Apostol Dan - Disparitii Neelucidate in Marile Razboaie

Dan Apostol
Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie
cunotine
J 5
la ndemn
cartea de buzunar
Editura cartea de buzunar Toate drepturile rezervate. Orice reproducere, integral sau parial, prin orice mijloace, efectuat tar consimmntui editurii este ilegal si constituie un delict sancionat de Legea Dreptului de Autor si de Codul Penal.
Coordonator: Dan Apostol SGR: Titel Folea Secretar de redacie: Mirela Ctlinoiu Redactor: Rodica Bretin Tehnoredactor: Cristian Dinu Coperta I: Cristian Dinu
Director Marketing/Publicitate: Georgeta Moldovan Consultant redacional: Tudor Octavian Descrierea C1P a Bibliotecii Naionale a Romniei APOSTOL, DAN Dan Apostol
Difuzare: Str. Comana nr. 50, Bucureti, sector 1 Tel/fax: 222.89.84 email: nmp@xnet.ro
NDC Grup 2000 SRL
Librria NOI
Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie / Bucureti: cartea de buzunar

Bibliogr', ISBN 973-8351-22-7 001.94
P-a Presei Libere, nr. 1, Casa Presei Libere, Corp C, Parter, Bucureti, Sector 1 Tel: 205.72.00; Fax: 205.72.20; Email: office@ndc.ro
Tiprit la:
CoPrlnt Tel.: 490.82.41 fax: 490.82.43 e-mail: vanzari@imp.ro
Str. Tokio nr. 1, Bucureti, sector 1 C.P. 135-O.P. 13 Telefon: 230.20.53, 230.20.52 Fax: 230.20.53 Mobil: 0744.379.859 E-mail: office@cdb.ro www.carteadebuzunar.ro www.cdb.ro Contact: Titel Folea (SGR)
Editura cartea de buzunar
Editura PUNCT Bd. Timioara, nr. 139, Bucureti, Sector 6 Telefon: 211.58.04, 212.03.47' Fax: 212.03.48 Email: paideia fx.ro
DISPRUI IN NEANT Rzboinici pentru Eternitate Misterul Regimentului Norfolk Pierdui n Abisul Albastru Naufragii n Dimensiuni Paralele Echipaje spectrale
RZBOINICI PENTRU ETERNITATE

creeaz, fr ndoial, condiii ideale pentru ca indivizi Rzboiul singulari, grupuri de oameni sau animale, precum si tehnic de lupt (tunuri, blindate, avioane, nave) s dispar mai mult sau mai puin fr urm, nghiii de vltoarea evenimentelor. Dar exist consemnate, n analele militare, unele cazuri att de stranii, nct, de-a lungul timpului, au rezistat oricror ncercri de a le atribui unor cauze ct de ct logice. Printre ele se numr si dispariii de trupe numeroase si bine narmate, care plecaser la atac si nu au mai fost gsite niciodat, cazuri relatate n cronicile, presa ori n arhivele vremii si analizate n numeroase lucrri, printre care enciclopedia "Le Grandes Enigmes" (Larousse, 1992) si "Disparitions Mysterieuse" de Patrice Gaston, aprut la Paris n 1973.
Secolul XII a fost realmente tumultuos pentru Orientul Mijlociu. Europenii, ieii din noaptea Evului Mediu timpuriu, ncepeau s-si fac simit prezena economic si militar n bazinul mediteranean, ncercnd s recucereasc teritoriile stpnite cu un mileniu nainte de Imperiul Roman, ajuns la apogeul puterii sale. Dar n faa lor se ridica o ameninare redutabil, chiar dac nu si nou: Islamul, al crui steag era purtat de arabi si de turcii selgiucizi. ncepute si duse n numele credinei, Cruciadele nu vor fi altceva dect aventuri militare al cror rezultat concret va rmne slbirea Europei tocmai n momentul cnd dou pericole cumplite se artau la orizont: mongolii si turcii otomani. De pe urma sngelui vrsat de cruciai aveau s profite, totui, negustorii si nvaii. Primii datorit unui torent de mrfuri care se va revrsa asupra Europei lacome de nouti, ceilali prin tezaurele de informaii, cunotine si idei novatoare, venite din Orient la timp ca s mprospteze aerul sttut al celor apte secole de nchistare dogmatic meninut cu o mn de fier de ctre Biseric.
Rzboinici pentru Eternitate

n aceast atmosfer a aprut, n 1119, Ordinul Cavalerilor Sraci ai lui Christos. Fondatorii si, doi cruciai francezi, Hugues de Payns si Geoffroy de Saint-Omer, au primit de la Baldouin II, regele Ierusalimului, cu titlu permanent, un domeniu ce se ntindea exact pe locul unde fusese Templul lui Solomon si, curnd, Ordinul a devenit cunoscut ca fiind al "Templierilor". Dei n statutul lor iniial (1128) Miles Christi ("Cavalerii lui Christos") aveau menirea "de a apra pelerinii din ara Sfnt de pgni, briganzi si jefuitori", depunnd jurmnt de srcie, castitate si renunare total la cele lumeti, deci devenind de fapt clugri -soldai, curnd przile din lupte s-au nmulit. S-a creat astfel obinuina, preschimbat repede n necesitate, n doar dou decenii, Ordinul Templierilor avea s evolueze ntr-o formidabil organizaie economico-militar, cu 9.000 de commanderies (domenii echivalente senioriilor feudale, avnd ca punct nodal un castel sau o abaie puternic fortificat), rspndite n Anglia, Frana, Imperiul German si Orientul Latin. Fiecare domeniu poseda o for militar de 100 pn la 1.000 de cavaleri si oameni de arme, fiind condus de un comandor. Acetia nu ddeau socoteal dect Marelui Maestru i secundului su, care, din Templul de la Ierusalim, nu rspundeau dect n faa Papei, ceea ce nu-i fcea prea populari printre capetele ncoronate ale Europei. n Orient ns, conductorii micilor regate cretine nu i permiteau luxul "crizelor de autoritate". Luptau ca s supravieuiasc, mpotriva unui duman mai bine adaptat terenului si realitii: Egiptul dinastiei fatimide. Semnificativ a fost, n acest context, eecul Cruciadei a H-a (1147-1149), n care armatele franceze ale regelui Ludovic VII i cele germane ale mpratului Conrad III s-au vzut nfrnte, pe rnd, la Dorylaeum, Laodicea i Damasc, n nord (de turcii selgiucizi) i la Askalon, n sud (de trupele fatimide). Abia la 19 august 1153, noul rege latin Baldouin III reuete o victorie spectaculoas, cucerind Askalonul (situat la grania teritoriului fatimid pro-priu-zis) i inaugurnd seria unor biruine cretine consecutive ntre anii 1154 si 1170, la care au participat din plin contingentele disciplinate i bine antrenate ale Templierilor. Astfel au fost ocupate o serie de fortree fatimide care jalonau calea spre Damasc - si aa a crescut necontenit bogia si reputaia Ordinului. Un asemenea atac avea s fie si cel din 21 septembrie 1154, cnd trei templieri englezi i 180 de soldai cuceresc prin surprindere, ntr-un raid

nocturn, cetuia prinului Assad Al Sayef, situat Ia 180 km nord de Askalon, n plin desert pietros. Cei aproape 1.000 de soldai fatimizi n-au avut nici o ans, mai mult de jumtate pierind n somn, iar restul luptndu-se zadarnic pn n zori, doar ca s moar, mpreun cu prinul lor. Ce a urmat dup masacru se gsete n dou scrisori ale Magistrului Roncelinus (autorul faimosului "Botezul Focului", statutul secret al Templierilor, redactat n 1240). Cavalerii, ir Gilles of Northwood, ir Reginald of Bolturnell i ir Galwin of Warren-Oaks s-au certat pentru prad (se pare, considerabil) i, mai ales, n legtur cu soarta a dou prizoniere mai... deosebite. Layla si Anaka, fiicele prinului Al Sayef, nu artau deloc asemeni arboaicelor, nalte, cu pielea alb, prul rou si ochii verzi, trdau originea european, ba chiar nordic. Era evident c mama lor fusese o cretin ajuns sclav la fatimizi i ir Gilles, mai tnr i mai impresionabil, s-a ndrgostit pe loc de amndou. Venit de curnd n Ordin, ir Gilles nu cunotea obiceiul multor templieri de a ntreine adevrate haremuri cu femei sarazine si chiar evreice, luate prizoniere n Egipt si Siria si revndute apoi tot arabilor, dup ce-i pierdeau farmecul sau atracia noutii. Aa c, atunci cnd ceilali doi cavaleri au vrut s le siluiasc pe nobilele captive, s-a opus vehement. Schimbul de replici tioase a dus la o ncierare - iar ir Gilles era superior n mnuirea armelor si avea de partea sa majoritatea soldailor, al cror respect l ctigase n doi ani de campanii nentrerupte. Astfel s-a fcut c, a doua zi, ir Reginald si ir Galwin au prsit cetatea cu 35 de oameni si cu 10 sipete de argint, cntrind 165 de kilograme. De pe ziduri i priveau 112 soldai loiali lui ir Gilles i cele dou femei de la care pornise totul. Fapt absolut neobinuit pentru acele timpuri, tnrul cavaler englez le druise libertatea celor cteva sute de brbai, femei i copii capturai, ce se grbiser s plece; dar fiicele lui Al Sayef, dei libere, au preferat s rmn cu el. Este de neles furia si ura nvinilor, umilii n ochii soldailor i exasperai de sptmnile marului prin desert, n care au pierdut jumtate din caii ce crau argintul. Aa nct, ajuni la commanderia din Askalon, au nscocit o nclcit poveste de magie neagr, jurnd c ir Gilles fusese nrobit
s*?

