Introducere Am inceput odata cu timpul,sau timpul a inceput odata cu mine,nu prea mai stiu.Cine sunt eu?Asta nu prea conteaza.

Dar aceasta este povestea albastra a vietii mele. Si asta a fost prima pagina a vietii ei.Paginile ii erau puse de-o parte,dar eu am aruncat o privire in trecutul ei. Atunci cand m-am nascut nu stiam prea multe,dar am fost un copil care stia ca este diferit,special,intrun fel anume. De mica mi-a placut sa privesc stelele si de fiecare data cand le vedeam,ochii incepeau sa planga de fericire si de implinire.Ma simteam acasa si stiam ca locul meu era in cer. Pot sa va spun ca au trecut multe zile pana cand am inceput sa ma joc cu Marea.Recunosc ca este agitata din fire si se supara daca pierde la jocurile mele,dar in adancul ei stiu ca ma iubeste. . M-am trezit intr-o zi cu un chef de joaca,si cautam pe cineva care sa se joace cu mine.Am inceput sa desenez cu stele,dar desenele nu-mi prea ieseau.Carul mare a iesit cam stramb si luna s-a bucurat sa vada ca am reusit sa-I pun aripi lui Pegasus.Scoala e distractiva aici sus.. Timpul trecea si eu nu puteam sa tin pasul cu el.Asa ca l-am prins de-un minut si l-am intrebat pe fuga -de ce se grabea asa? Dar el mi-a raspuns ca n-are timp,e ridicol..el e timpul.Sa-si faca timp pentru mine. Dar m-am lasat invaluita de crengile copacilor si am adormit Dimineata,pe cand soarele daduse ocol si-si salutase planetele vecine,am fost cuprinsa de un sentiment bizar,parca uitasem ceva.Dar ce? Aripa se vindecase si Universul ma astepta,trebuia sa-mi spuna ceva.Oi fi dat de belea? Am zburat peste stele,peste luna si peste palatul de clestar al noptii si dupa un drum lung am ajuns in sfarsit la Univers.Am batut la usa si o voce coplesitoare a spus: -Intra. L-am imbratisat,gandindu-ma sa-l intreb de-o ghicitoare,asta l-ar incurca,oricum facea pe Atotstiutorul mereu -Luminate,m-ati chemat? El mi-a raspuns rapid,atat de rapid incat nici n-am avut timp sa inspir.. -AI UITAT DE CE TE-AM TRIMIS PE PAMANT?

Eu am ramas socata si nu-mi gaseam cuvintele. -Nu,pai ba da,poate.. El s-a uitat la mine fara sa mimeze nimic,dar ii simteam aburul rece din inima.El inca astepta sa raspund -Cum pot sa tin minte cand acolo sunt o gramada de frumuseti ce mi-au captat atentia.. -Asta e scuza ta?TuTU este o farama de adevar asa ca poti cauta raspunsul I tine.Chiar trebuie sa face u totul? -Dar nu intelegi luminate?!Eu nu sunt nici macar o farama de adevar.Daca e adevarat ce spui,eu traiesc intr-o minciuna,totul este o iluzie. -Iti plac jocurile,asa e?I-a asta ca pe-o ghicitoare,rezolv-o.. -De ce??am atacat eu -De ce?!Pentru ca esti adevarul,o farama..si doar nu vrei ca tu,bucatica de adevar,sa traiesti in minciuna,nu-I asa? -Luminate(am raspuns eu o cu un gand viclean),spune-ni doar..ce culoare are viata mea? -Culoare?Nu-ti cunosti culoarea?Vai vai..trebuie sa revii cu picioarele in ceruri copila,te-ai lasat distrasa si acum nu mai sti nimic despre tine.. -Spune-mi,am raspuns eu. -Daca insisti,acum culoarea ta este una senina,in fata carei marea si cerul se inchina. Culoarea ta este albastru. -De ce?Nici macar nu e speciala.. -Ai venit sa-ti spun eu tot?si tu nu faci altceva decat sa intrebi..Copila,e culoarea vietii tale,dar pe langa culoarea asta mai ai multe culori.. -Deci mai multe vieti?m-am mirat eu. -Te prinzi repede,si o sa aduni culorile pana o sa creezi.. -Curcubeul,am spus eu entuziasmata. -Spune-i cum vrei tu copila,dar smecheria jocului e sa obtii curcubeul si asa o sa cresti si o sa-mi iei locul.. -Deci o sa ma joc cu legile in locul tau? -Asta crezi tu c-o sa faci,c-o sa te joci?

-Hei am inventat un nou joc -Uimeste-ma. -Iei cate o stea,si desenezi..vezi,am reusit sa fac un Pegasus cu aripi!am spus eu incantata -Doar atat?Pun pariu ca te bat la jocul asta Si restul e istorie,pentru ca e noapte si ar trebui sa dorm dar aceasta este povestea albastra a vietii ei,maine ma voi duce la Luminat sa-I mai povestesc si alte povesti,sunt sigur ca are timp sa stam la o ceasca de stele.Am auzit ca exista Stellocino si Stello Latte