VANT RECE Ah... Bate prea tare vantul, Prea tare pentru sufletul meu amarat.

Si ploua atat de mult , si mi-e frig... Sunt condamnata sa traiesc. Viata ma ucide lent.. Eu nu-s decat un cuget frant. Si-s doar o umbra trecatoare, Un desen nedefinit printre atatea culori. Ah, vantule, tie nu ti-e teama ? Tu de ce poti sa zbori? Ma scurg prea repede si incet.. De fapt, viata se scurge din mine, Odata cu sperantele ucigatoare. Ma resemnez : nu-i pentru mine! Nu sunt creata pentru iubire. "Ah, vantule puternic, nu ti-ai dorit niciodata o imbratisare? Se pare ca noi suntem facuti sa fim singuri... Te rog..spune-mi ca mi se pare. " Gata! Te implor : lasa caldura si soarele sa intre-n mine, Vant al singuratatii, incolor.. As vrea sa stiu ce-nseamna iubire. Daca lacrimile mele ar putea sa te-ncalzeasca Atunci ai deveni o adiere usoara de primavara.. Dar daca asa ne e soarta, te rog, imbratiseaza-ma tu, Poate ca-mi trece, Asa cum esti tu, rece! Sau, lasa-ma sa ma-ncalezesc langa un calorifer, Stiu , imi va incalzi trupul dar nu si sufletul acru, amar.. Mi-e teama..e prea frig pentru mine.. Tu ma urasti ? O, vant drag, eu nu.. Dar funia sperantei , chiar nu tine. As vrea sa ies afara, sa dansez.. Dar puterea ta, suflul tau prea rece, Ma va tine pe loc. As vrea sa inspir aer dulce si cald, Ah, vantule , tu chiar nu ma iubesti deloc ? Eu..am nevoie de iubire, mai mult ca oricand. Dar, vezi tu, e vina ta , TU esti prea rece.. Eu as vrea sa simt iubirea, caldura si soarele Sangele sa-mi pulseze din nou in vene, Inima sa-mi bata... Dar, nu ..tie nu-ti place sa ma vezi razand! Tu vrei sa plang, sa ma afund in mocirla pe care o lasi in urma ta, Sa ma inec cu tine... Poate ca pana la urma ne vom iubi reciproc, Poate ca ne vom multumi.. Eu cu aerul tau glacial, tu cu fiinta-mi calda..

Poate ca voi deveni una cu tine : Tu ma vei preface intr-o statuie inghetata, Iar eu voi ramane ca intotdeauna : resemnata!