. Dezvoltarea fizica a copiilor si tinerilor este un important INDICATOR al starii de sanatate individuala cat si a starii de sanatate a colectivitatii.

APRECIEREA DEZVOLTARII FIZICE A ORGANISMULUI urmareste: identificarea dezvoltarii morfologice si a maturizarii fiziologice identificarea maturizarii functional-adaptative a SNC (forme comportamentale) si identificarea maturizarii sociale (integrarea in activitatea sociala) METODELE DE EVALUARE A DEZVOLTARII FUNCTIONALE (DEZVOLTARE FIZICA) utilizate sunt: 1) METODA SOMATOSCOPICA 2) METODA SOMATOMETRICA 3) METODA FIZIOMETRICA MORFOLOGICE SI

METODA SOMATOSCOPICA = SOMATOSCOPIA In cadrul examenului general, efectuat de medic (medicul de familie, medicul scolar, medicul pediatru) pentru a obtine o impresie generala asupra starii de sanatate a copilului investigat, primul gest este examenul somatoscopic. Somatoscopia apreciaza SENZORIAL (vizual, tactil) habitusul morfologic si gradul de robustete, prin investigarea caracterelor dezvoltarii fizice. Deci, in cadrul examenului somatoscopic vom URMARI, APRECIA SI CONSEMNA urmatoarele date: 1) STAREA TEGUMENTELOR - vascularizatie, uscaciune, elasticitate, culoare si A MUCOASELOR 2) STAREA TESUTULUI CELULAR SUBCUTANAT redus, mijlociu, mare 3) STAREA SISTEMULUI GANGLIONAR (micropoliadenopatie, hipertrofie regionala) 4) STAREA SIST. MUSCULAR (cantitate, consistenta) 5) STAREA SISTEMULUI OSOS (fontanele, forma toracelui-normal, turtit, nfundat, glogulos- starea coloanei vertebrale normala, cifoza, lordoza, scolioza- starea membrelor superioare si inferioare malformatii, deformari, picior plat, var, valg, strmb congenital 6) POSTURA ORGANISMULUI - Se apreciaza ca avand postura foarte buna copilul care prezinta axele longitudinale ale capului, trunchiului si membrelor inferioare in acelasi plan frontal, toracele proeminent, cu umerii si omoplatii situati simetric, abdomenul plat si curburile coloanei vertebrale fara accentuari mari in plan frontal si sagital. Se considera ca postura este rea , daca toracele nu proemina, abdomenul este proeminent, lordoza lombara accentuata, iar axul membrelor inferioare este deviat anterior. Postura se apreciaza utilizand firul cu plumb, masurandu-se in cm si mm distanta intre fir si coloana vertebrala la nivelul devierii maxime. 7) ASPECTUL general al RAPORTULUI dintre DEZVOLTAREA MEMBRELOR SI A TRUNCHIULUI (trunchi alungit, membre scurte sau invers) 8) RAPOARTE INTRE SEGMENTELE CORPULUI 9) DEZVOLTAREA DENTITIEI 10) DEZVOLTAREA CARACTERELOR SEXUALE SECUNDARE

Furnizeaza date subiective 6. Care sunt metodele de evaluare a dezvoltrii morfologice i funcionale? Prezentai metoda antropometric de msurare a nlimii. METODA SOMATOMETRICA = SOMATOMETRIA = ANTROPOMETRIA Furnizeaza date OBIECTIVE asupra dezvoltarii fizice prin masurarea directa, cantitativa a unor dimensiuni corporale. CE PUTEM MASURA? 1) INALTIMEA CORPULUI = TALIA = LUNGIME CORPORALA Inaltimea sau talia, reprezinta distanta intre vertex si planta picioarelor, sau suma lungimilor capului, gatului, trunchiului si membrelor inferioare. Acest indicator este cel mai fidel si stabil indicator de determinare al starii de dezvoltare. Se efectueaza cu ajutorul antropometrului metalic MARTIN sau TALIOMETRU. El este confectionat din 4 segmente de cate 50 cm teava metalica care se ansambleaza sub forma unei tije cu lungimea de 2 metri gradata in cm si mm. Pe tija metalica, aluneca un cursor, care tine lama ce se aplica pe vertexul copiilor. Mentinerea verticala a antropometrului se realizeaza cu ajutorul unui suport - trepied. Pentru a realiza o masuratoare corecta, trebuie sa nu uitam ca plantele copilului sa se situeze la gragatia zero a antropometrului; deci va fi necesara o podina cu inaltimea egala cu inaltimea picioarelor trepiedului. Pentru determinarea corecta a inaltimii, copilul trebuie sa aiba o pozitie dreapta, corecta in momentul determinarii. Determinarea inaltimii se programeaza dimineata intre orele 8-12, copilul fiind sumar imbracat si descaltat. I se explica copilului pozitia corecta , inuta copilului sa fie dreapta, cu pozitie corecta a capului. Examinatorul va plasa copilul cu spatele la tija antropometrului, astfel incat copilul sa atinga planul virtual al tijei cu calcaiele, fesele si omoplatii, bratele cu palmele libere lipite de trunchi si coapse, capul fiind astfel asezat incat marginea inferioara a orbitei sa formeze cu marginea superioara a conductului auditiv extern, o linie orizontala. Se coboara cursorul, pana ce lama orizontala atinge vertexul. Se fixeaza cursorul pe tija metalica a antropometrului. Copilul iese de sub cursor si apoi se citeste in cm si mm la marginea inferioara a cursorului pe tija gradata. Masurarea taliei cu ajutorul antropometrului se face la copii prescolari, scolari, adolescenti, tineri si adulti. Pentru a masura talia sau inaltimea unui copil sub varsta de 3 ani, se foloseste PEDIOMETRUL. Acest aparat este astfel construit: suportul orizontal are o lungime de 100 cm, iar unul dintre capete are o extremitate perpendiculara fixa, de unde incepe numaratoarea cm. La cealalta extremitate gliseaza o extremitate (cursorul) perpendiculara pe planul orizontal. Metoda de masurare este urmatoarea: pe planul orizontal se pune un scutec curat, individual; copilul, sumar imbracat este culcat in decubit dorsal, cu capul spre extremitatea fixa; un ajutor ii tine capul copilului cu vertexul lipit de extremitatea fixa. Examinatorul cu mana stanga pe genunchii copilului, face extensia membrelor inferioare, iar cu mana dreapta aduce cursorul pana la nivelul plantelor, realizand un

unghi de 90 intre acestea si planul pediometrului. Apoi se ridica picioarele copilului, mentinandu-se cursorul imobil si se citeste talia. 2) GREUTATEA CORPORALA caracterizeaza sumar masa corpului, ingloband si sistemul osos, muscular, organele interne, tesutul grasos depozitat. Tesutul grasos variaza sub influenta unor conditii trecatoare, motiv pentru care greutatea este un indicator labil comparativ cu inaltimea. Se masoara cu cantarul de persoane, care trebuie sa fie verificat in prealabil pentru sensibilitate si exactitate. Sensibilitatea se verifica asezand pe platforma cantarului o greutate marcata si verificata de 100-200 gr. pe care un cantar sensibil o inregistreaza ca atare. Exactitatea se determina prin asezarea pe platforma cantarului a unei greutati marcate si verificate de 1-2 kg. pe care un cantar exact o va inregistra ca atare. Tehnica: copilul sumar imbracat se urca pe platforma cantarului, iar dupa oprirea balansului produs de urcarea pe cantar, se elibereaza bratul mobil al cantarului, care a fost fixat in prealabil, apoi se noteaza greutatea in kg si sute de gr. Pentru copilul sugar sau copilul cu o greutate de pana la 10 kg se foloseste cantarul de sugari; se va avea in vedere ca manevra sa aiba loc in aceeasi stare fiziologica. Cantarul se acopera cu un scutec curat individual. 3) PERIMETRUL CRANIAN este un indicator important, furnizand date despre dezvoltarea cutiei craniene: microcefalia poate semnifica anomalii sau distructii cerebrale; macrocefalia poate fi consecinta unor tumori, hematoame, hidrocefalii. Tehnica de masurare: cu ajutorul panglicii metrice, care se fixeaza pe urmatoarele repere anatomice: posterior la nivelul protuberantei externe, latero-lateral deasupra conductului auditiv extern pe sub pavilioanele auriculare, iar anterior pe deasupra arcadelor sprancenoase, deasupra glabelei. La fete se va desface parul sau se va ridica. Se citeste in cm si mm. 4) PERIMETRUL TORACIC D relaii asupra cutiei toracice, maturitatii scheletului, stratului grasos subcutanat, muschilor toracici si spinali, ofera relatii si despre integritatea aparatului respirator, dezvoltarea segmentului toracic in lime si adancime. Tehnica de masurare: se foloseste panglica metrica, urmarind fixarea acesteia pe urmatoarele repere anatomice: 1) pe peretele toracic posterior se fixeaza panglica sub unghiul inferior al omoplatilor 2) copilul ridica bratele si se trec capetele panglicii metrice pe sub axile, copilul lasa bratele in jos, lasate pe langa corp, 3) pe peretele toracic anterior, mezosternal, pentru fetite si baieti, la nivelul areolelor mamare, iar pentru adolescente (fetele cu sanii dezvoltati) pe deasupra sanilor, la nivelul coastei a IV-a.

