ACADEMIA DE STUDII ECONOMICE BUCURESTI FACULATEA DE MANAGEMENT SPECIALIZAREA ADMINISTRATIE PUBLICA

REFERAT ALOCAREA RESURSELOR IN PERIOADA DE TRANZITIE DE LA SOCIALISM LA CAPITALISM

DANESCU ANTOANETA ALINA GRUPA 222 SERIA A AN II

BUCURESTI 2011

CUPRINS
1. RELATIA NEVOI-RESURSE.4 2. MODELUL ECONOMIC SOCIALIST...5 3. PLANIFICAREA CENTALIZATA6 4. CAPITALISMUL7 5. PRABUSIREA SOCIALISMUL SI DRUMUL SPRE TRANZITIE.9 6. ANEXE ANEXA 1.12 ANEXA 2.13 ANEXA 3.14 ANEXA 4.15

INTRODUCERE

Economia este stiinta deciziilor ce au ca scop imbunatatirea conditiilor de viata1. Economia studiaza modul in care indivizii, firmele si guvernul fac alegeri care determina folosirea resurselor. De ce oamenii studiaza astazi economia? Unii spera ca voir castiga mai multi bani, alti vor sa invete economia pentru a intelege mai bine cum functioneaza si pentru a nu fi considerati ignoranti. Insa, studiul acestei stiinte pare a fi atat de logic si necesar incat am putea trage concluzia ca noi toti ar trebui sa invatam economie. Cultura economica a devenit necesara cetateanului de rand, sta la baza comportmentului sau economic, fara de care nu se poate realiza ca si individ intr-o societate in care accesul la resurse este din ce in ce mai dificil2. Teoria economica a aparut atunci cand unii din inteleptii lumii si-au pus intrebari legate de modul in care sunt realizate si coordonate milioane de tranzactii (vanzari, cumparari, etc) ce iau nastere intr-o economie. Economia explica modul in care actorii economici fac alegeri. Pentru a intelege modul in care alegerile influenteaza folosirea resurselor societatii este necesar sa intelegem cinci concept si anume: compromisurile, stimulentele, schimbul, informatia si distributia. In viata de zi cu zi indivizi sunt pusi tot timpul in fata unei alegeri, iar alegerile implica intotdeauna compromisuri (trade-offs) luarea deciziei de a cheltui mai mult pe un bun ne oblige sa cheltuim mai putin pe altceva. In luarea deciziilor, suntem influentati de stimulente. Daca pretul hainelor va scadea vom dori sa ne cumparam mai multe haine sau daca salariu in domeniul financiar-economic va creste suntem stimulati sa urmam scoli cu profil economic. Atunci cand facem schimburi cu altii aria alegerilor noastre creste iar pentru a adopta cele mai bune decizii, trebuie sa detinem sis a folosim informatia. Alegerile pe care le facem determina distributia avutiei si venitului in societate.
1 2

Curs de economie, Mircea Cosea, editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2003, pag 9 Idei preluate dupa Curs de economie, Mircea Cosea, editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2003, pag 9-12

Cele cinci concepte definesc ideile fundamentale pentru intelegerea economiei.

