Cursul 1 CULTURA SI DREPTUL 1.1 NORMELE SOCIALE SI NORMA JURIDICA. 1.2 VALORILE.

Sociologia acorda o importanta aparte normelor , adica regulilor ce exista in societate pentru a dirija comportarea membrilor ei .Normele pot fi formale sau informale ,explicite sau implicite,prescriptive sau proscriptive.Ele sunt standarde si practici proprii unei societati date ,ce reprezinta cai de gandire ,simtire si comportare asteptate si cerute sau solicitate in anumite conditii specificate.Ele sunt impuse ,in primul rand prin mijloace informale.In plus normele de comportare ne spun cum trebuie sa reactionam si sa raspundem celor ce nu urmeaza normele respective .De exemplu, noi suntem invatati ca nu trebuie sa mituim functionarii publici- o norma de comportare.Noi suntem de asemenea invatati ce trebuie sa facem , SAU MAI DEGRABA SA NU FACEM, daca descoperim pe cineva mituind un functionar public-o norma reactiva.In fiecare societate exista reguli ce dirijeaza comportarea.Ele sunt invatate in si prin procesul de socializare sau mai precis prin procesul de institutionalizare. A institutionaliza ar pute fi definit ca fiind procesul de trecere a unei societati dintr-o stare initiala intr-o stare finala , de la starea de barbarism cand fiecare individ se conduce dupa propriile reguli la o stare finala in care singurul conducator este sfanta norma de drept.Apare astfel intrebarea referitoare la societatea romaneasca (in care dupa cum putem cu totii observa apare drama proastei constructii si mai ales a proastei implementari a normei de drept-inegal aplicata ) :POATE FI OARE CONSIDERATA O SOCIETATE AFLATA IN STARE FINALA ,SAU DOAR UNA CARE A DEPASIT CHINURILE BARBARISMULUI? In plus fiecare societate utilizeaza snctiuni pentru a intari regulile (apare forta coercitiva a statului materializata prin organe ce trebuie sa asigure implementarea normei de drept). Sanctiunile pozitive sunt recompense pentru indivizii ce sustin regulile. sanctiunile negative sunt pedepse pentru indivizii ce le violeaza.Viata sociala ,prin urmare , este organizata (sau structurata -patterned ) nu numai deoarece exista norme , ci si in general , deoarece exista supunere fata de ele .Pentru a exprima toate acestea se foloseste conceptul de institutionalizare.El inseamna (intr-o definitie mai stiintifica) stabilirea unor modele de interactiune stabile,bazate pe traditii, norme, ritualuri ,legi.Institutionalizarea face predictibila comportarea sociala , definind comportarea ce se asteapta si care este considerata legitima , in cazul unor statusuri si roluri sociale ( parinte, preot, angajat,etc...) Putem spune ca ,in cursul unei zile, oamenii fac multe lucruri pe care nu le doresc sa le faca si rezista sa faca multe lucruri ce ii tenteaza sa le faca.Supunerea sau obedienta este un fenomen complex de care se leaga doua intrebari.Prima dintre ele este fundamentala controlului social : De ce se supun sau se conformeaza oamenii normelor? A doua este definitorie deviantei: De ce uneori oamenii nu se supun sau se conformeaza normelor?

1.2. VALORILE In ultima instanta normele unei societati si,prin urmare , in mare masura si legile ei ,sunt o expresie a valorilor ei-adica a unei idei impartasite social , cu privire la ceea ce e bine , drept, frumos si de dorit.Diferenta dintre valori si norme consta in aceea ca valorile sunt abstracte ,respectiv niste concepte generale ,in timp ce normele sunt reguli de comportare sau linii de conduita destinate oamenilor aflati in situatii particulare. Valorile unei societati sunt importante deoarece ele influenteaza continutul normelor ei .Daca o societate pretuieste educatia ,acordandu-i o inalta valoare ,atunci normele ei vor asigura scolarizarea generala a oamenilor.Daca ea va pretui monogamia , atunci normele ei nu vor permite casatoria cu mai mult de un partener in acelasi timp.In principiu ,in cele din urma , toate normele pot fi legate de o valoare sociala de baza. Normele ce prescriu,in detaliu ,operatiunile activitatii intr-un birou sau la o linie de asamblare a productiei ,reflecta , de exemplu ,valoarea inalta ce o punem pe eficienta .Normele ce solicita unui student sa fie mai politicos si mai formal in raporturile cu profesorii ,decat in raporturile lui cu colegii ,oglindesc valoarea inalta de care se bucura in societate autoritatea si invatarea .Norma ce solicita barbatilor sa poarte parul scurt ,reflecta valoarea ce se acorda in unele societati masculinitatii(sau mai precis liniei clare de demarcatie dintre masculin si feminin). Spre deosebire de norme, a caror existenta poate fi usor observata in comportarea de zi cu zi a oamenilor ,valorile sunt ,deseori ,mult mai greu de identificat.Valorile unei societati trebuie sa fie deduse din normele ei , astfel incat analiza valorilor sociale se bazeaza intr-o mare masura pe interpretarile oferite de cei ce observa realitatea sociala. Una dintre cele mai cunoscute incercari de a identifica valorile majore ale societatii americane este aceea a lui Robin Williams 1, ce a detectat un numar de "orientari valorice" de baza, exprimate in normele de comportare. Acestea sunt: performanta si succesul, activitatea si munca, umanismul, eficienta si pragmatismul, progresul, confortul material, egalitatea, libertatea, conformitatea, stiinta si rationalitatea, nationalismul si patriotismul, democratia, individualismul si superioritatea unui grup rasial sau etnic in raport cu altul. Este evident faptul ca unele dintre aceste valori nu sunt in intregime concordante unele cu altele. Multe dintre ele au suferit, deja, anumite schimbari sau se afla intr-un permanent proces de schimbare. O parte dintre ele sunt acceptate de unii americani si respinse de altii. Este de asemenea foarte clar faptul ca lista lui Robin Williams nu epuizeaza intreg domeniul de afirmare a valorilor. Alti sociologi, cum este de pilda, James Heslin2, au oferit liste diferite ale valorilor, existente in societatea americana. Aceasta mentionand anumite valori de pe lista lui Robin Williams a adaugat, totodata, educatia, religiozitatea, suprematia masculina, dragostea romantica, monogamia, heterosexualitatea. Desi aceste analize asupra valorilor nu sunt total convergente si se pot dovedi a fi imprecise, ele ofera, totusi informatii si clarificari utile despre o cultura data si despre normele ce calauzesc comportarea oamenilor. Totalitatea normelor si valorilor unei societati sau a unui grup de oameni formeaza cultura acestora .Studiile sociologice dedicate culturii scot in evidenta mai multe probleme deosebit de importante.