Copilul sta in picioare, drept, cu capul si privirea inainte, iar masurarea se face in pauza unei respiratii normale (pauza respiratorie) sau in inspiratie si expiratie fortata, calculand apoi valoarea medie a celor doua masuratori si se citeste in cm si mm. 5) GROSIMEA PLIULUI CUTANAT masoara grosimea tesutului subcutanat, in puncte reprezentative: - treimea mijlocie a bratului stg. in partea posterioara - regiunea subscapulara stg. unghiul inferior - linia medio-axilara - paraombilical (linia ombilic spina iliaca anterosuperioara Se masoara cu ajutorul cutimetrului, in mm; se ridica cu doua degete pielea din regiunea aleasa si se fixeaza cutimetrul, se citeste. O valoare de 1-1,5 cm indica stare de nutritie satisfacatoare. Alti indicatori folositi: 6) INALTIMEA SEZANDA = INALTIMEA CORPULUI IN POZITIE SEZAND este distanta dintre planul de sedere si vertex. Tehnica de masurare: pe platforma antropometrului se pune un scaun cu o inaltime determinata (cunoscuta 25, 30, 40) cu marginea posterioara lipita de planul tijei; copilul se aseaza pe scaun avand pozitia trunchiului si capului astfel incat sa atinga cu omoplatii si cu punctul cel mai proeminent al occipitalului planul virtual al tijei antropometrului, iar capul fiind astfel asezat incat marginea inferioara a orbitei sa formeze cu marginea superioara a conductului auditiv extern, o linie orizontala; coapsa cu gamba sa formeze un unghi drept, picioarele usor desfacute. (Inaltimea scaunului variaza in functie de statura subiectului: copiii cu inaltime pana la 110 cm scaune de 25 cm, pentru inaltime 110,1 130,0 cm scaun de 30 cm, pentru cei ce depasesc 130 cm scaun de 40 cm). Se coboara cursorul antropometrului pana la atingerea vertexului cu lama. Se citeste in cm si mm dupa care se scade inaltimea scaunului. Pentru copilul sub 3 ani inaltimea sezanda reprezinta distanta cuprinsa intre planul ischioanelor si vertex. Tehnica de masurare: se foloseste pediometrul, pe scutecul individual, se aseaza in decubit dorsal copilul, ajutorul fixeaza capul copilului, la extremitatea fixa a pediometrului, astfel incat sa o atinga cu vertexul, se flecteaza coapsele copilului pe trunchi, astfel incat sa fie un unghi drept (90) intre cele doua segmente, si se apropie cat mai mult cursorul de planul osos, prin apasarea feselor. Se ridica copilul, se citeste gradatia in cm si mm. 7) DIAMETRUL TRANSVERS CRANIAN se masoara cu compasul antropometric inndu-se ramurile acestuia in plan orizontal pe prile laterale ale craniului deasupra pavilionului auricular. Compasul se plimba in sus si in jos, inainte si inapoi, citind pe rigla gradata valorile maxime in cm si mm. 8) DIAMETRUL ANTERO-POSTERIOR CRANIAN

se fixeaza un brat al compasului pe glabela, iar celalalt in plan medio-sagital pe protuberanta occipitala, cautandu-se valoarea cea mai mare. 9) DIAMETRUL TORACELUI TRANSVERS SI SAGITAL se masoara cu ajutorul compasului antropometric, fixand bratele acestuia latero-lateral sau antero-posterior la nivelul coastei a IV-a; se citeste in timpul pauzei respiratorii in cm si mm. 10) DIAMETRUL BIACROMIAL se determina cu compasul antropometric; Copilul sta in pozitie ortostatica, cu bratele lipite de coapse si musculatura relaxata. Cele doua capete ale compasului se fixeaza la nivelul acromionului stg si drept, rezultatul exprimandu-se in cm si mm. 11) ANVERGURA este distanta cuprinsa intre varful degetului medius de la mana dreapta si varful degetului medius de la mana stg. cu bratele ridicate la nivelul umerilor, cu palma si degetele intinse. Copilul trebuie sa fie in picioare, (pozitie ortostatica), iar masurarea se face cu o bara gradata in cm si mm. Valoarea sa este egala cu a taliei. 12) ELASTICITATEA TORACICA este diferenta dintre valoarea perimetrului toracic in inspir fortat si cel in expir fortat. 13) PERIMETRUL ABDOMINAL se masoara cu panglica metrica; se fixeaza panglica metrica la nivelul ombilicului, iar posterior pe punctul corespunzator care se continua lateral cu o linie ce trece pe marginea crestelor iliace. De obicei valoarea perimetrului abdominal trebuie sa fie mai mica cu 1015 cm decat perimetrul toracic. 14) CIRCUMFERINTA MAXIMA A BAZINULUI se masoara cu ajutorul panglice metrice, se expima in cm si mm; Tehnica: se trece posterior panglica tangent la proeminenta maxima a muschilor fesieri, iar anterior in plan orizontal 15) DIAMETRUL BITROHANTERIAN se determina cu compasul antropometric;

Copilul sta in pozitie ortostatica. Cele doua capete ale compasului se fixeaza la nivelul trohanterului mare stg si drept, rezultatul exprimandu-se in cm si mm. 7. Care sunt metodele de evaluare a dezvoltrii morfologice i funcionale? Prezentai metoda antropometric de msurare a greutii i a perimetrului abdominal. 8. Care sunt metodele de evaluare a dezvoltrii morfologice i funcionale? Prezentai metoda antropometric de msurare a perimetrul cranian, diametrul transvers i diametrul antero-posterior cranian 9. Care sunt metodele de evaluare a dezvoltrii morfologice i funcionale? Prezentai metoda antropometric de msurare a perimetrului toracic, diametrul transvers i sagital. 10. Care sunt metodele de evaluare a dezvoltrii morfologice i funcionale? Prezentai metoda antropometric de msurare a grosimii pliului cutanat, diametrul bitrohanterian. 11. Definii fiziometria i enumerai metodele fiziometrice de evaluare a funciilor organismului uman. FIZIOMETRIA Urmareste sa evidentieze capacitatea functionala a organismului in cadrul anumitor solicitari. In practica curenta se utilizeaza in acest sens: dinamometria, spirometria, masurarea tensiunii arteriale, determinarea frecventei cardiace, a acuitatii vizuale, a acuitatii auditive. Mai pot fi folosite si alte determinari: acuitate tactila, acuitate kinestezica, acuitate cromatica, termoreglare, capacitatea de munca, oboseala, excitabilitatea neuro-musculara, timpul de reactie, etc. DINAMOMETRIA Este o metoda ce masoara forta musculara Se masoara cu ajutorul dinamometrului. Tehnica: subiectul tine dinamometrul in palma si-l strange cat poate de tare fara miscari suplimentare. Se vor face doua sau trei probe si se va inregistra cifra maxima, obtinuta pe scara de presiune a dinamometrului in kg forta. Proba se executa de obicei cu mana dreapta, cu exceptia subiectilor stangaci la care testarea se face pentru mana stg.; valorile obtinute se compara cu cele obtinute pentru mana dreapta. Ofera relatii asupra dezvoltarii musculaturii, modificarilor survenite in conditii de efort fizic sau intelectual, antrenamentului, cand dupa un efort prelungit se inregistreaza valori scazute ale fortei musculare. Valorile dinamometriei variaza cu varsta si sexul. SPIROMETRIA Determina capacitatea vitala pulmonara (cantitatea maxima de aer expirat dupa o inspiratie profunda) Capacitatea vitala pulmonara include: volumul respirator curent, volumul inspirator de rezerva si volumul expirator de rezerva.

