Od

(n metru antic)

Nu credeam s-nv a muri vrodat; Pururi tnr, nfurat n manta-mi, Ochii mei nlam vistori la steaua Singurtii. Cnd deodat tu rsrii n cale-mi, Suferin tu, dureros de dulce... Pn-n fund bui voluptatea morii Nendurtoare. Jalnic ard de viu chinuit ca Nessus. Ori ca Hercul nveninat de haina-i; Focul meu a-l stinge nu pot cu toate Apele mrii. De-al meu propriu vis, mistuit m vaiet, Pe-al meu propriu rug, m topesc n flcri... Pot s mai renviu luminos din el ca Pasrea Phoenix? Piar-mi ochii turburtori din cale, Vino iar n sn, nepsare trist; Ca s pot muri linitit, pe mine Mie red-m!