de diavoliele rocate crora ei le vzuser limpede... cozile miscndu-se sub vesmintele de vluri transparente, menite s nu ascund nimic. Comandorul din Askalon era militar vechi, prea puin impresionabil si, aidoma celor mai muli templieri, rdea de superstiii, privind religia (oricare ar fi fost ea) ca pe un praf aruncat n ochii mulimilor. Dar cetatea era necesar ca baz n campania sirian. Iar ir Reginald si ir Galwin pretindeau c tezaurul prinului coninea aur, mult aur.
Brutalitatea nejustificat a cruciailor occidentali i -a fcut temui si uri n tot Orientul Mijlociu, din Constantinopol pn n Cairo. Masacrarea a zeci de mii de civili dup cucerirea Ierusalimului (1099), Accrei (1191) si Constantinopolului (1204) vor rmne pete de neters pe blazonul istoriei cavalerilor medievali europeni. Dar ir Gilles of Northwood mai credea nc n legenda lui ir Lancelot of the Lake, aprtorul celor slabi...
n zece zile, o for de 600 de soldai si 30 de cavaleri, condus de comandor, pornea spre cetate. Au gsit-o mut, cu porile nchise. Dup ce le-au drmat cu securile, odat nuntru, oamenii s-au simit imediat apsai de tcerea intens, aproape perceptibil fizic, ce domnea ntre ziduri. Nici o fiin vie, nici un cadavru, n sala tezaurului, treizeci de sipete cu argint si aur - dar nici o urm de lupt, nici o pat de snge. Cei 115 oameni dispruser cu armele, armurile, caii si ntreg echipamentul. S-a presupus c dezertaser - ns fr s ia cu ei aurul? Sau fusese att de mult c nu-1 putuser cra pe tot? Si de ce erau porile ferecate pe dinuntrul. n sala tronului, comandorul a gsit steagul verde al Profetului si steagul cu cruce al Ordinului uitate alturi, pe podea. Iar dintr-o alt ncpere, soldaii au adus o plac oval de faian pe care erau pictate chipurile celor dou tinere surori (fapt extrem de curios, cci religia musulman interzice reproducerea imaginii oamenilor) si mnuile de zale avnd blazonul lui ir Gilles: un vultur cu aripile desfcute, gata s-si ia zborul... Ce s-a ntmplat cu soldaii, cavalerul si femeile? Au plecat oare spre Europa pe drumul terestru (prin nord, riscnd s cad n minile selgiu-cizilor) ori pe ap, peste Mediterana? Dar de unde au gsit nave disponibile? Si de ce au abandonat o parte sau tot tezaurul? Nimeni nu va ti vreodat, dar incidentul n-avea s rmn singular.
n anul 1707, n plin rzboi de succesiune la tronul Spaniei (1702-1714), o coloan de 4.000 de infanteriti cu 12 tunuri a pornit printr-o trectoare din Munii Pirinei (Spania). Aparineau armatei arhiducelui austriac Carol de Habsburg (care i disputa coroana regelui Filip al V-lea de Bourbon) si urmau s cad asupra trupelor spaniolo-franceze din spate, prin surprindere. Trei zile mai trziu, un escadron de 300 de clrei este trimis n ntmpinarea coloanei, care nu apruse pe cmpul de lupt. Timp de o sptmn, cavaleritii austrieci i caut asiduu camarazii, ntr-o zon montan complet nelocuit: nici o urm a miilor de oameni bine echipai si bine narmai (dup standardele epocii) nu a putut fi gsit. Dispruser cu tunuri, arme i bagaje. Nu s-au descoperit cadavre, nu au aprut dezertori, iar arhivele

armatei lui Filip al V-lea nu conin vreo referire ia o eventual ciocnire n zona si n perioada respectiv. Nici o explicaie plauzibil nu a rezultat n urma cercetrilor contemporane si ulterioare asupra acestui caz...
Anul 1825. Grecia. Pe coasta de nord a Golfului Petras de la Marea Ionic se aud tunurile de la Missolonghi. Cetatea martir, ce rezistase cu succes asediului turc din 1822, era din nou nconjurat, de ast dat de trupele egiptene. Dar pn aici se ajunsese dup un drum lung si sinuos. La Epidaur, n ziua de 13 ianuarie 1822, Adunarea Naional a delegailor din toat Grecia proclam oficial independena patrjei si nceputul luptei de guerill mpotriva armatelor otomane. Rscoala se ntinde ns doar n Moreea, iar turcii asediaz portul Chios (Marea Egee), l cuceresc si masacreaz circa 10.000 de brbai, femei si copii, lund n robie ali 15.000. Dei scandalizate, puterile europene nu intervin, neputndu-se pune de acord la o mprire a Imperiului Otoman ntre ele. Si astfel, grecii continu s fie mcelrii. Dar curentul romantic de exultare a culturii si civilizaiei clasice elene, lansat de intelectualii francezi, englezi si germani, cu contribuia nevzut ns omniprezent a banilor cheltuii generos de armatorii si negustorii greci din Occident, ncepe s agite opinia public european. Tineri voluntari si mici cantiti de arme pornesc spre insulele de la Marea Egee - ajutor nesemnificativ n comparaie cu ce le pregtete Imperiul Otoman insurgenilor. La 10 iulie 1824, o flot de 63 nave de rzboi si 100 de transport ridic ancora din portul egiptean Alexandria, avnd la bord 16.000 de soldai, echipai si antrenai dup model francez si condui de Ibrahim (fiul lui Muhammad-Ali, viceregele Egiptului). In februarie 1825, armatele invadatoare debarc n Peloponez, zdrobind rezistena elen n dou luni si ncepnd, la 25 aprilie, asediul portului Missolonghi. In Italia, Frana, Germania, Anglia, Suedia (si chiar SUA) se constituie "Comitetele pentru independena Greciei", care trimit arme, bani si voluntari. Guvernul elen a fost destul de nelept pentru a cumpra tunuri si a angaja mercenari francezi (majoritatea foti militari napoleonieni), care se dovedesc un ajutor nepreuit n reorganizarea si instruirea rsculailor.