Se determina cu ajutorul aparatului numit spirometru. Acest examen poate fi executat de catre copilul care poate intelege si executa protocolul priobei. Se va explica copilului, ca trebuie sa execute o inspiratie profunda pe gura si apoi, printr-o expiratie maxima sa introduca tot aerul in spirometru. Se vor face doua sau trei probe si se va inregistra valoarea maxima obtinuta in cm3. Piesa bucala a spirometrului este piesa de unica folosinta. Valorile spirometrice medii variaza in functie de varsta si sex, depinzand de: integritatea functionala a pulmonului, volumul cavitatii toracice, elasticitatea acesteia, de forta musculaturii respiratorii, antrenamentul functional al respiratiei. Reducerea valorilor capacitatii vitale apare in: bolile acute si cronice ale pulmonului si pleurei, bolile cardiace, deformarile coloanei vertebrale, lipsa de miscare, surmenajul scolar, prezenta poluarii chimice si fizice- pulberi in suspensie, munca in pozitii vicioase, pozitia defectuoasa in banca. ACUITATEA AUDITIVA Se refera la intensitatea minima a unui ton perceputa de o persoana. Se efectueaza cu ajutorul audiometrului si diapazonului. Audiometrele sunt aparate pentru masurarea acuitatii auditive si se bazeaza pe principiul masurarii energiei electrice necesare producerii unui ton. ACUITATEA VIZUALA Se efectueaza cu ajutorul optotipului. Optotipul cuprinde o serie de cifre, litere sau imagini de marimi diferite asezate in randuri ce variaza ca marime de la 9 cm la 0,5 cm. La marginea fiecarui rand este indicata distanta de la care se pot citi literele sau cifrele de catre o persoana cu acuitate vizuala normala. Optotipul va fi asezat la distanta de aprox. 5 metri fata de subiect. Citirea se face de sus in jos; determinarea acuitatii vizuale se face pentru fiecare ochi in parte, separat. Valoarea acuitatii vizuale a ochiului respectiv este indicata de ultimul rand pe care copilul il distinge clar, fara dificultate. FRECVENTA PULSULUI Se inregistreaza prin palparea arterei radiale. Numararea pulsatiilor se face pe durata unui minut, cu subiectul in pozitie sezanda, dupa un repaus de minimum 5 minute. Frecventa pulsului se va inregistra inainte de masurarea tensiunii arteriale. TENSIUNEA ARTERIALA

Se determina in pozitie sezanda; se vor utiliza aparate cu manseta adaptata varstei subiectului. Manseta aparatului trebuie sa aiba latimea egala cu o treime din lungimea bratului subiectului. Tehnica masurarii TA: se foloseste tensiumetrul cu manometru sau tensiometru cu coloana de mercur Riva Rocci. Se aplica manseta pneumatica in jurul bratului, astfel ca marginea ei inferioara sa se plaseze la 2-3 cm deasupra plicii cotului; manseta nu se aplica peste lenjerie. Se repereaza prin palpare artera humerala in plica cotului, loc in care se aplica stetoscopul (nu sub manseta tensiometrului). Prin pompare cu para de cauciuc, se ridica presiunea din manseta, cu 30-40 mmHg peste cea la care dispare pulsul radial. Se decomprima mansonul lent si progresiv prin deschiderea supapei. Momentul in care se aude in stetoscop primul zgomot marcheaza presiunea sistolica; momentul in care zgomotele nu se mai aud marcheaza presiunea diastolica. Masurarea TA se poate face si in clino-statism, si in orto-statism, la ambele brate. Pentru inlaturarea valorilor eronate datorate racirii pielii prin contact cu manseta si a reactiilor psihice produse de examen, TA se va masura de doua ori. Aceasta tehnica poarta numele de metoda auscultatorie (Korotkow) TA prin metoda palpatorie (Riva Roci) masoara numai presiunea sistolica, prin perceperea primei pulsatii a arterei radiale la decomprimarea lenta a mansetei aplicate in jurul bratului. 12.Cum apreciai dezvoltarea fizic a unui subiect n cretere: enumerai metode i posibilele diagnostice ale strii de dezvoltare. Se poate efectua cu ajutorul urmatoarelor metode : -metoda corelativa a deviatiilor standard sau a claselor sigmale -metoda percentilelor -metoda indicilor antropometrici . Metoda corelativa a deviatiilor standard Pentru aprecierea fizica a unui subiect examinat, datele obtinute prin examenul somatometric, se compara cu valorile medii indicate ca date orientative, care se gasesc in tabelele speciale. Tabelele cuprind date orientative de dezvoltare a copiilor si adolescentilor din Romania, pentru parametrii somatometrici cei mai importanti: inaltime, greutate, perimetrul toracic, perimetrul cranian, pe varste, sex, mediu (urban sau rural). Astazi, analiza si interpretarea datelor culese prin somatometrie, poate fi facuta facand referinta la metoda deviatiei standard (metoda claselor sigmale) sau la metoda percentilelor. Cum se ajunge la obtinerea si prelucrarea datelor, iar mai apoi tabelele de referinta.

Se aplica Fisa pentru inregistrarea dezvoltarii fizice esantionului de populatie cu varste de 0-18 ani. (Vezi fisa) Datele obtinute se prelucreaza matematico-statistic, indicii folositi fiind: media aritmetica si deviatia standard (). Daca la media aritmetica adunam sau scadem deviatia standard, obtinem clasele sigmale: val.f.mici (M-3 ); val.mici (M-2 ); val.medii (M ); val.mari (M+ 2); val.f.mari (M+ 3 ) Valorile gasite se inscriu intr-o curba gaussiana (o curba sub forma de clopot); valoarea medie se afla in varful clopotului; variatiile cu minus se afla pe ramura ascendenta, iar variatiile cu plus pe ramura descendenta. Abaterile de la medie se exprima prin metoda deviatiei standard sau metoda percentilelor. INSCRIEREA, ANALIZA SI INTERPRETAREA DATELOR PRIN METODA CLASELOR SIGMALE - permite compararea indicatorilor individuali cu nivelurile medii stabilite, pentru tara sau o zona geografica. In acest fel vom stii daca un subiect se incadreaza in valori medii pentru varsta si sexul su, sau se situeaza sub medie sau peste medie si unde anume. Medie + 3 Medie +2 Medie +1 Medie -1 Medie -2 Medie -3 CORELAND INDICATORUL INALTIME CU INDICATORUL GREUTATE SAU METODA CORELATIVA SE POATE STI DACA UN SUBIECT ESTE DEZVOLTAT ARMONIC (NORMOPONDERAL) SAU DIZARMONIC CU PLUS/MINUS DE GREUTATE. STAREA DE DEZVOLTARE FIZICA ARMONICA ESTE ATUNCI CAND INDICATORII SOMATOMETRICI AI SUBIECTULUI SE INSCRIU PE ACELASI INTERVAL DE VALORI. STAREA DE DEZVOLTARE FIZICA DIZARMONICA ESTE ATUNCI CAND INDICATORII SOMATOMETRICI AI SUBIECTULUI SE INSCRIU PE INTERVALE DIFERITE DE VALORI.

