Practica

SC CALATORI MARA S.R.
FISA DE PREZENTARE CALATORI MARA S.R.L.
1.Date generale:
-Denumirea unitatii, firmei: -Amplasament: CALATORI MARA S.R.L Municipiu Sighetu Marmatiei,str Iuliu Maniu ,nr 70 , jud -Profilul de activitate: Transport de persone Cod CAEN 4939 -Forma de proprietate: Privat, Maramures
SC CALATORI MARA S.R.L
I Management ;Etica in afaceri;Economia intreprinderi

1.Indentificarea sructurii organizatorice a intreprinderi si a eventualelor distorsiuni ale acesteia Societatea a fost infintata in anul 1999 avand un numar de 30 asociati aportul fiecarei personae fiind de 99 lei. Structura organizatoric a firmei - reprezint ansamblul persoanelor, subdiviziunilor organizatorice i relaiilor dintre acestea, astfel constituite nct s asigure premizele organizatorice adecvate realizrii obiectivelor prestabilite. Prile structurii organizatorice sunt: structura de conducere (funcional) care reunete ansamblul persoanelor, compartimentelor i relaiilor organizaionale, constituite i plasate astfel inct s asigure condiiile economice, tehnice i de personal necesare desfurrii corespunztoare, att a procesului de conducere ct i a procesului de desfasurare a activitatii. structura operaional cuprinde ansamblul persoanelor, care ajuta la realizarea directa a obiectivului de activitate. Documentele structurii organizatorice sunt: 1)Regulamentul de organizare i funcionare (ROF); 2) Organigrama; 3) Fia postului; Componentele de baz ale organizrii formale a firmei sunt: 1)postul; 2) funcia; 3) compartimentul; 4) nivelul ierarhic; 5) ponderea ierarhic.
Organigrama
Administrator
Sef autogara
Director economic
Casiera
Soferi
I.2.Puncte tari si puncte slabe Analiza SWOT a scos n eviden punctele tari i punctele slabe din organizarea i funcionarea instituiei, oportunitile momentului precum i ameninrile la adresa instituiei pentru a putea fi definite clar obiectivele strategice astfel nct s adaptm punctele tari la oportuniti a)Puncte tari -spirit de initiative -capacitatea de comunicare -capacitatea de cercetare -grad de transparent ridicat in relatiile publice b)Puncte slabe c)Opurtunitati -extinderea pe alte segmente de piata -extinderea international
d)Amenintari -concurenta -criza I.3.Analiza sistemului decizional in cadrul ierarhiilor structurii oranizatorice Analiza sistemului decizional n cadrul ierarhiilor i a structurii organizaionale se refer la modul de organizare a ntreprinderii i analizeaz calitatea managementului, a procesului de conducere i a echipei, pentru a aprecia adecvarea acestora la cerinele dezvoltrii viitoare. Analiza sistemului decizional vizeaz urmtoarele probleme: aspecte referitoare la echipa de conducere (nume, prenume, vrsta, pregtirea profesional, experiena, nsuirile psihologice i comportamentale etc.) i baza legal n virtutea creia i exercit echipa de conducere atribuiile (contract de munc, contract de management, prevederi din actele constitutive, etc.). stilul de conducere. Principalii factori care influeneaz stilul managerial sunt: tipul sistemului managerial al firmei (management prin obiective, management prin proiecte, management pe produs, management prin bugete, management prin excepii, management participativ), personalitatea managerilor, amploarea competenelor acordate acestora, potenialul i personalitatea subordonailor, natura proceselor de munc implicate, cultura firmei. existena unor relaii privilegiate ale conductorilor cu parteneri de afaceri (clieni, furnizori, bnci) care sunt benefice pentru ntreprindere. O metod modern de conducere, ce poate fi ntlnit n activitatea de evaluare, este managementul prin obiective, care se bazeaz pe ideea c participarea comun a angajailor i managerilor la transpunerea obiectivelor ntreprinderii n obietive individuale va avea o influen pozitiv asupra rezultatelor angajailor. Ideea este stabilirea i acceptarea n comun a obiectivelor care vor determina un angajament mai mare al salariailor fa de cazul cnd managerii le stabilesc singuri i le impun angajailor, caz n care acetia din urm trebuie s aib resursele i competena necesar pentru a realiza obiectivele stabilite. n aplicarea metodei managementului prin obiective se parcurg urmtoarele 5 etape: Discutarea cerinelor fiecrei activiti, n sensul c managerii i subordonaii se ntlnesc pentru a stabili cerinele privind munca fiecrui subordonat i ncearc s ajung la un consens privind importana relativ a principalelor sarcini ale angajailor. Managerii trebuie s explice subordonailor obiectivele stabilite pentru firm i obligaiile care le revin ascestora; Fundamentarea obiectivelor proprii: fiecare subordonat i fundamenteaz obiective poteniale pentru activitatea sa, n strns legtur cu obligaiile lui din etapa anterioar. Aceste obiective trebuie s fie clare, concise, msurabile i compatibile cu obiectivele firmei; Stabilirea obiectivelor fiecrui angajat n cadrul unei ntlniri cu managerii, ncercnd a se ajunge la un consens. Cu aceast ocazie, managerii trebuie s se abin s impun obiective subordonailor pentru c exist riscul unui ataament parial n realizarea obiectivelor. Determinarea momentelor de timp la care se va face verificarea realizrii obiectivelor.
4
Aceasta se face prin acordul comun manager-subordonat. Tot de comun acord, cu ocazia acestor ntlniri se stabilete i modificarea obiectivelor care nu mai sunt fundamentale (se stabilesc n general unul sau dou momente de verificare n cursul anului) Evaluarea rezultatelor obinute la sfritul unei perioade de plan, n cadrul unei ntlniri cu subordonaii, ocazie cu care discuiile trebuie s fie constructive.
II Managemetul productiei. Management operational

In cadrul firmei Mara Calatori S.R.L nu regasim partea de productie deoarece aceasta firma presteaza servicii. Firma are principala activitate transport de persoane Cod CAEN 4939 II.2.Determinarea cheltuielilor Cheltuielile sunt variabile in fiecare luna deoarece ele se determina in functie de mai multe elemente : costul carburantilor cheltuieli pentru service contributii la salariu alte cheltuieli
II.3. Stabilirea pragului de profitabilitate Pentru a determina pragul de profitabilitate avem nevoie de cheltuieli fixe, de cele variabile si venituri . Cheltuielile fixe se determina ca suma dintre uzura, salariul CCS, salariul muncitorilor auxiliari, salariul muncitorilor de deservire si contributie la salariu. Cheltuielile variabile se determina ca diferenta cheltuielilor de producere si cheltuielile fixe. Gsirea pragului de profitabilitate n termenii unittilor produse poate fi realizat n mai multe feluri. Toate conceptiile au nevoie de elementele esentiale ale modelului prghiei rentabilittii mai sus descrise.Modelul prghiei rentabilittii este o simpl adaptare a situatiei venitului firmei exprimat n urmtorul format analitic: Vnzri (costuri variabile totale + costuri fixe totale) = profit n cadrul bazei unitatii de produs, este necesar a se introduce pretul la care este vndut fiecare unitate de produs si pretul variabil pe unitate de productie. Deoarece articolul de profit studiat n analiza prghiei rentabilittii este cstigul asteptat naintea dobnzilor si a impozitelor, vom folosi acest acronim n loc de cuvntul profit. n termeni de unitti, situatia venitului artat n ecuatia 1 devine prghia rentabilittii stabilind cstigurile asteptate la zero. (Pretul de vnzare pe unitate)(unitti vndute) [(costul variabil pe unitate)(unitti vndute) +(costurile fixe totale)] = cstigurile asteptate = 0 Dac notm costurile totale cu S, costurile totale variabile cu VC, si costurile totale fixe cu F,
5
relatia ce precede devine: S (VC + F) =cstiguri asteptate. Deoarece costurile variabile pe unitate de produs si pretul de vnzare pe unitate de produs sunt presupuse ca fiind constante peste limitele relevante ale productiei n analiza rentabilittii costurilor, totale variabile, VC / S, este constant pentru orice nivel al vnzrilor. II.4. Activitatea de control a coducerii Activitatea de control a conducerii se realizeaza cu ajutorul unor acte care permit controlarea angajatilor. Aceste acte sunt : graficul de circulatie care se realizeaza la inceputul fiecarei luni ,FAZ se intocmeste pe baza foilor de parcurs pentru fiecare mijloc de transport,acesta cuprinde :numar foaie de parcurs ,km efectuati ,consum de carburanti conform standardului.
III Managementul invetitiilor