10
Tocmai aceti oameni au fost protagonitii unui incident absolut straniu, care n-a avut parte de mult publicitate. n cursul anului 1824, la Missolonghi sosiser muli voluntari englezi, unii alei chiar de lordul Byron. George Cordon, al aselea baron de Byron, poet romantic celebru, fusese ctigat pentru cauza libertii elene si venise la Missolonghi cu o nav echipat pe cheltuiala sa, aducnd 1.000 de puti, dou tunuri si 40 de tineri nobili, dornici s moar pentru un ideal. Dar cel dinti avea s-si gseasc sfritul chiar Byron, rpus de malarie nainte de nceperea propriu-zis a luptelor. Prin contrast cu entuziatii ns complet neexperimentaii englezi, cei 500 de mercenari francezi erau oameni de 35-50 de ani, toi veterani ai "Grand Armee", care luptaser decenii la rnd, din Egipt pn n Rusia. Purtndu-i cu mndrie uniformele i decoraiile napoleoniene (interzise n Frana Restauraiei Bourbone), artileritii si infanteritii din Vechea Gard puteau fi vzui pretutindeni n centurile de aprare ale oraului, unde era pericolul mai acut. Deja trupele egiptene nvaser c este mai bine s ocoleasc locurile n care zreau uniforma albastr i chipiul nalt, negru, al "rzboinicilor din Frankistan". La nceputul lunii august 1825, un atac al lui Ibrahim a dus la ocuparea unor vechi bastioane din partea de nord a portului. Dei la o oarecare distan de fortificaiile principale, cele trei forturi, situate pe un deal de 200 de metri nlime, permiteau artileriei otomane s loveasc navele din rad, stnjenind aprovizionarea cetii, care se fcea numai noaptea, pe mare. Ceea ce nsemna c, indiferent de cost, bastioanele trebuiau recucerite si meninute. Pentru aceast misiune sinuciga a fost ales cpitanul Alain Baptiste Moreau, cu o baterie de 6 tunuri si o companie francez, crora li s-au alturat dou companii amestecate, marinari, oreni, studeni si contrabanditi greci, condui de o tnr de 25 de ani, cunoscut doar sub porecla de "Eleutheria" ("libertate", n limba elen). Aceast femeie scpase din masacrul de la Chios prefcndu-se moart i rmnnd trei zile ascuns sub un morman de cadavre, inclusiv cele ale membrilor familiei sale. Sosind la Missolonghi, s-a remarcat nu numai prin ura pe care le-o purta otomanilor, dar si prin curajul si priceperea de care ddea dovad n lupte. Cei trei sute patruzeci de oameni au ieit din cetate sub protecia unei nopi furtunoase, cu vijelie si fr lun. Ajungnd neobservai la bastioane,
11
le-au escaladat, trezindu-se cu stupoare naintea unui ntreg regiment egiptean, ce numra 1.000 de soldai si era condus de Habib Pasa. n confuzia creat, francezii si-au pstrat calmul, aruncnd n aer pulberria egiptenilor. Uluii si nfricoai de uriaa explozie, soldaii lui Habib au crezut c sunt bombardai cu artileria grea si au fugit, lsnd poziia n minile asaltatorilor. Dar pierderile acestora erau mari: 20 de francezi si peste 100 de greci zceau mori sau grav rnii printre ruine. Cpitanul Moreau si Eleutheria au organizat trei baterii din tunurile aduse si din cele lsate de egipteni. Apoi, n doar trei zile, sub ochii inamicului s-a ivit o redut continu care nconjura dealul, unind cele dou bastioane rmase n picioare cu sfrmturile celui de-al treilea. Si, vreme de dou luni, aceast fortificaie improvizat, cei 220 de lupttori si cele 24 de tunuri au respins 16 atacuri egiptene, transformnd terenul plat dinaintea lor ntr-un adevrat "cmp al morii". Brusc, la 24 octombrie 1825, peste forturi s-a lsat tcerea. O patrul din ora s-a ncumetat s se strecoare noaptea pn acolo. Au gsit vreo 200 de morminte ale voluntarilor si 40 franceze. Dar 60 de mercenari, cpitanul Moreau si Eleutheria nu erau printre cei czui. Egiptenii nu intraser n forturi - tunurile ainteau nc liniile dumane, cu piramidele de ghiulele pregtite, n corturile franceze rmseser efectele personale si raiile de hran al dispruilor. Numai putile lipseau. Grecii s-au retras, aruncnd n aer bateriile si rmiele redutelor, ngropnd astfel si mormintele sub drmturi, ca nimic s nu cad n minile inamicului. Civa soldai egipteni capturai n urmtoarele sp tmni au confirmat c trupele lui Ibrahim Pasa renunaser s mai ocupe forturile care-i costaser peste o mie de mori. Si atunci, unde erau francezii? Dezertarea la duman ieind din discuie, s-a presupus c au fost capturai si mcelrii n tabra egiptean. Dar, la terminarea asediului (23 aprilie 1826) si mai apoi, la 14 septembrie 1829, cnd Turcia a semnat Tratatul de Pace cu Rusia la Adrianopol, recunoscnd independena Greciei, generalii lui Ibrahim au negat vehement c ar fi avut loc vreo astfel de crim. Ceea ce, desigur, nu nsemna mare lucru. ns era puin probabil ca trupele Imperiului Otoman s nu se laude, n patru ani de rzboi, cu capturarea cpitanului Moreau si, mai ales, a Eleutheriei, cpetenie cunoscut, pentru care se promisese o recompens considerabil.
12
Incidentul i-a inspirat pictorului francez Eugene Delacroix (1798 -1863) un tablou celebru, "Grecia pe ruinele de la Missolonghi" (1826), reprezentnd o tnr cu prul negru, cu bluza desfcut la piept, rmas singur printre ruine si mori, ateptnd gloanele ucigae. Dar, dei era mndru de bravura compatrioilor si la Missolonghi, Delacroix n-a pictat nici unul, considernd, ca un romantic si revoluionar incurabil ce era, c uniformele Vechii Grzi n oraul martir ar fi luat ceva din aura de patriotism si fervoare naional greac ce nvluie pentru eternitate acest loc... Trei decenii mai trziu, o ntmplare similar se va petrece la mii de kilometri distan, n venic frmntata Indochin.
n septembrie 1858 avea s nceap primul rzboi colonial al Franei (ajutat de Spania) mpotriva Regatului Vietnamez, n noiembrie, trupele expediionare se apropiau de Saigon, capitala Sudului, ntmpinnd o rezisten feroce din partea vietnamezilor. Printre coloanele trimise la atac (grupate cte 2-3, la distane mici una de alta, pentru a se sprijini reciproc), se numra un batalion de 650 zuavi (soldai coloniali, ncadrai de ofieri i subofieri francezi). Erau militari de profesie, cu o experien de 5-10 ani de rzboi n condiii grele si junglele asiatice nu constituiau o noutate pentru ei. Putile din dotare se numrau printre cele mai moderne ale epocii, iar echipamentul si aprovizionarea nu lsau nimic de dorit, n urma acestei coloane, la 2-3 kilometri, se afla o alta, compus din 450 de infanteriti i o companie de geniu. Ajuni la doar 20 km de Saigon, cei 650 de zuavi ntrerup contactul cu coloana de sprijin si, apte ore mai trziu, infanteritii i caut n zadar pe o cmpie necat n cea, situat la liziera junglei. Nu sunt gsite cadavre sau urme de lupt, iar vietnamezii nu aveau s-si fac simit prezena dect dup o sptmn de la incident. Arhivele militare franceze consemneaz dispariia batalionului de zuavi astfel: "pierdut n condiii neclare, n timpul campaniei de cucerire a Saigonului, noiembrie 1858". n februarie 1859 Saigonul avea s cad, iar n iunie 1862 rzboiul se va sfri cu victoria Franei, care ocup sudul Vietnamului; dar ancheta autoritilor franceze, reluat n 1862-1863, nu a reuit s gseasc vreun indiciu privitor la soarta zuavilor...
