Tipuri de comunicare manageriala - comunicarea suportiva si comunicarea empaticaComunicarea suportiva are ca scop sprijinirea, crearea si dezvoltarea relatiilor pozitive

decomunicare, ca o conditie necesara in comunicarea eficace si eficienta. Comunicareasuportiva se foloseste pentru a fi acceptat social si pentru a realiza optim scopul si obiectivelecomunicarii. Comunicarea suportiva este absolut necesara pentru indrumarea sau sfatuireasubordonatului sau in situatia in care interlocutorul e puternic implicat emotional in actul decomunicare. Modul in care interlocutorul este ascultat in cadrul comunicarii suportive trebuiesa sugereze ca acesta este important, ca i se respecta sentimentele si chiar daca managerul nuare aceleasi puncte de vedere i se atesta importanta contributiei interlocutorului lacomunicare. Comunicarea orientata spre mentinerea relatiilor bune in grup se poate traduce prin incercarea de a reconcilia dezacorduri, de a reduce tensiuni existente, de a propunecompromisuri si flexibilitate in atitudini, de a facilita participarea tuturor membrilor grupuluila discutii printr-o atitudine deschisa, cooperanta.Comunicarea empatica presupune intelegerea deplina fata de interlocutor la nivelintelectual si emotional. Comunicarea empatica inseamna adoptarea cadrului interlocutoruluide referinta, a modului sau de a privi lucrurile, de a percepe ce se intampla. Comunicareaempatica concretizeaza prin generarea unei atmosfere de cooperare, nedefensive, printr-oascultare empatica, prin concentrarea asupra elementelor psihologice si mai putin a celor logice dintr-o comunicare. Ascultand empatic managerul intelege ce se afla in spatele a ceeace face sau spune interlocutorul. Astfel se evita interpretarea sau sfatuirea din parteamanagerului.Cel mai mare risc al ascultarii empatice este cel al vulnerabilitatii: intelegandinterlocutorul, managerul isi poate schimba propriul mod de a vedea lucrurile si riscaidentificarea cu persoana interlocutorului. Un alt risc al comunicarii empatice este acela de anu pricepe acest stil de comunicare, ceea ce poate induce in eroare interlocutorul. Activitatea de indrumare si sfatuire Activitatea de indrumare, ca activitate specifica de comunicare manageriala presupunetransmiterea de informatii, instructiuni si reguli menite cresterii performantelor subordonatilor. Indrumarea subordonatilor, cand problemele apar din cauza atitudinilor saufactorilor de natura emotionala poate spori rezistenta la schimbare, de aceea se impunecomunicarea de sfatuire, care poate fi neproductiva daca este adoptata intr-o situatie carenecesita indrumare.In indrumare si sfatuire comunicarea orientata spre probleme trebuie sa fie corelata custandarde clare, reguli sau obiceiuri si nu cu pareri personale care tind sa fie interpretate caatacuri orientate asupra persoanei. Intr-o situatie care necesita indrumare sau sfatuiretrebuie evitate afirmatiile generale pentru ca, acestea blocheaza comunicarea, relatiile dintreinterlocutori devenind tensionate.Asigurarea continuitatii comunicariiComunicarea are caracter de continuitate, e corelata, se verifica daca ceea ce se spune laun moment dat este legat in vreun fel de ceea ce sa spus anterior si decurge natural dinaceasta. Folosind comunicarea cu caracter de continuitate si corelata se confirma valoareacomunicarii a interlocutorului. Atunci cand un manager foloseste indrumarea sau sfatuirea4

trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru propriile afirmatii; in acest mod se transmiteinterlocutorului ca este respectat si apreciat, ca se actioneaza de la egal la egal.Validarea interlocutoruluiDaca in modul de comunicare al unui manager se exprima superioritate, rigiditate siindiferenta acesta genereaza sentimente negative deoarece prin acest comportament secontesta imaginea de sine a interlocutorului, se neaga importanta si valoarea acestuia, seneglijeaza nevoia de recunoastere si corelare a acestuia. Acest fel de comunicareinvalideaza interlocutorul si constituie o bariera in calea comunicarii deschise, mai alescand managerul foloseste indrumarea sau sfatuirea.Comunicarea care il face pe interlocutor sa se simta recunoscut, inteles, acceptat, ii va dasemtimentul de validare. Ea se caracterizeaza prin flexibilitate si egalitate intre pozitiilecomunicatorilor si se bazeaza pe consens. Comunicarea de pe pozitia de egal ii dainterlocutorului sentimentul ca are un cuvant de spus in identificarea si rezolvarea problemelor. Comunicarea de pe pozitia de sef este total neproductiva in indrumare sisfatuire, deoarece managerul nu doreste sa exercite control asupra interlocutorului, ci sarezolve in comun o problema.Flexibilitatea in comunicare exprima disponibilitatea de a accepta ca exista alternative, puncte de vedere diferite, ca interlocutorul poate contribui in mod semnificativ atat inrezolvarea problemelor cat si in relatiile comunicarii ca din ambele sensuri se genereazaatmosfera de echipa si este un rezultat implicit al comunicarii egalitare si flexibile.Interlocutorul se simte important si acceptat cand i se pun intrebari si i se da timp deraspuns, fiind incurajat sa participe activ la conversatie.Comunicarea bazata pe consens valideaza individul in sensul ca se concentreaza asupraariilor de acord mutual si de angajare comuna. Modalitatile de realizare a acestei comunicarisunt: remarcarea comportamentelor si atitudinii positive ale interlocutorului inaintea celor negative, a ideilor importante inaintea celor mai putin importante, a ariilor de acord inainteacelor de dezacord. Comunicarea care valideaza interlocutorul creaza acestuia sentimentul devaloare personala si autoincredere care contribuie la motivare.Dificultati in procesul de comunicare managerialaComunicarea necongruenta se caracterizeaza prin lipsa de concordanta intre comunicareaverbala si cea nonverbala, intre ceea ce comunicatorii gandesc si ceea ce ei exteriorizeaza prin comunicare (intre intracomunicare si comunicarea observatila), intre ceea ce traiesc siceea ce constientizeaza.In indrumare si sfatuire e necesara comunicarea congruenta; afirmatiile reale, oneste suntintotdeauna mai eficace decat cele artificiale sau ascunse. Managerii care nu exprima ceea cegandesc risca sa-si piarda din credibilitate; interlocutorul simte ca exista ceva ascuns si seva concentra instinctiv asupra descifrarii acestei neconcordante, ascultarea si intelegereamesajului propriu-zis trecand pe locul doi. Comunicarea poate fi astfel puternic distorsionata.Rigiditatea in comunicare se manifesta printr-o comunicare ce nu lasa loc pentrualternative sau pentru o contributie din partea interlocutorului in procesul de comunicare.Indiferenta se manifesta cand nu este recunoscuta valabilitatea, importanta, valoarea celeilate persoane. Se poate manifesta prin absenta oricarei conversatii, prin neacordarea de feedback chiar daca este solicitat prin intreruperea frecventa a persoanei care vorbeste prin folosirea decuvinte impersonale sau neacordarea atentiei discutiei.5

Invalidarea in cazul comunicarii de indrumare si sfatuire are consecinte mult mai gravedecat critica si dezacordul; acestea valideaza individul prin recunoasterea ca acesta merita cel putin osteneala de a fi corectat sau contrazis.ConcluziiManagerul desfasoara o serie de activitati care tin de managementul traditional (planifica,organizeaza, ia decizii, controleaza) si de asemea administreaza si conduce resursele umane(motiveaza, indruma, sfatuieste, solutioneaza conflicte, perfectioneaza si instruieste personalul din subordine), formeaza si intretine relatii cu personalul din interiorul siexteriorul organizatiei.Managerul trebuie sa-si trateze interlocutorul in cadrul unui process de comunicare inmod egal, astfel incat acesta sa se simta recunoscut, inteles, sa i se accepte punctele de vederediferite chiar daca ideile sale nu sunt aplicate; in felul acesta subordonatul participa activ laconversatie si este motivat sa intervina si sa se implice in rezolvarea problemelor.Fiecare stil de comunicare are avantaje, dar si anumite dezavantaje. Astfel un manager trebuie sa invete sa foloseasca comunicarea suportiva, necesara indrumarii si sfatuirii, safoloseasca de asemenea comunicarea congruenta si empatica, dar sa incerce sa evitesentimentele de vulnerabilitate.6 BIBLIOGRAFIE:1 . C a n d e a , R o d i c a M . ; C a n d e a , D a n C o m u n i c a r e m a n a g e r i a l a a p l i c a t a , E d . Expert, Bucuresti 19982 . C a n d e a , R o d i c a M. ; Candea, Dan Comunicare manageriala: c o n c e p t e , deprinderi, strategie, Ed. Expert, Bucuresti 19963 . C h i r i a c e s c u , A d r i a n a C o m u n i c a r e a i n t e r u m a n a . C o mu n i c a r e a i n a f a c e r i . Negociere7