Exemple: 1) I situata pe intervalul M G situata pe intervalul M Dg. starii de dezvoltare fizica: dezvoltare armonica, armonic mijlociu 2) I situata pe intervalul M + 2 G situata pe intervalul M + 2 Dg. starii de dezvoltare fizica: dezvoltare armonica, armonic mare 3) I situata pe intervalul M + 3 G situata pe intervalul M + 3 Dg. starii de dezvoltare fizica: dezvoltare armonica, armonic f.mare 4) I situata pe intervalul M - 2 G situata pe intervalul M -2 Dg. starii de dezvoltare fizica: dezvoltare armonica, armonic mic 5) I situata pe intervalul M -3 G situata pe intervalul M -3 Dg. starii de dezvoltare fizica: dezvoltare armonica, armonic f.mic 6) I situata pe intervalul M G situata pe intervalul M -2 Dg. starii de dezvoltare fizica: dezvoltare dizarmonica, dizarmonie prin minus de greutate 7) I situata pe intervalul M G situata pe intervalul M +2 Dg. starii de dezvoltare fizica: dezvoltare dizarmonica, dizarmonie prin plus de greutate 13.Definii capacitatea de lucru a copiilor i adolescenilor i enumerai factorii care o influeneaz. Capacitatea de lucru Activitatea zilnica a scolarilor trebuie astfel organizata incat starea de sanatate a acestora sa nu fie pusa in pericol, ci sa fie promovata. Programul va fi stabilit avand in vedere cerinte fiziologice si igienice. In cursul unei zile capacitatea de efort si randamentul activitatii depuse nu evolueaza paralel cu durata zilei ci descriu o linie ondulanta (curba de randament): se inregistreaza valori mijlocii in jurul orei 8 dimineata, nivel maxim intre 9 si 11, nivel minim intre 13 si 14, nivel mediu 15-17, apoi din nou nivel minim dupa ora 19. In cursul anului scolar se inregistreaza curbe ale capacitatii de lucru: aceasta scade la sfarsitul anului scolar, la sfarsitul fiecarui semestru, la sfarsitul fiecarei zile. Programul scolar va fi astfel intocmit incat capacitatea de lucru a copiilor sa fie in concordanta cu stadiul de refacere, de forma maxima a organismului. Factorii care influenteaza capacitatea de lucru a elevilor si studentilor varsta

Capacitatea de lucru variaza direct proportional cu varsta elevilor; la varste mari capacitatea de efort este crescuta deoarece organele efectoare s-au perfectionat progresiv, exista o mai buna coordonare a functiilor vitale implicate in efort, procesele de elaborare si fixare a unor stereotipuri dinamice interesate in procesele de invatare s-au perfectionat. Posibilitatile de efort maxime sunt atinse odata cu terminarea cresterii. - sexul Capacitatea de lucru este diferita la cele 2 sexe, fetele au o forta musculara mai redusa decat baietii incepand cu varsta de 8-10 ani; diferenta se accentueaza dupa pubertate deoarece fetele au masa musculara mai redusa, structura si fiziologia fibrei musculare difera la cele 2 sexe, capacitatea de efort a sistemelor cardiovascular si respirator sunt mai reduse la fete comparativ cu baietii. Fetele au posibilitati mai bune pentru dexteritate manuala, finete motorie, rezistenta la monotonie, precizie si rapiditate in operatii, manifestari verbale, observatie rapida, memorie imediata, rapiditate a scrierii. - dezvoltare fizica Parametrii somatometrici (inaltimea si greutatea) exercita influenta asupra activitatii fizice. Trebuie tinut cont de dezvoltarea fizica a elevilor mai ales in activitatile practice profesionale si de necesitatea adaptarii efortului in desfasurarea unei activitati. Neconcordanta dintre inaltimea meselor de lucru, marimea si greutatea utilajelor si parametrii fizici ai elevilor determina adaptare dificila si deci scaderea randamentului in munca. De asemenea exista diferente de dezvoltare corporala intre fete si baieti de care trebuie tinut seama. - intensitatea, durata si caracterul solicitarilor Atunci cand efortul fizic dureaza mai multe ore, intensitatea solicitarilor nu trebuie sa depaseasca 15-20% din efortul maximal; altfel apare suprasolicitarea cardiovasculara. Organismul in crestere se adapteaza mai usor la solicitarile de intensitate crescuta dar de scurta durata. Efortul static determina mai usor oboseala, decat cel dinamic (stimulare nervoasa mai redusa, scade ventilatia pulmonara, scade circulatia locala la nivelul muschilor). Pozitiile de munca care solicita musculatura unui singur hemicorp sunt mai obositoare. Antrenamentul pentru o anumita activitate faciliteaza randamentul de lucru. Munca in timpul noptii este interzisa pentru elevi. Programul de activitate trebuie sa tina seama de dificultatea solicitarilor si curba fiziologica a capacitatii de lucru. - starea de sanatate In perioada de incubatie, evolutie, de convalescenta - capacitatea de munca fizica si intelectuala a elevilor este scazuta. Tulburarile de nutritie, dar si obezitatea reduce capacitatea de lucru. - starea emotionala Stari ca tristetea, teama, nelinistea, constrangerea, dezinteresul reduc capacitatea de lucru a elevilor. - conditiile de lucru necorespunzatoare Disconfortul termic, praful, fumul, poluanti chimici, zgomotul, iluminatul pot influenta negativ randamentul si capacitatea de lucru la scolari.

14Care sunt factorii la care se apeleaz pentru optimizarea parametrilor fiziologici ai organismului (clirea organismului). Calirea organismului Inseamna expunerea organismului la agentii fizici naturali aer, apa, soare cu scopul de a-l obisnui sa suporte variatiile de temperatur fara ca sanatatea sa fie alterata. Baile de aer constau in expunerea corpului partial sau total descoperit la aer. Pot fi: reci (10-14 grade C), racoroase (15-20 grade C), neutre (21-22 grade C) si calde (23-30 grade C). Expunerea se face in mod progresiv incepand cu baile neutre de cel putin 20 de grade, dupa care temperatura de expunere scade treptat. Durata de incepere 3-5minute si se poate ajunge la 3-4 ore pe zi. Baile de soare pot avea efecte sanogene daca sunt corect facute si suficient dozate. Radiatiile luminoase stimuleaza functiile sistemului nervos, metabolismul si functiile vederii. Razele infrarosii incalzesc suprafata corpului, excita terminatiile nervoase, dilata vasele superficiale, accelereaza pulsul, intensifica metabolismul. Razele ultraviolete stimuleaza metabolismul, intensifica oxidarile celulare, intensifica schimburile gazoase. Exagerarea bailor de soare poate produce: supraincalzire, senzatie de epuizare, somnolenta, irascibilitate, eritem solar, hiperpigmentare. Regulile care ar trebui respectate sunt: - locul va fi lipsit de poluanti si praf sau de curenti de aer; - pozitia se recomanda a fi culcat; - orele cele mai potrivite intre 8 si 11 dimineata; - expunerea se face incepand cu 3-5 minute cu crestere treptata pana la maxim 60 de minute; - capul va fi obligatoriu acoperit; - se va evita expunerea la soare pe stomacul gol. Apa este un agent de calire cu o mai buna conductibilitate termica decat aerul. Calirea prin apa se poate face sub forma de frictiuni, spalari, stropiri, dusuri si bai. La inceput se recomanda o temperatura neutra 30-32 de grade dupa care temperatura apei scade treptat pana la 15 grade C 15Definii starea de oboseal i precizai care sunt manifestrile acesteia i modaliti de refacere a organismului. Starea de oboseala se manifesta prin: tulburari de atentie, de memorie, reducerea capacitatii de intelegere, diminuarea mecanismelor de adaptare la efort, fenomene pshihofiziologice subiective si obiective (insuficienta personala, depresii, iritabilitate, neliniste, apatie, schimbarea atitudinii fata de munca, modificarea comportamentului in clasa si in familie, somn nelinistit, insomnie), reducerea capacitatii functionale a analizatorilor vizuali, auditivi, motor si cutanat. Cand oboseala este mai intens pot sa apar: cefalee, palpitatii, senzatie de sufocare, dureri abdominale, anorexie, flatulenta, crize colice, cresterea de volum a tiroidei, anemie, dureri musculare, pierdere in greutate. Cauzele oboselii: - intensitatea si durata prea mare a efortului; - recreatie si odihna insuficiente; - lipsa de miscare; - activitate extrascolara prelungita;