13
n decembrie 1937, China se afla n rzboi cu Japonia de peste cinci luni. Armata Imperial Japonez cucerise Pekin-ul (28 iulie) si mari teritorii chineze din sud. La 7 decembrie se apropia vertiginos de Nankin (capitala Republicii Chineze a Gomindan-ului condus de Tchang Kai'-Chek). Prsit de autoriti si armat, marele ora era incapabil s opun rezisten. Singura-i for militar organizat era un regiment de infanterie grea (n fisele operaionale ale Gomindan-ului, aceasta desemna un regiment cu efectiv complet, ntrit cu baterii de artilerie si companii de geniu), rmas n urm, sub comanda colonelului Li Fu Sien, ca trup de sacrificiu. Colonelul, un capabil militar de carier, cu vast experien de lupt, nu se amgea c i-ar putea opri pe japonezi cu cei 3.000 de oameni ai si. Dar inteniona s-i ntrzie mcar cteva zile, pentru a da posibilitatea populaiei civile si funcionarilor rmai s evacueze oraul i s salveze o parte din valorile aflate nc n bnci, muzee i reedine particulare. Cu aceast dorin si cu acordul trupei (regimentul era una dintre puinele uniti de veterani, care aveau la activ destule btlii cu japonezii, nc din Rzboiul Manciuriei, dus n 1931, si nenumrate ciocniri cu alte fore chineze, n rzboiul civil nceput n 1927 i terminat abia n 1949), colonelul Fu Sien a dispus plasarea forelor sale pe cellalt mal al Fluviului Yang Tse, ultimul obstacol natural situat ntre japonezi i ora. Pe data de 10 decembrie, regimentul a trecut peste unicul pod aflat n zon si, lsnd o companie s-1 apere, s-a instalat la opt kilometri de fluviu, ncepnd s-i fortifice poziiile. n zorii zilei de 11 decembrie, colonelul a fost trezit de un aghiotant, care, nnebunit de groaz, i-a raportat c regimentul... dispruse. Strngnd cei vreo 20 de soldai si ofieri rmai cu el la comandamentul din ora, Li Fu Sien s-a npustit clare spre fluviu. La pod a gsit compania de paz intact. Dar nici unul din cei 100 de oameni nu auzise zgomote si, cnd o patrul le-a anunat lipsa trupei principale, intraser n panic. Colonelul a grbit spre poziiile naintate. A gsit dou rnduri de tranee, o reea de srm ghimpat i cteva amenajri pentru bateriile de artilerie si posturile de comand. Dar nu era nici un indiciu de lupt, nici un cadavru, nici mcar un cartu gol pe pmnt, iar japonezii se aflau la circa 20 km mai la sud.
14
Dispariii neelucidate n Manie Rzboaie
-V f
Dup luptele feroce din iulie 1937, trupele japoneze ocup capitala chinez, Pekin (arhivele Comisiei Humboldt).
15
Dac soldaii si ofierii voiau s dezerteze in corpore, n-avea nici un sens s se osteneasc 20 de ore ca s-si pregteasc att de minuios poziiile de aprare, n plus, nu existau dect dou ci de a fugi: spre sud, n minile japonezilor care se revrsau ca o maree, ori spre nord, trecnd napoi podul si traversnd oraul... La 13 decembrie 1937, japonezii au forat fluviul, masacrndu-i pe cei 120 de oameni care, n frunte cu colonelul lor, s-au sacrificat pentru a apra podul. Intrnd n Nankin, armata japonez a comis atrociti incredibile, executnd n cteva zile peste 200.000 de civili, multe din "operaiunile de pacificare" fiind filmate de operatorii militari japonezi: brbai decapitai, folosii ca manechine pentru exerciiile de atac la baionet, ngropai de vii, femei hcuite cu sbii si baionete, violate, arse n gropi pline cu benzin, copii crora li se introduceau grenade dezamorsate n gur sau n sex, cartiere ntregi rase cu tunul, strivind mii de oameni sub ruinele arznde... Din ntreg regimentul chinez scpaser un locotenent si trei soldai, trimii de Li Fu Sien n nord, cu ultimul su raport, la 12 decembrie 1937.
Infanteria japonez , participnd la masacrul de pe strzile Nankin -ului, la data de 15 decembrie 1937 (arhivele Comisiei Humboldt).
16
Comandamentul trupelor gomindaniste a efectuat cercetri sporadice n 1938, transformate ntr-o anchet oficial n 1946. Nu s-a putut gsi nici o explicaie pentru dispariia regimentului. China comunist a lui Mao Tse-Tung a reluat ancheta n 1968, beneficiind si de arhivele Armatei Imperiale Japoneze, capturate de uniti ale Armatei a 8-a Comuniste n 1945. Minuioasele arhive militare si ale Kampetai-ului (poliia secret japonez) nu consemnau nimic despre trecerea regimentului chinez de partea japonezilor, despre vreo ciocnire ori despre o predare n mas urmat de masacrarea prizonierilor (practic obinuit n majoritatea unitilor japoneze, ndoctrinate cu principiul superioritii lor rasiale asupra oricrui inamic, fie el occidental sau asiatic). Arhivele erau complete si descriau amnunit operaiunile de front, inclusiv atrocitile din Nankin - deci nu s-ar fi pus problema ascunderii unei crime de rzboi, n plus, din examinarea hrilor de lupt japoneze s-a ajuns la concluzia c singura cale de scpare a regimentului era traversarea podului si a oraului, sudul fiind complet nchis de Armata Imperial. Cercetri noi, fcute de istorici chinezi dup 1995, nu au dus la nici un rezultat. Nici astzi nu se tie care a fost soarta regimentului de la Nankin...
Spre finalul celui de-al Doilea Rzboi Mondial, americanii au experimentat si ei socul dispariiei inexplicabile a unor trupe, de aceast dat pe teatrul de operaiuni european. Dup debarcarea (6 iunie 1944) si apoi ncheierea cu succes a btliei pentru Normandia, a urmat ncercuirea si cvasicompleta anihilare a Armatei a 7-a germane, n punga de la Falaise, de unde au scpat doar 10 dintre cele 50 de divizii cu care Wermacht-ul meninuse nordul Franei. Se punea acum o problem crucial: s fie atacat Germania frontal, ncercndu-se spargerea centurii de fortificaii ce se ntindea de la grania cu Olanda pn la cea cu Elveia, faimoasa "Linie Siegfried" (West-Wall, cum o numeau germanii), sau printr-o ofensiv terestr si aeropurtat n Olanda, de unde aliaii ar fi avut, dup trecerea Rinului, cale deschis spre Berlin? Din motive de orgoliu, generalii americani refuzau s intre sub comanda feldmaresalului englez Bernard Montgomery, care conducea trupele britanice
17
angajate n luptele din Belgia si Olanda. Aa s-a nscut ideea "genial" a atacului "Liniei Siegfried", dei toat lumea era contient c att ofierii superiori, ct si trupele americane nu aveau experiena vreunui asalt asupra liniilor fortificate (spre deosebire de britanici i rui). Precedat de un intens bombardament aerian, apoi de un baraj de artilerie, US Army atac ntre 10 si 16 septembrie 1944 n dreptul regiunii germane Eifel. n cadrul ofensivei s-au remarcat n special aciunile Diviziei 28 Infanterie, preclit "Bloody Bucket Division" din cauza pierderilor grele suferite n btlia de la Falaise. Divizia 28 a pornit din Luxemburg, naintnd n zona dintre Rurile Kyle i Sauer. Avea ca obiectiv final oraul Trier, situat n spatele Liniei Siegfried. Dar zona era aprat de Divizia IISS, o unitate veteran, ce fusese
Infanteria american (Divizia 28) nu avea experiena si nici hotrrea de a disloca Divizia II SS de pe poziii. Compania F a disprut, iar ali 1.360 de soldai si ofieri au murit n zadar (arhiva autorului).