1 2

Introduction to sociology 1992 by Harper-Collins Publishers, Inc. Idem

Curs nr.2
ANALIZA PSIHO-SOCIOLOGIC A ACTULUI INFRACIONAL COMPLEXITATEA CAUZAL A FENOMENULUI INFRACIONAL O viziune coerent asupra dinamicii i interaciunii elementelor ntregului ansamblu de factori care concur la producerea actului infracional nu poate oferi dect o concepie sistemica asupra conduitei i manifestrilor psihocomportamentale. nelegerea apariiei fenomenului infracional i al evoluiei sale pn cnd se concretizeaz n act infracional, presupune apelarea la unele noiuni i concepte aparinnd principiilor conexiunii i determinismului1. n concordan cu pricipiul conexiunii originea idinamica fenomenului infracional nu poate fi rezultatul unui factor monocauzal si nici al mai multor factori, ci numai al interaciunii dintre aceti factor, care i d configurarea i care are un caracter obiectiv. Graniele dintre posibilul i imposibilul infracional sunt relative, deoarece evoluia strilor de manifestare are un caracterconcret i reprezint expresia coninutului intern i al variabilitii gamei care favorizeaz ori suprim unele direcii. Necesitatea fenomenului infracional este modalitatea de existen ori de manifestare a unor stri, proprieti, raporturi sau tendine criminogene, circumscrise la nivelul factorilor biopsihosociali, luai n interactiunea lor, decurgnd din natura intern a acestora i, n condiii constante, se desfoar ca inevitabilitate, intr+un anumit fel bine precizat. Fenomenul care precede i provoc producerea unui alt fenomen se numete cauz i care, din perspectiv criminologic, are drept coninut interaciunea factorilor factorilor biopsihosociali ce determin, n mod necesar, infraciunea. Cauza este condiia necesar fr de care un anumit comportament nu s-ar manifesta i totodat ea precedeaz efectul fiind invariabil urmat de acelai efect.

Stanca , I. Contribuii la studiul etiologiei infracionalitii juvenile, Ed. Min de Interne, Bucuresti, 1992

Efectul reprezint fenomenul sau procesul care necesitate.

succede cauza i a crui

producere estedeterminat de aceasta. Intre cauz i efect se stabilete un raport de Dificultatea dezvluirii relaiilor cauzale n determinarea fenomenului infracional deriv din faptul c acestea se coreleaz cu ntreaga reea a celorlalte relaii prezente n structura i dinamica sa. Pentru facilitarea decelrii lor, indeosebi la nivelul faptelor penale concrete, teoreticienii i practicienii sunt preocupai de izolarea relaiilor cauzale din universul relaiilor posibile, oprindu-se ndeosebi la mobilurile i raporturile pe care se fundamentez latura subiectiv a infraciunii studiate. Orice infraciune devine astfel punctul de intersecie dintre lanurile cauzale care este, n acelai timp, determinat si determinator , avnd att valoare de cauz, ct i valoare de efect. n etiologia infracional se mpletesc cauzele interne ce in de natura uman, sicial a persoanei i cauzele externe ce vizeaz diveri factori culturali, economici , juridici etc. Ponderea, n cazul infraciunilor concrete, o dein ns cauzele interne care au o importan specific mai mare n raport cu cele externe. Actul infracional antreneaz n grade diferite , practic toate structurile i funciile psihice ncepnd cu cele cognitiv-motivaionale i terminnd cu cele afectiv-volitive, implicate fiind i activitile ca i nsuirile psihice.2 FAZELE ACTULUI INFRACIONAL Pn la luarea hotrrii de a comite infraciunea, psihicul infractorului este dominat de perceperea i prelucrarea informaiilor declanatoare de motivaii ale cror polaritate se structurez dup modelul unor sinteze aferent evolutive, servind deliberrilor asupra mobilului comportamentului infracional. n calitate de pas iniial al formrii mobilului comportamental infracional se situeaz trebuinele a cror orientare antisocial este de o importan fundamental, ntruct prin prisma acestora se percepe situaia extern. n faza preinfracional se constituie premisele subiective ale svririi faptei, determinate att de predispoziiile psihice ale fptuitorului, ct i de mprejurrile
2

Dumitrescu F. Curs de psihologie judiciar, Ed. Atheneum, Bucureti, 1991

favorizante cu valene declanatoare. Aceast faz este marcat de o puternic tensiune interioar find evaluate in special condiiile de risc precum i miza pus n joc. Capacitatea de proiecie i anticipare a consecinelor influeneaz n mare msur actul decizional. Faza infracional propriu-zis const n apariia proceselor de analiz i sintez a datelor despre locul faptei i de structurare a acestora ntr-o gam de variante concrete de aciune . Planul de aciune n aceast faz are o reprezentare mental. Odat definitivat hotrrea de a comite infraciunea, latura imaginativ a comiterii acesteia este sprijinit de aciuni concrete cu caracter pregtitor. Astfel n faza deliberrii comportamentul infractorului este de expectativ, dup luare hotrrii acesta se caracterizeaz prin activism,. Trecerea la ndeplinirea actului se asociaz cu trirea unor stri emoionale intense. Lipsa de control asupra comportamentului n timpul operrii, o caracteristic a unei activiti normale, poate genera o serie de erori, lacune care ulterior, fiind exploatate, vor contribui la identificrea autorului. Elementul caracteristic psihologiei infractorului dup svrirea faptei este tendina de a se apra, de a se sustrage identificrii, nvinuirii i sanciunii. n faza a treia faza postinfracional- avem o serie de aciuni cu o configuraie foarte variat, coninutul su fiind determinat n mare msur de modul n care s-a desfurat faza anterioar. Comportamentul infractorului n aceast faz est reflexivacional, ntreaga lui activitate psihic fiind marcat de viziunea panoramic a celor petrecute la locul svririi faptei. Fuga de la locul unde s-a produs o infractiuni i grija de a-i procura un alibi nu este un indiciu clar al culpabilitatii. Se cunosc cazuri cnd persoane care ntmpltor au asistat sau au descoperit o infraciune, nu rmn la locul faptei pentru a nu fi suspectate sau citate ca martor. Asemenea comportare este tipic recidivitilor, care n urma antecedentelor penale ar fi uor invinuii. In urmrirea scopului, infractorii nu ezit in a ntrebuina orice mijloc care i-ar putea ajuta: minciuna, perfidia, atitudini variate pomind de la ideea de a inspira comptimire pentru nedreptatea ce li se face sau pentru situaia n care au ajuns "silii de mprejurri" i pn la arogan fa de anchetator sau chiar intimidarea acestuia.

