Caius Dobrescu Majestatea imperial a tolerantei si inteligentei

Comentariu Parerea mea despre comentariul facut de Caius Dobrescu operei Tiganiada de Ion Budai Deleanu este una cu totul pro, deoarece acesta evidentiaza faptul ca autorul transpune intamplarile din timpul lui in zilele noastre si faptul ca nu s-au schimbat prea multe. Opera lui Ion Budai Deleanu este una comica si ironica prin simplul fapt ca le scoate la lumina adevarata latura a tiganilor dar si pentru ca evidentiaza modul de organizare si modernizare a societatii romanesti prin esecul ei. Mi se pare destul de interesant faptul ca imbina latura tiganilor, latura societatii si a elementelor parodice, plus impartirea universului in forte ale binelui si ale raului, adaugand Sfintii ce erau de partea lui Tepes si a romanilor si Satana ce era de partea lui Mohamed si a turcilor (Satana vroia cu tot dinadinsul sa invinga armata romana) . De asemenea, Caius Dobrescu mentioneaza ca Ion Budai Deleanu creaza o respingere a modernitatii democratice. De ce? Pentru ca intr-o stransa legatura cu tiganii si cu Tepes, se declanseaza haosul in societate, deoarece se impune o forta de ordine a informului si continuumului care este realitatea. Acesta adauga ca dimensiunea benefica si creatoare a haosului este de fapt o tema a liberalismului iosefin care isi propune sa tina in frau stihiile strafundurilor, sa le administreze, sa le puna la treaba, dar nu sa le nimiceasca. Tema este una legata sub forma unor teorii despre ordine spontana. Caius Dobrescu aduce in discutie traducerea Tiganiadei de catre Traian Stef pe care-l lauda si de care se considera fascinate. Acesta crede ca Europa este un continent scufundat inca sub sedimentele grele ale unei retorici nationaliste sovine,parohiale,tracamane si mioritarde. Adica care e infrumusetat prin vorbe ce incearca sa afirme superioritatea unei natiuni asupra altora, ca un fel de nationalism extremism ce atata vrajba nationala. Si are dreptate cand spune ca Budai Deleanu este unul dintre putinii autori ai Europei care au reusit sa imprumute scepticismul ludic majestate si monumentalitate, adica arata neincrederea intr-un mod glumet al societatii in opera sa.