- reducerea orelor de somn; - stare de sanatate deficitara; - conditii de lucru si de viata necorespunzatoare. Fenomenele de oboseala fiziologica dispar dupa odihna. Ele se accentueaza la sfritul saptamanii, semestrelor, in perioada examenelor, la sfarsitul anului scolar. Daca odihna nu este suficienta apare oboseala cronica sau surmenajul care necesita intreruperea lucrului pentru mai multa vreme si tratament medical. Odihna este factor ce conditioneaza mentinerea capacitatii de lucru. Elevii se odihnesc in timpul pauzelor de 10-15 minute, in pauzele din timpul lucrului si in pauzele dupa terminarea programului scolar. Vacanta are rolul de a da posibilitatea organismului sa-si refac capacitatea de lucru. Vacanta de vara nu trebuie sa fie mai mica de 60 de zile. Somnul are o importanta deosebita fiind un mijloc eficace de refacere a organismului. Durata de somn variaza invers proportional cu varsta copilului. La 7 ani se recomanda 11-12 ore de somn, la 18 ani 9 ore de somn. Rolul protector al somnului depinde de: durata somnului si de calitatea somnului. Pentru un somn odihnitor se recomanda: - regim de viata organizat, - activitati bine dozate, - exercitii fizice rationale, - aerisirea camerei inainte de somn, - evitarea luminii, - evitarea zgomotului, - evitarea activitatilor de dinaintea somnului care creaza tensiune, - culcarea la ore fixe, - imbracaminte lejera pentru somn. 1.a. Gradele de dezvoltare pubertar Tanner pentru fete. 2.a. Gradele de dezvoltare pubertar Tanner pentru biei. 3.a. Igiena somnului la precolar. Nevoile de somn ale prescolarilor variaza intre 12-13 ore din care 2-2ore si jumatate ziua si 10-11 ore noaptea. SOMNUL DE ZI incepe la ~1/2 ora dupa masa Pregatirea pentru somn cuprinde: - spalarea mainilor - spalarea gurii - schimbarea hainelor pentru somn - ventilatia incaperii - evitarea zgomotului si a iluminatului puternic - evitarea unei temperaturi ridicate - evitarea jocurilor incitante - evitarea spectacolelor si lecturilor care pot provoca stari de excitabilitate crescuta.

SOMNUL DE NOAPTE incepe de la 20,30 dupa 30 de minute distanta fata de masa de seara. Dormitorul trebuie bine ventilat, aerul sa nu contina praf sau mirosuri, sau gaze provenite de la sobe defecte. In timpul somnului, copiii cu enurezis vor fi treziti pentru a urina. 4.a. Probe de examinare a coordonrii motorii. - 5) Aprecierea comportamentului MOTOR Se va aprecia: 5.1 atitudinea subiectului (atitudini antalgice; instabilitate in atitudine, miscari involuntare, bruste; contractura la nivelul unor grupe musculare, etc) 5.2 echilibrul static (statiunea verticala) rezulta din activitatea coordonata a sistemului nervos central intre diferite sisteme si aparate. Examinarea echilibrului static se realizeaza cu ajutorul probei ROMBERG. 5.3 echilibrul dinamic (mersul) mersul este un act complex, la efectuarea caruia participa mai multi factori: calea piramidala, sistemul extrapiramidal, sistemul vestibular, sensibilitatea profunda constienta si inconstienta, sistemul muscular. Mersul se apreciaza inndu-se seama de pozitia membrelor, a trunchiului si a capului, de lungimea pasului, de marimea bazei de sustinere, de pastrarea directiei, de miscarile de balansare a membrelor superioare, de felul cum priveste subiectul solul inaintea sa sau isi urmareste sprijinul pentru fiecare inferior, etc. 5.4 motilitatea activa (voluntara) miscarile voluntare sunt miscari constiente; sunt bazate pe o activitate conditionata, legate de analizatorul motor cortical si sunt dependente de calea cortico-piramidala. La examenul unei miscari active vom tine seama de amplitudinea, viteza si forta musculara. Cercetarea unor defecte musculare mici se face cu ajutorul probelor: Barr, Mingazzini, Vasilescu. Proba Barr: aezm bolnavul in decubit ventral cu gambele flectate in unghi drept pe coapse, gamba de partea parezei cznd treptat inaintea celei normale. Proba Mingazzini: subiectul este in decubit dorsal cu ochii inchii, ine membrele inferioare ridicate cu gambele flectate in unghi drept pe coapse: gamba parezata cade mai repede. Proba Vasilescu: subiectul in decubit dorsal flecteaza simultan gambele apropiind clciul de fesa, fara sa trasca picioarele pe pat. Piciorul de partea parezat va ramne in urma, prin repetarea manevrei. 5.5 coordonarea micrilor in coordonarea miscarilor joaca un rol important: cerebelul, aparatul labirintic, analizatorul vizual si incitaiile de ordin cortical. Tulburarile de coordonare duc la ataxie (imposibilitatea de a coordona grupele musculare in cursul miscarilor voluntare - apar miscari imprecise, ezitante). Ele se evidentiaza cu ajutorul urmatoarelor probe: Proba marionetelor: cerem subiectului sa efectueze miscari de pronatie si supinatie ale mainilor. Proba indice nas: cerem subiectului sa duca degetul aratator pe varful nasului.

Proba pianotajului interdigital: i se cere subiectului sa atinga succesiv policele cu indexul, mediusul, inelar si degetul mic. Proba moritii: i se cere subiectului sa execute micari de invartire rapida a unui index in jurul celuilalt de la mana opusa. 5.6 - Aprecierea tonusului muscular tonusul muscular este starea de semicontractie in care se gaseste muschiul in stare de repaus. Examinarea tonusului muscular cuprinde trei aspecte: tonus muscular de repaus, tonus muscular de actiune, tonus postural. Tulburarile tonusului muscular: - hipotonie musculara prezenta in leziuni cerebeloase, hipokaliemii - hipertonie musculara prezenta in leziuni piramidale si extrapiramidale. 5.7 - Aprecierea troficitatii musculare se face prin inspectia regiunii atrofiate si compararea ei cu cea sanatoasa. Regiunea atrofiata apare prin diminuarea de volum a muschiului. La nivelul membrelor se poate folosi banda metrica, masurandu-se circumferintele segmentelor de membre la diferite niveluri si se compara cu cele din partea sanatoasa. Atrofiile musculare pot fi date de lezarea neuronului motor periferic, sau lezarea primitiva a muschiului miopatiile primitive. 5.8 - Miscarile involuntare (diskineziile) aceste miscari apar independent de vointa bolnavului. Dupa aspectul lor se clasifica in: convulsii, tremuraturi, fasciculatii musculare, miscari coreice, miscari atetozice, mioclonii, crampe si ticuri. Cele mai multe miscari involuntare sunt in legatura cu leziunile nucleilor si cailor extrapiramidale. 5.9 Reflexele sunt raspunsuri motorii, vasomotorii sau secretorii, produse prin intermediul sistemului nervos, la un stimul adecvat. Reflexele conditionate sunt capatate in timpul vietii, sunt temporare si au ca centru scoarta cerebrala. Reflexele neconditionate sunt inascute, permanente si au ca centru etajele inferioare ale sistemului nervos. 5.10 Sensibilitatea Tulburarile de sensibilitate se divid in dou categorii: subiective si obiective. Tulburarile de sensibilitate subiectiva se traduc prin diverse senzatii anormale, neplacute, dureroase, penibile, diferite in raport cu calitatea lor, cu sediul si cauza provocatoare. Ex: paresteziile si durerile. Sensibilitatea obiectiva se imparte in superficiala si profunda. Sensibilitatea superficiala: cea tactila- examinare cu vata sau pensula cea termica examinare cu eprubete cu apa calda/rece cea dureroasa examinare cu acul Sensibilitatea profunda: vibratorie examinare cu diapazonul Stereognozia: recunoasterea obiectelor prin palpare, tulburarile acesteia traduc leziuni ale lobului parietal.

5.a. Componentele procesului instructiv educativ n perioada precolar. Sunt: jocul activitatile obligatorii instruirea prin munca A) JOCUL Sunt 3 modalitati prin care copilul poate fi pus in posesia functiilor care ii vor fi necesare ca adult: ereditatea, experienta personala, imitatia. Daca ar exista numai primele 2 modalitati atunci copilaria ar fi extrem de lunga; deci imitatia este extrem de importanta si ea trebuie perfectionata cu ajutorul jocului. La prescolar jocul este sub forma de joc cu subiect; se poate desfasura organizat sau neorganizat, contribuind la dezvoltarea: personalitatii, motricitatii, limbajului, capacitatii de gandire, atentiei, functiilor de cunoastere, spiritului de ordine si disciplina, vointei si caracterului, intereselor. Jocurile neorganizate se desfasoara la libera alegere a copiilor, dar sub supravegherea cadrelor didactice. B) ACTIVITATILE OBLIGATORII Prin acestea se realizeaza trecerea de la joc la instruire (necesara intrarii in scoala). Pentru grupa mica se organizeaza o activitate obligatorie pe zi cu o durata de 10-15 min. Pentru grupa mijlocie se organizeaza 2 activitati obligatorii pe zi cu o durata de 15-20 min. Pentru grupa mare se organizeaza doua activitati obligatorii cu o durata de 20-25 min. Continutul activitatii obligatorii variaza in functie de varsta copiilor. In grupa mica se vor exersa invatarea vorbirii clare, concrete, deosebirea culorilor, forma si dimensiunea obiectelor, dezvoltarea miscarilor, principiile igienei personale, exercitii de muzica, desen. Pentru grupa mijlocie copiii devin mai independenti, sunt capabili sa-si asume unele obligatii, sa fie mai disciplinati, sa efectueze unele activitati simple, sa indeplineasca singuri unele reguli de igiena individuala. Pentru grupa mare copiii isi perfectioneaza miscarile, isi insusesc deprinderile igienice, sunt capabili sa-si reprezinte obiecte si fenomene, sa numere, sa calculeze, sa-si insuseasca un instructaj verbal. C) INSTRUIREA PRIN MUNCA Aceasta activitate trebuie sa aiba un caracter progresiv, incepand cu imbracarea si dezbracarea fara ajutorul altor persoane, spalarea mainilor, ingrijirea jucariilor la grupa mica, si trecand la grupa mijlocie si mare la: ajutor la servitul mesei, spalarea si calcarea imbracamintei papusilor, stropitul florilor, cate 10- 30 minute pe zi.

