Sunteți pe pagina 1din 2

Pericolele administrarii unei cantitati prea mari de oxigen Este un adevar cunoscut in general ca o cantitate mica de oxigen poate

compromite siguranta pacientului. Majoritatea oamenilor gasesc o legatura intre saturatia joasa de oxigen la un pacient si confuzia crescuta, atacurile cerebale, traumele craniene, paralizia cerebrala, chiar si moartea. Nu este foarte cunoscut sau usor de inteles conceptul de terapie cu supradozaj de oxigen. Exista o preocupare in randul profesionistilor din spitale in ceea ce priveste riscul marit provenit de la excesul de oxigen. Nivelurile de Concentratie ale Oxigenului- o balanta delicata In cazul bolilor pulmonare cronice obstructive(COPD) oxigenul reprezinta unul dintre pilonii managementului acestei boli, intrucat numele sau implica terapia vitala pe termen lung cu oxigen(LTOT). In cazul acestor pacienti, prea mult oxigen poate cauza imbolnaviri grave si tulburari metabolice. Societatea Britanica pentru Boli Toracice (BTS) recomanda sa nu se depaseasca un nivel de concentratie a oxigenului de 93%. In acelasi timp, terapia cu oxigen trebuie marita, daca concentratia scade sub 90%. Hiperoxia a fost implicata in producerea de toxicitate pulmonara ce duce la stari de la atelactazie pana la procese inflamatorii. Acidoza respiratorie , ce necesita ingrijire intensiva in cazul pacientilor cu COPD= boli pulmonare cronice obstructive, este cunoscuta a avea legatura cu un potential supra dozaj de oxigen(5). Prematurii se afla in riscul de a face Retinopatie de Prematuritate(ROP), daca primesc niveluri inalte de oxigen. Din acest motiv, nivelul de oxigen administrat si setarile ventilatorului vor fi facute astfel incat sa se obtina cele mai bune rezultate. Personalul clinic doreste sa mentina nivelul de concentratie a oxigenului pentru bebelus in limitele parametrilor setati. Hiperoxia- risc de imbolnavire acuta a pacientilor De curand, au inceput sa fie cunoscute riscuri de hiperoxie in cazul pacientilor cu imbolnaviri acute.(2) Pacientii cu boli coronariene se afla in risc crescut, daca oxigenul este folosit necorespunzator. Studiile pe animale au aratat reducerea debitului sangvin catre muschii cardiaci, in special in zonele care au fost deja afectate, datorita deficitului de oxigen(asa cum se intampla in cazul infarctului miocardic- criza cardiaca si/sau atacul de cord). Fluxul sangvin din corp poate fi afectat de debitul cardiac, tensiunea marita a sangelui si rezistenta vasculara crescuta la fluxul sangvin in cazul pacientilor ce au niveluri scazute de oxigen, ce strabat tesuturile organismului. Thomson et al(2) comenteaza studiul lui Rawles(3) et al care spunea ca aceia care au avut debit de oxigen necontrolat( potential in exces) au prezentat un nivel de mortalitate in crestere si probleme de ritm cardiac, spre deosebire de cei care au primit aer. In plus, in cazul studiului lui Ronning et al(4), un numar mai mic de pacienti au trait la un an dupa atacul cerebral, daca acestia nu au avut hipoxie si nu li s-a administrat oxigen- sugerand din nou efectele adverse ale administrarii unei cantitati prea mari de oxigen. Harten et al(6)a studiat terapia cu oxigen ce a urmat dupa operatia de bypass pe arterele coronariene si a aflat ca hiperoxia a produs schimbari semnificative in circulatia sangvina. Acest

lucru era similar cu cele descrise mai sus. Riscurile de hiperoxie au crescut distrugerea tesuturilor cauzate de un episod anterior de hipoxie in cazul nou-nascutilor, Klinger et al(7). Mentinerea unui echilibru delicat Pentru a mentine un echilibru delicat, intre tratamentul cu sub dozaj de oxigen si cel cu supra dozaj, este extrem de important sa detinem tehnici de masurare rapide si neinvazive, la capul bolnavului. Puls oximetria este tehnologia de baza, fiind folosita pe scara larga. Cu toate acestea, nivelul sau de acuratete este uneori pus sub semnul intrebarii si alte ori nu se ridica la nivelul asteptarilor.Unii acorda multa incredere Noii Generatii de pulsoximetre, in cazul carora softurile imbunatatite maresc abilitatea sistemului de a detecta semnalele slabe si zgomotoase. Indiferent cat de sofisticat este softul, acuratetea intregului sistem depinde inca de spectrul emis de led-uri. Studii recente asupra a peste 800 de senzori din 30 de spitale din UK, au aratat ca peste 30% dintre senzorii in folosinta fie sunt defecti, fie prezinta erori ,ce pot creste riscul unui efect advers. Daca proprietatile optice ale senzorului folosit nu sunt cunoscute, atunci fiecare decizie clinica care se bazeaza pe acele date, nu are fundament. Singurul dispozitiv prezent pe piata acum , capabil sa verifice acuratetea senzorului, este Lightman.

S-ar putea să vă placă și