8 martie

Mama m-a crescut in poala De la leagan , pana la scoala. Zile-ntregi si nopti de-a randul, Mi-a vegheat somnul si gandul. M-a invatat sa ganguresc Sa zic mama, sa zambesc, Apoi m-a-nvatat prin casa Primii pasi pana la masa. M-a invatat ca sa nu mint M-a invatt sa nu m-alint, Sa nu stiu ce este frica Toate m-a invatat mamica. Mama buna! Mama draga! Te-oi iubi o viata intreaga! Pentru ca tu m-ai nascut, Pentru ca tu m-ai crescut

8 martie
In vaduri ape repezi curg Si vuiet dau In cale, Iar plopi in umedul amurg Doinesc eterna jale. Pe malul apei se-mpletesc Carari ce duc la moara Acolo, mama, te zaresc Pe tine-ntr-o cascioara. Tu torci. Pe vatra veche ard, Pocnind din vreme-n vreme, Trei vreascuri rupte dintr-un gard. Iar flacara lor geme: Clipeste-abia din cand In cand Cu stingerea-n bataie, Lumini cu umbre-amestecand Prin colturi de odaie. Cu tine doua fete stau Si torc in rand cu tine; Sunt Inca mici si tata n-au Si George nu mai vine. Un basm cu pajuri si cu zmei Incepe-acum o fata, Tu taci s-asculti povestea ei Si stai Ingandurata.

8 martie
Si firul tau se rupe des, Caci ganduri te framanta. Spui soapte fara de-nteles, Si ochii tai stau tinta. Scapi fusul jos; nimic nu zici Cand fusul se desfira Te uiti la el si nu-l ridici, Si fetele se mira. O, nu! Nu-i drept sa te-ndoiesti! La geam tu sari deodata, Prin noapte-afara lung privesti - Ce vezi?I Intreab-o fata. - Nimic Mi s-a parut asa! Si jalea te rapune, Si fiecare vorba-a ta E plans de-ngropaciune. Intr-un tarziu, neridicand De jos a ta privire: - Eu simt ca voi muri-n curand, Ca nu-mi mai sunt In fire Mai stiu si eu la ce gandeam? Aveti si voi un frate Mi s-a parut c-aud la geam Cu degetul cum bate.

8 martie

O, mama, dulce mama, din negura de vremi Pe freamatul de frunze la tine tu ma chemi; Deasupra criptei negre a sfantului mormant Se scutura salcamii de toamna si de vant, Se bat incet din ramuri, ingana glasul tau... Mereu se vor tot bate, tu vei dormi mereu. Cand voi muri, iubito, la crestet sa nu-mi plangi; Din teiul sfant si dulce o ramura sa frangi, La capul meu cu grija tu ramura s-o-ngropi, Asupra ei sa cada a ochilor tai stropi; Simti-o-voi odata umbrind mormantul meu... Mereu va creste umbra-i, eu voi dormi mereu. Iar daca impreuna va fi ca sa murim, Sa nu ne duca-n triste zidiri de tintirim, Mormantul sa ni-l sape la margine de rau, Ne puna-n incaperea aceluiasi sicriu; De-a pururea aproape vei fi de sanul meu... Mereu va plange apa, noi vom dormi mereu.