III.1. Sursele de finantare a investitiilor la nivelul unei societati comerciale La originile oricarei investitii se afla intotdeauna acumulari anterioare ale investitorului direct sau ale altor investitori dispusi sa-si angajeze economiile, in diferite forme, in realizarea proiectului in cauza. Sursele din care pot fi finantate investitiile sunt: -surse din interiorul tarii, reprezentate de fondurile proprii ale firmelor, emitere de actiuni, credite bancare pe termen lung sau terrnen mijlociu, alocatii (subventii) de la buget; -surse din exterior, sub forma imprumuturilor bancare, a investitiilor directe de capital, etc. aSursele investitionale mai pot fi clasificate in: - surse proprii (rezultate din exploatarea capitalului propriu sau din autofinantare); - surse atrase (credite sau imprumuturi, subventii, colaborari cu a1ti parteneri, etc.). Surse interne de finantare Acoperirea nevoilor de finantare a investitiilor se sprijina, in marea majoritate a cazurilor, pe surse interne (autohtone). Fondurile proprii ale intreprinderii sau autofinantarea exprima capacitatea acesteia de a produce resurse de investitii din activitatea de exploatare si din alte activitati. Fondul de dezvoltare ce se constituie de catre societatea comerciala (firma) este alimentat din: - o parte din profitul net repartizat pentru investitii; - amortizarea destinata acestui scop; - sume incasate din vanzarea activelor fixe sau a materialelor rezultate din dezmembrarea celor scoase din functiune etc. Profitul net rezultat din exercitiul financiar este repartizat atat pentru dezvoltare, cat si pentru alte destinatii: dividendele actionarilor, premii pentru salariati etc. Prin amortizare intreprinderea realizeaza de fapt recuperarea investitiilor realizate anterior. In
6
procesul de amortizare a capitalului si de reinvestire a sumelor astfel recuperate intervin insa cateva influente importante care determina posibile decalaje intre sumele recuperate prin amortizare si nivelul si structura capitalului. Aceste influente sunt determinate de: -progresul tehnic; -frecventa inlocuirilor; - inflatie. Incasarile din vanzarea utilajelor scoase din functiune pot fi utilizate drept capital pentru investitii. Unele elemente de active fixe sunt vandute inainte de incheierea duratei lor de functionare sau la sfarsitul acesteia, ca materiale vechi. Sumele incasate alimenteaza fondul de dezvoltare din care se finanteaza investitiile. De aceste sume se tine seama la aprecierea necesarului de capital pentru achizitia noului utilaj. Pentru aceasta ele se scad din pretul de achizitie al noului utilaj. Pot exista situatii cand unele masini, cladiri etc., existente in proprietatea firmei sunt utilizate la un nou proiect al sau de dezvoltare-modernizare. Alte active fixe devenite disponibile, datorita restructurarii activitatii firmei, dar inca bune pentru exploatare, sunt vandute, inchiriate, date in locatie de gestiune etc. In principiu, creditul de cash-low implica cele mai mari riscuri, comparativ cu celelalte categorii de credite. Astfel, daca din volumul creditelor acordate cu garantie materiala doar 5% ajung in pierdere, la creditele de cash-flow pierderea este de 20% si chiar mai mare. Acest lucru este inteles si acceptat de catre banci, care isi constituie societati de asigurare si provizionare de risc. Bancile comerciale romanesti evita sa acorde astfel de credite, datorita riscului pe care-l presupun. Pentru acoperirea eventualelor pierderi, bancile trebuie sa instituie masurile care se impun si sa exercite un control asupra agentului economic in cauza, control care sa cuprinda toate laturile activitatii. Pentru a veni in sprijinul intreprinderilor private, s-a creat Fondul Roman de Garantare a Creditelor, a carui menire este, pe de o parte, sa contribuie la consolidarea sistemului bancar prin asumarea unei parti a riscului existent in acordarea unor imprumuturi. Partea de garantie este de maxim 70% din valoarea creditului asigurat. Stabilirea acestui plafon urmareste implicarea mai activa a bancilor in asumarea raspunderii de impartire a riscului. In faza initiala, au existat si ezitari din partea bancilor comerciale in a-si asuma riscul acestui gen de credit (cash-flow). Desi existii riscul de a se inregistra si pierderi, la creditul de cash-flow (suportate din provizioanele de rise) trebuie retinut ca ele contribuie intr-o buna masura la dezvoltarea sectorului intreprinderilor private. Garantiile de credite se acorda pe baza unor criterii privind eficienta si rentabilitatea proiectului. Se au in vedere si unele prioritati, fiind preferate firmele care produc o valoare adaugata mare, isi exporta productia sau amelioreaza infrastructura. Bugeul de stat aloca fonduri pentru investitii in volume cat mai mici posibil, asigurand resurse doar pentru domenii care nu pot face fata pietei si concurentei, deci nu prezinta interes pentru investitorii particulari, dar a caror existenta este necesara in dezvoltarea economico-sociala a tarii. Se au in vedere domenii de interes national, imbunatatiri funciare, protectia mediului etc. (centrale nucleare, lucrari in domeniul mineritului, petrolului, energiei
7
electrice etc.). De asemenea, se intervine cu fonduri de la buget pentru facilitarea acordarii de credite bancare unor agenti economici (credite cu dobanzi stimulative, reduse) diferenta pana la nivelul ratei de pe piata capitalului fiind suportata de stat. Studiul de oportunitate Studiul de oportunitate identifica posibilitatile de investitii si are ca scop evaluarea generala a cererii de bunuri si servicii concomitent cu punerea in evidenta a unor caracteristici, avantaje, trasaturi dominante ale ramurii economice, zonei geografice, domeniului de activitate, etc., vizate de studiul respectiv. Prin acest studiu se urmarete atragerea potentialilor investitori, actionari, antreprenori, etc., precum si formularea de formule de proiect cu scopul de a trezi interesul partilor interesate. De regula, studiul de oportunitate este schematic, prezinta estimari generale si are un cost redus. Studiile de oportunitate pot fi: regionale, sectoriale si studii de oportunitate speciale. Studiile regionale identifiea posibilitatile de investire intr-o anumita regiune, zona administrativa, cu un anumit potential economic, dar cu un excedent de forta de munca, cu piata de desfacere asigurata, potential al cumparatorilor, posibilitati de aprovizionare cu materii prime, in functie de traditiile din zona, gradul de atractivitate a zonei, etc. In general, studiul regional de oportunitate cuprinde referiri la: - caracteristicile esentiale ale regiunii: suprafata si aspectele fizice naturale definitorii; -populatia, structura profesionala, venitul mediu, situatia economico-sociala a regiunii, particularitati; -situatia exporturilor si importurilor regiunii din ultimii ani; -situatia factorilor de productie existenti, pusi in valoare sau a potentialilor; - factori de productie in viitor; - prezentarea infrastructurii existente si perspectivele de dezvoltare a acesteia; - strategiile de dezvoltare regionala viitoare, cu referire expresa la: activitatile pentru care cererea actuala locala este ridicata; sectoarele economico-sociale fara o concurenta puternica in regiunile invecinate. - studii estimative privind cererea actuala si perspectivele de dezvoltare viitoare; - identificarea capacitatii aproximative a unitatilor ce pot face obiectul unor constructii initiale sau al unor extinderi; - costul estimat al lucrarii de investitii, luand in calcul si costul terenului aferent, al tehnologiei si echipamentului folosit; - identificarea surselor de finantare potentiale, examinate si recomandate; - analiza preliminara a avantajelor economice globale, in special pentru obiectivele economice nationale cu caracter public (repartizarea echilibrata a activitatii economice, estimarea economiilor de valuta, crearea locurilor de munca, diversificarea economica a regiunii, etc.). Toate aceste intormatii privind regiunea considerata pot contine valori orientative, de regula estimari medii ale costurilor. Studiile de oportunitate sectoriale urmaresc posibilitatile de a investi intr-un sector de activitate cum ar fi: industria alimentara, usoara, activitatea de turism,
8
industria materialelor de constructii, etc. De regula, acest studiu cuprinde informatii ca: - Locul si importanta sectorului in economia nationala, in contextul politicii economice promovate de administratia centrala; - Dimensiunea, structura si rata medie de crestere a sectorului respective; - Volumul actual si rata de crestere a cererii productiei in sectorul prezentat; - Planificari aproximative ale cererii de produse; - Estimari privind sursele potentiale de finantare; - Estimari privind incasarile si necesarul de valuta; - Analize preliminare privind impactul global; Studiile de oportunitate speciale cuprind referiri prioritare la resursele necesare (umane, materiale, financiare). Aceasta prezentare se face din punct de vedere calitativ, cantitativ si structural. Prin acest studiu se prezinta potentialilor investitori si sau actionari, informatii cu privire la resursele necesare investitiei. Studiul de prefezabilitate Prin studiul de prefezabilitate se asigura solutia preliminara si definirea proiectului. Deoarece elaborarea unui studiu de fezabilitate necesita cheltuieli financiare mari, este de preferat realizarea anterioara a unui studiu detaliat dar care angreneaza resurse financiare reduse. Acest studiu preliminar este studiul de prefezabilitate, studiu care urmareste urmatoarele obiective: - determinarea capacitatii pietei si agentului economic; studiul pietei; programul si capacitatea de productie; - determinarea factorilor materiali de productie; - determinarea amplasamentului viitorului obiectiv; - aspecte tehnice relevante ale proiectului: determinarea tehnologiei si echipamentelor necesare; lucrarile de constructii necesare; - determinarea termenelor generale de fabricatie, de administrare si vanzare; - determinarea fortei de munca necesare, a personalului de executie si de conducere; - realizarea analizei financiare privind costurile de investitii, finantarea proiectului, costurile de productie estimate si rentabilitatea obiectivului. Analiza financiara efectuata asupra investitorilor se bazeaza pe estimarea indicatorilor mentionati de obiectivele studiului de prefezabilitate, facand referire la perioada de rambursare a creditelor angajate de investitor si marimea dobanzilor, raportul veniturilor - costuri din punct de vedere actual, pragul de rentabilitate, rata interna de rentabilitate financiara, cursul de revenire la export net actualizat, venitul net actualizat, analiza cash - flow, etc. Analiza economica se realizeaza in context national si cuprinde precizarea economiilor sau cheltuielilor in valuta, gradul de diversificare a productiei, estimarea numarului de locuri de munea nou create, gradul de protectie a mediului, venitul net actualizat, rata interna de rentabilitate, etc III.2. Formele de leasing intalnite in cadrul SC Mara Calatori SRL are leasing atat intern cat si extern.
III.3. Indicatori de evaluare si analiza a eficientei economice la nivelul societatilor comerciale Performana economic reprezint o modalitate superioar de exprimare a eficienei economice a unei activiti. Prin eficiena economic se poate inelege maximizarea efectelor prin minimizarea eforturilor, reprezentnd unul dintre scopurile oricrei activitai. Atingerea performanei economice situeaza societatea respectiv deasupra concurenilor si, prin rezultatele superioare obinute sau prin tehnologiile de producie practicate. Pentru evidenierea eficienei economice i implicit a performanei economice atinse, trebuie calculai indicatorii de eficiena economic pe baza carora pot fi observate rezultatele activitii respective. Aceste rezultate pot fi obinute i n urma analizei activitii de marketing, a activitii financiare, a ncadrrii cu personal i a relaiilor societii cu clienii, furnizorii i diferiii concureni pe care aceasta i are. Mediul extern n care societile i desfasoar activitatea este, pe baza ce trece timpul, tot mai nesigur, generator de riscuri i totodat, din ce n ce mai complex. n economia de pia, clienii, furnizorii, firmele i concurenii lor acioneaz ca un sistem dinamic, n permanent micare, la care societatea trebuie s se adapteze continuu. n acest caz, o societate modern trebuie s ofere att produse, ct i servicii de calitate superioar, care s-i confere o poziie superioar n sectorul su de activitate. Atingerea performanei economice de ctre o societate modern presupune stabilirea de la bun nceput a unei strategii referitoare la structura, cantitatea i calitatea produciei ce urmeaz a fi obinut, procesele tehnologice ce vor fi aplicate, modul i nivelul de utilizare al progresului tehnic, nivelul productivitii i al costurilor de producie, al gradului de eficien al folosirii mijloacelor fixe, cu precizarea exact a nivelurilor acestora n bugetul de venituri i cheltuieli. Modaliti de evaluare a performanei economice Eficiena economic reprezint caracteristica activitii economice la nivel micro i macroeconomic aflat pe orice punct de pe frontiera posibilitilor de producie, cnd este imposibil s se mreasca volumul produciei unui bun fr a se micora cantitatea produs dintrun alt bun. Eficiena economic reflect o stare a activitii economice determinat de un anumit consum de resurse pentru obinerea unui anumit bun economic, cnd o producie suplimentar dintr-un anumit bun, n condiiile unor resurse limitate, nu se poate obine numai dac se scade producia, pentru un alt bun economic. Folosirea resurselor economice pentru producerea bunurilor economice este considerat o activitate eficient dac producia se obine cu cel mai redus cost de producie, n condiiile unui cost de oportunitate minim pentru fiecare bun obinut. La nivel microeconomic, eficiena economic are ca form principal de apreciere rentabilitatea firmei, iar la nivel macroeconomic, productivitatea muncii naionale. n condiiile unor resurse limitate i a unor nevoi nelimitate, toate modalitile prin care o firm i poate mri productivitatea factorilor de producie, scderea costurile sau i poate imbunati calitatea bunurilor sunt ci concrete de cretere a eficienei economice. Compararea efectelor cu eforturile, pentru determinarea eficienei economice, reprezint ns numai o formul de principiu. Conceptul de eficien economic asociaz i alte elemente de
10
judecat, fr de care eficiena ar fi definit incomplet, iar uneori chiar eronat: - structura resurselor consumate i structura rezultatelor obinute pot da indicii de o importan esenial n adoptarea deciziilor cu caracter economic; - timpul acioneaz asupra eficienei ca un factor care pune n valoare o variant cercetat. Este normal ca un procedeu tehnologic s fie preferat altuia dac procesul de producie se petrece intrun interval mai scurt, ceea ce inseamn c societatea va beneficia mai devreme de efectele sale utile; - cea mai semnificativ faet a eficienei economice o constituie calitatea efectelor. O activitate eficiena se caracterizeaz prin rezultate dintre cele mai bune, produsele obinute trebuie s fie de performane ridicate, de o deosebit utilitate pentru societate la momentul considerat.
IV. Statistic IV.1 Documente statistice prin care unitatile economice raporteaza rezultatele obtinute in activitatea lor (darile de seama statistice)
In contextul principiilor si modalitatilor de finantare de la buget se impun o serie de raportari periodice cu privire la executarea bugetului national public in intergul sau si pe verigi ale sistemului bugetar. Raportarile trebuie sa aiba la baza datele din evidente si in special cele din contabilitatea bugetara si se concretizeaza in darile de seama contabile. Aceste documente, prin informatiile si anexele pe care le contin sunt si acte pentru justificarea financiar-bugetara. Conditia principla pe care trebuie sa o indeplineasca darile de seama este aceea de a reflecta realitatea, adica indicatorii cuprinsi trebuie sa se bazeze pe regulamentul exclusive al unor rapoartari reale care s-au infaptuit in institutie, oricare ar fie ele. De asemenea trebuie sa fie complete si corect intocmite. Darile de seama se clasifica din mai multe puncte de vedere: 1)in functie de perioada la care se refera se clasifica in: -dari de seama periodice; -dari de seama anuale; 2)dupa indicatorii pe care ii contin se structureaza in: -dari de seama proprii; -dari de seama centralizate; 3)in functie de organele care le intocmesc le putem clasifica astfel: -dari de seama intocmite de ordonatorii de credite; -dari de seama intocmite de organele financiare; Darile de seama contabile trebuie sa cuprinda un numar redus de date si anexe, si numai acei indicatori care sunt de maxima generalitate, care caracterizeaza intreaga activitate si pe baza carora pot fi facute judecati de valoare intr-un mod sistematic, coerent, pe baza carora sa poata fi adoptate decizii adecvate. Deci, prin sistemul darilor de seama se poate urmari intregul sistem informational cu privire la mersul executarii bugetului de stat in intregul sau si pe verigile constitutive.
11
Calitate de ordonator de credite bugetare atrage dupa sine obligatia prezentarii periodice a unor dari de seama asupra modului de realizare a veniturilor planficate si de folosire a mijloacelor puse la dispozitie, a mijloacelor extrabugetare si autofinantare si a rezultatelor obtinute in activitatea desfasurata pe o anumita perioada de timp. Aceste dari de seama sintetizeaza indicatorii de baza ai contabilitatii, evidentei statistice si tehnic-operative din cadrul institutiilor publice. Darile de seama contabile sunt un instrument de analiza si control cu privire la activitatea institutiilor, pe baza lor se stabileste stadiul realizarii sarcinilor de plan in sfera de activitate respectiva si raportul in care se afla volumul cheltuielilor efectuate, fata de nivelul de indeplinire a indicatorilor de plan si eficienta acestor cheltuieli. Oferind posibilitatea cunoasterii lipsurilor si neajunsurilor din activitatea institutiilor bugetare, ele stau la baza masurilor operative de lichidare a acestora. Pe baza lor, organele financiare si ordonatorii superiori regleaza punerea la dispozitie a resurselor bugetare in etapele urmatoare, in functie de folosirea celor acordate anterior si de mersul indeplinirii indicatorilor de plan. De asemenea darile de seama constituie un instrument de cunoastere a situatiei reale a mijloacelor materiale si banesti aflate la dispozitia institutiilor publice. In plus ele au o insemnatate deosebita in stabilirea indicatorilor pe plan financiar si estimarea veniturilor si cheltuielilor ce urmeaza a fi efectuate.
IV.2 Indicatorii utilizrii timpului de lucru

