i deodat-ncepu s fulguie.

n lumina dulce a singurului bec din scuar, atrnnd, violet i singuratic, de stlp, fulgii se mbulzeau mai repede, apoi mai ncet, alburii la intrarea n globul difuz de lumin, aproape negri la mijloc i din nou alburii spre pmnt. Simeam atingerea lor invizibil pe buze i pe gene, pe cnd la dou-trei ferestre de la casele negustoreti din jur se fcu lumin. Prin aerul fr culoare, nspicat cu gheaa umed a fulgilor, m-am ndreptat ctre blocul care prea acum un mare sloi negru ridicat n cerul ceos. Am intrat pe o porti lateral, strjuit de dou contoare de gaz ca de dou animale himerice. Am cobort cteva trepte care duceau spre demisol. Pe tot culoarul vopsit n verde lumina un singur bec galben, nu mai puternic dect o lumnare. De-a lungul culoarului, care cotea imprevizibil, se ntindea lng tavan, o eav de fier bandajat din loc n loc cu chit rou i cnep. Cmrue cu ui prnd ca de carton senirau n stnga i-n dreapta. La zgomotul pailor mei se deschidea cte o u, de dup care se cscau spaii strmte i calde, cu cte un brbat doar n chiloi i maieu, femei n capoate bnd cafea din ceti ciobite, vreo btrn cu broboada scoas atrnat pe sptarul scaunului, aa nct i se vedeau cele dou cozi de pr crunt, lungi pn la clcie... Am ajuns la piciorul scrii n melc care duce spre parter i etaje. Am urcat-o. Fiecare palier avea o alt culoare a dezolrii. Ui negre ca de morg, tblie emailate, mult mai mari dect ar fi fost necesar, cu numerele apartamentelor, vizoare de alam mirosind metalic. Arbuti vetejii i duhoarea covoraelor de iut. La ultimul etaj nu mai era nici o u. Doar pereii goi, cu pielia verzuie, sub un bec chior. O scri cu cteva trepte de metal ducea ctre ieirea pe terasa blocului. Minusculi i rapizi fulgi de zpad cdeau nuntru i se topeau pe mozaicul podelei. Am ieit pe teras i am rmas ncremenit. O ar a melancoliei mi se ntindea nainte. Mircea Crtrescu, Orbitor, Bucureti, Humanitas, 1996, p. 24.