Basmul

Basmul este o creatie populara in proza de mari dimensiuni in care se povestesc intamplari cu caracter fantastic la care iau parte personaje cu insusiri supranaturale reprezentand fortele binelui si ale raului. Creatia este un basm si are trasaturi prin care se deosebeste de alte specii literare. 1. Basmul are o structura traditionala: intotdeauna se povestesc anumite intamplari la care iau parte aceleasi tipuri de personaje. 2. Intamplarile se petrec intotdeauna demult, intr-o imparatie.

3. Orice basm are o formula tipica, de inceput, a fost odata ca niciodata, ce marcheaza intrarea intr-o lume fabuloasa in care totul este posibil. 4. 5. Orice basm incepe cu o lipsa: Aparitia eroului este precedata intotdeauna de alte incercari nereusite:

6. Personajul principal al basmului este intotdeauna un tanar cu insusiri deosebite pe care nu le dezvaluie de la inceput. El pleaca intr-o calatorie initiatica, pe parcursul careia intalneste niste obstacole pe care le depaseste rand pe rand. 7. Actiunea basmului se petrece intotdeauna pe doua taramuri: in lumea noastra si pe taramul celalalt unde totul este posibil. 8. Fortele binelui se infrunta intotdeauna cu fortele raului, aparent mai puternice si mai numeroase, pe care le invinge, demonstrandu-se astfel increderea omului din popor in victoria binelui. 9. Personajul de basm are niste ajutoare: unele apartin lumii reale, altele apartin lumii fantastice. El are intotdeauna de indeplinit o misiune. Implinirea ei nu inseamna sfarsitul intamplarilor. 10.Trasatura definitorie basmului consta in prezenta elementelor fantastice. Apar astfel intamplari fantastice, personaje fantastice, personaje umane cu insusiri supranaturale si obiecte fantastice. 11.In orice basm apare falsul erou sau impostorul: 12.Adevarul iese intotdeauna la iviala, vinovatii sunt pedepsiti si totul se termina cu o nunta.

In ceea ce priveste constructia basmului, trebuie mentionata gradarea actiunii care creste treptat in intensitate. Basmul povesteste niste peripetii fantastice din care se desprinde conceptia de viata a poporului. Basmul este in acelasi timp poezia dorintelor implinite pentru ca tot ce nu este posibil in lumea reala devine realizabil in basm. Stilul se caracterizeaza prin oralitate, realizata prin mai multe mijloace artistice: cuvinte si expresii populare(), regionalisme(), propozitii interogative si exlamative() si dialoguri(intre si ). Basmul se incheie cu o formula tipica, , ce marcheaza iesirea din lumea fantastica. Este utilizat limbajul popular in variant lui solemna. Limba basmului se caracterzeaza prin energia si simplitatea expresivitatii. Nuvela Nuvela este specia genului epic in proza, cu un singur fir narativ, urmarind un conflict unic, concentrat; personajele nu sunt numeroase, fiind caracterizate succint, in functie de contributia lor la desfasurarea actiunii. Nuvela prezinta o intriga riguroasa construind, cu fapte verosimile, accentul fiind pus mai mult pe definirea personajului decat pe actiune, avand o evidenta tendinta spre obiectivare a perspectivei narative. Nuvelele se clasifica in: nuvele istorice, psihologice, fantastice, filozofice, anecdotice. Dupa curentele literare in care se inscriu ca formula compozitionala, nuvelele sunt: renascentiste, romantice, realiste, naturaliste. Trasaturile nuvelei: dimensiane variabila, mai mare decat povestirea si mai redusa decdt romanul; constructie epica riguroasa un singur fir narativ subiect clar determinat un conflict consolidat intriga bine evidentiata personaje putine, dar puternic conturate faptele sunt verosimile tendinta de obiectivare prin detasarea naratorulni de subiect si de personaje

Fabula

Fabula este o scurt povestire alegoric, de obicei n versuri, n care autorul, personificnd animalele, plantele i lucrurile, satirizeaz anumite moravuri, deprinderi, mentaliti sau greeli cu scopul de a le ndrepta. Ea are urmatoarea structur: povestirea propriu-zis si moral. Figura de stil folosita in general este personificarea. Caracteristicile unei fabule : 1. apartine genului epic, este populara sau culta, in versuri sau in proza; 2. de mici dimensiuni, intrucat naratiunea este adesea inlocuita cu 3. dialogul: personajele se prezinta singure; 4. povestirea scurta se aseamana cu o sceneta, cu putine personaje, dar 5. reprezentative; 6. locul si timpul sunt vagi, intarind ideea ca asemenea fapte se pot 7. petrece oriunde si oricand; 8. animalele (plantele, obiectele) sunt alese cu maiestrie, incat sa redea 9. cat mai fidel, trasaturile personajului pe care-l intruchipeaza: furnica omul harnic; 10. greierele omul lenes; vulpea omul siret; lupul omul lacom; boul omul prost; 11. catelul omul fricos; magarul omul incapatanat etc. 12. sub valul alegoriei se descopera lumea oamenilor cu defectele eterne; 13. fiecare personaj este simbolic, deoarece reda un anumit tip uman, 14. avand mai multe defecte, dar dintre toate unul este definitoriu; 15. structura are doua parti: a) povestirea redusa (sceneta) care aduce in fata cititorului personajele cu defectele lor; b) morala (invatatura), de regula scurta, si care se gaseste cel mai des in final, dar si la inceput sau in interiorul povestirii; 16. limbajul folosit este unul comun, prozaic, fara prelucrari literare, deoarece accentul este pus pe satirizarea defectelor; fabulele au rol instructiv, dar, mai ales, educativ (moralizator)

Schita - prezentare generala Caracteristici: 1. Apartine literaturii culte; 2. Dimensiuni reduse (uneori-miniaturale; este-comparativ cu nuvela-mult mai mica); 3. Infatiseaza un singur episode din viata unuia sau mai multor personaje; dar un moment semnificativ, din care se poate deduce integral modul de viata al acestuia; Schita - prezentare generala - Intamplarea redata este scurta si simpla; caracteristica pentru un individ sau o colectivitate; episodul prezentat trebuie sa rezume o intreaga existenta. Aria tematica: este larga; sunt prezentate situatii (rareori-proteste, luari transante de atitudine). Actiunea: - Locul si timpul (nu) sunt precizate cu exactitate; limitate la maximum nu numai timpul (episoadele, secventele, prezentarea intamplarilor), ci si cadrul (o incapere un compartiment de tren, un colt de natura etc.); - Redusa-scurta, dar semnificativa. Personajele: Schita are menirea de a contura un personaj. - Oameni obisnuiti (surprinsi in situatii obisnuite ale vietii lor), care nu au idealuri inalte; - Preferate personajul tipic si evenimentele veridice; - Insusirile personajului sunt determinate de fapte (sau de limbaj); - Accentual se pune indeosebi pe portretul moral (aspectul fizic, exterior este-oarecumneglijat); - Portretul este succinct realizat, din cateva elemente; - Adevaratul si inregul portret se incheaga insa din actiune; (uneori personajul este definit de obiectele din jur, de ticuri etc.; alteori este fixat printr-un gest caracteristic, mimica etc.); - Personajul principal are mai multe trasaturi caracteristice; una singura este evidentiata, privita din diferite unghiuri, studiata, cercetata, experimentata (pentru conturarea ei deplina); - Sentimentele si gandurile autorilui sunt incorporate in personaje (indeosebi in narrator).