Omul i artistul Manole

Ca i poezia, dramaturgia lui Blaga atest strnse legturi cu micarea modernist. Chiar nsei denumirile pe care le d unora din piesele sale sunt mrturie direct a nruririi expresioniste: mister pgn (Zamolxe); joc dramatic (Ivanca); pantomim (nvierea). n teatrul lui Blaga, ca i n teatrul expresionist, personajele nu sunt dect simboluri pentru forele stihiale ale vieii. n consecin, la baza conflictului dramatic vor sta contradiciile dintre aceste fore, care acioneaz n spatele personajelor, i nu motive psihologice sau sociale, determinabile istoricete. Drama Meterul Manole a fost publicat la Sibiu n 1927. Peste doi ani n 1929, la 6 aprilie, piesa vedea i lumina rampei, n premier absolut, pe scena Teatrului Naional din Bucureti. Piesa se sprijin pe cunoscuta legend a Mnstirii Argeului, iar autorul altoiete pe sensul metaforic al baladei populare ideea c tot ce e cu adevrat durabil se obine prin jertfe. Cunoscuta tem a jertfei zidirii este cunoscut la toate popoarele din sud-estul Europei, dar balada romneasc este unanim recunoscut ca fiind cea mai aleas ntruchipare artistic. nnoirea i nnobilarea acestui mit strvechi prin valorile nemuritoare dobndite de ndrzneala, tenacitatea i jertfa generaiilor mai noi este strns legat de bogia, strlucirea i unicitatea arhitectonic a mnstirii de pe Arge. Mesterul Manole este o reconsiderare lirico-filozoficaa unui tipar mitic si comportamental cu valoare exemplara pentru existenta spirituala romaneasca .Teatrul mitic blagian are o vadita conototatie tragica , pentru ca asa este destinul omului cu o inzestrare exceptionala , in ordine divina un ales al sortii , iar in cea omeneasca un blestemat de acest har; de aceea, tovarasii lui Manole il supranumeau compatimitor pe acesta si pe buna dreptate Mesterul Nenoroc . Destinul irepetabil al omului de geniu , adancit printr-o suferinta nemarginita , l-a preocupat pe Blaga si in scrierile sale filozofice, atunci cand analizeaza implicatia raporturilor creatie si absolut.Din constiinta omului ca e o faptura limitata pe toate planurile , se naste dorinta de a crea , confruntata cu absolutul intruchipat de Marele Anonim . Omul creator are nevoie de adevar , de intelegere sintetica a armoniei lumii si de forme artistice nepieritoare , cele trei coordonate reunindu-se in actul creator . Opera de arta implineste nevoia omului de a se depasi , dezmarginindu-si fiinta , dar este si o cale de mantuire a spiritului omenesc. Putem practic descoperi, cititind printre randuri , ca insasi autorul este un asa-zis Manole , el insusi sacrificandu-si viata in scopul creatiei , in scopul descoperirii de idei inovatoare , in scopul evolutiei spirituale a omului. Totodata arta pentru Blaga inseamna relaxarea spirituala , calea prin care sufltetul se desparte de trup tinzand catre spatiul cosmic , parasind spatiul teluric , este oarecum o cale de mantuire a sufletului , o mantuire prin creatie si prin actul creator , un procedeu ce ar reda echilibru universal. Lucian Blaga comprim datele oferite de partea introductiv a baladei i expoziiunea dramei ncepe cu motivul surprii zidurilor. Derutat i aproape descurajat de acest fenomen de neptruns, Manole msoar i socotete n odaia sa de lucru, n prezena stareului Bogumil i a unui personaj ciudat Gman, care doarme ntins pe duumea un somn agitat, bntuit de vedenii terifiante, ce-l fac uneori s tresar i s se comporte n netire. Stareul Bogumil are pentru situaia desperat n care se afl constructorii o singur soluie - jertfa. Pentru Manole, jertfa unei fiine umane este