O serie cronologic se prezint sub forma unui ir sistematizat de valori, ale unei caracteristici, realizate la momente sau intervale de timp succesive. Observaii: 1. Curgerea timpului se msoar n succesiune cu ajutorul unei scale de interval. Unitile de timp, frecvent utilizate, sunt: anul, trimestrul, luna, sptmna, ziua. 2. O serie cronologic poate fi privit ca o variabil aleatoare, deoarece valorile individuale se formeaz la momente sau intervale de timp diferite ca urmare a aciunii unui ansamblu diferit de factori comuni sau specifici, eseniali sau neeseniali etc. 3. Caracterizarea evoluiei n timp a unui fenomen, presupune ca timpul s fie variabil, iar spaiul i structura organizatoric s fie constante. n funcie de natura caracteristicilor (de stoc sau de flux) observarea statistic se face continuu, n decursul unui anumit interval sau la momente de timp distinct, astfel: - Termenii unei serii cronologice de momente nu sunt nsumabili: ei conin acele elemente ale stocului care coexist, n mod repetat, n momente diferite de timp. De exemplu, stocul de produse finite din depozitele unei societi comerciale la diferite momente de timp; valoarea medie lunar a capitalului fix etc. - Termenii unei serii de intervale sunt mrimi de flux. Ei sunt nsumabili deoarece se formeaz prin cumulare continu, pe msura curgerii timpului. Un flux este, deci, un eveniment produs ntr-o perioad de timp. Diferite fluxuri pot forma un stoc total (de exemplu, formarea brut a capitalului fix este un flux care afecteaz stocul capital fix).
12
Diferena dintre flux i stoc poate fi sesizat, fiecare valoare individual se raporteaz la un moment de timp. n funcie de numrul termenilor, seriile cronologice au lungime mic, medie sau mare. Dac seriile de lungime mic au mai mult caracter de informare, de popularizare, din punctul de vedere al analizei statistice prezint interes de lungime medie i mare. Pe baza acestor tipuri, legea numerelor mari avnd cmp de aciune, se desprind legitile de evoluie, componentele acestora, se elaboreaz variante de prognoz. Sistemul de indicatori statistici ai seriilor cronologice: -Indicatori exprimai prin mrimi absolute: indicatorii absolui exprim starea fenomenului investigat dintr-o perioad (sau moment) de timp sau modificrile aprute succesiv n timp, in mrimi absolute, n unitile concrete de msur (lei, m, kg etc.) ale caracteristicilor urmrite se calculeaz i se analizeaz indicatori statistici care redau nivelul, volumul agregat (totalul), modificrile (creterile sau descreterile) fa de diferite perioade de referin. Din categoria acestor indicatori fac parte: 1) Valorile individuale ale caracteristicii corespunztoare condiiilor specifice de producere i reproducere ale fenomenului urmrit . 2) Volumul agregat sau suma termenilor SCR de intervale . Acest indicator se calculeaz cu precauie deoarece nu toate caracteristicile au variantele nsumabile. 3) Modificarea absolut (creterea sau descreterea absolut) exprim cu cte uniti de msur s-a modificat valoarea individual dintr-o perioad fa de o perioad baz de comparaie (fix sau mobil).
IV.3.Indicatorii productivitatii muncii Consideratii teoretice si metodologice privind corelatia dintre productivitatea muncii si
salariul mediu. Productivitatea muncii este unul din cei mai importanti indicatori sintetici ai eficientei activitatii economice a intreprinderilor, care reflecta eficacitatea sau rodnicia muncii cheltuite in procesul de productie. Demersul cel mai indicat premisa a progresului economic- se bazeaza pe urmatoarea constatare: eficacitatea intreprinderii este termenul productivitatii sale si nu invers. A incita intreprinderile industriale in cursa pentru cele mai bune rate de productivitate este o actiune care poate sa aiba consecinte economice si sociale negative. Ele devin preocupante atunci cand industriasii confundand conceptele, raman convinsi ca esecul unei strategii de progres, conform dogmelor economice neoclasice, provine nu din alegerea lor, ci din cauze externe intreprinderii. Pentru a demara procesul de conversie si a realiza progresul economic, eficacitatea intreprinderii trebuie neaparat sa primeze asupra productivitatii sale. Cresterea productivitatii muncii constituie cel mai important factor de sporire a volumului productiei, de reducere a costurilor de productie si de crestere a rentabilitatii si competitivitatii produselor pe piata interna si externa. In acest sens, in conditiile trecerii la economia de piata, in tara noastra, un obiectiv important il constituie cresterea productivitati
13
muncii in industrie, agricultura, constructii, transporturi si in celelalte ramuri ale economiei nationale. A spune ca o intreprindere devine productiva inseamna a considera ca s-a optimizat capacitatea ei de a produce un bun sau un serviciu la un moment dat. Productivitatea unei intreprinderi se masoara printr-un ansamblu de rate, adica de raporturi intre rezultate obtinute dintr-o actiune de progres si mijloace utilizate. Ratele permit comparatii, in timp, in spatiu si fata de anumite valori considerate normale. Numaratorul ratei reprezinta rezultatele, de orice natura, obtinute sau pe cale de a fi obtinute, iar numitorul, mijloace de orice tip folosite sau prevazute pentru a fi folosite(exemplu: cifra de afaceri raportata la numarul total de salariati, volumul productiei raportat la valoarea mijloacelor fixe etc). Pentru o intreprindere industriala, evolutia unei rate a productivitatii date indica faptul ca personalul sau, metodele sale de lucru sau masinile utilizate prezinta un grad de coerenta operationala care variaza precum rata considerata. Gradul atins marcheaza nivelul de calitate operationala a activitatii. Cu cat coerenta este mai mare, cu atat productivitatea este mai ridicata si intreprinderea industriala este susceptibila de a asigura in mod convenabil activitatea fixata. In aceste conditii productivitatea se aplica unei masinarii, adica unei organizatii care desfasoara o activitate industriala sau comerciala, ea este deci endogena intreprinderii. O intreprindere este teoretic performanta atunci cand ea este in acelasi timp si productiva si eficace. Corespondenta perfecta nu este niciodata realizabila din cauza caracterului subiectiv si instabil al asteptarilor externe. Daca eficacitatea ar fi identica cu productivitatea, aceasta ar insemna ca sursa de asteptari ar fi devenit endogena intreprinderii si nu externa. In aceste conditii, rolul intrepriderii in mediul sau economic ar disparea. Deci performanta economica absoluta nu exista. Ne multumim in consecinta sa masuram un nivel de performanta in valoare relativa, exprimat prin abaterea: eficacitate-productivitate. Neluand in considerare decat productivitatea, intreprinzatorii nu fac decat sa transplateze modurile de organizare a tarilor industrializate si sa le puna sub control printr-o multime de rate de gestiune, gandind ca este singura solutie de succes. Acesta este un comportament etilist, care impiedica identificarea adevaratelor probleme microeconomice ce se pun la nivelul intreprinderii. Cresterea productivitatii nu se decide in absolut. Ea este consecinta benefica a efectului de experienta, dar pentru obtinerea acestuia, trebuie creat mai intai un flux de intrare in sistemul intreprinderii. Si pentru ca acest flux sa existe, trebuie obtinute comenzi, adica intreprinderea trebuie sa fie mai intai eficace, raspunzand cat mai bine posibil asteptarilor actorilor socio-economici ai mediului.
V. Informatic . Birotic. V.1. Sistemul informatic al firmei:

1.1. Sisteme hardware
14
Mara CalatoriSRL dispune de trei calculatoare, si doua laptopuri pentru centralizarea datelor contabile si evidenta curselor etc. Un calculator este alctuit din mai multe componente fizice de hardware, pe care poate fi instalat un software de sistem numit sistem de operare , i o multitudine de software de aplicatii pentru ca operatorul sa efectueze functiile dorite. Hardware-ul unui computer. 1. Monitor 2. Plci de baz 3. CPU 4. RAM 5. Carduri de extensie 6. Sursa de alimentare 7. Unitate de disc optic 8. Unitate de hard disk 9. Tastatur 10. Mouse
1.2. Sisteme software Software de sistem se refer la fiierele i programele care alctuiesc computerului sistemul de operare . Fiierele de sistem include biblioteci de functii, servicii de sistem, drivere pentru imprimante i alte componente hardware, sistemul de preferine, i alte fiiere de configurare. Programe care sunt parte a software-ului sistemului includ asamblurii, compilatoare, instrumente de gestionare a fiierelor, utilitarul de sistem, i depanatoare . Software de sistem folosit de Mara Calatori S.R.L. a fost instalat pe computer atunci cnd au instalat si sistemul de operare Windows XP. Sistemul Windows XP reprezinta urmatoarea versiune de Microsoft Windows dupa Windows 2000 si Windows Millennium, impunandu-se prin impletirea elementelor ca: securitate, management al resurselor si fiabilitate cu cele mai noi facilitati Plug and Play. Cerintele minime de sistem se care se impun sunt : 64 MB memorie RAM (cea mai importanta cerinta), procesor Pentium II sau echivalent si circa 1 GB spatiu liber pe hardisk pentru instalare, iar evidenta contabila (exclusiv salariile) cu ajutorul programului de contabilitate SAGA . 1.3 Acces Internet i mod de utilizare Mara Calatori SRL are acces nelimitat la reteaua de internet furnizat de catre UPS. Modul de utilizare: societatea foloseste internetul pentru transmiterea rapoartelor de contabilitate V.2. Sistemul birotic
15
2.1.Echipamente de birou Firma dispune in prezent de urmatoarele echipamente de birou care ajuta la buna desfasurare a intregii activitatii: -computere; -multifunctionale (scanere, copiatoare, imprimanta); -fax; -si alte elemente tehnice. Obiectivul general al biroticii este creterea calitii, productivitii i flexibilitii muncii de birou prin automatizarea activitilor. Cele mai importante activiti de birou se refer la introducerea, la prelucrarea, la memorarea i la extragerea informaiilor. n societatea contemporan cantitatea de informaie ce trebuie prelucrat este tot mai mare. Productivitatea muncii n acest sector a cunoscut o cretere mult mai lent n comparaie cu celelalte sectoare. De aceea sperana creterii productivitii muncii este legat de dezvoltarea biroticii. Informatizarea muncii de birou, n afar de creterea calitii i productivitii muncii administrative, determin i alte efecte economice i sociale cum ar fi: -Eliminarea efortului fizic sau diminuarea considerabil a acestuia. - Eliminarea efortului fizic i intelectual solicitat de prelucrarea manual a informaiei. -Eliminarea efortului solicitat de lectura i de controlul exactitii documentelor primite sau expediate. - Reducerea timpului de recepie, de prelucrare i de transmitere a informaiei n activitatea administrativ. -Creterea exactitii proceselor informaionale, a capacitii de memorare i a vitezei de regsire a informaiei. - Scderea considerabil a costului informaiei i a deciziei pe care aceasta din urm se fundamenteaz.
Principiile biroticii 1.Principiul specificitii. Munca de tip administrativ desfurat n birou reprezint obiectul de studiu al biroticii. Dei coninutul muncii n birou difer n funcie de nivelul ierarhic ntr-o organizaie i de caracteristicile generale ale acesteia, exist o trstur comun: lucrul cu documente i cu informaii. 2. Principiul frecvenei de apariie a diferitelor tipuri de activiti. Birotica se oprete numai asupra celor mai utilizate proceduri i aciuni pentru a obine efectul maxim prin simplificare, prin automatizare i prin integrare. 3. Principiul simplificrii. Activitile care apar frecvent sunt n prima etap analizate, simplificate i apoi n etapa a doua automatizate i integrate. 4.Principiul automatizrii flexibile. Repetitivitatea relativ a unor activiti permite automatizarea flexibil a unor sarcini, adic automatizarea realizat direct de ctre utilizator.
16
5.Principiul integrrii. Acest principiu se refer la partajarea (utilizare n comun) datelor i informaiilor dintr-o organizaie. Integrarea reprezint etapa final a procesului birotic optimizat n care colaborarea dintre utilizatorul mijloacelor birotice i informaticieni este inevitabil. 2.2 Mod de organizare Funciile sistemului birotic decurg att din obiectivele de automatizare i de informatizare a activitii de birou, dar i din mijloacele pe care electronica, informatica i comunicaiile le ofer n vederea realizrii acestor obiective. Un sistem birotic ndeplinete urmtoarele funcii generale: 1. Funcia de introducere a informaiei n sistem; 2. Funcia de memorare i de regsire a informaiei; 3. Funcia de prelucrare; 4. Funcia de ieire; 5. Funcia de comand i de control.
Figura 2. Mod de organizare a sistemului birotic
VI.Marketing
VI.1.Indicatorii utilizati in studiul pietei (calculul capacitatii pietei, aria pietei, dinamica pietei)
Capacitatea pietei este un indicator care exprima dimensiunea pietei unei firme. Se exprima prin intermediul unor indicatori fizici si valorici, cum sunt: volumul ofertei, volumul cererii pietei, volumul tranzactiilor, cota de piata. Capacitatea pietei poate fi efectiva (volumul vanzarilor realizate efectiv de firma, intr-o perioada determinata) sau potentiala (volumul maxim al vanzarilor pe care firma le-ar putea realiza intr-o perioada determinata). Aria pietei se refera la dimensiunile spatiale ale acesteia. Asigurarea unei imagini cat mai complete cu privire la dimensiunile pietei implica si raportarea acestora la spatiul
17
economico-geografic in care se desfasoara activitatea de piata. Cunoasterea relatiei piata - spatiu prezinta o importanta deosebita atat pentru producator, cat si pentru comert; structurarea ofertei, logistica marfurilor, amplasarea spatiilor de depozitare si a retelei de desfacere, organizarea vanzarilor etc. nu se pot solutiona in conditii de eficienta fara ajutorul informatiilor asupra distributiei teritoriale a ofertei si cererii de marfuri, a punctelor de intalnire" a acestora. Pentru a caracteriza aria pietei, in practica economica se apeleaza la: gradul de concentrare a pietei; gravitatia comerciala ; gradul de solicitare a retelei comerciale. Gradul de concentrare a pietei-ca indicator spatial sintetic, gradul de concentrare a pietei exprima modul dispunerii in spatiu a tranzactiilor de piata , el este determinat in principal de: -natura si destinatia produselor ; -amplasarea retelei de distributie ; -repartizarea teritoriala a cererii si ofertei; -situatia cailor de comunicatie. Ca urmare, la unele produse, piata cunoaste o concentrare mai mare a punctelor de desfacere intr-un numar restrans de unitati comerciale (piata produselor electronice si electrotehnice) sau chiar intr-un numar restrans de centre urbane (piata autoturismelor). La alte produse, dimpotriva, piata este marcata de prezenta unui numar mare de unitati comerciale, distribuite in toate localitatile (este vorba despre bunurile alimentare de consum curent, bunuri nealimentare de larga utilizare etc). Gradul de concentrare a pietei se poate urmari cu ajutorul mai multor indicatori, cum sunt: a) repartizarea teritoriala a vanzarilor. Geografia" vanzarilor este marcata de diferente insemnate, in conditii demografice abile intre judete si localitati. Explicatia tine de gradul de urbanizare diferit de la un judet la altul, dar si de particularitatile zonale in solicitarea unor produse. b) densitatea retelei comerciale, care se poate exprima, in principal, prin: -numarul de unitati comerciale la 100 km2; -numarul de unitati comerciale la 1.000 locuitori; -numarul de locuitori la o unitate comerciala. Procesul concentrarii, in acest caz, este privit pornind de la oferta de marfuri, de la distributia punctelor care asigura difuzarea ei catre consumatori. Raportand numarul de unitati comerciale la numarul de consumatori, gradul de concentrare ne apare ca fiind invers proportional cu densitatea retelei comerciale, acest raport insa este inselator, pentru ca densitatea retelei comerciale nu spune nimic (sau foarte putin) despre marimea unitatilor comerciale, incat numai corelarea acestor elemente poate exprima masura reala a concentrarii activitatii comerciale; c) raspandirea unitatilor si a punctelor de vanzare, in general, toate modalitatile de exprimare a gradului de concentrare a pietei folosesc ca sursa de informatii datele din evidenta statistica. Ca urmare, investigatia se reduce la operatii dintre cele mai simple, care insa nu clarifica, nu rezolva probleme cardinale ale concentrarii, cum sunt:
18
-cauzele concentrarii; -masura in care concentrarea este un proces normal sau unul fortat; -directiile de modificare a concentrarii. Pe de alta parte, distribuirea spatiala a fenomenelor de piata este determinata, concomitent, de repartizarea teritoriala a ofertei si a cererii de marfuri, ori locul de intalnire a celor doua categorii corelative ale pietei se afla situat undeva in spatiul dintre producator si consumator; in unele cazuri - mai aproape de consumator, alteori - de producator. inseamna ca gradul de concentrare existent la un moment dat (pentru ca si concentrarea este o marime dinamica) exprima un compromis intre concentrarea productiei si diseminarea cererii de consum. Dar si cererea manifesta tendinta de concentrare, ca rezultat direct al procesului de urbanizare, in acelasi timp, ea manifesta si o evidenta tendinta de apropiere de oferta de marfuri, ca rezultat al mobilitatii crescande a populatiei. Cercetarile efectuate in tara noastra arata ca 80-85% din marfurile necesare consumului sunt procurate din localitatile de domiciliu al consumatorilor, diferenta fiind cumparata din alte localitati, mai ales urbane. Desigur, aceasta este o proportie medie, cererea care se manifesta in afara localitatilor de resedinta ale consumatorilor, respectiv care migreaza catre alte localitati, are o pondere mult mai mare in cazul unor grupe de marfuri si al unor categorii de consumatori. Ca regula generala, cererea de marfuri (mai ales pentru bunuri de consum nealimentare, dar nu numai) migreaza de la localitatile mici spre localitatile mari, in principal, spre cele urbane. Fenomenul atractiei, exercitat de centrele urbane asupra cumparatorilor din zonele invecinate, este denumit, intr-o serie de lucrari de specialitate, gravitatie comerciala. Gravitatia comerciala reprezinta forta de atractie exercitata de reteaua comerciala a unui oras asupra populatiei nerezidentiale (adica persoanele care, din diferite motive, se aprovizioneaza cu marfuri pentru consumul personal din reteaua comerciala situata in afara localitatii de domiciliu, cum sunt: navetistii, producatorii agricoli, flotantii, turistii, persoanele venite la odihna sau tratament, in delegatie, in vizita la rude etc). Forta comerciala a orasului depinde de mai multi factori: marimea orasului - centrul comercial si functiile predominante ale acestuia; distanta pana la acesta; accesibilitatea catre centrul urban; gradul de dotare comerciala a orasului; structura socio-profesionala a populatiei aflate in zona de influenta comerciala a orasului. Mara Calatori S.R.L. dispune de o arie si de o dimensiune a pietei realtiv mare in comparatie cu firmele concurente de pe piata, situandu-se pe o pozitie foarte inalta, castigand increderea clientilor prin siguranta pe care o ofera dar si prin preturile sale.
VI.2 Previziunea pieei pe termen scurt Societatea s-a lansat pe piata cu telul de a cuceri o arie cat mai mare a pietei locale, iar in
19
perioada urmatoare urmareste cucerirea a noi piete pe plan national si international. Deosebim doua situatii esential diferite privind organizarea activitatii de previziune si planifiare n cadrul unei organizatii: 1. n primul caz (mai rar ntlnit), cei ce efectueaza previziunea vor fi si cei care vor ntocmi planul, si/ sau vor lua decizia. Acest caz se aplica de regula n cazul firmelor de dimensiune mica si mijlocie. n acest caz organizarea activitatii de previziune si planificare este mai putin relevanta iar personalul nu este specializat. 2. Cazul cel mai frecvent este cel n care cel ce efectueaza previziunea si ntocmeste planul difera de decident. Acest caz se aplica de regula n cazul firmelor de dimensiune mare. n acest caz previziunea si planificarea sunt atributiile: - tuturor departamentelor functionale, caz n care se impune o puternica colaborare ntre departamente - unui singur departament functional care centralizeaza datele de la restul compartimentelor. n acest caz, activitatea de previziune si planificare este riguros organizata si derulata de personal specializat. - activitatea de previziune este externalizata si lasata n seama unei firme specializate n activitatea de previziune si planificare. VI.3. Planificarea strategica de marketing Acesta este un produs de creare,mentinere si dezvoltare a unui echilibru intre obiectivele si resursele firmei pe de-o parte si respectiv tendintele schimbarii mediului pe de alta parte . Tinta planificari strategice este cea de modelare si remodelare a activitatii firmei astfel incat sa creeze valoare de satisfactie pentru consumatori si profit pentru firma . VI.4. Diferentierea si pozitionarea produsului X in cadrul gamei de produse Diferentierea produselor si servicilor se poate realize in urmatoarele moduri : a oferii ceva mai bun decat concurenta a oferi ceva mai nou decat concurenta a oferi ceva mai rapid decat concurenta a oferi ceva mai ieftin decat concurenta
Pentru realizarea diferentei firma va actiona prin produse, resurse umane , imbunatatirea imaginii anotorietati firmei pe piata utilizand mai ales relatii cu publicul. VI.5 Tehnici de promovare Obiectivele promovarii indifferent de tehnica utilizata sunt acele de a obtine rezultate imediate.
20
Tehnici de promovare: publicitatea directa prin telefon ,mail, publicitatea media prin radio ,televizor, presa, afisaj publicitatea la locul activitatii
VII. Bazele contabilitii. Contabilitate financiar. Contabilitate de gestiune.