Procesarea

informaiilor

referitoare

la

evenimentele

petrecute, determin, la nivel cerebral apariia unui focar de excitaie maxim, cu aciune inhibitorie asupra celorlalte zone, i n special asupra celor implicate n procesarea acelor evenimente care nu au legtur cu infraciunea, iar la nivel comportamental dominant defensiv.

Cursul nr.3 TIPOLOGIA DELINCVENIAL

Aspectele juridice ale delictelor nu se limiteaz numai la

definirea, identificarea i explicarea noiunii i structurii acestora, ci se extind i asupra gsirii unor criterii certe de clasificare, n vederea depistrii caracteristicilor lor generale i specifice. Quay3 ncadreaz delincvenii n patru categorii: a) Nesocializat (subsocializat). Acesta este un grup problematic pentru societale. Sunt cei care arat c nu vor s se schimbe i au cea mai pesimist prognoz de adaptare. b) Socializat (socializatul agresiv). Acetia manifest o buna relaionare fa de partenerul din relaia infracional (furt, plasare de droguri etc.). Predomin, in general, in mediile urbane aglomerate. c) Deficit de atenie. Persoanele ale cror comportamente sunt susceptibile de a fi influenate de mediu, ducnd la delincven n funcie de circumstane. Este vorba de o influen la nivelul patternului cognitiv i la nivelul trsturilor de personalitate. d)Anxietate-retragere. o motivaie a"comportamentului infracional. 0 clasificare a delictelor se poate face in funcie de obiectul acestora 4, mai exact dup valorile sociale lezate, distingndu-se: delicte contra patrimoniului (public sau particular), contra persoanei, autoritaii, contra bunelor moravuri, delicte economice, delicte contra siguranei instituiilor de stat etc. Alt clasificare a delictelor se realizeaz n funcie de elementele constitutive ale acestora: 1) Dup latura subiectiv (delicte cu intenie sau din culp, delicte cu mobil i fr mobil etc.);
3

Quay

considera

anxietatea

ca

fiind

Quay, H.C.-Patterns of delinquent behavior in Handbook of juvenile delinquency,Ed. John Wiley, New York, 1987 4 Banciu, D.-Control social i sanciuni sociale, Ed. Hyperion XXI, Bucureti,1992

2) Dup latura obiectiv (delicte comise prin aciune. delicte comise prin inaciune, delicte de rezultat, delicte de pericol etc.); 3) In funcie simple Dup de numrul de subieci (delicte de sociale cu un singur participant, delicte cu mai multi participani, n grup etc.). intensitatea (uoare), fr delictelor urmri gravitatea deosebite prejudicilor de modalitile i mijloacele de svrire, acestea pot fi: delicte (furtul necalificat, calomnia,insulta, ceretoria etc.); delicte calificate, cu urmri negative mai pronunate, svrite cu anumite mijloace i n anumite modaliti (furtul calificat); sau delicte grave care pun traficul n pericol de viaa i sntatea droguri) indivizilor, securitatea instituiilor i a statului (asasinatul , genocidul ,pirateria aeriana naval, Fenomenul delincvent include dimensiuni i aspecte diferite n funcie de svrirea, descoperirea, nregistrarea i judecarea delictelor i crimelor, dup cum urmeaz .5 a. Delincvena (criminalitatea) real denumit i cifra neagr a criminalitii. Ea cuprinde totalitatea actelor i faptelor antisociale cu caracter penal svrite n realitate, indiferent dac ele au fost descoperite i nregistrate de instituiile penale. Criminalitatea reprezint adevrata dimensine a ilicitului penal, ns estimarea ei este aproape imposibil, datorit impedimentelor de natur tehnico-criminalistice, operaionale i statistice; b. .Delincvena (criminalitatea) descoperit, care cuprinde faptele svrite n realitate i care au fost depistate i identificate de ctre serviciile specializate. De regul, cifra delincvenei descoperite este inferioar celei reale, deoarece nu toate delictele sunt descoperite i nu toi delincvenii sunt identificai; unele delicte nu sunt reclamate. altele, nu sunt nregistrate, altele sunt retractate chiar de ctre victima etc.; c. Delincvena (criminalitatea) judecat, reprezint acea parte din delincvena descoperit i nregistrat de unitile de politic care este judecat i
5

Idem

sancionat de instanele penale. Volumul ei este mult diminuat, ntrucat nu toate delictele descoperite ajung s fie judecate. Astfel unele delicte sunt graiate i aministiate, altele nu mai sunt sancionate datorit mplinirii termenelor legate de prescripie, decesul delincventului etc.

CURS NR. 4
PSIHOLOGIA VICTIMEI

2.1 NOTIUNI DE VICTIMOLOGIE Studiul fenomenului infracional nu poate fi complet dac nu avem n vedere c orice act infracional aduce dup sine i apariia de victime. Domeniul tiinific care studiaz victima este victimologia. Obiectul de cercetare i aciune al victimologiei actuale, ca latur a criminologiei, se refer la starea i condiia unei victime individuale sau generate, stare ce este confirmat prin criterii identificabile ca suferin fizic, moral sau material. Aceast stare rezult din efectul i consecinele unei forme de agresiune6. Victimologia are o precis delimitare ce opereaz n cadrul raportului dintre o form de agresiune i efectul unei consecine, confirmate de existena unei victime i a victimizrii simple i directe, ci pot avea chiar un caracter ei. polimorf. Victimologia este un concept relaional, n care tipurile de relaii nu sunt numai Analiza si cunoasterea rolului pe care il ocupa victima in activitatea infractionala si in cea juridica, contribute la formularea unor recomandari preventive si autoprotective in raport cu pericolul victimizrii. Intr-un sens mai larg orice persoan poate fi un fel de victim. Astfel, toi suntem victime ale efectelor negative pe care Ie are civilizaia asupra noastr: ritmul de via care depete uneori posibilitile noastre de a face fa solicitrilor la care suntem supui, poluarea etc.; de asemenea suntem victime poteniale ale unor accidente de circulaie, ale unor accidente de munc, iar unii dintre noi ne autovictimizm prin consumul exagerat de buturi alcoolice, fumatul excesiv etc. Prin victim se nelege orice persoan care fr s-i fi asumat contient riscul, deci fr s vrea, sufer direct sau indirect consecinele fizice, materiale sau morale ale unei actiuni sau inaciuni criminale7.
6 7