18
att pe Frontul de Est, ct si pe cel de Vest, remarcndu-se prin profesionalism si chiar temeritate. Urmarea? ntr-o sptmn, Divizia 28 a nregistrat 1.500 de mori, iar fortificaiile germane s-au dovedit impenetrabile. n timpul luptelor au disprut fr urm toi cei 140 de oameni ai Companiei F, o unitate special de asalt. Nu s-au gsit cadavrele, iar soldaii SS luai prizonieri n zon au declarat c nici mcar nu ntlniser compania american. Cum SS-ul era celebru pentru atrocitile comise asupra prizonierilor aliai nc din 1940 (cnd o companie din Divizia S S de elit "Liebstandarte" a masacrat zeci de prizonieri britanici lng portul belgian Dunkerque), dup rzboi s-a efectuat o anchet prelungit pn n noiembrie 1946. Nicieri n arhivele germane nu a fost gsit vreo meniune cu privire la soldaii din Compania F. Investigatorii US Army erau depii. Si atunci au lansat vechea "perdea de fum mediatic": o ipotez fantezist care, cu girul unor nume cunoscute, pare s mbrace mantia adevrului. In raportul final s-a consemnat: "Concluzia inevitabil este aceea c oamenii au fost spulberai n buci de obuzele germane". Deci 140 de soldai si ofieri sunt pulverizai n vnt de artileria Diviziei II SS. Puin probabil s nu rmn nici un supravieuitor, sau mcar fragmente de cadavre, arme, echipament... Oricum, dispariia misterioas a Companiei F a avut efectul unui soc, zdruncinnd moralul ntregii Divizii 28, care a fost scoas din linia nti. Iar West-Wall a rmas intact pn n februarie 1945! Templieri, infanteriti austrieci, veterani ai Vechii Grzi napoleoniene, zuavi coloniali, un ntreg regiment chinez, o companie de asalt american... Unde au ajuns toi aceti rzboinici? S existe undeva o Walhalla n care cei bravi triesc venic?
19
MISTERUL REGIMENTULUI "NORFOLK'7

ndoial, cel mai straniu si mai comentat caz de dispariie pe cmpul Fr de lupt (si singurul ce a beneficiat de prezena unor mar tori oculari) l constituie faimosul incident n care au fost implicate trupe ale Regimentului l Norfolk, care fcea parte din Divizia 5, Corpul l Armat Britanic, participant la btlia pentru Peninsula Gallipoli i Strmtoarea Dardanele (Turcia). Campania Dardanelelor, desfurat pe tot parcursul anului 1915, a fost una dintre cele mai dezastruoase operaiuni aliate ale rzboiului. O sumar istorie a sa ar trebui s conin urmtoarele repere: 19 februarie - Nave aliate bombardeaz forturile turceti situate pe ambele coaste ale Strmtorii. 25 februarie - Dup o ntrerupere datorat vremii nefavorabile, esca drele aliate reiau bombardamentele asupra fortificaiilor costiere si debarc uniti de pucai marini n vederea unor aciuni de commando. Forele turceti primesc ns ntriri masive i pucaii marini trebuie retrai. 4 martie - O nou ncercare de debarcare anglo-francez este respins de o puternic rezisten turc. 18 martie - Escadrele aliate ncearc s foreze Strmtoarea, dar pierd trei cuirasate (Bouvet - francez, Ocean i Irresistible - engleze), scufundate de artileria grea a forturilor, n plus, trei crucitoare de btlie (Gaulois si Suffren - franceze i Inflexible - englez) sunt grav avariate de mine si se retrag. Netiind c turcii i terminaser practic muniia pen tru tunurile grele, escadrele aliate renun la lupt exact cnd ar fi putut -o ctiga. 24 martie - Numit comandant al Armatei a V-a turceti, generalul german Otto Liman von Sanders desfoar ase divizii complete, bine pregtite si excelent echipate, pe coastele de vest i de sud ale Peninsulei Gallipoli. 25 aprilie - Tripl debarcare: francezii stabilesc un cap de pod n Turcia asiatic, lng Fortul Kum Kale; englezii ocup cinci plaje nguste, n sudul Peninsulei Gallipoli (n punctele Sedd el Bahr, Cape Helles, Cape Tekke si lng oraul Krithia); australienii i neozeelandezii (A.N.Z.A.C. -
20
Debarcarea trupelor australiene i neozeelandeze la Capul Ari, pe 25 aprilie 1915 (arhivele Imperial War Museum).
Australian and New Zeeland Army Corps) debarc n vest, la Capul Ari. Plajele sunt dominate de dealuri fortificate de turci, nu exist ci de acces n interior si, cu tot eroismul - scump pltit - al trupelor, aliaii nu pot lrgi capetele de pod. 1-8 mai - Atacuri puternice si repetate ale aliailor cuceresc vrful sudic al peninsulei, stabilind un front continuu de la Krithia pn la vrsarea Rului Keveres. 19 mai - O ntreag divizie turc atac Capul Ari, dar nu poate dizloca trupele A.N.Z.A.C. de pe poziii si se retrage cu pierderi mari. 21 iunie-5 iulie - Atacurile succesive ale forelor engleze din sud, ntrite cu contingente franceze, nu pot trece de cursul Rului Keveres. 12-13 iulie - Ofensiva anglo-francez generalizat n sud este zdrobit la poalele Vrfului Achi Baba (Cota 591) de turcii condui de tnrul colonel Mustafa Kemal (viitorul creator al Turciei moderne, preedintele Atatiirk). Forele franceze sunt complet distruse.
Misterul Regimentului "Norfolk"
21
6-7 august - Statul Major al generalului britanic ir Ian Hamilton lanseaz ample atacuri de pe poziiile din sud si vest. n plus, sunt debarcate trupe engleze (printre care si Regimentul l Norfolk) n Golful Suvla (la nord de Capul Ari). Cu toate c stabilete un nou cap de pod la Suvla, ofensiva englez eueaz lamentabil. 10 august - Dup lupte grele, capetele de pod de la Suvla i Ari se unesc, iar aliaii ocup o poriune vestic a peninsulei, mrginit la sud de lanul deluros Sari Bair i la nord de nlimile Kiretch. n cursul btliei, un ntreg regiment australian de cavalerie este nimicit, dup ce a atacat de opt ori fortificaiile turceti de pe dealuri. 21-28 august - Atacuri intense engleze si A.N.Z.A.C. asupra poziiilor turceti din interior. Aliaii ajung pn aproape de rmul Strmtorii i duc lupte la Boghali, Koja Dere, Cota 60 i Tekke Tepe, dar sufer pierderi imense (Regimentul l Norfolk rmne cu 27% din efectiv) si se retrag. 16 octombrie - Situaie staionar pe front, agravat de venirea iernii i de carenele penibile n aprovizionarea aliailor, n urma dezvluirilor presei asupra dezastrului de la Gallipoli, generalul Hamilton este nlocuit cu generalul ir Charles Monro, care, dup o inspecie rapid a capetelor de pod, recomand, pe 31 octombrie, evacuarea lor total. 8-20 decembrie - n pofida opoziiei Amiralitii (n particular a lui ir Winston Churchill), zona aliat din vest este evacuat, cu atta profesionalism, nct turcii nu-i dau seama dect dup patru zile c au nainte poziii fantom. 28 decembrie 1915-9 ianuarie 1916 - Atacat susinut de oamenii lui Mustafa Kemal, zona din sud este evacuat totui fr mari pierderi; urmeaz abandonarea poziiilor franceze de la Kum Kale. 10 ianuarie 1916 - Ia sfrit oficial "Campania pentru Dardanele", care i-a costat pe aliai 200.000 de mori, disprui, rnii si prizonieri. Turcii au pierdut 250.000 de oameni, dar au demonstrat c, bine comandai i bine echipai, sunt trupe eficiente i curajoase. n haosul carnajului de la Gallipoli este greu s mai surprind ceva. Si totui, condiiile dispariiei unui numr mare de oameni din Regimentul l Norfolk intrig i astzi. "n dimineaa zilei de 21 august 1915, ir Ian Hamilton a ordonat un atac general al forelor expediionare aliate asupra poziiilor deinute de turci dincolo de Cmpia Suvla, n jurul Cotei 60.