VII.1 Coninutul, modul de ntocmire i circulaia documentelor pentru:mijloace fixe,materiale,marfuri,produse finite,salarii MIJLOACELE FIXE, din punct de vedere contabil, imobilizari corporale (cladiri, constructii speciale, utilaje, instalatii, mijloace de transport etc.) puse in functiune ca rezultat al activitatii umane si care au o valoare de inregistrare contabila ce se stabileste potrivit normelor legale. Acestea ofera suportul necesar gestiunii elementelor patrimoniale, in principal a mijloacelor fixe, mentinand informatii privind evidenta, caracteristicile si miscarile acestora.Rapoartele referitoare la tranzactiile efectuate cu partenerii de mijloace fixe si la valorile care caracterizeaza fiecare mijloc fix, generate pe diverse criterii, ofera o imagine de ansamblu asupra mijloacelor fixe aflate in patrimoniul societatii comerciale. Modulul mijloace fixe permite inregistrarea documentelor aferente operatiilor efectuate asupra mijloacelor fixe, precum si determinarea automata a valorilor ce caracterizeaza un mijloc fix: rata lunara de amortizare contabila si fiscala (acolo unde exista diferente intre amortizarea contabila si cea fiscala), in functie de regimul de amortizare, valoare de inventar, valoare amortizata, valoare ramasa, gradul de uzura, etc. MARFURILE, din punct de vedere contabil, un cont sintetic, de activ, care tine evidenta existentei si miscarii stocurilor de marfuri, adica acele bunuri care au fost achizitionate pentru a fi revandute in aceeasi stare sau dupa ce au suportat o foarte usoara transformare. SALARIU este pretul fortei de munca depusa in activitatea social-economica. Se determina in functie de anumite criterii de eficienta. In functie de calitatea beneficiarului de venit, salariul poarta mai multe denumiri: leafa pentru functionari civili; - solda pentru militari; - retributie pentru cadrele superioare; - simbrie pentru personalul casnic. Formele de salarizare practicate de o unitate patrimoniala care foloseste personal salariat pot fi: - acordul direct; - acordul progresiv; - acordul indirect; - salarizarea pe baza de tarife sau cote procentuale din veniturile realizate; - salarizarea in regie sau dupa timp; - alte forme de salarizare concepute de fiecare intreprindere. acordul direct, progresiv sau indirect se poate aplica individual sau colectiv. Salariul cuprinde salariul de baza, sporurile si adaosurile la acesta.
21
Evaluarea bunurilor la intrarea i la ieirea din patriminiu sau la trecerea lor n consum Evaluarea bunurilor mobile este realizata printr-un raport de evaluare bunuri mobile intocmit de un expert evaluator bunuri mobile (EBM) ce evalueaza o diversitate de active, majoritatea mobile, care pot fi miscate (relocate) si care este obligat sa recunoasca diferitele premise ale valorii. Aceste premise pot fi clasificate, la modul general, in trei categorii, distingandu-se in principiu prin utilizarea anticipata a unui activ: Vanzarea in scopul transferului, pentru o utilizare asemanatoare sau alternativa. Utilizarea in continuare (sau instalata) a activului, in scopul in care a fost proiectat sau dobandit. Lichidarea. VII.2 Balanta de verificare-continutul si model de intocmire BALANTA DE VERIFICARE- DEFINITIE, IMPORTANTA, CLASIFICARE. Balanta de verificare este un procedeu specific al metodei contabilitatii, cu ajutorul caruia se sintetizeaza informatiile contabile inregistrate in conturi si se verifica existenta anumitor corelatii impuse de dubla inregistrare a elementelor patrimoniale. Balanta de verificare se prezinta sub forma unui tabel sau unei liste enumerative care cuprinde toate conturile utilizate pentru efectuarea inregistrarilor, ordonate conform simbolurilor din planul de conturi general si furnizeaza informatii in legatura cu soldurile initiale, miscarile sau rulaje; Prin insumarea pe categorii a informatiilor respective se valideaza punctul de inceput al controlului aritmetic oferit de contabilitate asupra inregistrarilor efectuate, in scopul pastrarii egalitatii bilantiere. In general, balanta de verificare trebuie sa cuprinda : - simbolul si denumirea contului, in ordine, din planul de conturi in vigoare; - totalul sumelor inregistrate in debitul; - totalul sumelor inregistrate in creditul; - soldul contului. Balanta de verificare constituie un instrument indispensabil de lucru al contabilitatii, a carui importanta este data de functiile pe care le indeplineste : - Functia de verificare a exactitatii inregistrarilor efectuate in conturi constituie una dintre cele mai importante functii, de la care de fapt se trage si denumirea de balanta de verificare . Fiecare operatie economica sau financiara se inregistreaza concomitent si cu aceeasi suma in debitul unui cont si in creditul altui cont, rezultand o egalitate permanenta intre totalul sumelor debitoare si totalul sumelor creditoare. Inregistrarea gresita a unor operatii economice si financiare din cauza nerespectarii dublei inregistrari, preluarea eronata a sumelor din registrul-jurnal in registrul Cartea mare si din registrul Cartea mare in balanta si efectuarea gresita a calculelor in formulele contabile compuse determina lipsa egalitatilor valorice dintre coloanele balantei de verificare. Ca urmare, prin acest tabel se constata si se verifica exactitatea inregistrarilor din contabilitatea curenta, prin existenta egalitatii permanente dintre totalurile sale, ceea ce explica si denumirea. Se poate afirma ca balanta de verificare contribuie la identificarea eventualelor erori de inregistrare in conturi, fiind un instrument de reglare a inregistrarilor operatiilor economice si financiare in conturi.
22
- Functia de verificare a concordantei dintre conturile sintetice si conturile analitice se realizeaza prin aceea ca pentru fiecare cont sintetic care se desfasoara pe conturi analitice se intocmeste cate o balanta de verificare a conturilor analitice, cu ajutorul careia se controleaza exactitatea inregistrarilor efectuate in conturile sintetice prin concordantele care trebuie sa fie intre conturile analitice si contul sintetic respectiv in ceea ce priveste soldurile initiale, rulajele lunare si soldurile finale. In caz contrar (inexistenta concordantelor) inseamna ca s-au strecurat erori, care trebuie identificate si corectate. - Functia de instrument de legatura intre conturile sintetice si cele de bilant se realizeaza prin aceea ca datele din bilant reprezinta soldurile finale ale conturilor de activ si de pasiv preluate din balanta de verificare, apoi prelucrate si grupate conform cerintelor de intocmire a bilantului. Balanta de verificare face legatura intre conturile analitice si conturile sintetice, intre conturile sintetice si bilant, adica face legatura intre procedeele de baza ale metodei contabilitatii. - Functia de grupare si centralizare a datelor inregistrate in conturi ce se realizeaza prin ordonarea si centralizarea informatiilor referitoare la existenta si miscarea elementelor patrimoniale inregistrate in conturile sintetice si analitice. Astfel, este posibila actualizarea continua a informatiilor, creandu-se posibilitatea identificarii volumului si naturii modificarilor intervenite in structura elementelor patrimoniale in fiecare luna. - Functia de instrument de analiza si sinteza a activitatilor economice, ce se realizeaza prin compararea pe fiecare cont in parte, pe grupe de conturi si pe total a datelor de la inceputul unei perioade de gestiune cu cele de la sfarsitul acesteia, stabilindu-se modificarile produse in marimea si in structura elementelor patrimoniale, de asemenea, se poate urmari miscarea tuturor elementelor patrimoniale si stadiul privind realizarea unor indicatori programati prin compararea datelor efective cu cele prognozate.
VII.3 Bilantul contabil-structura activului si pasivului din component sa Exercitiul economic-financiar incepe la 01 ianuarie si se termina la 31 decembrie a fiecarui an
Situatie centralizatoare care se intocmeste anual, pe baza inregistrarilor din registrele de contabilitate si care reflecta activitatea desfasurata si rezultatele ei. Bilantul este actul oficial de gestiune a societatii comerciale. Elementele propriu-zise ale bilantului sunt: -bilantul propriu-zis; - contul de profit si pierdere - anexe; - raportul de gestiune. Bilantul contabil baza informationala a analizei patrimoniului si a rezultatului activitatii firmei. Cererea de informatii contabile: utilizatorii si necesitatile informationale. Sistemul informational economic reprezinta un ansamblu organizat de informatii economice complexe,
23
care se obtin prin prelucrarea datelor furnizate de anumite surse si care sunt necesare pentru organizarea, conducerea si desfasurarea activitaiii economice. Contabilitatea este apreciata ca fiind cel mai important element al sistemului informational economic al unei organizatii deoarece: -sistemul informational contabil permite administratorilor si utilizatorilor externi de informatii contabile sa obtina o imagine asupra intregii organizatii; -sistemul informational contabil leaga alte sisteme informationale importante ale organizatiei (cum sunt cele aferente marketingului, personalului, productiei, de cercetare dezvoltare, etc.). Desi gama de obiective ale contabilitatii este foarte diversa, o analiza temeinica a acestora nu poate sa neglijeze faptul ca produsele finale ale oricarui sistem contabil sunt documentele de sinteza, iar oferta de informatii contabile depinde de utilizatori si necesitatile lor de informare. Bilantul componenta fundamentala a documentelor de sinteza. In masura n care obiectivul contabilitatii acela de a da o imagine fidela patrimoniului, rezultatelor si situatiei financiare a fost atins, o sinteza a tuturor elementelor constitutive ale activitatii acesteia trebuie comunicata utilizatorilor care au nevoie si au dreptul la aceasta. Acest deziderat este nfaptuit prin ntocmirea unor documente financiare (de sinteza) ce prezinta ntr-o maniera sintetica, fidela, clara si completa, respectnd o anumita periodicitate si anumite reguli de ntocmire, ansamblul aspecelor economico-financiare ale ntreprinderii. Aceste documente reprezinta punctul final n cadrul ciclului de prelucrare a datelor si punctul de plecare n valorificarea informatiei financiarcontabile. In cadrul lucrarilor de sinteza se ncadreaza: bilantul, contul de profit si pierdere, anexa la bilant. Acestea sunt nsotite de raportul de gestiune. In ntelegerea curenta, documentul oficial folosit pentru reprezntarea nceierii exercitiului financiar, este bilantul contabil.Acesta are o pozitie de baza n cadrul lucrarilor de sinteza. Celelalte componente (contul de profit si pierdere, anexa la bilant si raportul de gestiune) sunt de natura sa completeze informatiile din bilant. Bilantul este prima componenta fundamentala a documentelor de sinteza contabila. De la prima definitie data de cntar al averii n corelatie cu surele sale de dobndire , bilantul a facut obiectul unor preocupari permanente, practice si teoretice. In normele si standardele internationale, precum si n unele lucrari de specialitate, apare sub diferite denumiri cum ar fi: situatii financiare, documente contabile de sinteza, conturi anuale. In contabilitatea romneasca s-a apelat la termenul de bilant contabil. VII.4.Contabilitatea capitalurilor
n sensul cel mai larg capitalul -este unul din factorii de productie care poate fi definit ca o bogatie folosita pentru productie. Notiunea de capital are cel putin trei acceptiuni principale: 1) O acceptiune economica potrivit careia capitalul este o categorie economica care exprima totalitatea resurselor materiale, acumulate si reproductibile, care prin asociere cu alti factori de productie, participa la realizarea de noi bunuri economice, n scopul obtinerii de profit. n aceasta calitate mai este cunoscut si prin demersurile formale pe care le mbraca, de: capital real, capital tehnic sau fizic, bunuri investitionale, bunuri capital, bunuri instrumentale, capital echipament, capital fix, capital circulant. 2) O acceptiune financiara potrivit careia capitalul este resursa care cu timpul
24