Pirozynski,T.,Scripcaru, G. & Berlescu, E.M., Psihopatologie relaional, Ed. Junimea, Iai, 1996 Bogdan,T. &colab. -Probleme de pihologie judiciar, Ed. tiinific, Bucureti, 1973

Statusul sau ipostaza de victim presupune aciunea unui agent victimizator, reprezentat de persoana infractorului. Nu orice persoan lezat ntr-o aciune infracional este neaprat i victim. Cel care pune n micare o aciune infracional. Cel care iniiaz aceast aciune cu bun tiin, nu poate fi considerat victim-aici dac este grav rnit sau omort n cadrul aciunii respective. Un sprgtor prin flagrant i impucat (de ctre persoane abilitate prin lege) nu este victim. De asemenea nu pot fi considerate victime obiectele distruse de infractori sau instituiile prejudiciate de activitile acestora. Aa cum rezult din studiul actelor infracionale, ntre infractor i victim este de fapt o relaie de ordin social, o interaciune care constituie esena aciunii delictuale. FACTORI VICTIMOGENI Situaia psihologic a victimei este foarte complex. In

cadrul aciunii infracionale, direct sau indirect, victima contribuie la activarea mecanismelor latente agresive ale infractorului. De aici rezult noiunea de potenial de receptivitate victimal, respectiv capacitatea de a deveni victima unor infraciuni. O form aparte de receptivitate o constituie impresionabilitatea victimei. Astfel, unele persoane devin victime prin gradul lor de naivitate, fiind impresionate de comportamentul i inuta elegant pe care unii o afieaz, acordndu-le credit moral. De obicei, infractorii intelectuali, profit de acest lucru i determin victima s participe n mod activ la aciunea infracional. Contribuia victimei la svrirea unei infraciuni, nu se rezum numai la provocare, ci ea const din orice act care, direct sau indirect, antreneaz un mod de manifestare susceptibil de a deveni periculos. Interesul nostru pentru studiul victimei este cu att mai mare, cu ct orice persoana poate deveni victima unei infractiuni. Psihologia judiciar urmrete stabilirea naturii reale a relatiei dintre infractor i victim. Aceasta nseamn s studiem victima. Gradul de vulnerabilitate victimala depinde de dou categori de factori:

a) factori personali: vrst, sex, pregtire socio-cultural, inteligen, bio-constituional, caracteristici situaionali: (infatuarea, arogana,neglijena,.a) b) factori medii , locuri frecventate,

aspect

psiho-comportamentale, caliti morale, atitudini

izolarea

social, jocurile de noroc. relaiile extraconjugale, perversiuni sau inversiuni sexuale etc. Realitatea confirm c un numr nsemnat de victime provin,din rndul copiilor vrstnicilor i femeilor. Formele cele mai grave de victimizare a copiilor sunt: maltratarea fizic, incestul, violul. tlhria etc. Persoanele n vrst prezint un grad ridicat de vulnerabilitate victimal, deoarece fora fizic i psihic este diminuat; posibile deficiene senzoriale i motorii, amnezie, dificulti la nivelul activitii intelectuale i de obicei locuiesc singure, in locuri mai izolate. Agresorii acestui gen de victime provin de cele mai multe ori din familie, din anturajul apropiat prieteni, vecini, persoane care le ngrijesc etc.) sau din cei "specializai" in acest gen de infraciuni. Formele cele mai frecvente de aciune sunt: furtul, tlhria, violul, omorul .a., infractorii cutnd s-i nsueasc valorile materiale pe care victimele le dein (bani, valut, bijuterii, tablouri, obiecte de uz casnic. mbrcminte etc.). Femeile reprezint un grad ridicat de vulnerabilitate victimal datorit unor particulariti psihologice proprii: sensibilitate, gingie, finee, aspect fizic plcut, fora fizic redus, uneori ,credulitate, arogan, indiferena, consum de buturi alcoolice, anturaj dubios etc., toate acestea fiind abil exploatate de infractori. Cea mai intlnit forma de victimizare a femeii este violul. Acesta este expresia unei agresiuni sexuale exercitate de agresor asupra unei persoane de sex feminin, sub impactul forei fizice sau a presiunii psihologice. De regul, violatorii provin fie din categoria persoanelor cunoscute, fie din categoria unor indivizi cunoscui numai din vedere sau complet necunoscui. O alt modalitale de victimizare a femeii este maltratarea i chiar uciderea acesteia de ctre so. Cauzele care due la acest gen de infraciuni sunt diverse: conflictele

intrafamiliale, gelozie, infidelitate conjugal, alcoolism sau unele boli psihice de care sufer soul. In general, brbaii provoac un numr mai mare de victime dect femeile. Acest lucm este explicabil prin faptul c brbaii sunt mai agresivi dect femeile i se implic mai mult n situaiile conflictuale violente. Se apreciaz c sunt i profesii cu o vulnerabilitate victimal ridicat, iar altele cu una mai sczut. Printre profesiile din rndul crora se recruteaz mai multe victime se afl cele de factor potal, casier, ofer, reporter etc. Explicaia const n faptul c astfel de profesii implic prezena persoanelor respective n locuri izolate unde pot fi atacate cu uurin. Vulnerabilitatea victimal poate fi atenuat prin gradul ridicat de socializare i integrare psisocial pe care l implic unele profesii. S-a constatat c "timpul" i "spaiul constituie factori victimogeni. Astfel, n zilele de smbt i duminic, numrul victimelor este mai mare dect n celelalte zile ale sptmnii, iar n spaiile nchise i izolate favorizeaz comiterea unor infraciuni cu violen. COMPORTAMENTUL VICTIMAL Victima nu este implicata n mod identic n derularea unui act infracional, iar interaciunea comportamental a celor doi "parteneri" are caracteristici diferite. In faza preinfractional relaiile dintre cuplul infracional (infractor-victim), de cele mai multe ori, sunt de indiferen De regul iniiativa aparine infractorului,atitudinea viitoarei victime fiind aproape nerelevant pentru declanarea aciunii infracionale. In faza infracional raporturile funcionale dintre infractor-victim nu se modific n mod esenial, exceptnd cazurile cnd prin comportamentul manifestat victima l determin pe infractor s i schimbe planul de aciune sau chiar s renune la unele din obiectivele sale. Comportamentul victimei din aceast faz este marcat att de modul de aciune al infractorului, ct i de strile emoionale puternice pe care le triete (team, fric, spaim, groaz). Activismul comportamental al victimei se accentueaz substantial n faza postinfracional, n special pe parcursul desfurrii anchetei penale i a cercetrii

