Eu locuiesc intr-un bucuresti nenorocit si din alta perspectiva nenorocit,nu nenorocit pentru ca stiti d-voastrea de ce,nenorocit pentru ca ne contine

pe noi si viata familiilor noastre. Am sa va povestesc o zi din viata mea de bucuresti pentru ca fiecare zi din viata mea incepe cu vesnicul haide scoala dracului odata urmeaza un gest nervos,dar scurt prin care imi exprim bucuria intorcandu-ma pe partea cealalta.ma trezesc totusi dupa 5 minute si parcurg cu pasi mici si repezi vesnicul drum atat de cunoscut noua spre baie.acolo,acolo,acolo dupa aia ma spal pe maini,pe fata,pe gat,pe piept,pe burta,pe ce mi-a mai ramas,trag ceva pe mine : un pantalon,doi,un pullover,imi scot cu greu pijamaua si sprinten ca un parau de munte primavera ma duc la bucataria unde se afla si frigiderul.Il deschis,inauntru este frig,este frig pentru ca altminteri frigiderul s-ar altera. i-au la intamplare sticla de lapte si OOu dupa care prepar sticla de lapte si respective OU.ma uit la ceas care arata ora exacta cu un sfert de ora mai devreme ,nu mai ajung la servici,imi iau geanta din cui,iesind trantind usa uitand cheile inauntru si aragazul deschis. Ma intorc ,sparg usa,inchid oul,inchid aragazul rostind printer dinti cateva maxime si aforisme de larga popularitate.ajung in statia de tramvai,lumea se uita la mine ca la un caine saint Bernard care mananca pe zi cate o cresa de copii cu educatoare cu toti asa cum scrie in ziarul pe care il citesc la intamplare.pe scara tramvai care tocmai soseste,trei tinere calatoare stau agitate de gatul unui cetatean care,calatorind pe scara,nu prezentase biletul la control. Odata oprit in statie,ma reped spre usa din mijloc asa cum se repeda apele gangelui in sezonul ploios.apuc puternic cu mana bara ,moment in care cienva incepe sa tipe.imi cer scuze la intamplare si caut adevarata bara printre picioarele calatorilor si calatoarelor.o gasesc .sunt fericit. Tramvaiul se pune in miscare. O doamna aflata pe scara scapa copilul din mana peste politaiul din intersectie.ne dam seama dupa linistea femeii ca pierderea nu e esentiala.acasa mai are 24.ne mandrim cu toti. Iata si printre noi o mama eroina. Linistea ce domneste peste noi e taiata de o galagie usor de recunoscut.tinere,ma vezi femeie batrana,gravida ,invalida si cu copil in brate si nu-mi cedezi locul?dar traditia de invingator a acestui popor isi spune inca o data cuvantul pentru ca nimeni nu cedeaza nimic si totul revine la normal.mai spre seara,ajung in sfarsit la serviciu ,cand trebuie sa ma intorc,pentru ca maine incepe alta zi de munca.