CUM SA FORMAI CARACTERUL COPILULUI Daca va place ce cititi: ri Like Send B 16 people like this.

Be the first of your friends. Prinii trebuie sa vegheze pentru ca copiii lor sa capete un ansamblu de trasaturi morale si intelectuale necesare formarii unei personalitati superioare. Educarea lor trebuie sa fie dirijata spre obinerea modificrilor de caracter favorabile unei comportri superioare individuale si sociale. De aceea prinii trebuie sa lupte pentru ca orizontul moral si intelectual al copilului sa fie in continua lrgire. Copilul nu trebuie considerat ca o statuie de bronz care are un loc fixat, din care nu mai poate fi schimbata. El trebuie sa fie activ si adaptabil, iar prinii au datoria permanenta de a-l face sa progreseze, sa se perfecioneze si sa-si mareasca mereu valoarea umana. Formarea personalitatii la copil este dependenta de inteligenta lui, de gusturile si elanurile lui, de instructajul primit anterior. O componenta a personalitatii unde prinii pot interveni si este de dorit sa o faca este caracterul. Caracterul reprezint atitudinea omului fata de realitatile intalnite in viata, privind insusirea permanenta si persistenta a unui fel de a fi, caracterizat prin purtare cinstita, Acest fel de manifestare trebuie sa fie insusit de copil inca din perioada precolara, cand trebuie sa se inceapa pregatirea lui pentru a avea o comportare civilizata. Nu trebuie sa se confunde caracterul cu temperamentul, desi intre ele exista legaturi si ele se pot influenta reciproc. Nici caracterul si nici temperamentul unui copil nu se nate vicios, sau demn, curajos, vanitos, ipocrit, dar poate deveni asa pe parcursul vieii. Mediul da formare definitiva a omului, dupa cum si el influenteaza mediul. Educaia influenteaza in mod covritor formarea caracterului unui copil. Personalitatea copilului da coloritul caracterului. Caracterul este multilateral. Pentru a aprecia la justa valoare caracterul unui copil, trebuie sa-l apreciem dupa atitudinea lui fata de munca colara, fata de membrii familiei, fata de persoana lui. Copilul care este lipsit de caracter, are si un dispre fata de munca, este lene si lipsit de spirit de initiativa, prezint o nclinaie spre o munca de rutina, nu este loial fata de prieteni. Copilul cu caracter bun este modest si politicos cu oamenii cu care vine in contact, are o comportare prietenoasa cu cei din jurul sau, este corect in relaiile cu ceilali copii, nu se imbraca extravagant, este manierat si in vorbire nu foloseste fraze rasunatoare. Modestia lui nu-l impiedica sa fie autocritic si foarte pretentios fata de sine insusi. Are incredere in forele lui proprii. Nu umilete pe nimeni, totui triete intr-o independenta raionala. Un copil cu un caracter frumos nu respinge contactul cu alti oameni, judeca si accepta sfaturile si indrumarile pe care le considera folositoare.