produce avantaje (profit). Este n relatie pozitiva cu investirea si negativa cu consumul. 3) O acceptiune juridica potrivit careia capitalul este un drept, o relatie ntre individ sau grup de indivizi si ansamblul de bunuri cuprinznd: bani, masini, echipament, cladiri, pamnt, hrtie de valoare, creante, deci total active. Potrivit acestei acceptiuni, cu largi implicatii financiar-contabile, categoria economica de capital in sens larg cuprinde: a) capitalurile proprii; b) patrimoniul public; c) capitalurile mprumutate si datoriile asimilate, pe termen mediu si lung. Corelat cu aceasta ultima acceptiune, din punct de vedere financiar-contabil capitalurile detinute de asociati si actionari (agenti economici) reprezinta componente ale pasivului patrimoniului destinat la finantarea de o maniera durabila activul patrimonial. Pe considerentul ca ele se afla la dispozitia agentilor economici pe o perioada mai mare de timp, de regula mai mare de un an, ele poarta denumirea de capitaluri permanente. n viziunea cadrului conceptual contabil, de o atentie deosebita se bucura componenta capitalul propriu care reprezinta dreptul actionarilor (interesul rezidual) n activele ntreprinderii; dupa deducerea tuturor datoriilor acestora. -Capitalurile proprii sunt definite ca interes rezidual al proprietarilor ntreprinderii, determinat ca diferenta ntre totalul activelor si datoriilor acesteia la un moment dat. -Provizioanele sunt datorii cu exigibilitate incerta din punct de vedere al datei sau sumei aferente. - Datoriile pe termen lung reprezinta orice datorie care nu ndeplineste conditiile datoriilor curente, adica o datorie este curenta atunci cnd: se asteapta sa fie decontata n cursul normal al ciclului de exploatare al ntreprinderii sau este exigibila n termen de 12 luni de la data bilantului. Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung. - Capitalul social este dreptul proprietarilor asupra unei societati si corespunde acelei parti din capitalul propriu asigurata prin aportul n natura si/sau n numerar al actionarilor sau asociatilor. -Actiunile sunt titluri de valoare negociabile pe piata financiara si reprezinta o unitate de drept de proprietate ntr-o societate. -Partile sociale sunt titluri de valoare care nu se pot negocia pe piata financiara. -Capitalul subscris nevarsat reprezinta angajamentul investitorilor de a plati pentru actiunile subscrise, la o data viitoare sau n transe, o suma de bani sau sa transfere alte resurse pe numele societatii. - Capitalul subscris varsat reprezinta capitalul care este eliberat sau concretizat efectiv n bani si/sau natura realizat de catre actionari/asociati. -Valoarea de randament a titlului este valoarea corespunzatoare profitului net nerepartizat ce revine pe o actiune capitalizat n functie de rata medie a dobnzii pe piata. -Valoarea de lichidare a titlului este valoarea care rezulta din vnzarea fortata a ntreprinderii ntr-un interval limitat. -Dreptul de subscriere este titlul de valoare negociabil care reprezinta pierderea de valoare nregistrata de o actiune veche n cazul emisiunii de actiuni noi pentru aport n numerar la un pret de emisiune inferior valorii contabile anterioare. -Dreptul de atribuire este un titlu de valoare negociabil care reprezinta pierderea de valoare nregistrata de o actiune veche n cazul cresterii de capital prin operatiuni interne. -Primele de capital reprezinta diferenta dintre pretul de emisiune si valoarea nominala a actiunilor create pentru remunerarea aporturilor n numerar, n natura, provenite din
25
operatiunile de fuziune sau de conversie a unor obligatiuni n actiuni. -Rezervele de reevaluare reprezinta plusul sau minusul de valoare rezultat n urma reevaluarii activelor imobilizate. -Rezultatele sunt structuri de capitaluri proprii care mbraca forma profitului sau pierderii, iar n raport cu perioada la care se refera sunt: rezultate reportate si rezultate ale exercitiilor curente. -mprumuturile din emisiuni de obligatiuni, denumite si mprumuturi obligatare, sunt de regula mprumuturi pe termen lung contractate de o societate pe actiuni. Ele sunt reprezentate prin titluri de valoare negociabile denumite obligatiuni. -Cuponul reprezinta dobnda anuala a obligatiunii, calculata prin aplicarea ratei dobnzii asupra valorii nominale a obligatiunii. -Pretul de emisiune al obligatiunii reprezinta pretul ce va fi ncasat de obligatar. -Pretul de rambursare este pretul la care vor fi amortizate (rambursate) obligatiunile. -Prima de rambursare reprezinta diferenta dintre pretul de rambursare si pretul de emisiune al obligatiunilor. VII.5 Contabilitatea imobilizarilor Imobilizarile sunt bunuri economice, parte a activului patrimonial, care sunt destinate sa serveasca o perioada indelungata in activitatea intreprinderii (mai multi ani), ele participand la mai multe cicluri de exploatare, iar valoarea lor se recupereaza treptat pe calea amortizarii, adica prin includerea unor cote-parti in costul activitatii la care participa. Imobilizarile sunt detinute de intreprindere pentru a fi utilizate in procesul de productie sau furnizarea de bunuri sau servicii, pentru a fi inchiriate altora, sau in scopuri administrative. Ele sunt recunoscute daca au potentialul de a aduce beneficii economice in timpul duratei de folosinta si daca au un cost sau o valoare stabilita in mod credibil. Pe parcursul utilizarii lor, imobilizarile consuma parti din valoarea lor ce se transmit sub forma de cheltuieli in costul noilor bunuri obtinute care, la randul lor, contin in costul lor beneficii economice viitoare pe care intreprinderea trebuie sa le recupereze de la clienti sub forma de venituri. Deci, recuperarea valorica a partii din activele imobilizate consumate in activitatea intreprinderii, prin includerea in cheltuieli, poarta denumirea de amortizare. Evaluarea imobilizariloe corporale si a celor necorporale se realizeaza diferit pe fiecare element in parte, in patru momente: la intrarea imobilizarilor in intreprindere; la inventariere; la data inchiderii exercitiului financiar; la iesirea imobolizarilor din intreprindere. Evaluarea in momentul intrarii, respectiv in momentul primei recunoasteri in contabilitate se face la: Costul de achizitie este folosit la evaluarea imobilizarilor in momentul cumpararii lor si se formeaza din: pretul de cumparare care este consemnat in factura + taxele nerecuperabile (taxe vamale, accize etc.) + cheltuieli de transport + cheltuieli de montaj si punere in functiune. Valoarea de utilitate apare/se foloseste la evaluarea imobilizarilor primite prin donatii (cu titlu gratuit) si a celor aduse ca aport in natura la societate. La stabilirea acestei valori se tine seama de pretul de piata, de utilitatea bunului pentru intreprindere.
26
Valoarea justa reprezinta suma la care un activ poate fi schimbat de bunavoie intre doua parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii in care pretul este determinat obiectiv. Costul de productie este utilizat pentru evaluarea imobilizarilor produse sau construite in cadrul intreprinderii si se formeaza din: costul de achizitie al materiilor prime si materialelor consumabile utilizate + costurile inregistrate de intreprindere considerate direct atribuite acelui bun. In plus, costul de productie mai poate cuprinde: o pondere rezonabila din costurile inregistrate de intreprindere, considerate costuri indirecte atribuite producerii acelui bun. Activele imobilizate sunt evidentiate in contabilitate cu ajutorul conturilor din clasa 2 Conturi de imobilizari delimitate pe trei grupe: 20 -Imobilizari necorporale, 21 -Imobilizari corporale, 26 -Imobilizari financiare. Conturile de imobilizari furnizeaza informatii privind existenta si miscarea bunurilor necorporale, corporale si financiare destinate utilizarii pe termen lung. Functia contabila a conturilor de imobilizari este de activ. VII.6 Contabiliatea relatiilor cu tertii Definirea ,coninutul i structura decontrilor cu terii .Pentru realizarea obiectivului de activitate,ntreprinderile intr n relaii economice diverse, relaii din care se nasc pe de-o parte dreptul (creane) i pe de alt parte obligaii (datorii). Este vorba despre creane i obligaii cu termene de decontare (de stingere, scurte). n aceast categorie nu sunt cuprinse datoriile i creanele ce reies din primirea sau acordarea de mprumuturi. Avnd n vedere marea diversitate a relaiilor unor firme,cu tere persoane fizice sau juridice,se rein urmtoarele tipuri de decontri cu terii:
lui; Persoanele fizice i juridice fa de care ntreprinderea are obligaii bneti, sunt denumite n contabilitate Creditor. Creditorul = reprezint persoane care n cadrul unui raport patrimonial a avansat cu o valoare economic i urmeaz s primeasc un echivalent valoric sau o contraprestaie. Pe de alt parte, persoanele fizice sau juridice care au beneficiat de o valuare avansat , urmnd s dea echivalentul corespunztor, poart denumirea n contabilitatea de Debitori. Datoriile ntreprinderii = reprezint obligaiile pe termen scurt ale acesteia, respectiv surse atrase, denumite i fonduri furnizate de teri. Dup natura operaiilor ce genereaz ,aceste datorii sunt:
n categoria datoriilor sunt incluse i veniturile nregistrate n avans, adic acele venituri contabilizate nainte de efectuarea prestaiilor sau a livrrilor de bunuri.
27
A doua categorie sunt creanele, care sunt drepturi pe termen scurt ale firmei denumite i active n curs de decontare, sunt elemente patrimoniale de activ ce iau natere n urma avansrii temporale, a unor bunuri sau valori. VII.7 Contabilitatea trezoreriei Trezoreria reprezinta ansamblul operatiunilor de incasari si plati care se desfasoara in cadrul unei societati cu scopul asigurarii mijloacelor banesti necesare desfasurarii in bune conditii a activitatii. Structura elementelor de trezorerie este urmatoarea: - titluri de plasament; disponibilitati in conturi bancare si in casierie; credite bancare pe termen scurt; alte valori de trezorerie. VII.8 Contabilitatea cheltuielilor Cheltuielile constituie diminuari ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii activelor, ori cresteri ale datoriilor care se concretizeaza in reduceri ale capitalurilor proprii, altele decat cele rezultate din distribuirea acestora catre actionari. In general cheltuielile reprezinta expresia valorica a operatii lor economice referitoare la cumpararea si utilizarea bunurilor economice. Structura analitica a cheltuielilor este deosebit de diversificata, dar pot fi identificate cel putin patru modalitati principale de formare (aparitie) a acestora: Angajarea unei cheltuieli care intervine in momentul cumpararii de elemente nestocabile, lucrari, utilitati si servicii destinate productiei, cu ocazia nasterii datoriei fata de furnizori. Plata unei sume de bani destinata satisfacerii unei nevoi curente a intreprinderii, pentru care anterior platii nu a fost inregistrat angajamentul (obligatia) de plata. VII. 9. Contabilitatea veniturilor Veniturile constituie cresteri ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul perioadei contabile sub forma de intrari sau cresteri ale activelor, ori descresteri ale datoriilor, care se concretizeaza in cresteri ale capitalului propriu, altele decat cele rezultate din contributii ale actionarilor. In general veniturile reprezinta expresia valorica a productiei stocate si/sau livrate. Similar cheltuielilor, veniturile au o mare diversitate, dar, totusi, pot fi identificate cel putin patru modalitati principale de formare (aparitie) a lor: Obtinerea productiei fabricate in cadrul obiectului principal de activitate al unei intreprinderi productive. In acest moment al ciclului economic, evaluarea productiei obtinute se face la costuri efective de productie. Livrarea (facturarea) productiei fabricate, care constituie momentul transferului dreptului de proprietate de la producator (vanzator) catre client (cumparator). In acest moment al ciclului economic, evaluarea productiei vandute se face la preturi de vanzare, inclusiv TVA acolo unde este cazul. Veniturile din vanzare se constituie pentru producator (vanzator) la nivelul pretului negociat de vanzare fara eventuala Taxa pe Valoarea Adaugata. Incasarea unor sume de bani, ca urmare a facturarii de produse, lucrari, prestatii si servicii care fac obiectul curent de activitate al intreprinderii, dar pentru care nu s-au inregistrat anterior creante fata de clienti (cumparatori).
28
VIII.Finante. Finantele intreprinderii