1. RELATIA NEVOI-RESURSE

Nevoile ceea ce se cere, se impune sa se faca; trebuinta, necessitate, cerinta (conform Dictionarului explicative al Limbii Romane) Nevoile umane reprezinta dorinta de a avea, a sti, a crede si de a ne insusi bunuri. Nevoile economice reprezinta cerinte ale existentei oamenilor ca indivizi si ca membri ai societatii. Satisfacerea presupune sa cumperi si sa consumi bunuri economice. Nevoile au unele trasaturi: a) sunt nelimitate ca numar (exista din ce in ce mai multe nevoi pe masura ce indivizul si societatea se dezvolta ; b) sunt limitate in capacitate ce acopera temporar prin consum; c) sunt complementare (nevoia de avea masina este insotita de nevoia de combustibil); d) sunt concurente (avem in acelasi timp nevoi diferite); e) se sting momentan prin satisfacere. Resursele reserve sau surse de de mijloace susceptibile de a fi valorificate intr-o imprejurare data (conform Dictionarului explicative al Limbii Romane) Resursele sunt elemente ale realitatii utilizate la producerea de bunuri si statisfacerea de nevoi. Principalele tipuri de resurse sunt: a) resursele naturale (darurile naturii- pamantul, padurile, mineralele etc); b) resurse umane, intelectuale si fizice, mostenite si dobandite, pe care economistii le numesc munca; c) resurse materiale (capital) uneltele, masinile si fabricile care sunt folosite in procesul de producere a bunurilor materiale si serviciilor; d) antreprenoriatul, organizarea celorlalte resurse si coordonarea intregului proces de productie. Relatia dintre nevoi si resurse este una de interdependenta. Daca resursele pentru a produce bunuri si servicii nu ar exista, nevoile nu ar putea fi satisfacute. Insa nevoile sunt nelimitate in timp si spatiu in timp ce resursele au ca principala trasatura caracterul limitat. Iar pentru ca
4

aceasta trasatura sa nu afecteze realizarea nevoilor, economistii sunt tot mai preocupati de gestionarea corecta, eficienta a resurselor.

2. MODELUL ECONOMIC SOCIALIST

Comunismul a reprezentat o alternativa de alocare a resurselor pe piata . Au existat variatii de la o tara la alta ale formei de existenta a comunismului, iar sistemul de baza a fost dezvoltat in Uniunea Sovietica3. In comunism, statul este detinatorul mijloacelor de productie- fabricile, pamantul, aproape totul. In regimul comunist statul avea pus la punct o vasta birocratie pentru a stabili ce sa fie produc, cum sa se produca si cat sa se produca. Spre exemplu, in cazul automobilelor, statul stabilea cate masini vor produce, daca vor avea doua sau patru usi si asa mai departe. Astfel cunosteau cantitatea de otel necesara pentru a produce aceste autoturisme. Se faceau calcule precise privind resursele de care aveau nevoie. Apoi, statul calcula resursele de fier de care aveau nevoie. Aceste calcule permiteau stabilirea cantitatilor produse din fiecare bun. Rationamentul era reluat in sens invers pentru a se determinat, mai apoi, numarul de uzine care vor trebuie sa fie construite in economie. Conducatorilor acestora li se stabilea dinainte norme de productie. Fiecarei fabric i se stabileau anumite intrari de factori de productie care sa fie utilizati in vederea obtinerii productiei. Sistemul era cunoscut sub denumire de planificare centralizata. Alocarea de resurse (ciclul productie repartitie consum) fiind realizata pe baze administrative, se elimina orice forma de concurenta intre intreprinderi. Productia este preluata prin sarcinile de plan, fara sa se tina cont de cerintele de consum, ceea ce determina mentinerea in activitate a tuturor intreprinderilor, fara sa se tina seama daca acesta sunt sau nu eficiente si rentabile. Intreprinderile ce inregistreaza pierderi sunt mentinute pe piata de catre stat prin subventii de la buget pentru a preintampina aparitia dezechilibrelor economice, cum ar fi somajul, fiind ascuns prin mentinerea in activitate a unor locuri de munca artificial finantate. Incercare de a preveni aparitia somajului prin subventionare a fost una din cauzele incapacitatii modelului economic socialist de a fi eficient si competitive, ceea ce a condus la disparitia lui istorica4. La nivelul societatii, aceasta practica determina o incapacitate de acumulare si de ridicare generala a nivelului de trai. Atat intreprinderile, cat si muncitorii sunt lipsiti de motivatii materiale in vederea cresterii productivitatii si calitatii activitatii lor. In tarile cu e economie socialista statul stabilea si nivelul preturilor si al salariilor. Cetateni trebuiau sa aleaga ce sa cumpere, insa pentru multe dintre bunuri functiona sistemul de rationalizare. In aceste conditii era permisa doar achizitonarea anumitor cantitati din diferitele bunuri. De cele mai multe ori aparea un deficit de oferta, in special pentru bunurile de consum iar populatia era nevoita sa stea la coada pentru a-si procura bunurile alimentare de zi cu zi, iar pentru achizitonarea locuintelor sau automobilelor listele de asteptare erau stabilite pe luni de zile.
3 4

