Despre milostenie, rugaciune si alte nvataturi Bine vrei sa faptuiesti, fugi de ochii omenesti.

Prin piete fapta ta, lasa, n-o mai trmbita Cum viclenii fac anume, pentru a fi slaviti de lume. n ascuns cu cei saraci, milostenia s-o faci, Stnga sa nu stie fapta, care-o savrseste dreapta. Ce-l ce vede si-n ascuns, ti va rasplati de-ajuns. Nici cnd rogi pe Cel Preadarnic, sa nu fi ca un fatarnic Ce se roaga prin cetate, lumii vrnd sa se arate. n camara ta-ncuiata, roaga pe Cerescul Tata. Nu bolborosi cuvinte, ca pagnii fara minte Care spunnd la vorbe multe, cred ca Sfntu-o sa-i asculte, Stie trebuita ta, Domnul pna-a nu-L ruga! Cnd postesti la fel fa iara, nu mai trmbita prin tara, Cel ce vede toate, stie , socoteala o sa tie . Judeci?... judecat vei fi, te fereste-a osndi Pe acei care au gresit, ca sa nu fi osndit. Iarta si vei fi iertat, cum l-a altii-ai masurat, Tot cu-aceea masura are, Tatal tie sa-ti masoare. Cum vezi fratelui tau pai, cnd o brna-n ochi tu ai? Paiul lui sa-l scoti se poate, brna pna nu-ti vei scoate? Scoate om viclean si rau, brna-nti din ochiul tau Ca dupa aceea sa poti, paiul fratelui sa-l scoti! Toate cele ce-ati voi, sa va faca oamenii Face-ti lor asemenea. Asta-i legea! Este grea? Usa larga n-o cautati, pe cea strmta sa intrati. Largi sunt usa, calea, care duc pe oameni la pierzare Multi pe ele-s dusi de vnt. Strmte, usa, calea, sunt Spre viata de vecie, nu oricare om le stie. Si din minti sa nu fiti scosi de proorocii mincinosi, Care vin n piei de oi, dara lupi sunt pentru voi. Dupa fapte vezi ce-I omul, ca si dupa roade pomul: Nu iei struguri de la spin, nici smochine din ciulin. Cei rai fructe rele fac, cei buni roade care plac. Pomii rai au sa se taie, si-aruncati vor fi-n vapaie. . Doamne, Doamne! ma strigati, ce spun voua n-ascultati Drumu-nchis o sa va fie, spre cereasca-mparatie!... Multi atunci striga-ma-vor, nsa Eu voi zice lor: -Nu va stiu, plecati, pieriti, voi ce rele faptuiti! Cel ce-aude glasul meu, si-mplineste ce spun Eu Neiesind din drumul drept, seamana c-un intelept Care casa si-a zidit, pe o stnca, Si-au venit Ploi, praie mari, umflate Vnturi tari au prins a bate Si grozav lovit-au casa, dar ea locului ramas-a, Far-a fi macar clintita, caci pe piatra a fost zidita. Cela ce-mi aude glasul, dar i rataceste pasul Pe-alte cai, din drumul bun, seamana c-un om nebun Care casa si-a zidit, pe nisip Si au venit Ploi, praie mari, deodata vnturi prinsera sa bata, Si cnd casa i-a lovit, iute ea s-a prabusit. N-a putut deloc sa tie, fiindca n-avea temelie.

Iar cnd a sfrsit Iisus, cele ce avea de spus, Sta poporul n uimire, subjugat de-a lui vorbire. Amin