iraional i el continu s se frmnte n nehotrre. Conflictul dramei ncepe n momentul n care intr n scen Mira, soia lui Manole. Mira cunoate frmntarea interioar a soului su i a neles sfatul stareului Bogumil. ntre cei doi soi are loc un schimb de replici, la care contribuie i Gman n visurile sale, din care Manole nelege c sfatul stareului Bogumil nu e lipsit de tlc, dar n acelai timp i d seama i de puternica dragoste ce-i leag pe cei doi soi. Acum conflictul e clar i definitiv instalat; el e de natur interioar, izvort din nfruntarea luciditii meterului care construiete nc multe altare, cu necesitatea, care pentru Manole e iraional, de a sacrifica un om, i nu pe oricine, ci pe propria-i soie. Elementele conflictului sunt, aadar, pe de o parte, devoranta pasiune pentru construcie, pe de alta, intensa dragoste pentru via, pentru frumuseea i puritatea ei, toate ntruchipate de Mira. Manole este obligat de jocul sorii s aleag ntre biseric - simbol al Vocaiei creatoare - i Mira - simbol al vieii, al dragostei, al puritii omeneti: biserica i Mira sunt cele dou "jumti" ale personalitii eroului. Fr una din ele, meterul e anulat ca om. Constatm deci un echilibru perfect al forelor conflictului, i de aici caracterul tragic al acestuia. Blaga va insista asupra acestor frmntri interioare, fcnd din personajul su un erou de tragedie antic, acolo unde balada rezolv aparent simplu - mai mult prin sugestie - un conflict strnit de clarificarea n vis a cauzei prbuirii zidurilor. Conflictul piesei lui Blaga e tragic pentru c e fr ieire. Ieirea din conflict nu poate avea loc dect prin moartea eroului, o moarte necesar, fr ndoial, iar nu o sinucidere, cum am fi tentai, poate, s credem, sau o moarte accidental, ca n balad. ntreaga desfurare a aciunii relev condiia tragic a creatorului de valori durabile, aflat n lupt cu propriul su destin. Iar dincolo de aceast semnificaie, mitul confer momentului nelesuri nebnuite. Metafora femeie-biseric, devenit transparent prin nsi desfurarea aciunii, trimite cu gndul la vocaia zmislirii, n care biserica e simbol al plsmuirii, unei valori estetice eterne, aa cum femeia reprezint simbolul eternitii prin neclintitul ei destin de a perpetua, nscnd, Omul. Din acest punct de vedere n concepia lui Blaga Mira nu este un personaj cu o identitate social i temporal precis, e un simbol, i n acelai timp, un purttor de cuvnt al autorului, care o dat cu desfurarea ntmplrilor descifreaz i semnificaiile lor. n acelai fel trebuie vzut i Gman, personaj stihial el nsui i simbol, totodat, al forelor iraionale dezlnuite mpotriva raionalului. Manole, dei simbol i el ca mai toate celelalte personaje, evolueaz totui ca un caracter cu o puternic i problematic personalitate, cu o individualitate distinct, trindu-i intens i neabtut destinul su de martir al frumosului etern. Dar ntmplrile se precipit. Zidurile cad din nou i meterii lui Manole sunt tentai tot mai mult de ideea abandonrii lucrrii. I, ca i cum noul eec nu era de ajuns, din partea lui Vod un sol aduce un ultimatum. Mistuit de arderea patimii sale creatoare i urmrit de ideea jertfei, Manole fgduiete spre uluirea zidarilor o nou ncercare. Cu rspunsul dat de Manole lui Vod aciunea se apropie de punctul culminant. Dar complexitatea compoziional a dramei izvorte din complexitatea personajului ei principal. n permanen Manole evolueaz pe dou planuri fundamentale aflate ntr-o strns condiionare reciproc: unul psihologic i unul al faptelor. n ordine psihologic, aciunea ei, i o dat cu ea, personajul atinge punctul maxim al ncordrii n momentul hotrrii de a jertfi (cnd Manole spune solului c "biserica se va ridica", hotrrea e definitiv); n ordinea faptelor, punctul culminant e marcat de zidirea Mirei n temeliile bisericii. Solul pleac i Manole trebuie s deslueasc zidarilor tlcul fgduielii lui. Unii vor s-l prseasc, dar marele meter le strecoar n suflet sentimentul unui destin implacabil care cere o jertf. Hotrrea e pecetluit prin jurmnt. Dup trei zile de