Economie, Joseph E Stiglitz, Carl E Walsh, editura Economica, Bucuresti, 2005, pag 754 Idei preluate dupa Curs de economie, Mircea Cosea, editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2003

3. PLANIFICAREA CENTRALIZATA Din dorinta de a nu fi etichete economiile din regimurile comuniste ca fiind socialiste acestora le se da denumirea de economii planificate centralizat. Planul este mecanismul de coordonare opus pietei. Un plan fiind un set de tehnici folosit pentru a determina cai de actiune viitoare ce trebuie urmate pentru atingerea unor obiective date in conditii de maxima coerenta si eficienta. Intr-o economie socialista, planul are character obligatori, acoperind intreag activitate economica. Autoritatile politice sunt cele ce iau deciziile. Implementarea planului este controlata si face obiectul sanctiunilor legale si politice. Planul este impus unui numar mare de organisme executive, cum ar fi ministerele si departamentele, intreprinderile, agentiile locale, etc. In tarile socialiste, planul era considerat ca fiind un instrument care trecea totul sub controlul partidului. In anii 60, eficienta economiei planificate era in scadere iar autoritatile de partid au incercat sa reformuleze mecanismul prin introducerea unor elemente ce tineau de economia de piata5. Insa aceasta abordare nu a tinut cont de incompatibilitatile existente intre economia planificata si cea de piata, atat la nivelul mecanismelor de functionare, care erau total diferite ci si la nivelul sistemelor din care cele doua economii fac parte si anume, economia planificata face parte dintr-un sistem bazat pe monopolul partidului asupra puterii. Procedurile de planificare acoperau diferite perioade de timp, cinci ani, un an, un trimestru, o luna. Insa cel mai important plan, din punct de vedere al obligativitatii, era planul anual. Procesul de planificare parcurgea mai multe etape, dintre care cea mai dificila era elaborarea balantelor materiale. O balanta este un tabel ce identifica sursele de aprovizionare si utilizarile pentru produse individuale sau grupe de produse. Ea reprezinta productia autohtona interna, pe partea de aprovizionare, si utilizarile externe (productie intermediara, investitii, consum), pe partea utilizarii. Cele doua parti ale balantei nu se egaleaza decat intamplator, balanta este obtinuta prin ajustari interne iterative (cresterea productiei, eliminarea unor utilizari finale sau intermediare) si numai apoi prin ccomert exterior (importurile sporesc resursele; exporturile asigura o utilizare a excesului de productie). Tabelul 1 ofera un exemplu de balanta simplificata. Balantele erau elaborate mai intai pentru intrarile materiale si apoi pentru masini si echipamente si, in final, pentru bunuri de consum manufacturate. Tabelul 1 Balanta materiala simplificata Resurse 1. Productie interna 1000 2. Importuri 200

Utilizari 1. Intrari folosite pentru productie 2. Investitii 3.Consum 4.Exporturi

500 250 150 300

Tranzitia la economia de piata, Dan Anghel Constantinescu, Anca Iordache, Mihaela David, Colectia nationala, Bucuresti, 2001