22
Dimineaa era senin, fr nori, si ne ateptam la o zi mediteranean tipic. Am remarcat totui o excepie: sase pn la opt nori ca nite pini rotunde, toi de aceeai form, planau deasupra Cotei 60. Am observat c, n ciuda unei brize uoare care sufla dinspre sud cu 5-6 mile/or (8-10 km/h -n.a.), poziia i forma acestor nori rmneau neschimbate. Din postul nostru de observaie, situat la 500 picioare nlime (150 m - n.a.), i vedeam plannd la 60 fa de orizontal (circa 1.200 m altitudine - n.a.). Exact sub aceti nori sttea nemicat pe sol un altul, de form elipsoidal, msurnd 800 picioare lungime (240 m - n.a.), 200 picioare lime (60 m n.a.) si 200 picioare nlime. Acest nor era absolut compact, prnd a fi de o structur aproape solid si se afla la o distan de 924-1.188 picioare (227-356 m - n.a.) de Cota 60, n interiorul teritoriului meninut de britanici, n afar de noi, au mai fcut aceleai observaii si ceilali 22 de oameni ai Seciei a 3-a din First Field Company N.Z., adpostit n traneele de la Rhododendron Spur, situate la aproximativ 2.500 yarzi (2.275 m - n.a.) la sud-vest de norul care se afla la sol. Punctul nostru de observare era la doar 300 de picioare (90 m - n.a.) de Cota 60; vedeam perfect forma i extremitile acestui nor neobinuit, care, dup cum ne-am dat seama, se aezase pe locul unui golfule spre care ducea un drum sau, poate, albia unui ru secat (Kaiajik Dere). Culoarea norului era de un gri pal, ca si a celor din aer. Deodat, am vzut trupe din Regimentul Norfolk intrnd n golful secat si ndreptndu-se spre Cota 60. Cnd oamenii au ajuns n faa norului, au ptruns n el fr nici o ezitare; dar nici unul nu a ieit pentru a porni atacul spre Cota 60. Dup o or, cnd i ultimul soldat dispruse n interiorul norului, acesta s-a ridicat ncet de la sol, ntlnindu-se cu ceilali nori asemntori pe care i-am menionat la nceputul declaraiei noastre. Pn atunci, norii planaser n acelai loc, nirai unul lng cellalt ca nite boabe ntr-o pstaie, dar imediat ce norul de pe pmnt a ajuns la nlimea lor au plecat cu toii n direcia nordului, spre Turcia (Bulgaria - n.a.). Dup 45 de minute nu se mai vedea nici unul. Un batalion din Regimentul Norfolk a fost dat disprut sau exterminat si, la capitularea Turciei (n 1918), prima cerere a Marii Britanii a fost eliberarea prizonierilor din acest batalion. Turcia afirma ns c soldaii englezi nu apruser pe frontul Cotei 60, nefiind deci capturai. Declaraiile noastre i ale celorlali din First Field Company N.Z. atest adevrul acestui rspuns.
23
BULGARIE
fSfl
U-
Sn de Su
TURQUIE
Pta Nibtunes
iua&a
Poziii turceti * o .i Forturi Baterii Posturi de observaie Cmpuri de mine Trupe amplasate, martie 1915 Micrile Aliailor i ale Anzac > Atacuri navale Aliate > Debarc ri Aliate ^ Aliate Ofensive Anzac Linii de front Mai 1915 -ianuarie 1916 - August-decembrie 1915 Altitudini (in metri) Pierderi nave Aliate H" Ofensive
Bsse de FAnwtc Cafea Te*
Mer tge
300 ZOO100 O
campaniei din Dardanele (1915-1916). Tnipe din Regimentul l Norfolk au disprut la atacul asupra Cotei 60, aflat n apropiere de or elul turc Boghali (arhivele Comisiei Humboldt).
24
CK ja.
*S^-*St
-E.
,5^
-v&^^
Un regiment britanic, n 1914-1918, cuprindea ntre 800 si 4.000 de oameni. Nu tim ci din Regimentul Norfolk au disprut n acel nor... Noi, subsemnaii (...), foti lupttori n A.N.Z.A.C., declarm sub jurmnt c incidentul descris mai sus este absolut adevrat. Semnat: F. Reichart (Matata, Bay of Planty), R. Newnes (157, King Street, Cambridge) si J.L. Newman (73 Freyberg Street, Octumoctai, Tauranga)." (Jacques Vallee: "Passport to Magonia" - Chicago, 1969). Prima oar, declaraia neozeelandezilor fusese publicat n 1965, n revista "Spaceview", Dar n revista englez "Fortean Times" (nr. 27/1978) si n cea francez "Lumieres dans la Nuit" (nr. 201/1981), Paul Begg si, respectiv, Jean Sider neag veridicitatea celor susinute de martori, fr a ajunge la vreo concluzie clar n privina autorilor falsului: neozeelandezii sau Vallee. Jean Sider enumera n articolul su ("Lumieres sur Gallipoli - Aout 1915") opt argumente, dintre care cele mai importante sunt: 1) Arhivele apar innd Imperial War Museum conin acte emise de Batalionul 4 din Regimentul Norfolk la cteva zile dup data teoretic a dis pariiei de la Cota 60. 2) Batalionul 5 din Regimentul Norfolk a disp rut ntr-adevr, dar pe 12 august i nu pe 21 august, aa cum afirm declaraia. 3) O parte (122 dintr-un efectiv de 267) dintre cadavrele celor din Batalionul 5 au fost g site i ngropate la 23 septembrie 1919, dup cum atest arhivele britanice (este vorba de Compania Sandringham, compus din voluntari de pe domeniul Casei Regale Britanice, care a atacat frontal o poziie fortificat, pierznd jumtate din oameni. Supravieuitorii, printre care i cpitanul companiei, au fost luai prizonieri i executai de turci - n.a.). 4) F. Reichart a ajuns pe linia frontului abia la 28 august, deci dup: dispariia Batalionului 5. La aceste concluzii se mai adaug si observaia lui Paul Begg, care relateaz c nici un document militar oficial britanic nu consemneaz! declaraia celor trei martori din A.N.Z.A.C. S-ar prea deci c declaraia este fals si Vallee a fost indus n eroare. Dar argumentelor celor doi cercettori li se pot aduce o serie de contraargu-j mente deloc neglijabile: ! 1) Nici o oficialitate nu a publicat nimic despre dispari ia ntr-un nor; straniu a Regimentului Norfo lk? Dar, n volumul su "Tlie World Crisis"\
25
(New York, Scribner's, 1928), ir Winston Churchill, Prim Lord al Amiralitii la nceputul Primului Rzboi Mondial si autorul planului de debarcare la Gallipoli, meniona Regimentul l Norfolk ca fiind printre unitile cu cele mai mari pierderi din timpul campaniei ("unele regimente, ca Norfolk, au fost total distruse"). Campania de la Gallipoli (ale crei scopuri erau: a) cucerirea Strmtorilor; b) scoaterea Turciei si Bulgariei din rzboi; c) ajutarea Serbiei, aflat ntr-o situaie disperat; d) stabilirea unei legturi mai bune cu Rusia) a euat din cauza subestimrii valorii defensive a terenului, absolut impropriu stabilirii unui cap de pod care s permit o ofensiv de mari proporii, n pofida eroismului trupelor britanice si ale A.N.Z.A.C., erorile comandamentului au fost pltite printr-o baie de snge si Churchill a trebuit s-si dea demisia din postul de la Amiralitate, intrnd ntr-o lung eclips politic. Este remarcabil deci menionarea n 1928 a distrugerii acestui regiment britanic, ntr-o campanie de care era rspunztor. Alt autor de prestigiu, cpitanul Th. Frothingham ("The Naval History ofthe World War" - Cambridge, Harvard, 1925), nu pomenete nimic despre Regimentul l Norfolk, dar menioneaz un incident n care a fost implicat flota anglo-francez care participa la btlia Strmtorilor. n dup-amiaza zilei de 21 august 1915, dou avioane de recunoatere franceze au fost trimise s cerceteze nite ciudai "nori" cenuii care survolau navele aliate, la circa 1.000 m altitudine. Echipajele cuirasatelor engleze si franceze au observat cum cele dou aparate au intrat n "escadra" compact a norilor cenuii, dup care le-au pierdut din vedere. Avioanele nu au mai revenit niciodat la baz, cei patru aviatori francezi fiind dai "disprui deasupra mrii". S-a presupus c ciudaii nori, de form elipsoidal, rotund sau de fus, erau de fapt dirijabile germane care au dobort cele dou avioane (nenarmate). Dar aceasta nu explic motivul pentru care "dirijabilele" nu au bombardat flota aliat sau imposibilitatea gsirii unor fragmente ale avioanelor, ntr-o zon restrns i intens strbtut de navele engleze si franceze. Ipoteza doborrii aparatelor franceze de aviaia turc a czut de la sine, n 1915 Turcia avnd doar cteva avioane i o aeronautic militar pur simbolic. 