judectoreti, avnd uneori un rol decisiv n derularea acestora In cadrul aciunii infracionale victima dintr-o persoan oarecare devine "cineva". de care se ocup autoritile, mass-media etc. In aceast situaie apare fenomenul psihologic numit "schimbare de rol", care duce la modificarea comportamentului iniial: persoana (victima) ncepe s triasc noul rol "pozeaz" n victim, accentueaz, amplific aciunea infracional. In acest fel victima cstig simpatii se bucur de credit, simte nevoia de a fi comptimit. Dorind s aib o poziie ct mai favorabil n proces, victima poate "ajusta" faptele infractionale n mod contient, fie prin exagerri, fie prin omisiuni. In unele cazuri aceste ajustri sunt influenate de afectivitate, sugestibilitate, imaginaie etc. Jocul psihologic, dramatizarea - nu ntotdeauna contient pe care o realizeaz victima, ne determin ca i fa de ea s procedm cu acelai spirit critic ca i fa de orice alt participant la actul infracional. Depoziiile victimelor trebuie analizate cu grij, chiar cu circumspecie, ntruct ele joac un rol special n procesul judiciar. 0 pruden deosebit se impune n cazurile cnd victimele sufer traumatisme, ca urmare a infraciunilor comise prin violen, deoarece ocul produs de traumatism poate denatura coninutul obiectiv al depoziiilor.

Cursul nr.5 CLASIFICAREA VICTIMELOR

Comportamentul uman nu poate fi etichetat i clasificat n categorii individuale strict distincte i clar stabilite, orice clasificare avnd un caracter mai mult sau mai puin arbitrar. 0 clasificare victimala riguros stiintifica poate constitui si un instrument deosebit de util pentru prevenirea victimizarii multor persoane. Cu toate problemele pe care le ridica victima, numerosi autori au incercat sa realizeze diverse clasificari, in functie de o serie de criterii si variabile. Astfel, criminologul german Hans von Hentig (1948), pe baza sintezei unor criterii psihologice, biologice si sociale distinge victimele innascute( born victims) de victimele societatii (society - made victims). Conform acestei clasificari se disting 13 categorii de victime: victime tinere, victime varstnice, victime femei, consumatorii de alcool si stupefiante, imigrantii, minoritatatile etnice, indivizii normali, dar cu inteligenta redusa indivizii (temporar) deprimati indivizii achizitivi(lacomi), indivizii destrabalati si desfranati, indivizii singuratici. (izoiati), chinuitorii (torturantii) si indivizii "blocati" (in datorii) si "nesupusii" (mai greu victimizati). Fiecare dintre aceste specifice tipuri care de le victime confera prezinta un grad caracteristici sporit de comportamentale victimizare8 . Criticnd clasificarea lui Hans von Hendg, criminologul american Stephen Schafer9 arat c aceasta nu se refer la caracteristicile victimelor, ci mai degraba la tipurile de situaii psihologice i sociale. Schafer propune o clasificare mai consistent sub aspectul logico-stiinific,
8

Bogdan T. &Santea,I-Analiza psihosocial a victimei. Rolul ei in procesul judiciar. Ed. M.I., Bucuresti, 1988 9 Schafer, S.-Victimology. The victim and His Criminal. Pretice Hall Company, Reston, Vrginia, 1977

criteriul acesteia fiind gradul de participare i de responsabilitate al victimei n interaciunea ei cu infractorul. Tipologia victimal a lui Stephen Schafer cuprinde ; 1). incidental Victime victima care anterior s-a faptului aflat infracional la locul nu au avut nici o legtur cu fptaul. Victima nu are nici o parte de vin n actul infracional; infraciunii. Astfel, este cazul funcionarului de la ghiseul unei bnci care nu are nici o legtur cu infractorul, el devine victim numai pentru c, intmpltor, la ora respectiv se afla acolo. n cazurile de acest tip, aciunea infractorului este rezultatul unei decizii unilaterale luate de el, victima sub nici un aspect nu are vreo parte de vin, caracteristicile sale fizice sau psihice nu sunt determinante. 2). Victime provocatoare sunt acelea care anterior victimizrii lor au comis ceva, contient sau incontient, fa de infractor. Asemenea cazuri pot fi intlnite atunci cnd cineva (victima ulterioar) se comport arogant fa de viitorul infractor sau dac nu i tine o promisiune dat solemn ori dac intr n legturi amoroase cu iubita infractorului etc. Multe fapte de acest fel pot strni instinctele agresive ale rufctorului, care apoi "trece uor la act", victimizndu-1 pe cel care i-a provocat starea de frustrare. 3). Victime rufctorului. Este care cazul precipit persoanelor care, declanarea prin conduita aciunii lor,

influeneaz rufctorii n a comite infraciuni, dei ntre cei doi protagoniti nu a existat o legtur comportamentul neglijent al viitoarei victime l incit pe infractor (persoana care trntete portiera autoturismului, dar uit s o ncuie; femeia care umbl seara prin locuri puin frecventate i are o costumaie provocatoare etc.). Schafer sublinia c orict de ademenitoare ar fi ''ocaziile",ele nu au nici un efect asupra unor persoane care sunt perfect integrate n societate i accept normele morallegale. Totui i n aceste cazuri o parte din vin aparine victimei, care prin comportamentul neglijent, prin lips de grij fa de bunuri sau propria persoan o fac s devin prad uoar pentru infractori. 4). Victime slabe sub aspect biologic, ale cror slbiciuni fizice i psihice trezesc