Total

1200

Total

1200

Sursa: Tranzitia la economia de piata, Dan Anghel Constantinescu, Anca Iordache, Mihaela David, Colectia nationala, Bucuresti, 2001, pag 17 4. CAPITALISMUL Capitalismul este tratat de catre majoritatea cercetatorilor ca un sistem economic, chiar daca modul de abordare a evolutiei sale istorice este diferit. Karl Marx analizeaza capitalismul ca pe un mod de productie in care raportul social fundamental este de tip salarial si ajunge la concluzia ca se poate vorbi despre un sistem capitalist numai cand o parte importanta a populatiei nu poate supravietui decat daca isi vinde forta de munca. Deci, concluzia lui Marx este aceea ca esenta sistemului capitalist o reprezinta transformarea fortei de munca in marfa6. Aceasta concluzie il conduce pe Marx la afirmatia conform careia nu orice productie de marfuri este in mod obligatoriu si capitalista. Pot exista schimburi de marfuri si intre producatori independenti care folosesc propria lor munca, fara a face apel la munca salariata. Pentru Marx, capitalismul este un mod de productie (sistem) care asigura o dezvoltate si o inovare importanta a mijloacelor de productie. Organizatia Natiunilor Unite si principalele institutii financiare international erau de parere ca sistemul capitalist este sinonim cu ansamblul institutiilor si mecanismelor economiei de piata. Aceasta opinie se apropie de cea a curentului de gandire liberala ce considera sistemul capitalist ca fiind un ansamblu structurat pe principiile pietei a unor elemente dintre care cele mai importante sunt: Proprietatea private asupra capitalului si tuturor elementelor adiacente procesului de productie; Libera initiative si libertatea intreprinzatorului; Dreptul de transmisie a patrimoniului prin succesiune sau mostenire; Reglarea activitatii economice prin mecanismele pietei; Descentralizarea financiara si decizionala.

Principal caracteristica a sistemului capitalist este considerate a fi maniera sa de autoreglare prin mecanismul preturilor. Un alt punct de vedere asupra capitalismului apartine lui J. Baechler, care pune accentual, in definirea sistemului capitalist, pe factoriide natura politica si cultural, considerati a fi prevalati fata de cei economici. Astfel, J. Baechler considera ca exista o suprapunere conceptual perfecta
6

Curs de economie, Mircea Cosea, editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2003, pag 254

intre sistemul capitalist si dezvoltare economica deoarece politicile economice de dezvoltare pot fi identice in diferite tari, dare le nu asigura o dezvoltare economica reala decat in conditiile existentei unui regim politic democratic caracterizat, in mod obligatoriu, prin doua elemente: libertatea individuala si respectarea cadrului legal7. Istoria evolutiei capitalismului ca si realitatea prezentului arata ca tipul ideal de sistem a imbracat diferite forme concrete, in functie de locul sau perioada in care sunt analizate, unele dintre aceste forme s-au constituit in modele. Modele ce prezinta atributul unor succese reale in optimizarea procesului de alocare a resurselor si de ridicare a conditiilor generale de viata materiala si sociala. Apartenenta la sistemul capitalist se exprima prin urmatoarele categorii de baza a relatiilor de interdependent dintre elementele constitutive: Independenta agentilor economici prin recunoasterea si garantarea proprietatii private a rezultatelor acesteia; Interdependenta agentilor economici prin respectarea deplinei libertati economice; Interdependenta agentilor economici in exculsivitate prin relatii de piata guvernate de principiile concurentei.

Diferentele care apar se exprima prin modul cum sunt concepute si acceptate de catre elementele constitutive urmatoarele categorii de baza a relatiilor de interdependenta: Interdependenta intre stat si piata; Interdependent agentilor economici in organizarea sistemului productive; Interdependenta agentilor economici in procesul de redistribuire a veniturilor.

