Paradigme ale gandirii sociologice Fiecare stiinta se constituie intr-un domeniu specific de cunoastere avand ca obiectiv epuizarea obiectului

de studiu prin elaborarea unor metodologii mai mult sau mai putin integrate si dezvoltarea unui sistem notional particular menit sa surprinda caracteristicile distincte ale acestuia in raporturile sale contextuale. Paradigmele gandirii sociologice reprezinta una dintre disciplinele fundamentale ale sociologiei, alaturi de metodologie, metodica cercetarii sociologice si istoria ideilor sociologice, al carei scop consta in surprinderea arhitecturii rationamentului sociologic, raporturile acestuia cu metodologia si metodele de cercetare sociologica, precum si evolutiile sale posibile. Sociologia, asemeni istoriei, are preponderent o privire retrospectiva, in sensul ca obiectul sau de studiu este constituit din evenimente care au avut loc sau care au loc dar a caror sursa se plaseaza in trecut. Paradigmele gandirii sociologice studiaza modelele cognitive dezvoltate istoric in raport cu interesele acesteia, cu aplicatiile lor curente dar si cu cele posibile. Termenul de paradigma patrunde in gandirea stiintifica incepand cu deceniul sapte ale secolului XX pentru a desemna universul specific modelelor stiintifice de explicare a realitatii. Pana la aparitia lucrarii Structura revolutiilor stiintifice a lui Thomas Kuhn, filosofia stiintei sau, altfel spus, stiinta despre stiinta, nu dispunea de un termen adecvat prin care sa desemneze acea realitate teoretica cu deschidere universalista supraordonata teoriei. Paradigma desemneaza un model rational de cunoastere a realitatii ce poarta asupra unui domeniu (fizic, spiritual), epuizandu-l. Acel model are valoare universala deoarece explica un eveniment, fenomen etc. indiferent de contextele particulare in care acesta apare. Altfel spus o paradigma religioasa trebuie sa explice integral fenomenul religios indiferent de aspectele particulare pe care acesta le imbraca sub aspect istoric si cultural. Paradigma reprezinta o grila de interpretare a realitatii indiferent de configuratiile sale particulare asa cum in fizica newtoniana gravitatia este un fenomen fizic consistent cu modelul sau explicativ indiferent unde am studia-o (marul lui Newton se va supune acelorasi legi fizice ale gravitatiei si la ecuator si la polul nord). Din punct de vedere analitic o paradigma presupune: un sistem notional articulat sub forma unei sheme explicativ-interpretative din care se deduc serii teoretice si principii metodologice Sistemul notional are fie un caracter alogen, fiind imprumutat din alta stiinta si adaptat unor cerinte specifice, fie endogen, adica dezvoltat in interiorul disciplinei ca rezultat al unor cercetari particulare. In sociologie vom gasi foarte multi termeni preluati din alte domenii stiintifice, in special din cele ale naturii, cum ar fi fizica sau biologia. Fara a se distanta radical de sensurile sau semnificatiile dezvoltate de catre aceste stiinte, acesti termeni au fost reevaluati in raport cu specificul si nevoile sociologiei, astfel incat, chiar daca desemneaza alte realitati decat cele originare, pastrand schema rational-abstracta care ii explica, vor imbraca forme adaptative menite sa raspunda noilor cerinte. Pe masura ce sociologia si-a cristalizat un corp particular, distinct de al celorlalte stiinte, ca rezultat al cercetarilor aprofundate si al distantarilor succesive de celelalte domenii ale cunoasterii, a ajuns sa-si elaboreze notiuni proprii, distincte de a celorlalte stiinte. Aceste notiuni ce poarta asupra realitatii sociale, asemeni realitatii la care se refera, nu sunt izolate, nu formeaza multimi gregare de termeni, ci se raporteaza una la cealalta articulandu-se in unitati