ideea comiterii unor acte criminale mpotriva lor (copiii, btrnii, debilii fizic sau mintal). Dei constituia biologic, lipsa posibilitii de aprare adecvat sau chiar de raportare ulterioar faciliteaz sau chiar precipit comiterea infraciunii, totui victima nu poate avea nici o parte din responsabilitate. 0 parte din responsabilitate le revine persoanelor care, prin gradul de rudenie sau profesiune, i neglijeaz datoria expunnd la victimizare pe cei fa de care au rspunderi moral-legale. 5). Victime slabe sub aspect social sunt considerate de autor acei indivizi care, prin statusul de etnici minontari sau aparinnd unor religii neagreate de ctre comunitate, fr s aib nici un fel de vin real personal, cad frecvent victime agresiunii manifestate de catre reprezentanii comunitii. Populaia de culoare din anumite ri cu ideologie rasist, diversele secte ale unor religii nembriate de majoritatea populaiei, constituie victime sunt fa de acele care linajul se care aplic unori cu destul zei. 6}.Victime autovictimizante persoane orienteaz agresiunea ctre propria persoan ele nsele ajung s devin proprii lor criminali. Toxicomaniile, suicidul, etc. sunt acte deviante sau chiar criminale n care cel lezat joac rolul dublu de criminal i de victim, responsabilitatea nicidecum nu poate fi mprit n aceste cazuri intre infractor i victim. 7). Victime politice sunt persoanele care au de suferit din cauza convingerilor lor, convingeri care nu trebuie s se materializeze neaprat n aciuni. 0 interesant tipologie este cea pe care criminologul Wolf Middendorf vis a vis de victimele escrocate: 1..Victima "generoas" care este deseori pgubit nu prin faptul c ar dori vreun avantaj material din relaia cu infractorul, ci "din cauza responsabilitii sale de a sri n ajutorul oricui i cere concursul. 2). Victimele "bunelor ocazii" sunt cele ce fac cumprturi ocazionale de la indivizi necunoscui care se pretind a fi n "jen financiar momentan" i ofer la preuri derizorii diverse obiecte de mare valoare. 3) .Victimele devotiunii i ale afectivitii. n aceast categorie intr religioii fanatici, care sunt dispui s doneze bani, bunuri. sa renunte la proprieti .Tot din aceasta categorie de victime fac parte i acele femei mai vrstnice

care vor s se cstoreasc cu orice pre. 4). Victimele lacomiei i ale doritorilor de mari catiguri ilicite.n cazul acestora este greu de stabilit ce parte de vin are fiecare dintre protagonitii actiunii. Cumparatorii de aciuni care imediat vor crete, finanatorii unor sisteme sigure de ctig la rulet, sunt mostre din ifinitele variante pe care escrocii mai rafinai le utilizeaz pentru atragerea i jefuirea victimelor. Fattah (1967) difereniaz victimele dup gradul de participare si implicare m comiterea actelor infracionale: nonparticipare: latent, predispus: provocator; participant; fals Cea mai simpl clasificare pare a fi cea realizat dup criteriul agentului victimizator: victime ale omorului, ale loviturilor cauzatoare de moarte, ale tlhriei ale violului, ale furtului. ale inelciunii etc.

Curs nr. 6
AUTOVICTIMIZAREA In general, agresivitatea se manifest ca urmare a interaciunii dintre dou categorii de factori: impulsurile latente sau manifeste din interiorul nostru i reaciile stimulative din exterior. Cand forta agresiva acumulata in interior se orienteaza spre persoana care a produs-o, aceasta devine autoagresivitate, autoagresiune. Autoagresiunea cuprinde atitudini, acte, fapte manifestari de agresivitate si de violenta fata de propria persoana. Autoagresiunea cunoaste o gama variata de comportamente care culmineaza cu sinuciderea. Aceasta reactie comportamentala extrema care este suicidul, are la baza dezechilibrul forta si semnificatia stimulilor interni, respectiv extemi si modalitatea de raspuns a persoanei. Majoritatea definitiilor date suicidului scot in evidenta elementul intentional, faptul ca persoana in mod constient isi suprima viata. Sincidul este o actiune voita a subiectului care consta in suprimarea propriei vieti. Situatiile dificile, tentativele autolitice si suicidul, exprima o grava perturbare a starii de constiinta a acelor persoane ce isi pot pierde capacitatea de rezistenta si depasire a functionarii, in proiectia lor de afirmare. Aceste constatari cuprind dominantele unor situatii expresive pentru categorii dif'erite ce apartin unor culturi, traditii, relatii psihopatologice si ale unor situatii din traiectoria unor societati. Situatiile autolitice succed si agraveaza starile cunoscute ca fiind dificile pentru o persoana si conditia sa de existenta si afirmare in viata. Preocuparile dominante in situatiile existentiale si autoanaliza lor individuala se pot constitui ulterior in acte de suicid, acte dezvoltate in procese de constiinta si conduite polimorfe de auto si heteroagresivitate10. 0 categorie aparte de victime sunt persoanele care orienteaza procesu1 victimizarii catre sine, acesta devenind, de fapt, proces de autovictimizare. Forma tipica, si cea mai
10

Pirozynski, T, Scripcaru, G. & Berlescu, E. M.-Psihopatologie relaional, Ed. Junimea, Iai, 1996

grava, o constituie suicidul. In fiecare an in unele tari, un mare numar de persoane se sinucid. Sinuciderea fiind un act nenatural, multi considera ca cel care se sinucide este anormal, bolnav mintal. In realitate insa nu este asa. Exista, de asemenea, o serie de conceptii populare, in mare parte gresite,privitoare la sinucidere : 1. Persoanele care vorbesc despre suicid; 2. Suicidul se intimpla fara nici un fel de instiintare sau alarma; 3.Persoanele sinucigiase intotdeauna vor sa moara. Majoritatea definitiilor date suicidului scot in evidenta. elementul intentional, faptul ca persoana in mod constient isi suprima propria vointa. Astfel, Gunther Kaiser 11 arata ca, suicidul este o actiune voluntara indreptata constient spre scopul suprimarii propriei vieti. Alex Thio12 diferentiaza ,.pe drumul suicidului" mai multi calatori eu variate feluri de experienta. Unii uneori ameninta ca se vor sinucide dar niciodala u pun in aplicare asemenea afirmatii. Altii incearca sa-si suprime propria viata, dar nu reusesc. In structura personalitatii sinucigasilor pot fi gasite anumite predispozitii latente care in conditii situationale adecvate pot fi activate. Trecerea la act este conditionata atat de structura specifica a personalitatii sinucigasului (labilitate, egpcentrism. indiferenta "a'fectiva etc.), cat si de incitatiile exterioare. care pot fi chiar de intensitate minima, dar resimtite acut ca frustrante, nefavorabile, neconforme cu cerintele si sentimentele intime ale subiectului. Ei cred ca moartea este singurul mod de rezolvare a problemelor pe care le au. Considerata o forma specifica de conduita devianta, prin sinucidere nu se urmareste autodesfiintarea, ci mai degraba moartea, fuga de viata si modul in care aceasta se prezinta sau este perceputa la un moment dat. Sinuciderea presupune parcurgerea a trei faze diferite13: 1 Suicidatia (faza de incubatie, de aparitie a ideii de a termina cu totul si de a-si pune capat zilelor. Cauzele sunt de natura psihopatologica
11 12 13