2) Martorii neozeelandezi nu fceau parte din trupele britanice, ci din A.N.Z.A.C. i, prin urmare, nu aveau de unde s cunoasc precis efectivul i matricola unitilor engleze cu care veneau n contact, mai ales pe linia frontului, unde situaia se putea schimba de la o clip la alta. De aceea, folosirea
26
titulaturii de "regiment" n declaraie este relativ, martorii admind c n cunoteau efectivul trupelor disprute. Pn la sfritul campaniei, Regi mentul Norfolk a fost comp let distrus, dup cte atest arhivele britanice,^ din cei 2.800 de soldai, subofieri si ofieri nmatriculai scpnd doar... 386! Nu se pot stabili condiiile dispariiei sau decimrii fiecrei companii si fiecrui batalion n parte, aa c este foarte posibil ca neozeelandezii s fi vzut ntr-adevr un fenomen asemntor celui descris, n care s fi fost implicat un batalion sau o alt unitate a Regimentului Norfolk. 3) Argumentul potrivit c ruia unii martori au ajuns n zona Kaiajik; Dere la sfritul lunii august nu are dect o valoare relativ, arhivele brita nice menionnd data cnd ntreaga divizie neozeelandez trimis ca ntrire englezilor i-a ocupat poziiile. Nu exist date precise despre diversele sale uniti si este foarte posibil ca batalionul sau doar compania din care fceau parte martorii s fi ajuns pe linia frontului mai devreme. De altfel, un timp s-a negat chiar existena martorilor n sine, deoarece un cercettor britanic nu a primit rspuns la scrisorile trimise celor trei s oldai din A.N.Z.A.C. Ancheta sa se desfura ns n 1978, iar cei trei muri ser de mult... Pn la urm, s -a descoperit c Reichart si Newnes, cel puin, luptaser cu certitudine n Divizia l, Corpul III Armat A.N.Z.A.C., fiind n august 1915 pe frontul din Gallipoli. 4) ntre 21 si 28 august, Batalionul 4 a atacat att Cota 60, ct si sectoarele Koja-Dere si Boghali, pierznd dou treimi din efectiv. Nu au fost gsite dect o parte din cadavre, a cror indentificare nu a fost ntotdeauna posi bil , stabilindu-se doar c morii se aflau "pe locul unde ar fi trebuit s ajung Batalionul 4 n cursul ofensivei" (Imperial War Museum, "World WarArchives - Gallipoli, 1915"). 5) Exper ii britanici cunoteau existena unei enigme n legtur cu Regimentul Norfolk, considernd ca inadmisibil dispariia unor trupe, chiar n condiiile dure de la Gallipoli. Au fost emise dou ipoteze: a) Folosirea de ctre turci a gazelor de lupt n zona Cotei 60. Este greu de crezut ns c englezii nu ar fi sesizat acest lucru, intrnd pasivi ntr-un nor de gaze otrvitoare, dup cum nu se poate explica evacuarea unui mare numr de cadavre nainte ca A.N.Z.A.C. sau corpul expediionar britanic s fi prins de veste.
27
Trupe geitnane pe poziii la Soinme (1916). Spre deosebire de frontul de Vest, n Campania Dardanelelor nici o tabr nu a folosit gaze de lupt (arhiva autorului).
b) Capturarea unor uniti engleze si transportarea lor de ctre... dirijabile germane. Este imposibil de admis c un dirijabil din 1915, orict de mare ar fi fost, putea lua la bord mai mult de 50 de oameni si, n orice caz, celelalte trupe engleze, australiene sau neozeelandeze ar fi identificat mcar un singur element tehnic (zgomotul motoarelor, forma nacelei etc.) al prezumtivei aeronave, n plus, studiul arhivelor imperiale germane atest c generalul Otto Liman von Sanders nu a dispus de dirijabile n campania de la Gallipoli. ir J. Corbett meniona n volumul su "Naval Operations: History of the Great War Based on Official Documents" (New York, Longmans, 1920) c, fr ndoial, "Turcia ar avea de dat unele explicaii n legtur cu dispariia fr urm a mai multor uniti din corpul expediionar britanic de la Gallipoli". Rspunznd acuzaiilor, fostul om de stat turc A. Emin ("Turkey in the World War" - New Haven, Yale, 1930) si fostul comandant al misiunii militare germane n Turcia, generalul H. Kannengieser ("The Campaign in Gallipoli" - London, Hutchinson, 1928) susineau c trupele turceti si
28
istul
germane nu au folosit gaze de lupt si nu au masacrat prizonierii Ia Gallipoli, pierderile deosebit de grele suferite de aliai datorndu-se incapacitii si obtuzitii unor ofieri din naltul Comandament britanic, ce au struit n continuarea unei operaiuni dinainte pierdute din cauza terenului impropriu si a dificultilor logistice.
tu turn.
Tun abandonat de britanici la Capul Helles dup retragerea final din 8 ianuarie 1916 (arhiva autorului).
29
Faptul este indiscutabil, ca si corectitudinea trupelor germane ce au luptat n Turcia si Orientul Mijlociu. Ct privete ns armata turc, este tot att de cert c o parte din soldai si ofieri s-au dedat la excese deplorabile mpotriva prizonierilor de rzboi ai Antantei, oriunde au fost prezeni, din Romnia pn n Peninsula Arabic si Caucaz. Exist ns si un document oficial n care se ntlnesc destule indicii asupra stranietii cazului. "Raportul Final al Comisiei asupra Operaiunii Dardanele" (Final Raport of the Dardanelles Comission"), definitivat n 1917, dar publicat abia n 1967, menioneaz atacul a 3.000 de soldai A.N.Z.A.C. asupra cotei 60 la 21 august si atacuri sporadice ale unor uniti engleze n zona aceluiai obiectiv ntre 12 si 30 august. Este consemnat apariia unei "stranii brume" si a "cetii argintii" prezente pe Cmpia Suvla la 21 august. Sunt de asemenea menionate numeroasele dispariii de pe cmpul de lupt ("au existat sute de disprui, care nu s-au regsit n listele de prizonieri comunicate de Turcia"), precum si faptul c armata turc trata corect prizonierii aliai, "cu unele excepii". Sunt toate acestea semnificative? Constituie argumente favorabile insolitului soartei ctorva sute de oameni pentru care rzboiul s-a sfrit n 1915, altfel dect si-ar fi putut imagina? Probabil c nu vom afla niciodat cu certitudine. Un lucru este sigur: dac infanteritii britanici au ajuns ntr-o alt lume - poate chiar n alt Univers?! -, ea n-avea cum s fie mai cumplit dect cea a transeelor care desfigurau Europa Marelui Rzboi.