6.a. Care sunt perioadele de evoluie a capacitii de recepionare a stimulilor n perioada de via 0-3 ani.

?
Intre 3 si 6 ani, dezvoltarea somatica este importanta, sfera achizitiilor psihice se largeste. Se dezvolta legaturile interneuronale, excitabilitatea neuromusculara inregistreaza o usoara scadere, se imbunatateste capacitatea de raspuns la stimulii vizuali sau auditivi. Din punct de vedere psihic, se produce un salt calitativ, mai ales in ceea ce priveste dezvoltarea constiintei de sine, copilul vorbeste despre sine ca despre un eu, vrea sa faca totul singur, deseneaza, modeleaza. Functiile de cunoastere (atentia, gandirea, memoria, reprezentarile, observatia, perceptia) se extind si se dezvolta. Se evidentiaza reactiile emotional-afective, sentimentele de prietenie, de multumire, reactiile de incapatanare, apar incercari de motivatie a conduitei si a unor acte de vointa. Familia si colectivitatea are importanta decisiva in dezvoltarea comportamentala a prescolarului. APRECIEREA DEZVOLTARII NEUROPSIHICE CU AJUTORUL: - COMPORTAMENTULUI MOTOR - COMPORTAMENTULUI COGNITIV - COMPORTAMENTULUI VERBAL - COMPORTAMENTULUI SOCIAL-AFECTIV I. COMPORTAMENTUL MOTOR - se va aprecia: - MERSUL COPILULUI : prezenta sau absenta unei redori, absenta sau exagerarea miscarilor automate ale bratelor, modificari de pozitie ale membrelor, a trunchiului si a capului, a directiei de mers, a bazei de sustinere, modificari ale lungimii pasului; - STATICA MOTORIE: (postura) corespunzatoare, sau necorespunzatoare - BAZA DE SUSTINERE in raport cu vrsta care poate evidentia o lipsa de coordonare a micarilor, mentinerea unor segmente corporale in pozitii diferite cauzate de nedezvoltarea pozitiei de echilibru. - MOTILITATEA MARE se cerceteaza cernd copilului sa stea intr-un picior, sa faca civa pasi pe scara, sa execute sarituri cu ambele picioare sau intr-un picior, sa execute lovituri cu mingea etc. - MOTILITATEA MICA vizibila la nivelul mainii cand cerem copilului sa manipuleze jucarii, sa execute jocuri de constructie, sa loveasca cu un creion o hartie alba asezata pe o masa observnd rapiditatea de executie a loviturilor sau, corecta apucare in cazul jucariilor. - COORDONAREA MOTORIE ne ofera relatii asupra aptitudinilor motorii si implicit asupra capacitatii de invatare a scrisului. Cercetarea preciziei, coordonarii si vitezei gestuale a minilor se realizeaza cu ajutorul urmtoarelor probe: 1) Proba marionetelor cerem copilului sa efectueze 10 miscari de supinatie si pronatie 2) Proba indice nas copilul cu ochii inchisi si membrele superioare in extensie si departate lateral de corp, atinge pe rnd si alternativ, cu fiecare index vrful nasului. 3) Pianotajul interdigital subiectului i se arata si apoi i se cere sa atinga succesiv policele cu celelalte degete.

Pentru cercetarea coordonarii miscarilor membrelor inferioare, i se cere copilului sa se mentina timp de 10 minute pe vrful picioarelor, cu ochii deschisi, bratele lipite de-a lungul corpului, gambele si picioarele apropiate. Din trei incercari minim una trebuie sa fie reusita. - APRECIEREA DOMINANTEI MANUALE, OCULARE, AUDITIVE SI A MEMBRULUI INFERIOR (LATERALIZAREA) Intre cauzele care produc tulburari ale scrisului si cititului se inscrie si dislateralitatea (dominanta manuala oscilanta, nestabilizata). Stabilirea dominantei se apreciaza astfel: - pentru membrul superior, se va observa: - mana cu care copilul ciocaneste la usa - mana cu care scoate un chibrit din cutie - mana cu care deseneaza - mana cu care aplauda. - pentru piciorul director se va observa cu ce picior executa mai intai lovirea mingii, sau cu ce picior urca pe un scaunel. - pentru ochiul director se cere copilului sa priveasca printr-un carton cu un orificiu la mijloc. Se considera ochi director ochiul cu care copilul a privit prin orificiu in cel putin doua din cele trei incercari. - pentru urechea dominanta se utilizeaza proba depistarii auditive a ceasului ascuns. Se va observa directia in care subiectul intoarce capul cand aude zgomotul ceasului. - EXAMENUL TONUSULUI MUSCULAR : hipotonie, sau atonie, sau hipertonie - SENSIBILITATEA TACTILA se examineaza copilul cu ochii inchisi, atingand cu vata fata dorsala a mainii, iar copilul va comunica cand simte ca este atins. - SENSIBILITATEA TERMICA se examineaza cu ajutorul a doua eprubete, care contin apa calda si apa rece, copilul avand ochii inchisi il vom ruga sa ne prezinte senzatia pe care o percepe la atingerea tegumentelor cu respectivele eprubete. - SENSIBILITATEA DUREROASA se examineaza cu un ac cu care producem excitatii ritmice si de intensitate egala. - EXAMENUL STEREOGNOZIEI Stereognozia este senzatia complexa prin care recunoastem obiectele. La realizarea ei participa toate felurile de sensibilitate. In acest scop, se pun in mana copilului care este cu ochii inchisi, diferite obiecte pe care el trebuie sa le recunoasca din punct de vedere al formei, marimii, suprafetei, etc. Nerecunoasterea obiectelor tradeaza leziuni parietale. II. COMPORTAMENTUL COGNITIV Vor fi folosite probe psihologice pentru aprecierea functiilor de cunoastere (atentie, memorie, gandire, reprezentare, etc) ce pot fi efectuate in timpul jocului. -ACTIVITATEA DE REPREZENTARE se cerceteaza prin recunoasterea de catre copil a unor omisiuni pe desen. -PERCEPTIA se cerceteaza prin identificarea unor pozitii spatiale, constructii in spatiu, a marimii, lungimii obiectelor, a greutatii lor, a culorilor, etc. -PERCEPTIA TEMPORALA se evidentiaza prin diferentierea momentelor zilei, cunoasterea zilelor saptamanii, diferentierea anotimpurilor anului.