ateptare nfrigurat, n care meterii se istovesc n tot felul de bnuieli de nclcare a jurmntului, ale unuia, mpotriva celuilalt i ale tuturor mpotriva lui Manole, apare Mira. Se face un nou pas spre mplinirea unui destin. Mira ns vine pentru a prentmpina un omor pe care-l face rspunztor pe stareul Bogumil. Trecnd prin chinuri mai presus de puterea unui om, Manole ncearc s evite jertfirea Mirei, dar zidarii si l constrng cu virtutea jurmntului fcut. Acolo deci unde balada ncerca evitarea zidirii Anei prin invocarea forelor naturii, Blaga i pune eroul n confruntare direct cu propriii si colaboratori pentru a releva fineea mecanismelor sufleteti antrenate n trirea de ctre marele meter a propriului su destin. n balad natura era un personaj oarecum exterior ntr-o ntmplare oarecare; nevoile teatrului modern oblig pe poet la ntruchiparea forelor naturii n oameni. Dramatismul va fi mai intens, dat fiind confruntarea direct dintre ei. Manole mplinete destinul, cci patima de a zmisli frumosul e nendurtoare. n psihologia frmntat a lui Manole, momentul hotrrii de a jertfi, reprezint n ordinea luptei omului cu natura, la scar istoric, momentul transfigurat artistic al neutralizrii opoziiei dintre natur i cultur. Manole e aici, prin sacrificiul fcut, un erou civilizator, care d oamenilor o nou valoare, etern-durabil, aa cum Prometeu, tot prin sacrificiu, le dduse focul. Blaga nu prsete nici o clip condiia omului. Zidarii triesc din plin febra constructiv a celorlali, dar obsesia vaierului care rzbate din zid i comportarea Mirei n ultimele ei clipe de via l robesc tot mai mult. Tot mai puternic devine contiina c pentru el, ca individ, sacrificiul nu mai nseamn izbnd, ci sectuirea tuturor puterilor sufleteti. Bolnav de iubirea lui pentru Mira, muncit de inutilitatea sacrificrii celei mai de pre fiine, care-i aparinea trup i suflet, n gestul suprem al renunrii nemaigsind iari nici un sens, Manole se rzvrtete mpotriva propriei sale fapte i a celui care i-o ceruse i vrea s sparg zidul pentru a-i elibera iubita. Dar zidarii l opresc: biserica pe care o concepuse, opera pentru care sacrificase totul nu mai aparine autorului ei, ci eternitii. G. Clinescu gsete n aceast scen esena clasic a interpretrii "pe care o d L. Blaga mitului Meterului Manole... Meterul vrea s drme biserica, dar norodul l d la o parte. Mulimea nu vrea s tie de autor, el nu recunoate dect opera". Finalul dramei din nou se disociaz de balad. n balad, dup terminarea bisericii, marele meter declara, c vrea s construiasc "Alt monastire,/ Pentru pomenire,/ Mult mai luminoas/ i mult mai frumoas!". n dram, insistena autorului se concentreaz asupra condiiei dramatice a creatorului, de unde gestul de rzvrtire mpotriva propriei lui opere. Biserica rmne dreapt Ea are acum zugrveli, clopote i cri. Domnitorul vine cu alai s vad minunea i s se bucure de strlucirea ei. Boierii i clugrii ns l acuz pe Manole de crim i socotesc biserica lui "ntiul lca al lui Anticrist". Acest conflict n aparen secundar nu este, de fapt, altceva dect exteriorizarea unor contradicii existente n sufletul lui Manole, nc de la nceputul dramei. El se i manifest de altfel prin dezacordul dintre marele meter i stareul Bogumil i prin ezitrile lui Manole de a se hotr asupra jertfei. Izvorul acestei contradicii se afl n incompatibilitatea mitului precretin al jertfei cu religia cretin, care nu accept ideea uciderii. Se clarific astfel sensurile mitice pe care le aduce n dram Bogumil, clugr atemporal, altfel dect clugrii care cer osndirea lui Manole pentru crim. Dar osnda nu mai ajunge la marele meter. El i-a depit condiia, cucerind eternitatea i atingnd absolutul prin creaia sa zmislit din suferin. Judecarea lui Manole prin raportarea la cea ce tocmai isprvise nu mai e posibil. El nu mai aparine clipei, nici mcar timpului istoric, ci pur i simplu timpului. Nu ntmpltor Blaga i localizeaz drama pe Arge n jos, dar ntr-un timp mitic romnesc, adic ntr-un timp iniial, fr