Exemplul oferit de patru tari cu o economie capitalista dezvoltata este repezentativ in ceea ce priveste modelele diferite pe care le aplica. Statele unite ale Americii (anexa 1) Suedia (anexa 2) Franta (anexa 3) Japonia (anexa 4)

Curs de economie, Mircea Cosea, editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2003, pag 255

5. PRABUSIREA SOCIALISMULUI SI DRUMUL SPRE TRANZITIE Inca din anul 1985, Uniunea Sovietica si alte state socialiste adopta o noua politica denumita perestroika (restructurare) intr-un climat de glasnost (transparenta). Scopul acestei actiuni era de a realize asa numita economie socialista de piata. Aceasta incercare nu a reusit iar in toamna anului 1989 ceea ce se numea sistemul socialist mondial dispare, fie intr-o maniera violent ( cum a fost cazul Romaniei), fie pasnic (revolutia de catifea din fosta Cehoslovacie). Zidul Berlinului este daramat si se realizeaza reunificarea celor doua state germane (Republica Ferderala a Germaniei si Republica Democrata Germana). Dupa o ultima incercare de restructurare, Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice se destrama in 1991. Sfarsitul anului 1989 si inceputul anului 1990 marcheaza, astfel, una dintre cele mai mari si mai profunde schimbari geopolitice cunoscute in istoria moderna, care a dus la incetarea razboiului rece si la eliminarea barierelor economice, politice, culturale si informationale intre Estul si Vestul Europei. Din momentul disparitiei sistemului socialist mondial, a structurii politice bazate pe totalitarismul partidelor de tip communist, fostele tari socialiste au intrat intr-o perioada de profunde transformari economice, sociale si politice care are drept obiectiv tranzitia de la economia de comanda (cu conducere centralizata) la economie de piata. Definind termenul de tranzitie ca pe un proces de trecere lenta sau brusca de la o stare la alta, de la o situatie la alta, Dictionarul explicative al Limbii Romane lasa sa se inteleaga ca acest fenomen insoteste permanent viata si activitatea oamenilor pretutindeni. Aceasta inseamna ca, atat la nivelul unui individ cat si la nivelul unui sociogrup sau al unei colectivitati, tranzitia apare ori de cate ori conditiile existente impun schimbari, ea constituind forma normala de evolutie, de adaptare la schimbarile aparute in mediul natural sau cel creat de om8. Dupa anul 1989, tranzitia din Romania s-a dorit a fi un process de transformari radical in structurile proprietatii si proceselor economice, vizand trecerea de la proprietatea preponderent de stat la cea preponderent private, instaurarea concurentei si liberei initiative.

Dimensiuni contemporane ale dezvoltarii durabile si competitive, Dumitrache Caracota, Constantin Razvan Caracota, editura ASE, Bucuresti, 2004, pag 177

CONCLUZII Intre sistemul socialist si sistemul capitalist exista numeroase deosebiri, deosebirea esentiala rezida in tipul de proprietate care le caracterizeaza in mod predominant. In timp ce modelul capitalist se caracterizeaza prin predominarea tipului de proprietate private, iar modelul socialist se bazeaza pe tipul de proprietate colectiva asupra factorilor materiali ai productiei. Principala consecinta a acestei deosebiri o reprezinta modul in care sunt alocate resursele necesare acoperirii nevoilor pe care le are societatea. Modelul capitalist aloca resursele prin intermediul raportului dintre cerere si oferta exprimat pe piata, iar modelul socialist aloca resursele pe baza unor decizii administrative care exprima modul in care statul a stabilit centralizat sistemul si principiile de ierarhizare a prioritatilor. In concluzie, in sistemul socialist productia raspunde unor nevoi stabilite in mod administrative la nivel central, spre deosebire de capitalism unde raspunde semnalelor transmise de catre piata ca urmare a dinamicii preturilor. Deci, nevoile cetatenilor sunt satifacute si resursele sunt alocate in mod eficient si optim intr-o economie capitalista, in timp ce in economiile socialiste nu se tine cont de nevoile reale ale cetatenilor si astfel apar nevoi nesatisfacute si o alocare ineficienta a resurselor.

