Cum intervine statul in formarea pretului de echilibru?

Pretul de echilibru se formeaza in mod liber pe piata cand cererea si oferta satisfacute sunt egale, la nivelul celui mai mare volum de vanzari-cumparari (tranzactii). Fiecare produs are la un moment dat propriul pret de echilibru. Pretul de echilibru se modifica in timp sub incidenta a numerosi factori. De exemplu, daca veniturile cumparatorului sau numarul cumparatorilor ar creste, va creste si cererea, iar echilibrul se va forma la un pret si o cantitate superioare. Dar situatia poate evolua si invers. Guvernele, autoritatile publice intervin adesea asupra preturilor atat direct - fixand anumite niveluri sau plafoane de pret (ceea ce pertuba piata, dar asigura atingerea unor obiective sociale) cat mai ales indirect. In acest ultim caz, ele adopta diferite masuri de politica economica prin care actioneaza, dupa caz, in directia stimularii sau reducerii cererii sau ofertei. De exemplu, statul poate actiona asupra cererii facand achizitii din acel bun sau majorand veniturile unor categorii de consumatori (pensionarii sau bugetarii). In felul acesta, cererea va creste si, probabil, si nivelul preturilor de echilibru. Daca se contureaza o oferta insuficienta, care ar putea genera situatii de lipsa (penurie) si cresterea exagerata a preturilor, guvernul poate acorda unele prime producatorilor pentru sporirea productiei sau poate reduce unele taxe de import, facilitand, pentru o perioada, cresterea importurilor si asigurarea ofertei.

Uneori guvernul intervine asupra functionarii pietei stabilind limite n cadrul carora preturile pot varia. De obicei, masurile guvernamentale de acest gen vizeaza stabilirea unui pret minim sau a unui pret maxim.

Preturile minime
Stabilirea unui pret minim pentru un bun nseamna interzicerea comercializarii bunului la un pret mai mic dect cel oficial. Motivul pentru care statul impune preturi minime este favorizarea producatorilor. Impunerea preturilor minime nu duce la crearea unei piete de desfacere pentru vnzatori. Ea blocheaza adaptarea ofertei la cerintele consumatorilor si provoaca probleme artificiale att producatorilor ct si cumparatorilor. n aceste conditii, producatorii vor ncerca prin toate mijloacele sa scape de excesul de marfa, oferind bonusuri cumparatorilor, lasnd marfa sa se putrezeasca pe cmp sau aruncnd-o la marginea drumului. De regula, guvernul se implica printr-o noua interventie asupra pietei, achizitionnd cantitatea de bunuri n surplus. Cnd acest lucru se ntmpla, producatorilor li se garanteaza practic obtinerea unui anumit venit, mai ridicat dect cel pe care l-ar fi realizat n absenta impunerii pretului minim. Astfel, are loc un transfer de venit, de la consumatori catre producatori. Un caz particular de impunere a pretului este fixarea salariului minim. n Romnia, salariul minim este de 300 lei, ceea ce nseamna ca ntreprinzatorii nu pot angaja muncitori carora sa le plateasca mai putin de 300 lei pe luna. Scopul declarat al fixarii salariului minim este protejarea persoanelor sarace, care nu pot cstiga un salariu corespunzator unui nivel de trai decent. Efectul acestei masuri este nsa contrar celui urmarit de guvern. Statul poate interzice ntreprinzatorilor sa plateasca salarii mai mici de 300 lei, dar nu-i poate forta pe acestia sa angajeze toti indivizii care se ofera sa lucreze n schimbul acestor bani. n realitate, dupa cum se observa din figura, salariul minim duce la aparitia unei discrepante ntre cererea si oferta de servicii de munca, mai precis determina aparitia somajului. Este important de subliniat ca someri vor fi acei muncitori carora patronii nu pot sa le plateasca mai mult de 300 lei pe luna, adica exact oamenii saraci pe care intentiona sa-i sprijine guvernul. n aceasta categorie intra o mare parte a muncitorilor necalificati, tinerilor fara studii superioare (care nu au experienta de munca) etc.

Preturile maxime
Stabilirea unui pret maxim pentru un bun nseamna interzicerea vnzarii respectivului bun la un pret mai ridicat dect cel oficial. Impunerea unui pret maxim are drept efect cresterea cantitatii cerute concomitent cu diminuarea cantitatii oferite. Din pacate, dorinta publicului nu poate fi satisfacuta, deoarece la acest nivel al pretului, cei mai multi furnizori vor da faliment sau nu vor mai avea interesul sa ofere produse, iar acestea vor disparea de pe piata. Cu alte cuvinte, asistam la crearea unei penurii, adica a unei prapastii ntre cantitatea ceruta si cea oferita.