VIII.1. Impozitul pe salarii Contributii angajat si angajator 2011. Prin Ordonana de Urgen a Guvernului Romniei nr. 117/2010 a fost introdus n Codul Fiscal un nou titlu, Titlul IX indice 2 Contribuii sociale obligatorii. Avand in vedere insa si Legea nr. 286/2010 a bugetului de stat pe anul 2011, dar si Legea nr. 287/2010 a bugetului asigurrilor sociale de stat pentru anul 2011, iata in continuare cotele de contributii ce trebuie platite de catre anagajator si angajat in 2011. Cotele sunt valabile din 01.01.2011 si aplicabile la la fondul de salarii din luna calendaristica: PENSII CAS: - 20,8% conditii normale de munca; - 25,8% conditii deosebite de munca; - 30,8% conditii speciale de munca (valabil la ce datoreaza un angajator); - 10,5 % conditii normale de munca; - 10,5% conditii deosebite de munca; - 10,5% conditii speciale de munca (aferente contributiilor datorate de angajat). SANATATE CASS: - 5.2% (angajator); - 5.5% (angajat); - 0.85% (angajator) contributia aferenta concediilor si indemnizatiilo. IMPOZIT PE VENITURILE DIN SALARIII in cuantum de 16%, calculat astfel: SALARIU BRUT ( CAS ANAGAJAT (10,5%)+CASS ANAGAJAT (5,5%)+S ANAGAJAT (0,5%) ) = REZULTAT 1 apoi: REZULTAT 1 DEDUCEREA LEGALA (de la 250 RON in jos, in functie de salariu tabele deduceri = REZULTAT 2 apoi: REZULTAT 2 X 16% = IMPOZIT PE VENIT CE TREBUIE RETINUT ANGAJATULUI SI PLATIT
Inregistrarea platii contributiilor se face astfel: % = 5121/5311 (banca/casa) 4311 4312 4313
29
4314 4371 4372 4381 4314.1 4381.1 444 447 Plata salariului 421 = 5311 daca se face cash prin casa, sau 421 = 5121 (card prin banca) Daca angajatul nu ridica salariul 421 = 426 iar cand il ridica 426 = 5311(pentru cazul cand se platesc cash) VIII.2 Impozitul pe profit Prin Ordonana de Urgen a Guvernului nr. 117/2010 pentru modificarea Legii nr. 571/2003 privind Codul Fiscal i reglementarea unor msuri financiar-fiscale, publicat n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, nr. 891/2010, au fost aduse o serie de modificri i completri Titlului II Impozit pe profit, cu aplicabilitate de la 1 ianuarie 2011. Astfel, incepand cu 01.01.2011: - Contribuabilii, persoane juridice romne care ndeplinesc condiiile i pltesc impozit pe veniturile microntreprinderilor, sunt scutii de la plata impozitului pe profit. - n perioada 1 ianuarie 31 decembrie 2011, inclusiv, se menine nedeductibilitatea cheltuielilor privind combustibilul pentru vehiculele rutiere motorizate care sunt destinate exclusiv transportului rutier de persoane, cu o greutate maxim autorizat care s nu depeasc 3.500 kg i care s nu aib mai mult de 9 scaune de pasageri, incluznd i scaunul oferului, aflate n proprietatea sau n folosina contribuabililor, pltitori de impozit pe profit. Fac excepie: - vehiculele utilizate exclusiv pentru: intervenie, reparaii, paz i protecie, curierat, transport de personal la i de la locul de desfurare a activitii, precum i vehiculele special adaptate pentru a fi utilizate drept care de reportaj, vehiculele utilizate de agenii de vnzri i de agenii de recrutare a forei de munc; - vehiculele utilizate pentru transportul de persoane cu plat, inclusiv, pentru activitatea de taxi; - vehiculele utilizate pentru nchirierea ctre alte persoane, inclusiv, pentru desfurarea activitii de instruire n cadrul colilor de oferi; - Perioada 1 octombrie 31 decembrie 2010 este considerat an fiscal, pierderea fiscal nregistrat n aceast perioad urmnd a fi recuperat din profiturile impozabile obinute n urmtorii 7 ani consecutivi, n conformitate cu prevederile legale n vigoare; - Nu se reine, nu se declar i nu se pltete impozit pe dividendele pltite de o persoan juridic romn unei alte persoane juridice romne, dac beneficiarul dividendelor deine, la data plii dividendelor, minimum 10%
30
din titlurile de participare ale celeilalte persoane juridice, pe o perioad de 2 ani mplinii pn la data plii acestora, inclusive; - Nu se reine, nu se declar i nu se pltete impozit pe dividendele distribuite/pltite de o persoan juridic romn: - fondurilor de pensii facultative, respectiv fondurilor de pensii administrate privat; - organelor administraiei publice care exercit, prin lege, drepturile i obligaiile ce decurg din calitatea de acionar al statului la acele persoane juridice romne. VIII.3. Impozit pe cladiri Impozitul pe caldiri este o taxa locala datorata de catre toate persoanele catre bugetul local al comunei, al orasului sau al municipiului in care este amplasata cladirea. In cazul persoanelor juridice, impozitul pe cladiri se calculeaza prin aplicarea unei cote cuprinse intre 0,25% si 1,50% inclusiv asupra valorii de inventar a cladirii. In cazul unei cladiri a carei valoare a fost recuperata integral pe calea amortizarii, valoarea impozabila se reduce cu 15%. In cazul unei cladiri care nu a fost reevaluata in ultimii 3 ani anteriori anului fiscal de referinta, cota de impozit pe cladiri este intre 5% si 10% aplicata la valoarea de inventar. In cazul cladirilor proprietate publica sau privata a statului ari a unitatilor administrative teritoriale, concesionate, inchiriate, date in administrare sau in folosinta, dupa caz, persoanelor juridice, se stabileste taxa pe cladiri care reprezinta sarcina fiscala a concesionarilor, locatariilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinta, dupa caz, in conditii similare impozitului pe cladiri. VIII.4 Impozitul pe teren Pentru terenurile situate in intravilan impozitul se stabileste luand in calcul suprafata si zona in care este incadrat terenul in cadrul sectorului, la care corespund valorile prevazute la art. 258, alin. 2 Cod Fiscal. Pentru calculul impozitului pentru terenurile situate in extravilanul localitatilor , sunt necesare urmatoarele date : suprafata terenului; in cazul terenului incadrat la categoria de folosinta ,,terenuri cu constructii ,, suprafata construita la sol a cladirilor . In cazul contribuabililor, persoane juridice, pentru terenul amplasat in intravilan, inregistrat in registrul agricol la alta categorie de folosinta decat cea de teren cu constructii, impozitul pe teren se calculeaza ca in cazul persoanelor fizice, numai daca indeplinesc, cumulativ urmatoarele conditii: are prevazut in statut, ca obiect de activitate, agricultura; are inregistrate in evidenta contabila venituri si cheltuieli din desfasurarea activitatii de agricultura. VIII.5. Taxa pe valoare adaugata Impozitele indirecte reflectate n situaiile financiare constituie, n general, costuri ale agenilor economici, excepie fcnd taxa pe valoare adugat care este echivalentul unei taxe
31
asupra consumului, bazat pe o tehnic de acoperire specific. Astfel, modul de aezare i percepere a taxei se bazeaz pe dreptul de deducere, ca principiu fundamental al taxei pe valoarea adugat. Din punct de vedere economic valoarea adugat este un indicator care permite msurarea valorii nou create de ntreprindere n urma activitii sale. Valoarea adugat poate fi definit c diferena ntre valoarea bunurilor i serviciilor produse de ntreprindere i cea a serviciilor i bunurilor utilizate pentru realizarea lor numite consumuri intermediare. TVA poate avea un cost pentru ntreprindere, deoarece elaborarea declaraiilor privind decontul de TVA i inerea unei contabiliti detaliate necesita fora de munc deloc neglijabil. TVA este deci un impozit pe consum suportat de consumatorul final. ntreprinderile au rolul de a colecta impozitul n contul fiscalitii i de a vira diferena dintre TVA colectata i TVA deductibila la bugetul de stat. VIII.6 Surse de finantare Fondurile proprii ofera avantajul unei sigurante mai mari - nu vor fi retrase in cazul deteriorarii situatiei financiare, ca in cazul unui credit bancar. Nu este necesara expunerea detaliata a planului de afaceri in fata unor parteneri externi, si nici aprobarea acestora pentru luarea deciziilor importante. Aceasta sursa de finantare asigura deci flexibilitate, siguranta si independenta. Totodata, in perspectiva atragerii de surse de finantare exterioare firmei angajarea unor fonduri proprii reprezinta o garantie a motivatiei intreprinzatorului pentru asigurarea succesului afacerii. Sursele potentiale de fonduri pentru finantarea activitatii sunt: - fondurile proprii si fondurile imprumutate de la familie si prieteni; - creditele bancare; - emiterea de actiuni; - emiterea de obligatiuni; - finantarile din programe speciale; - fondurile de capital de risc; - leasingul; - creditele de la furnizori si clienti; - creditele pe efecte de comert (factoringul si scontarea) VIII.7 Modificarea capitalului Capitalul social reprezint sursa de finanare a bunurilor economice care provine din partea administratorului societatii si din profiturile nregistrate la sfrsitul exerciiilor financiare. Atragerea acestor surse de finanare se poate realiza n principal prin constituirea de capital social si majorarea acestuia att prin noi aporturi n numerar si natur, ct si prin ncorporare de capitaluri proprii n structura capitalului social.
VIII.8 Determinarea rezultatelor financiare VIII.9 Bilantul contabil
32
IX.Dreptul afacerilor
IX.1 Forma persoanei juridice (SRL, SA, RA etc), Forma juridica o societatii CALATORI MARA este SOCIETATE COMERCIALA CU RASPUNDERE LIMITATA, prescurtat S.R.L., dobandind personalitate juridica prin inregistrarea in Registrul Comertului sub nr. J24/513/1992, avand CUI 3360802, si isi desfasoara activitatea potrivit legii si prezentului act constitutive. Denumirea societatii este CALATORI MARAS.R.L., si are sediul in Loc.Sighetu Marmatiei, str Iuliu Maniu nr 70 IX.2. Aplicarea formelor de raspundere juridical (disciplinara, penala, civila) contraventionala. S.C. CALATORI MARA S.R.L. dispune de toate drepturile juridice aplicate S.R.L.urilor, pentru recuperarea banilor de la clientii rau platnici, dar in ciuda faptului ca a avut parte de nenumeroase neincasari aceasta in nici unul din cazuri nu a actionat in instanta. Dintre cele mai conturate si mai frecvente forme ale raspunderii juridice sunt considerate a fi: a. Raspunderea penala: reprezinta raportul juridic penal care ia nastere in urma savarsirii infractiunii. Art. 17 al Codului penal defineste infractiunea ca fiind: fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala, iar art. 18 precizeaza intelesul faptei care prezinta pericol social, in sensul ca aceasta este orice actiune sau inactiune prin care se aduce atingere statului , suveranitatii, independentei si unitatii statului, persoanelor si drepturilor acesteia, precum si intregii ordini juridice si pentru sanctionarea careia este necesara aplicarea unei pedepse Subiectele raportului juridic penal sunt statul, pe de o parte, ca reprezentant al societatii cu competenta de a trage la raspundere infractorul, de a aplica sanctiunea prevazuta in legea penala si de a-l constrange sa o execute, si e de alta parte, infractorul, chemat sa raspunda pentru savarsirea infractiunii si obligate sa se supuna sanctiunii aplicate in vederea restabilirii ordinii de drept pe care a incalcat-o. Prin formele si implicatiile sale, pedeapsa penala este cea mai grava dintre toate sanctiunile juridice. b. Raspunderea civila: este o forma a raspunderii juridice care consta intr-un raport de obligate in temeiul caruia o persoana este indatorata sa repare prejudicial cauzat altuia prin fapta sa ori, in cazurile prevazute de lege, prejudiciul pentru care este raspunzatoare. Raspunderea civila intervine in material civil si cunoaste doua forme: raspunderea civila delictuala si raspunderea civila contractuala. Raspunderea civila delictuala desemneaza obligatia civila de reparare a prejudiciului cauzat ca urmare a comiterii unei fapte ilicite. Este vorba despre o sanctiune civila care se aplica nu in privinta persoanei ci a patrimoniului acesteia. In cadrul raspunderii civile se disting trei forme: -raspunderea pentru fapta proprie- art 998-999 Cod civil consacra regula de principiu potrivit careia obligatia de reparare a prejudiciului cauzat altuia revine direct si nemijlocit autorului faptei ilicite si prejudiciabile. Fiecare persoana raspunde numai pentru faptele sale proprii.
33
-raspunderea pentru lucruri, edificii si animale- viata sociala a dovedit ca o persoana poate sa sufere un prejudiciu ce i-a fost cauzat, fara fapta omului, de un lucru, animal sau de ruina unui edificiu. In asemenea cazuri, neputandu-se dovedii ca la originea pagubei este fapta unei anumite personae, aplicand normele obisnuite ale raspunderii juridice, victima s-ar gasi in situatia inechitabila de a nu putea obtine repararea pagubei. De aceea, in scopul apararii intereselor celor pagubiti, legea civila a instituit raspunderea pentru lucruri , animale si ruina edificiului. Se poate spune ca, in cazul acestei forme a raspunderii civile delictuale nun e gasim in prezenta unei raspunderi indirecte. Este vorba de o raspundere directa a celui care are paza juridica a lucrului , animaluilui sau este proprietarul edificiului care a cauzat paguba. -raspunderea pentru fapta altei personae- principiul raspunderii delictuale pentru fapta proprie se poate dovedii, uneori, insufficient, in masura in care autorul prejudiciului este o persoana insolvabila. In asemenea cazuri, victima risca sa nu poata obtine reparatia ce in se datoreaza. De aceea, in scopul protejarii victimei impotriva insolvabilitatii autorului prejudiciului, Codul Civil a instituit, alaturi de raspunderea directa, in unele cazuri, si o raspundere complementara, indirecta. Codul civil reglementeaza trei cazuri de raspundere delictuala indirecta, si anume: raspunderea parintilor pentru prejudiciile cauzate de copii lor minori (art. 1000. alin 2 si alin. 3 C. Civ), raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de prepusii lor in exercitarea functiilor incredintate (art. 1000 alin. 3 C. Civ.), si raspunderea institutorilor si meseriasilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. 1000 alin. 4-5 C. Civ.) In cadrul raspunderii civile delictuale obligatia incalcata este o obligatie legala, cu character general, care revine tuturor in virtutea legii civile, ceea ce da raspunderii civile character de drept comun in materie de raspundere delictuala. Raspunderea civila contractuala, fata de cea delictuala, are caracter derogator si consta in repararea prejudiciului propus prin incalcarea obligatiei concrete, stabilite printr-un contract pre-existent, valabil incheiat intre persoana pagubita si cea care si-a incalcat obligatiile contractuale. Asadar, pentru a putea fi in prezenta raspunderii civile contractuale, trebuie ca intre debitor si creditor sa existe un contract valabil incheiat. Ori de cate ori s-a cauzat un prejudiciu in lipsa ori in afara unei legaturi contractuale, se va angaja raspunderea civila extracontractuala sau delictuala. c. Raspunderea contraventionala (sau administrativa) Art. 1 al legii nr. 32/1968 defineste contraventia ca fiind : fapta savarsita cu vinovatie, care prezinta un grad de pericol social mai redus decat infractiunea si este prevazuta si sanctionata ca atare prin legi, decrete sau alte acte normative ale organelor aratate in legea de fata. Raspunderea administrative cunoaste trei forme principale, si anume: -raspunderea administrativ-disciplinara intervine in situatia producerii de abateri care nu au caracterul unei contraventii: destituirea din functie, avertisment etc. -raspunderea administrativ-contraventionala, intervine in situatia cand o persoana fizica sau juridica savarseste o contraventie. Sanctiunile contraventionale sunt: avertismentul, amenda contraventionala si confiscarea. -raspunderea administrative patrimoniala intervine in sarcina statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare savarsite in procesele penale, pentru pagubele cauzate prin acte
34
administrative emise sau prin nesolutionarea in termen legal al cererilor adresate autoritatilor publice. d. Raspunderea disciplinara este o institutie specifica dreptului muncii si consta in sanctionarea faptelor prin care o persoana incadrata in munca incalca obligatiile asumate prin contractul de munca. Aceste fapte sunt denumite abateri disciplinare si pot fi savarsite decat de cei care au calitate de salariat si in aceasta calitate incalca o indatorire de serviciu. In cazul savarsirii de abateri disciplinare, sanctiunili disciplinare ce pot fi aplicate sunt: mustrarea, avertismentul, reducerea salariului sau indemnizatiei de conducere, retrogradarea, desfacerea contractului de munca. IX.3 Formele de proprietate -privata -publica
IX.4.Formele de proprietate cuprinse in patrimoniu S.C. CALATORI MARA S.R.L. dispune de urmatoarele forme de proprietate: cladiri: - Cladire administrative; autovehicule: 8 microbuze si 5 autocare
35