10

BIBLIOGRAFIE
Dumitrache Caracota, Constantin Razvan Caracota, Dimensiuni contemporane ale dezvoltarii durabile si competitive, editura ASE, Bucuresti, 2004

Dan Anghel Constantinescu, Anca Iordache, Mihaela David, Tranzitia la economia de piata, Colectia nationala, Bucuresti, 2001

Mircea Cosea, Curs de economie, editura Tribuna Economica, Bucuresti, 2003

Joseph E Stiglitz, Carl E Walsh, Economie, editura Economica, Bucuresti, 2005

Catedra de economie si politici economice, Economie, editia a VIII-a, editura Economica, Bucuresti, 2009

11

ANEXA 1

STATELE UNITE ALE AMERICII

1. Politici (protectie) sociale 1935 Social Security Act (SSA): Finantarea cheltuielilor de sanatate pentru persoanele de varsta a treia (medicare) si a persoanelor defavorizate (Medicaid); - Introduce sistemul securitatii sociale pentru functionarii publici. Cresterea bugetului SSA sub presedintele Kenedy si Johnson. Reducerea bugetului SSA sub presedentia Reagan concomitent cu cresterea rolului fonfurilor private de pensii si asistenta sociala. Revenirea sub presedentia Clinton la o finantare publica a SSA concomitent cu mentinerea rolului principal al fondurilor private. 2. Politici de redistribuire a veniturilor Tendinta permanenta de reducere a presiunii fiscal. Fiscalitatea este bazata prioritar pe venit. 3. Procent de prelevare (% PIB) 27,9%

12

ANEXA 2

SUEDIA

1. Politici (protectie) sociale 1930: Introducerea celui mai complet sistem public de protectie sociala: - Sistem de pensionare flexibil; - Locuinta gratuita pentru persoanele de varsta a treia; - Asigurare medicala; - Asistenta familiara; - Asistenta mama si copil; Protectie contra somajului prin programul gratuit de educatie permanenta. 2. Politici de redistribuire a veniturilor Cheltuielile sociale sunt in mod majoritar suportate de catre buget. Intreprinderile participa intr-o mica masura. Fiscalitatea este mare desi exista tendinta reducerii ei, in principal, prin micsorarea impozitului pe venit. 3. Procentul de prelevare (%PIB) 51,9%

13

ANEXA 3

FRANTA

1. Politici (protectie) sociala 1930 Sistem de securitate sociala obligatorie pentru aproximativ 30 % din populatie. 1945 Sistem de securitate sociala bazat pe : Generalizarea asistentei pentru toate categoriile si pentru totalitatea riscurilor (somaj, boala, handicap etc); - Uniformizarea prestarii de servicii indiferent de cuantumul veniturilor; - Autonomia casei de sanatate; - Autonomia bugetului pentru alocatii familial; 2. Politici de redistribuire a veniturilor Serviciile sociale sunt finantate in mod majoritar din cotizatii calculate pe baza salariului brut, platite de catre angajat si angajator, reprezentand 80% din totalul impozitelor prelevate. Fiscalitatea este de tip indirect cu tendinta de a reduce TVA si de a mari impozitele locale. 3. Procentul de prelevare (%PIB) 45,7%

14

ANEXA 4

JAPONIA

1. Politici (protectie) sociale Protectie sociala limitata: -cheltuielile cu protectia sociala sunt, la nivelul PIB, la jumatatea celor din Franta si inferioare tarilor din UE. - nivelul mediu al pensiei nu depaseste 45% din salariul mediu. Protectia sociala este in mod majoritar asigurata printr-un nivel ridicat al economiilor populatiei si prin societatile de asigurare. 2. Politici de redistribuire a veniturilor Fiscalitatea este de tipul impozitarii directe, dar cu o repartizare aproximativ egala pe angajat si angajator. 3. Procentul de prelevare (% PIB) 28,5%

15