-ACTIVITATEA DE MEMORIE SI GANDIRE, NIVELUL INTELECTUAL se evidentiaza prin intelegerea unor relatii necesare, recunoasterea unor obiecte (prin utilitatea lor), definirea unor notiuni, asimilarea simbolului numeric, operatii de gandire, i se cere copilului sa copieze un cerc, un patrat, un triunghi, un romb, sa deseneze un omulet, sa denumeasca culorile. III. COMPORTAMENTUL VERBAL Se cere copilului sa pronunte foneme mai dificile (ci, gi, g, j, h, s, r, , f, ); - sa pronunte diftongi si triftongi consonantici: floare, cratita, stramosi, nari, jgheab); - sa pronunte corect prin repetare o propozitie simpla formata din 2, 3, 4, 5 cuvinte; - sa repete 4, 5 cifre separate rostite de examinator; - sa recunoasca litere; - sa reproduca poezii; - sa relateze povestiri; - sa foloseasca pluralul; - inregistrarea prezentei tulburarilor de alocuiune (prezenta dislaliilor). Pentru tulburarile de exprimare a limbajului se vor urmari cu atentie, copiii cu intrziere in dezvoltarea vorbirii. Copiii - cu intarziere in dezvoltarea limbajului - cu dislalie - cu dificultati in intelegerea ordinelor verbale - cu dificultati in verbalizarea dorintelor in afara unor tulburari evidente de auz, vor fi trimisi la neuropsihiatru infantil sau logoped. IV. COMPORTAMENTUL SOCIAL-AFECTIV Intre 5-6 ani se produce asa-numitul nrcat afectiv. Copiii cu imaturitate afectiva vor avea dificultati de invatare a scrisului, cititului si socotitului. Pentru aprecierea gradului de maturizare social afectiva vor fi cercetate manifestarile de independenta, deprinderilede autoservire, executarea unor sarcini casnice, deprinderile igienice, simtul ordinii, activitatea de joc, relatiile cu copiii si adultii. CAPACITATEA DE ORGANIZARE TEMPORO-SPATIALA SI SCHEMA CORPORALA vom intreba copilul: - in ce parte a zilei se afla? - In ce zi a saptamanii se afla? - Care este dreapta sa, dar stanga sa? - Care este dreapta, stanga examinatorului? - Care este sus, jos? - Care este mai inalt, mai scund? Cand copilul are tulburari in integrarea spatiala a schemei corporale, in desenul omuletului nu apar parti ale corpului, sau sunt putin elaborate.

7.a. Tipurile de morbiditate specifice copiilor i adolescenilor. Morbiditatea sprecific a copiilor si adolescentilor se diferentiaz pe glob astfel: Morbiditatea de tip evoluat, caracteristic t rilor dezvoltate, grupeaz n plan secundar, bolile infectioase si parazitare, dup bolile cardiovasculare, tumori, accidente, bolile sistemului nervos, endocrine si metabolile, afectiunile respiratorii si digestive. Morbiditatea de tip primar, caracteristic trilor n curs de dezvoltare si slab dezvoltate, situeaz pe primele locuri bolile infectioase si parazitare. Morbiditatea de tip intermediar se caracterizeaz prin valori ridicate att pentru unele afectiuni acute din tipul primar, ct si pentru boli cronice si degenerative de tip evoluat. Tara noastr se situeaz n profilul intermediar, cu tendint spre cel evoluat. Morbiditatea este considerat un indicator esential al strii de s ntate, dar totodat indirect. La nivel de individ si de colectivitate, cu ct morbiditatea este mai redus, putem afirma c starea de s n tate este mai bun si eficienta activittii medico-sanitare mai mare. Rolul de indicator al strii de sn tate ndeplinit de morbiditate este conditionat de:

Existenta unui program de actiuni de supraveghere a strii de sntate care foloseste date de morbiditate. Evidente unitare si nregistrri corecte ale evenimentelor de boal. Calcularea si valorificarea indicilor de morbiditate n vederea mbunt tirii snttii.

8.a. Identificarea nivelului morbiditii n colectivitile de copiii i tineri. Cunoasterea nivelului morbidittii ntr-o colectivitate cuprinde:

Examene medicale naintea intr rii copilului prima dat n colectivitate, triajul epidemiologic: zilnic, dup vacante, la plecare n tabr, examenul medical periodic si de bilant, examene medicale la solicitare n caz de boli acute, traumatisme etc.

Calcularea indicatorilor de morbiditate incidenta, prevalenta.

Evaluarea eficientei examenelor medicale.

9.a. Factorii determinani incriminai n patologia acut transmisibil. Principalii factori de risc sunt: Conditiile igienice si de mediu n care si desfsoar activitatea colectivittile de copii si tineri, gravitatea afectiunii fiind influentat de:

Susceptibilitatea organismului la actiunea nociv a acestor factori, n functie de particularit tile morfologice, fiziologice si psihice ale etapei de dezvoltare. Mecanismul de actiune a factorilor de mediu si tulburrile pe care le pot induce la nivelul organismului. Posibilitatea de prevenire a actiunii factorilor de mediu pentru evitarea producerii afectiunii. Influenta complicatiilor bolii si a sechelelor asupra strii de sntate, n etapele ulterioare de dezvoltare. Frecventa afectiunii n functie de conditiile favorizante, de receptivitatea sau rezistenta organismului.

Vrsta Sugarii, copilul mic, prescolarii si scolarii mici (6-9 ani) au receptivitate crescut fat de bolile infecto-contagioase. Evolutia infectiilor prezint forme caracteristice legate de rezistenta general mai sc zut a organismului si de particularit tile de dezvoltare a sistemului nervos, care nc nu controleaz eficient functiile adaptative. Relatiile ulterioare cu mediul de viat, extind posibilittile de contact cu agentii patogeni. La agresiunile acestora, reactiile de aprare ale organismului au la baz mecanisme reflexe neconditionate si conditionate. Dac conditiile igienice si de mediu sunt corespunz toare, stimulii din mediu favorizeaz procesul de organizare a rezistentei fat de boal . Cnd conditiile de viat ale copiilor sunt necorespunz toare, pot influenta defavorabil rezistenta la boli infecto-contagioase. Scolarii de vrst mijlocie (10-14 ani) sunt receptivi la infectiile streptococice si complicatiile acestora (boala reumatismal si afectiunile cardiace).

Adolescenta nu este dominat de patologia infectioas. Anotimpul n care se desfsoar procesul de educatie si invatamant. Frecventarea grdinitei, a scolii si faculttii corespunde, n mare msur, anotimpurilor cnd afectiunile catarale rino-faringiene sunt mai frecvente (toamna, iarna, primvara) favoriznd p trunderea germenilor (prin scderea rezistentei mucoasei respiratorii) si propagarea lor n mediu prin picturile de secretie nozofaringian. Aglomerarea copiilor si tinerilor n crese, grdinite, scoli, facultati. Rspndirea infectiilor este favorizat prin contact direct sau indirect, prin obiecte (crti, juc rii, pahare etc.) utilizate n comun. De aceea, dintre bolile infectioase mai rspndite la copii sunt cele cu poart de intrare respiratorie. 10.a. Msuri de prevenire a infeciilor determinate de streptococul beta-hemolitic grupa A.

Msuri de prevenire o supravegherea epidemiologic, clinic si de laborator a colectivittilor de prescolari, scolari si adolescenti o efectuarea triajului epidemiologic la nceputul activittii si dup vacante n colectivittile cu risc, ndeosebi cele cu internate o depistarea precoce a infectiilor faringo-amigdaliene SBHA si sterilizarea lor o depistarea si sterilizarea purttorilor sntosi de SBHA o supravegherea fostilor bolnavi, timp de 4-6 sptmni, pentru a depista eventuala stare de purttor de SBHA sau prezenta unei complicatii poststreptococice o controlul sectorului de alimentatie, ndeosebi lapte si derivate o realizarea educatiei pentru sntate privind riscurile si preventia infectiilor cu SBHA.

11.a. Msuri de combatere a infeciilor determinate de streptococul beta-hemolitic grupa A.

Msuri de combatere o efectuarea anchetei epidemiologice o depistarea bolnavilor tipici, atipici, suspecti o izolarea la spital, a cazurilor de scarlatin, erizipel si a formelor severe de angin o raportarea forurilor sanitare superioare o depistarea si sterilizarea purttorilor o supravegheerea contactilor o decontaminarea cu substante chimice uzuale igienizarea general, cu accent pe ventilatie

educatia pentru sntate.

