Hanul Ancutei este capodopera idilicului jovial si a subtilitatii barbare.

Farmal scrierea este un fel de Decameron in care cativa obisnuiti a unui han spun anecdote,in sine foarte indiferente. (Constantin Parfene) Hanul Ancutei a fost supranumita decameronul romanesc , cu toate ca nu contine decat noua povestiri. Exista si cea de a zecea ,cea nespusa si totodata cea mai frumoasa dupa cate se asteptau toti drumetii popositi la han. Povestirea este o specie a genului epic,de scurta intindere,cu un singur fir narativ in care se relateaza la persoana I ,din punct de vedere a unui povestitor subiectiv,martor sau personaj al intamplarii. Din punct de vedere al tehnicii narative , Sadoveanu urmeaza un model celebru, povestirea in rama sau povestirea in povestire,cunoscut si in loteratura universala.. Astfel, cele noua povestiri isorisite la han sunt inserate in naratiunea propriu-zisa de catre noua naratori , care le relateaza,fiind personaje sau martori la intamplarile petrecute. Rama se constituie ca un element de unitate al volumului,fixand locul, timpul si durata depanarii amintirilor. Tehnica uitilizata presupune un rol dublu al fiecarei instante a comunicarii. . Povestitorul naratiunii-cadru , o ipostaza autoriala proiectata in text,este un drumet neindividualizat prin nume propriu,fiind reprezentantul unei colectivitati care, intr.o toamna aurie,poposeste la han si asculta relatarile celorlalti oaspeti. El indeplineste rolul de martor si ascultator in cadrul mirific al hanului,pentru ca,dupa un timp,dupa ce povestirile s.au sedimentat in mintea sa,sa le transpuna artistic. Ceilalti drumeti sunt naratori ai povestirilor istorisite la han ,la care au participat activ ca personaje. Rema povestirii fixeaza coordonatele spatiale si temporale ale naratiunii. Reperele spatiale sunt exacte;hanul ,dus la celebritate de scrierea sadoveniana,are drept corespondent o locatie reala din Moldova. In plan fictional,acesta devine un loc simbolic cu valuare de motiv literar. Reperele temporale prezinta doua coordonate: trecutul,timpul naratiunii cadru si timpul naratiunii care este doar sugerat,fixat aproximativ prin repere vagiintr.o depanata vreme demult pe cand au cazut ploi napraznice si oamenii au vazut balaur negru in nouri pe cand stapanea Imparatul Alb Seria povestilor din volum incepe intr.o dupa-amiaza si se sfarseste dupa trei zile,la miezul noptii. Durata reala se contopeste cu cea imaginara,subiectiva,amplificata de multitudinea amintirilor. Coeziunea textuala se realizeaza si prin prezenta hangitei,care are acelas nume ca si mama sa,dar si aceiasi indeletnicire,fiind la fel de ospitaliera cu calatorii. Motivul hangitei simbolizeaza permanenta unitatii de la han si mostenirea unei indeletniciri stravechi. Hanul devine astfel un nucleu al spiritualitatii romanesti ,care aduna reprezentanti din toate categoriile sociale ,dominat de armonei si de voie buna,un spatiu plasat intre lumea reala si cea fictionala. Incipitul culegerii se refera la un timp mitic prielnic povestirilor si fixeaza perspectiva narativa subiectiva a naratorului intr.o marca specifica,anume verbul la persoana I. Finalul zugraveste o atmosfera de pace sufleteasca,de odihna intr.un loc privilegiat,dar se inserta si o referire la povestirea perfecta. Povestirile propriu-zise,relatate in acest loc privilegiat,au fiecare o tematica proprie si sunt construite pe baza principiului simetriei. Fantana dintre plopi este cea de a patra povestire din cele noua. Es este relatata de capitanul Neculai Isac si are ca idee centrala iubirea,un sentiment profund cu implicatii tragice in contextul relatarii. Neculai Isac este naratorul si personajul principal al istorisirii,al carei punct de

plecare deriva dintr.un amanunt al fizionomiei sale. In prezentul de la han,timpul naratiunii-cadru ,omul ajuns la maturitate pobesteste fapte petrecute in trecutul sau ,timpul narat,pe cand era foarte tanar. Neculai Isac este prezentat in dubla ipostaza,cea a omului matur,care isi aminteste si comenteaza evenimentele din trecutul indepartat din perspectiva varstei sale si cea a tanarului fara experienta de viata . Dragostea de viata,optimismul si disponibilitatile sufletesti imense sunt trasaturi care il definesc,caci,asa cum insusi recunoaste,ii erau dragi ochii negri. Tanarul era voinic,frumos si rau,mereu in cautareadragostelor. In relatie cu tanara tiganca,descrisa prin caracterizare directa de catre naratorul care face apel la memoria selectiva. Acesta este naiv deoarece i-si concentreaza atentia doar asupra unei frumoase povesti de dragoste si omite provenienta sociala a fetei. Tigancusa Marga se remarca prin tinerete si frumusete iar relatia ei cu naratorul s.a bazat initial doar pe atractia fizica iar apoi spre o iubire unica. Din punct de vedere al artei narative,relatarea subiectiva se remarca prin numeroase elemente de oralitate si un limbaj expresiv deosebit (lumina-metafora pentru vedere, fantana-metafora cu dublu sens:nastere spirituala si memorie afectiva.) S-a spus adesea despre Sadoveanu ca este un mare povestitor:ceea ce povesteste el sunt o mie si una de nopti ale romanilor. Povestirea sadoveniana opreste timpul,creand in jurul omului-un spatiu magic care-l protejeazaManolescu Remarcabil la Sadoveanu,alaturi de uimitoarele descrieri,este si rarul de a captiva audienta,atat prin subiecte alese,cat si prin stilul sau inconfundabil de povestitor.