Practica

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Practica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

SC CALATORI MARA S.R.

FISA DE PREZENTARE CALATORI MARA S.R.L.

SC CALATORI MARA S.R.L

I Management ;Etica in afaceri;Economia intreprinderi

SC CALATORI MARA S.R.L

SC CALATORI MARA S.R.L

SC CALATORI MARA S.R.L

II Managemetul productiei. Management operational

SC CALATORI MARA S.R.L

III Managementul invetitiilor

SC CALATORI MARA S.R.L

SC CALATORI MARA S.R.L

SC CALATORI MARA S.R.L

SC CALATORI MARA S.R.L

SC CALATORI MARA S.R.L

SC CALATORI MARA S.R.L

IV.2 Indicatorii utilizrii timpului de lucru

SC CALATORI MARA S.R.L

SC CALATORI MARA S.R.L

V. Informatic . Birotic. V.1. Sistemul informatic al firmei:

SC CALATORI MARA S.R.L

SC CALATORI MARA S.R.L

SC CALATORI MARA S.R.L

Figura 2. Mod de organizare a sistemului birotic

SC CALATORI MARA S.R.L

SC CALATORI MARA S.R.L

SC CALATORI MARA S.R.L

SC CALATORI MARA S.R.L

VII. Bazele contabilitii. Contabilitate financiar. Contabilitate de gestiune.

SC CALATORI MARA S.R.L

SC CALATORI MARA S.R.L

SC CALATORI MARA S.R.L

SC CALATORI MARA S.R.L

SC CALATORI MARA S.R.L

SC CALATORI MARA S.R.L

SC CALATORI MARA S.R.L

SC CALATORI MARA S.R.L

VIII.Finante. Finantele intreprinderii

SC CALATORI MARA S.R.L

SC CALATORI MARA S.R.L

SC CALATORI MARA S.R.L

VIII.8 Determinarea rezultatelor financiare VIII.9 Bilantul contabil

SC CALATORI MARA S.R.L

SC CALATORI MARA S.R.L

SC CALATORI MARA S.R.L

S-ar putea să vă placă și