Bogdan T-Probleme de psihologie judiciara, Ed. Stiintifica, Bucuresti,1973 Thio,A., Deviant behavior,Harper Collins Publishers, Inc.,1988

Dragomirescu, V.T-Psihosociologia comportamentului deviant, Ed. tiinific i Enciclopedic, Bucureti, 1976

(tulburari psihice grave stari depresive severe etilism cronic etc.), de natura sociala (esec profesional, familial etc.) sau de natura psihosomatica (boli incurabile, infirmitati fizice, malformatii congenitale etc.) 2. Suicidactia faza de trecere de la idee la decizie ea incluzand si cautarea formelor, metodelor si. procedeelor de realizare a actului propriuzis. In aceasta faza asistam la o crestere marcata si progresiva a starii de tensiune intrapsihica, este momentui "exploziei autodistructive" cand individul adopta decizia infaptuirii suicidului. 3) Traumatizati- faza de realizare efectiva, de punere in practica a modalitatilor autodistructive. Important in aceasta etapa a conduitei suicidare sunt metodele folosite si efectul lor. Traumatizatia poate fi urmata de reusita sau nu, in acest ultim caz ea ramanand la nivelul de tentativa de suicid. Astfel se diferentiaza trei categorii de suicid si anume: a) Suicidul amenintare Persoanele care ameninta cu suicidul urmaresc de fapt, atingerea unor scopuri in viata, tendinta acestora fiind mai mult sa traiasca decat sa moara. Atunci cand nu reusesc sa-si atinga scopurile propuse unele dintre aceste persoane pun in aplicare amenintarile lor (santajul suicidar). Comportamentele presuicidare sunt adesea avertismente sau forme de amenintare pe care cei din jur nu le receptioneaza ca atare ori nu le acorda importanta cuvenita si nu realizeaza starea de pericol in care se aria eel ce emite asemenea avertismente. In aceasta situatie se impune ajutorul social sau medical. b)Suicidul-tentativa. Persoanele care fac parte din aceasta categorie sunt usor labile, nehotarate, neconvingatoare, ambigue in intentia lor. Foarte adesea afirma ca "nu-mi pasa daca mor sau traiesc". Cele mai multe tentative de suicid se petrec in locuri sau conjuncturi in care salvarea este posibila probabila sau chiar inevitabila. c) Suicidul reusit Doua treimi din cei care se sinucid sunt cunoscuti a fi avand cel putin o tentativa suicidara in perioada anterioara. Cei mai multi dintre ei au comunicat direct sau indirect tentativa lor suicidara altor persoane. Actul suicidar implica existenta(reala sau imaginara) a unei probleme care aparent nu are solutie si din

care suicidantul nu poate iesi decat prin actul tragic al sinuciderii. Pornind de la notele scrise de catre sinucigasii-reusiti si de la relatarile celor care incearca sa se sinucida, se pot discerne mai multe tipuri de sentimente suicidare cum ar fi: sentimente de scuza, de remuscare, de vinovatie, de razbunare, de generozitate si uneori sentimente suprarealiste. In ceea ce priveste structura personalitatii, toate statisticile demonstreaza ca frecventa sinuciderii cunoaste o curba ascendenta de la varsta de 14-15 ani pana la varsta de 50 de ani cu doua cresteri foarte accentuate la adolescenta si la varsta a treia14 . Adolescenta este perioada cea mai vulnerabila, in care fortele impulsionale se confrunta cu exigentele valorilor morale. La varsta a treia, legea vulnerabilitatii determinata de varsta biologica ramane valabila. Legea vulnerabilitatii este dovedita si prin raportul dintre numarul sinuciderilor la adolescenta si la varsta a treia, care este de 3/9. Cercetarile cele mai pertinente arata ca nu exista o ereditate suicidara propriuzisa, ci numai un procentaj ridicat de anumite predispozitii suicidare, sau trasaturi psihopatologice generale. Adolescentul sinucigas se dezvolta intr-un mediu psihosocial cu grave perturbari structurale si relationale. Totusi, este greu de stabilit un raport precis intre perturbarile mediului socio-familial si frecventa suicidului, pentru ca exista o multitudine de modalitati prin care copilul sau adolescentul receptioneaza si integreaza aceste influente. Motivarea conduitelor autoagresive la tineri (cu personalitati vumerabile) se face pe seama dificultatilor de adaptare, a esecului in procesul de scolarizare, instruire sau de ordin sentimental, inadaptari pe fondul imaturitatii afective, volitive si din punct de vedere a constiintei sociale. Se impune identiticarea factorilor de ordin predispozant, favorizant si declansant (biogeni,neuropsinogeni, socioculturali etc.). Adolescentii suicidari au o conduita in limitele largi ale normalitatii, dar sunt prezente si unele tulburari de comportament reactii depresive, stari reactive, uneori foarte exagerate din cauza hipersensibilitatii si a exploziei de personaiitate.
14