determinare precis, n care se ncheag, prin expresia miturilor, situaiile arhetipale, etern repetabile, ale unui popor, n spe poporului romn. Mulimea nsi care-l aps pe Manole mpotriva clugrilor i boierilor, sanctific esena mitic a eroului: "Noi strigm, boierii url, noi aprm, clugrii osndesc - toi suntem jos, Manole singur e sus, singur deasupra noastr, deasupra bisericii!" La propriu i la figurat, cci Manole se urc n adevr n turl, trage clopotul, dup care se arunc n gol. Propria lui moarte, etern ca orice moarte, i eternizeaz opera. Astfel amndoi, autor i oper, ating absolutul. Dei Manole este cel ce filtreaz ntreaga putere i for a jertfei, zidarii nu rmn nici ei strini de suferin se de ideea c au dat minunii cldite de ei tot ce aveau mai bun, inclusiv linitea i echilibrul sufletesc. Ei au nvenicit capodoper lor cu propriile lor suflete. Dup cum tim balada se ncheie cu moartea tuturor constructorilor, semnificaie nu numai a sacrificiului total, dar i a rzbunrii voievodului egoist care vrea s fie singurul ctitor al unei asemenea capodopere. Blaga insa ,las n via pe meteri ca pe nite dovezi vii i concrete ale adevrului c marile izbnzi ale omului vor cere nentrerupt noi i mari sacrificii umane. n esena lor, fiecare dintre zidari e un meter Manole. Blaga aprecia in eseul filozofic Spatiul mioritic ca : Numai poporul roman a crezut ca jertfa tine cumpana unei fapte ceresti. Mesterul Manole isi jertfeste sotia pentru o biserica. Iata o sublimare <<sofianica>> a stravechiului motiv de aproape incredibila cruzime. Deci autorul condamna oarecum pe Manole pentru uciderea , insa, in acelasi timp il considera un erou , o victima a creatiei , un martir al artei creatoare . Pentru Manole reusita este mai presus decat o viata umana, pentru el creatia devenise o boala incurabila intr-o stare avansata. Sofianicul (intelepciunea divina), despre care vorbeste Blaga, reprezinta convingerea spiritului ortodox ca transcendentul se reveleaza in om din proprie initiativa , artistul fiind un mesager , un receptacul al unei transcendente coboratoare, care i-a dat o vocatie unica de a oferi modele oamenilor Daca in teatrul antic tragedia era provocata de forte exterioare omului , in drama de sorginte exprsionista , din care face parte si aceasta opera , aceasta (tragedia) devine una a interioritatii , fiind declansata de constiinta umana si dilemele ei . Astfel creatorul intra in conflict cu legile morale si principiile crestine pe care le incalca deopotriva : el este sfasiat de conflictul launtric de-a ucide(jerta fiind ceruta de practicile stravechi , impusa prin staretul Bogumil) si patima de a construi, resimtita ca o fatalitate traita intens, dincolo de limitele firii. Omul nu poate avea de partea lui , pana la capat, viata, iubirea si creatia , fiind obligat sa sacrifice existenta si implinirea afectiva pentru a realiza o opera unica , practic este fortat sa aleaga una dintre aceste trei simboluri universale . Justificarea morala a jertfei umane nu exista , ea este doar estetica si poate chiar aparenta, protagonistul ezitand intre doua valori la fel de indreptatite viata si creatia ; iesirea din conflictul dilematic o reprezinta doar ispasirea prin moarte . O data incheiata, opera de arta nici nu-i mai apartine , intrand in circuitul de valori universale . Cand omul-Manole se razvrateste impotriva harului artistic si , implicit , a destinului care i-a trimis boala creatiei , voinds sa-si distruga singur opera , mesterii si multimea adunata il impiedica , deorece biserica este de-acum a tuturor. Putem, intr-o oarecare masura ,evident , sa-l comparam pe Dionis a lui Mihai Eminescu cu Manole tocmai prin prisma dorintei lor de a tinde catre absolut , catre un tot ce nu poate fi definit in cuvinte sau in fapte , a vrut sa devina ei insusi Dumnezeu . Insa si ei , ca marii artisti unici si geniali ca Mozart , Ludwig van Beethoven , Stefan Luchian , van Gogh , au fost pedepsiti de catre destin datorita cutezantei lor de a atinge perfectiunea . Manole insasi isi pierde

cumpatul preferand o viata de dupa moarte alaturi de catre sotia sa , Mira , jertfita datorita spiritului creator , in schimbul celei reale, o viata care pentru Manole era lipsita de perspective. O alta interpretare simbolica a jertfei este e aceea ca jertfa pentru creatie nu poate fi aleatorie si nici disociata de fiinta creatorului , care trebuie sa sacrifice o parte din sine pentru zamislirea operei de arta .