12.a. Care sunt fazele preveniei bolilor transmisibile. Preventia (profilaxia) reprezint un complex de actiuni efectuate n absenta bolii constnd n depistarea si neutralizarea factorilor de risc nainte ca acestia s perturbe starea de sntate, concomitent cu promovarea factorilor sanogeni, n scopul mentinerii snttii. Preventia cuprinde trei faze: Primar - constituie obiectivul fundamental al medicinei preventive si se realizeaz prin actiuni speciale, prin programe care urmresc depistarea si neutralizarea factorilor de risc pentru sntate. Concomitent se asigur depistarea persoanelor sau grupurilor cu risc, care sunt dispensarizate (dispensarizarea reprezint un sistem programat de supraveghere a strii de sntate pentru persoane sau grupuri cu risc crescut la o anumit boal). Secundar - realizat concomitent cu preventia primar. Const n depistarea si dispensarizarea persoanelor asupra crora au actionat factori nesanogeni, aflndu-se n starea de preboal. Tertiar - const n depistarea precoce, activ a persoanelor bolnave n faza compensat, atipic sau inaparent. Acestea beneficiaz de spitalizare, urmnd ca la externare s fie dispensarizate. In colectivittile de copii, prevenirea si combaterea bolilor acute transmisibile se efectueaz n raport cu caracteristicile de vrst ale copiilor si cu caracteristicile institutiei. Actiunea const n msuri adresate fiecrei verigi a lantului epidemiologic. 13.a. Msuri de prevenire a bolilor transmisibile cu poart de intrare digestiv. Pentru prevenirea bolilor transmisibile predominant cu poarta de intrare digestiv se vor lua urmtoarele msuri :
o

o o o

Asigurarea functionrii normale a sistemelor de distribuire a apei curente, la toate grupurile sanitare. Acolo unde nu exist retea local sau central sau unde pe parcursul zilei scolare, ntreruperea apei se face pe mai mult de 3 ore se vor asigura recipiente n care se va depozita apa necesar curteniei grupurilor sanitare. n mediul rural sau n localittile urbane fr retea de distribuire a apei potabile, prescolarii si elevii vor folosi recipiente proprii, individuale, cu ap adus de acas. Dotarea grupurilor sanitare cu substante necesare curteniei si dezinfectiei. Efectuarea cu maxim eficient a curteniei si dezinfectiei grupurilor sanitare. Splarea obligatorie pe mini nainte de servirea mesei sau gustrilor si dup folosirea grupului sanitar

o o

o o

Efectuarea curteniei slilor de clas, laboratoarelor, cabinetelor, slilor de gimnastic etc. cu stergerea umed a bncilor si msutelor, cu substante dezinfectante, dup fiecare tur scolar. Asigurarea n numr corespunztor cu ghene pentru depozitarea rezidiilor solide din colectivitti, astfel nct s fie mpiedicat accesul prescolarilor si elevilor n perimetrul lor. Evacuarea ritmic a reziduurilor solide. Colectivittile care cumuleaz 5 cazuri de boli transmisibile cu internare obligatorie vor anunta Directia de Sntate Public n vederea dezinfectiei terminale. Vor fi instituite msuri de lupt n focar, specifice fiecrui tip de boal transmisibil cu poart de intrare digestiv. Actiuni de educatie pentru sntate.

14.a. Triajul epidemiologic. Triajul epidemiologic Triajul epidemiologic este o metod de supraveghere activ a strii de sntate practicat n colectivittile de copii si adolescenti. Urmreste depistarea si izolarea precoce, nainte de intrarea n colectivitate, a suspectilor si bolnavilor de boli infectioase. Triajul epidemiologic se efectueaz prin: termometrizare, examenul clinic al tegumentelor si conjunctivelor, examenul clinic al cavittii buco-faringiene. Pentru a preveni transmiterea infectiilor prin manevre medico-chirurgicale este necesar dotarea cabinetelor medicale din crese, grdinite, case de copii, leagne si scoli de toate gradele, cu apstoare de limb (de preferat de unic folosint), termometre, pense chirurgicale pentru pansamente, seringi de unic folosint, tampoane sterile pentru efectuarea exudatelor faringiene. Cabinetele medicale din aceste unitti vor fi aprovizionate cu penicilin si substante pentru tratarea parazitilor si a scabiei. Particularittile triajului epidemiologic difer n functie de unittile pentru copii si tineri: n crese si grdinite triajul se va efectua zilnic, n spatii special amenajate, la sosirea fiecrui copil, nainte de intrarea n colectivitate, n ziua n care copilul este adus din mediul familial. Termometrizarea copiilor se va face zilnic n crese si leagne, iar n grdinite numai la copiii suspecti sau bolnavi. Examenul clinic al tegumentelor, conjunctivelor si cavittii bucofaringiene va fi completat cu anamneza luat nsotitorului, din care s se

poat stabili dac copilul a venit n contact cu un bolnav de boal infectioas sau a prezentat unele semne subiective sau obiective de boal. Dup o absent care depseste 3 zile, primirea n colectivitate va fi conditionat de prezentarea unui aviz epidemiologic eliberat de dispensarul medical teritorial sau de medicul de familie, prin care s se ateste c nu sunt bolnavi sau contacti de o boal infectioas pe care n-au mai avut-o. n scolile de toate tipurile, triajul epidemiologic se efectueaz la prezentarea elevilor dup fiecare vacant si ori de cte ori este nevoie. Examenul clinic al cavittii buco-faringiene se completeaz, n conditiile depistrii unor faringo-amigdalite acute, cu examene bacteriologice efectuate pe exudate nazo-faringiene. Examenele bacteriologice sunt recomandate si n piodermitele depistate la triaj. Ultima etap a triajului epidemiologic este evaluarea pe tipuri de colectivitti: leagne, crese, grdinite, case de copii, scoli generale, licee, si pe unele categorii de boli infectioase depistate. Anexm un model de fis de raportare.

Consultatii efectuate n cabinetul medical scolar se acord la solicitarea copiilor bolnavi. Consultatii n afara institutiilor pentru copii si tineri, care au loc la dispensarele teritoriale, policlinici sau chiar la domiciliu si n servicii medicale specializate. Actiunile medicale speciale sunt organizate de serviciile medicale de specialitate, n scopul depist rii unor mbolnviri n colectivitate (exemplu: reteaua de ftiziologie pentru depistarea TBC; reteaua de igien pentru depistarea purttorilor de bacili, paraziti tegumentari, helminti intestinali etc.). Rezultatele examenelor medicale vor fi nregistrate n fisa individual a copilului din cabinetul medical al institutiei pentru copii si adolescenti. 15.a. Microclimatul optim n camera de grup la nivelul grdiniei. Asigurarea microclimatului optim Microclimatul din slile de grup si dormitoare va asigura :

o temperatur de 20-22oC, o umiditate relativ de 30-60% si o vitez a curentilor de aer de 0,1-0,3 m/s. Cubajul de aer va asigura : 8 mc/copil (n camerele de grup folosite ca dormitoare sau/si sli de mese, precum si n dormitoarele cu paturi fixe din colectivittile cu program sptmnal si casele de copii prescolari), de 5 mc/copil (n cazul utilizrii camerelor de grup numai pentru procesul instructiv-educativ) si de minimum 6 mc/copil (n dormitoarele cu paturi fixe din grdinitele cu program prelungit). Iluminatul artificial va asigura : 150 lucsi pentru iluminatul incandescent si 300 lucsi pentru iluminatul fluorescent n slile de grup.

Pentru servirea meselor n slile de grup din crese, grdinite si case de copii prescolari se vor asigura urmtoarele conditii: mncarea va fi adus de la buctrie n vase acoperite; personalul care aduce mncarea de la buctrie va purta echipament sanitar de protectie a alimentelor si va avea efectuate examinrile medicale periodice specifice personalului din unittile de alimentatie colectiv si prevzute de legislatia sanitar n vigoare; se interzice servirea mesei pe msute fr fete de mas din material textil; fetele de mas se vor pstra, ntre orele de servire a meselor, n asa fel nct s fie ferite de contactul cu praful, mustele sau gndacii; msutele pe care se serveste masa copiilor vor fi sterse n prealabil, cu o solutie clorigen de 1%; una dintre msute va fi folosit n exclusivitate pentru asezarea vaselor mari; nainte de servirea mesei, copiii se vor spla pe mini sub supravegherea educatoarelor (la prescolari) si a asistentelor sau a infirmierelor (n crese); dup servirea mesei se vor efectua operatiunile de curtenie a slilor de grup, cu aerisirea obligatorie a acestora timp de 15-30 de minute, n functie de sezon si de tipul slii de grup (cu dubl sau tripl functionalitate); paharele copiilor (pentru but apa ntre mese) vor fi strict individualizate si vor fi pstrate n locuri ferite de praf sau de contactul cu insectele; se interzice asezarea scaunelor pe msute n timpul efecturii curteniei slii de grup;

 montarea paturilor n slile de grup folosite si ca dormitoare n colectivittile de prescolari, nu se va face nainte de terminarea curteniei efectuate dup servirea mesei.