Paunescu,C.-Agresivitatea si conditia umana, Ed. Tehnica, Bucuresti,1994

Sindromul presuicidar la adolescenti se manifesta prin depresie, anxietate, agitatie. perturbari ale somnului. manifestari psihosomatice, schimbari in comportamentul social, cu afectivitate labila, iritabilitate crescuta si agresivitate manifesta, o pierdere a stimei de sine etc. Depistarea adolescentilor care prezinta acest sindrom este deosebit de utila in practica prevenirii sinuciderilor. Incadrata in autoagresivitate, sinuciderea este o forma ambivalenta de autopedepsire si heteropedepsire, in sensul ca adolescentul, prin acest act isi pedepseste parintii, stiind astfel ca ii distruge sufleteste, si in acelasi timp, se pedepseste pe sine pentru fapte - de multe ori imaginare. Adler a emis ideea ca sinuciderea este o forma de hipercompensare fata de sentimentul de inferioritate. Adolescentul recurge la sinucidere pentru a demonstra lumii importanta si valoarea lui si pentru a arata anturajului cat pierde prin disparitia sa15. Frecventa sinuciderilor este mai mare la barbati decat la femei. Mariajul influenteaza pozitiv rata sinuciderilor atat la barbati cat si la femei. Astfel, vaduvii se sinucid mult mai frecvent decat celibatarii, urmeaza divortatii si pe ultimul loc sunt cei casatoriti. Pe langa manaj, existenta copiilor pare sa constituie un factor de diminuare a riscului de sinucidere Cu cat nivelul intelectual si cultural este mai ridicat. cu atat scad tendintele suicidare. Persoanele cu o pregatire superioara au capacitatea de a descoperi sistemele de compensare. Situatia socio-morala intareste motivatia existentiala. Pornind de la notele lasate de sinucigasii reusiti si de la relatarile lor putem descrie 4 tipuri de sentimente suicidare: 1.Sinucigasii pot avea sentimente de scuza si aparare in raport cu unele persoane 2.Sinucigasii pot avea sentimente vindicative fata de unele persoane sau fata de sine, acuzand pe altii pentru mizeria si distrugerea lor 3.Sinucigasii pot deveni marinimosi si generosi fata de lumea pe care o abandoneaza 4.. Sinucigasii pot deveni inundati de sentimente suprarealiste si aceasta se poate intimpla chiar in momentele de sfirsit ale vietii. Tensiunea puternica ce i-au condus spre
15

Paunescu-Op.cit

suicid incepe sa scada si un calm coplesitor pune stapinire pe ei. In timpul starii de calm, ei sint dominati de sentimente suprarealiste. De exemplu, cei care-si taie venele spun ca n-au simtit durere deloc si ca vederea si mirosul singelui i-au determinat sa se intoarca la realitate si la viata. Unii sinucigasi au avut chiar orgasm, urmat de un sentiment linistitor de relax are si apoi somn confortabil si adinc. In ceea cc priveste raspunsul persoanelor ce au o anumita legatura cu sinucigasul, se pare ca de cele mai multe ori acesta consta intr-un sentiment de vinovatie16 . Sinuciderea parentala este puternic traumatizanta pentru copii, mai ales cei mici, care, fiind atit de coplesiti de sentimentele de vinovatie. pot ti confruntati cu serioase dezorganizari mentale. Adultii, de asemenea pot cu mare dificultate sa evite agresiunea sentimentelor de vinovane. Spre deosebire de copiii mici, adultii pot mai usor sa-si neutralizeze sentimentele de vinovatie. procedind in mai multe feluri : a) Ei pot sa se perceapa
CA Fiind

buni si ca s-au purtat corect cu cei ce se sinucid;

b) Ei pot sa vada suicidul ca fiind inevitabil. Si chiar daca s-ar fi purtat extraordinar de atent fata de acestia, tot nu i-ar fi impiedicat de la finalizarea intentiei suicidare. ci implicate. Desi pana acum s-au elaborat mai multe teorii privind etiologia actiunilor suicidare :ele pot fi impartite in doua mari categorii si anume : I. teorii psihiatrice: : II. teorii sociologice17 Diferenta esentiala intre cele doua grupe de teorii consta in faptul ca, in timp ce teoriile psihiatrice presupun, in general, ca exista ceva rau cu persoanele care se suicid, teoriile sociologice presupun ca nu exista nimic rau cu acestea. Pentru ce mai multi psihiatri, boala mintala ar fi principala cauza a sinuciderii. Teoriile sociologice sustin, pe de alta parte, ca principala cauza sinuciderii nu este legata de individ ci mai mult de grupul de apartenenta; Astfel, Durkheim18 arata ca exista doua cauze majore ale sinucideri a) integrarea sociala; b) reglarea sociala. Integrarea sociala se refera la atasarea voluntara a
16 17

Ei

pot

considera

suicidul

bun

pentru

persoanele

Thio,A.-Op. cit. Thio, A.,Op.cit. 18 Durkheim, E., Suicide,New York:Free Press, 1951

indivizilor la grupul sau societatea de care apartin si reglarea sociala presupune iuterventia coercitiva (restringerea, constringerea, controlul) grupului sau societatii asupra comportamentului membrilor. In cazul conduitei suicidare, in general, trebuie adoptata urmatoarea schema de interventie19 : a).Preventia sau pre-interventia actioneaza asupra etapei clinice a suicidactiei si cuprinde totalitatea masurilor profilactice indreptate asupra individului sau comumtatii sociale in scopul prevenirii conduitei suicidare, a cauzelor care o pot genera, in aceasta categorie de masuri se pot distinge doua grupe: masuri psihoprofilactice (educatie sanitara, psihopedagogica etc.) si masuri psihosociale (insertie socio-familiala pozitiva, relatii interpersonale pozitive etc.). Masurile psihoprofilactice se opun actiunii cauzelor patologice de ordin individual, ale conduitei suicidare, iar masurile psihosociale - actiunii cauzelor de ordin comunitar, sociale ale conduitei suicidare. b) Interventia sau etapa terapeutica include totalitatea masurilor cu caracter curativ indreptate asupra persoanei sau asupra circumstantelor sociale, extraindividuale, in scopul combaterii factorilor care o intretin sau o agraveaza. In aceasta categorie de masuri se pot distinge trei grupe: masuri medicale. masuri psihiatrice (terapie biologica, psihoterapie, terapie ocupationala) si masuri medico-sociale (socio-pedagogice, protectie sociala, siguranta medico-legala). c) Recuperarea sau post-interventia cuprinde. totalitatea masurilor de eliminare a urmelor cazei suicidare, de anulare a consecintelor conduitei suicidare, indreptate atat asupra individului cat si asupra comunitatii sale sociale. In cadrul acestor masuri de recuperare distingem doua grupe: masuri individuale (psihoterapie, asistenta psihiatrica constand in terapie si supraveghere psihiatrica, socioterapie) si masuri sociale (adaptare familiala, profesionala, sociala). In general masurile recuperatorii urmaresc indepartarea efectelor traumatizatiei pe plan somatic, iar pe plan psihologic, restabilirea echilibrului normal al personalitatii individului.

19

Dragomirescu,V.,Problematica si metodologie medico-legala, Ed. Medical,Bucuresti,1980