LATURA SUBIECTIVA PATRIMONIULUI

Facultatea de Stiinte Juridice,Sociale si Politice

Grupa 4

Ocrotirea patrimoniului prin normele dreptului penal a constituit dintotdeauna un obiectiv prioritar al oricarui sistem de drept, patrimoniul reprezentnd o componenta importanta a vietii de zi cu zi a oricarei persoane fizice sau juridice, de care depinde att satisfacerea cerintelor curente, dar mai ales prosperitatea, la nivel individual, precum si micro sau macro-social. Legislatia penala romna, n contextul legislatiilor penale moderne ale Europei, a plasat, n decursul timpului, printre cele mai de seama reglementari juridico-penale infractiunile contra proprietatii (Codul Cuza) sau contra patrimoniului (Codul Carol al II-lea). n actuala formulare a Codului penal romn, intrat n vigoare la 1 ianuarie 1969 i cu publicarile ulterioare pna la nivelul Legii nr. 140/1996, aceste infractiuni au fost comasate ntr-un titlu unic: Infractiuni contra patrimoniului, dupa ce anterior subzistasera doua titluri distincte (infractiuni contra avutului personal sau particular si infractiuni contra avutului obstesc). Raspunznd exigentelor constitutionale care n art. 135 alin. (2) din legea fundamentala stipuleaza ca: Proprietatea este publica sau privata, iar n alin. (3) mentioneaza ca: Proprietatea publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale, Codul penal si alte norme speciale cuprinznd dispozitii penale asigura o protectie corespunzatoare a patrimoniului, indiferent daca acesta este public sau privat, printr-un sistem unic, parificat de reglementari si sanctiuni. Daca n materia dreptului civil patrimoniul presupune totalitatea drepturilor si obligatiilor pe care le are o persoana si care au o valoare economica, n sensul ca pot fi evaluate n bani, sau cu alte cuvinte, totalitatea drepturilor si datoriilor actuale si viitoare ale unei persoane n domeniul dreptului penal, notiunea de patrimoniu are un nteles mai restrns si se refera la bunurile privite nu ca o universalitate, ci n individualitatea lor susceptibila de a fi apropriate de faptuitor prin mijloace frauduloase ori de a fi distruse, deteriorate, tainuite, gestionate fraudulos etc. n acceptiunea legii penale, patrimoniul si drepturile legate de acesta sunt aparate doar n masura n care acestea sunt pastrate n starea n care se aflau pna n momentul activitatii ilicite a faptuitorului. Ulterior executarii actului infractional, valorificarea drepturilor patrimoniale privitoare la acel bun nu mai este posibila, dect doar n masura solutionarii penale a acelei cauze, inclusiv prin exercitarea actiunii civile n cadrul procesului penal.

Latura subiectiva

Toate infractiunile contra sigurantei statului se comit, sub aspectul laturii subiective, cu intentie. Forma de vinovatie cu care se savrsesc infractiunile contra patrimoniului este, de regula, intentia directa sau indirecta. n cazul unor forme agravate ale tlhariei sau pirateriei, vinovatia se poate prezenta si sub aspectul praeterintentiei, iar n mod cu totul deosebit, poate mbraca si forma culpei n varianta distrugerii din culpa. ntr-o pozitie aparte, din punctul acesta de vedere, este doar infractiunea de nedenuntare, care poate fi savrsita att cuintentie, ct si din culpa. La unele infractiuni, intentia este ntotdeauna directa (tradarea), dar la cele mai numeroase infractiuni intentia se poate manifesta si ca indirecta. Existenta si felul intentiei se desprind din nsasi materialitatea faptei, deci ex re. Nu se pretinde, pentru realizarea infractiunilor contra sigurantei statului, existenta unui mobil sau scop (cu unele exceptii), fiind indiferent ce interes l-a animat pe faptuitor sa faca actul prohibit (mobilul, o data dezvaluit si probat, poate servi doar la evaluarea naturii si ntinderii pedepsei aplicate inculpatului). Una din laturile infractiunii care consta in atitudinea constiintei fata de fapta conceputa si urmarile ei. Ea consta in atitudinea psihica a persoanei care a savarsit infractiunea ,atitudine alcatuita din elemente intelective ,afective si volative,pe baza carora se stabileste vinovatia. Elementul subiectiv cuprinde doi factori: constiinta si vointa.In continutul juridic al fiecarei infractiuni trebuie sa se prevada forma de vinovatie necesara pentru ca fapta sa constituie infractiune. Infractiunile comisive se savarsesc de regula, cu intentie, iar din culpa numai cand legea prevede in mod expres acesta (ex. uciderea din culpa). Infractiunile omisive se savarsesc de regula, din culpa si uneori cu intentie . La unele fapte omisive savarsite cu intentie legiuitorul prevede aceasta, in contnutul juridic al infractiunii prin expresiile: neindeplinirea "cu stiinta" a indatoririlor de serviciu, neplata cu "rea-credinta" a pensiei de intretinere etc. Pot avea un patrimoniu numai persoanele ( fizice sau juridice ), deoarece numai ele pot avea drepturi si obligatii. De asemenea, orice persoana ( fizica sau juridica ) are un patrimoniu ( dar numai un singur patrimoniu ), deoarece orice persoana ( fizica sau juridica ) are drepturi si obligatii evaluabile in bani, iar daca nu are bunuri are posibilitatea juridica de a le dobandi. Patrimoniul este ocrotit, in primul rand, printr-un intreg ansamblu de mijloace juridice extrapenale, civile si de alta natura. Impotriva faptelor care prezinta un grad ridicat de pericol social, patrimoniul este ocrotit si prin mijloace energice ale legii penale, aceasta ocrotire realizandu-se prin incriminarea faptelor care ii aduc atingere.

Bibliografie www.E-legix.ro www.euroavocatura.ro