Copilul cu un caracter defectuos este infumurat, trufa, arogant, dispreuitor fata de colegii sai, are o autoapreciere exagerata, nu suporta contraziceri, evita sarcinile obteti. Este un negativist. Este contient cand este manat spre fapte ce nu concorda cu o comportare corecta si totui nu are trie de caracter sa le poata evita. Primul obstacol in fata unui copil cu deficit de caracter este incapatanarea lui intr-o atitudine nedorita. De obicei, incapatanarea unui precolar este un capriciu al copilului alintat, crescut intr-o atmosfera de adoraie. Este adevarat ca complimentul adresat copilului, fiind exagerat de unii prini, nu este totdeauna nociv copilului. Uneori este necesar pentru ca provoaca increderea in forele sale. Dirijarea lui trebuie raionalizata, dar nici in cazul acestora nu trebuie utilizate exagerarile. Educatorul din familie, care se preocupa de copil, trebuie sa abandoneze prezenta de spirit, trebuie sa-si pstreze sngele rece si sa continue dominarea asupra lui. In prealabil, printele trebuie sa inspire spiritul de disciplina. Primele contururi ale curajului se desemneaza la varsta precolara. Lipsa de curaj o pot constata prinii in jocurile colective de copii. Cercetarea trebuie facuta in observarea spiritului tovarasesc de joc, perseverenta actelor de curaj, in puterea de stapanire de sine, in initiative, in comportare civilizata. La jocuri se pun bazele sentimentelor datoriei, disciplinei si comportrii in imprejurari diverse. Frecventarea scolii incepe sa dezvolte controlul inhibitor la copiii de varsta mai mare. Printele educator trebuie sa invete copilul nu numai ce trebuie sa faca, ci si de la ce trebuie sa se abtina. Munca colara trebuie organizata de prini pentru dezvoltarea voinei copilului. In educarea colarului, printele ar face greeli, cu repercusiuni asupra caracterului, daca ar sftui pe copil sa ocoleasca datoria pe care orice elev de a face diferite munci si sa se sustraga de la obligaiile fata de colectivul din care face parte. Educaia sanatoasa poate corecta greelile in formarea caracterului. Pentru formarea caracterului, prinii trebuie sa utilizeze o a anumita "gimnastica" a comportrii. Ei trebuie sa combata lenea, egoismul, comoditatea, laitatea, ingamfarea. De altfel, munca de formare a caracterului unui copil nu trebuie sa se conduc dupa reguli ablon. Nu toti copiii de aceeai varsta se aseamana din punct de vedere psihic. Nu

putini sunt aceia care au avut ocazia sa cunoasca gemeni care, desi crescui in aceleai condiii, au caractere diferite. Deducem ca fiecare a venit pe lume cu alte insusiri si ca fiecare a rspuns in felul sau influentelor lumii externe. Totui, caracterul se schimba sub influenta educaiei, pe cand temperamentul ramane toata viata acelai. Un colectiv familial bine inchegat are in formarea caracterului o mare influenta. Copilul nu este influentat atat de sfaturile, cat de exemplele pe care le constata in familia sa. El este mai influentat de ceea ce vede, dect de ceea ce i se spune. O morala plicticoasa mai mult dauneaza dect foloseste. Pentru a stimula la un copil o justa ndrumare in formarea caracterului, el trebuie ajutat sa fie contient de insuficientele lui de caracter si asigurat ca orice defect poate fi lichidat, daca vrea. Copilul trebuie sa asculte de educatorii sai, iar acetia trebuie sa-l laude, desigur cand este cazul, pentru a-i ridica moralul. Se dau mereu sfaturi unui copil sa fie cinstit si sa nu fure. Cinstea poate fi socotita ca un caracter etic, dar nu poate fi considerata o insusire morala. Aceasta premisa este utila formarii unui caracter bun. Dar, daca un copil este cinstit de teama de a nu fi pedepsit, de teama notelor rele de la coala, din egoism, de teama de a nu atinge prestigiul familial, calitatea de a fi cinstit s-ar putea sa nu fie durabila si sa se modifice in goana vieii. Ca exemplu negativ se poate da evoluia lui Jean Jacques Rousseau. In copilrie, J.J. Rousseau a avut greeli grave de comportare, ceea ce a fcut ca acest om, de valoare geniala, sa faca greeli care ii micsoreaza valoarea sociala. Se confunda de multe ori caracterul cu temperamentul, ceea ce nu este just. Unii psihologi vorbesc de un caracter tare, de unul slab, de un caracter emotiv, de unul agresiv, etc. In cazurile acestea nu poate fi vorba de caractere, ci de un temperament individual. Copilul de caracter trebuie sa fie simtitor, sa voiasca si sa gandeasca. Trebuie sa fie prietenos cu colegii, trebuie sa se conformeze formelor de viata corecte, adevarate, in masura in care le cunoate si le aproba. Rolul prinilor este sa aprecieze justa valoare a caracterului copilului sa stie sa se daruiasca lui prin iubire. Numai astfel se vor obine consideraia, iubirea si supunerea la indemnurile constructive pe care le dau copilului.