30
%
"fe-
PIE RDU se ntmpl, dac nu n aer, cele mai ciudate lucruri, I nde rmas* necunoscute sau inexplicabile pentru noi?!" Acestea IN nu suni cuvintele unui scriitor sau ziarist dornic s obin un efect dra1 matic asupra publicului amator de senzaional. Cel ABI care le-a pronunat er; de opt ani pilot de ncercare si rspundea acum, sobru si SUL competent, ntre brilor puse de magistrai n cursul anchetei care urmrea ALB se elucidezi mprejurrile celebrei si misterioasei dispariii, n iunie 1928, a hidroavio nului Latham 47, avndu-1 la bord pe exploratorul AST polar Roald Amundsenj| Dar,RU dac pn n 1939, dispariiile fr urme ale avioanelor mai putea
u :
fi puse pe seama epocii de "copilrie" (1905-1920) si "adolescen" (1920-1938! a aviaiei, o dat cu nceperea celui de-al Doilea Rzboi Mondial, "maturizarea aparatelor, a piloilor, a concepiei despre rolul si importana aviaiei a veni extrem de rapid, ntre august 1939 si decembrie 1940, ntreaga lume a ne Ies c zborul, fie el civil sau militar, i pierduse definitiv romantismulj devenind o uria, prozaic si nendurtoare industrie a vieii si a morii. Este aproape imposibil de stabilit care din miile de dispariii aeriene din anii sngeroi ai celui mai mare conflict din istorie pot fi considerate ca neobinuite. Desigur, au existat foarte multe echipaje ce nu s-au mai ntors la baze i despre care nu s-a mai aflat niciodat nimic. Explicaia acestui fap) este relativ logic: aparatele respective au fost probabil doborte deasupra mrii de un avion inamic, ce s-a prbuit la rndul su nainte de a-si comunica victoria sau este posibil ca unele avioane, avariate n timpul luptelor, s fi czut singure n ap, disprnd pentru totdeauna. Exist ns si cazuri care nu pot fi att de uor eludate.
n august 1941, pilotul polar rus N. Cerepkonkov zbura deasupra Mrii Kara, mpreun cu cinci oameni (copilotul, radiotelegrafistul, mecanicul de bord si doi cercettori hidrologi) pe un avion Iliushin 4. Acest aparat a fos
Pierdui n abisul albastru
31
Iliushin L 4 (DB3) n varianta care a participat la raidul asupra Berlinului din 8 august 1941 (arhiva autorului).
unul dintre cele mai bune construite de sovietici ntre 1940 si 1945. Bombardier mediu cu raz lung de aciune, cunoscut si sub codul DBS, avionul a zburat prima oar n ianuarie 1940, intrnd n producie de serie n ianuarie 1941. Pn n 1944 fuseser fabricate 5.256 de aparate, specialitii si piloii rmnnd impresionai de performanele si rezistena lor: raz de aciune - 2.600 km; vitez maxim - 420 km/h; plafon - 9.400 m; armament -3 mitraliere de 7,62 mm (schimbate curnd cu unele de 12,7 mm si apoi cu tunuri de 20 mm) si 2.700 kg bombe. Avionul L 4 avea dou motoare de cte 1.100 CP fiecare si a fost folosit ca bombardier, torpilor si transportor, devenind repede faimos, dup executarea primului bombardament de noapte asupra Berlinului (8 august 1941), aciune de o ndrzneal nebun, comparabil cu primul raid american asupra oraului Tokyo (18 aprilie 1942). Or, aparatul lui Cerepkonkov era de un tip adaptat special pentru a putea ateriza pe ghea, iar echipajul cptase o mare experien dup doi ani de zboruri polare, n plus, nici aviaia german, nici cea finlandez nu operau att de departe spre nord-est. Si, cu toate acestea, avionul L 4 a disprut fr urm, fr un mesaj radio...
32
Un caz asemntor este cel al maiorului Mouchotte, unul dintre primii ofieri ai Forelor Franceze Libere. Comandant al escadrilelor 341 "Alsace" (francez) si 485 (neozeelandez) cu sediul la Biggin Hill (celebra baz de vntoare a R.A.F.-ului), acest experimentat pilot a disprut la 27 august 1943, dup o lupt aerian n care fuseser angajate cele 24 de Spitfire-un aflate sub comanda sa, mpotriva a 200 de avioane Focke Wul/190. Aparatele germane atacaser o formaie de "B 17 Fortree Zburtoare", protejate de Spif/ire-urile lui Mouchotte, deasupra oraului francez Saint-Omer. Piloii din escadrila 341 au declarat ns c nu 1-au vzut pe maior dobort n timpul luptei, locotenentul Clostermann (asul vntorilor francezi) si cpitanul Martell (comandantul secund al escadrilei) fiind de prere c acesta s-a prbuit n Canalul Mnecii, la ntoarcerea n Anglia. Rzboiul nu permitea declanarea unei anchete amnunite, astfel nct incidentul a fost repede dat uitrii. Dar este puin probabil ca un pilot att de bun ca Mouchotte s fie dobort aa de rapid nct s nu aib timp pentru un mesaj radio...
>*
Dou variante ale faimosului Supermarine Spitfire: MK V (SMS) si MKIX (jos). Aparatul avea performane deosebite, n varianta MK IX, pilotat de Mouchotte; vitez - 655 km/h; plafon -12.105 m; raz de aciune -1.576 km; armament - 2 tunuri de 20 mm si 4 mitraliere de 7,62 mm (arhiva autorului).
33
Incidentele de acest gen au continuat si dup rzboi. In ianuarie 1947, agenia TASS anun c un avion C 47, aparinnd aviaiei sovietice, s-a prbuit pe Ghearul Tahomsk, Ia 3.500 m altitudine. Dup o sptmn, echipele de salvare au gsit epava aparatului. Avea botul nfipt n ghea, iar aripile erau rupte. "Interiorul fuselajului era ptat de snge, dar trupurile celor 32 de pasageri si aviatori de la bord dispruser fr urm", scria comandantul grupului de intervenie n raportul su, adugnd c "pe o raz de 800 km mprejur nu exist nici o aezare omeneasc". Expertiza a dovedit c motoarele avionului nu fuseser defecte n momentul prbuirii. Douglas C47 "Skytrain", varianta militar a faimosului Douglas DC 3 "Dakota", a fost considerat cel mai bun aparat de transport din al Doilea Rzboi Mondial. Numai n SUA s-au produs 10.050 buci, dintre care peste o mie mai sunt n funciune i astzi, n 16 ri. Avionul a fost exportat si, ncepnd din 1945, construit sub licen si n URSS. ns cel prbuit pe ghearul Tahomsk era original i fcuse rzboiul pe frontul sovieto-german nc din 1943. Cei doi piloi erau veterani, avnd trei ani de lupte i peste 8.000 de ore de zbor la activ fiecare, deci nu se poate explica motivul pentru care nu au transmis mcar un mesaj radio de alarm, nainte sau dup catastrof, aa cum nu a putut fi elucidat enigma dispariiei trupurilor celor treizeci si doi de oameni...
Douglas C 47 Skytrain, avion de transport cu performan e si fiabilitate remarca bile: vitez - 370 km/h; plafon - 7.315 m; raz de aciune - 2.575 km (arhiva autorului).
Un mister similar, dar mult mai straniu s-a petrecut n anii 1945-1950, n Districtul Mackenzie (Canada). Acolo, ntr-o zon mrginit de Vrful Christie (2.226 m) din Munii Mackenzie la vest, Rul North Nahanni la nord, Rurile South Nahanni si Liard la sud si Fluviul Mackenzie la est, pe o suprafa de mii de kilometri ptrai, strbtut de vi, rpe si ravene, cunoscut generic sub numele de "Valea Nahanni", au avut loc fenomene si incidente cel puin ciudate. n 1945, un trapper din Districtul Mackenzie a recepionat la staia sa de radio mesajul disperat al unui avion n pericol: "May Day, May Day. Ne prbuim peste Talkeetnas. n jurul nostru strlucete o puternic lumin verde... ambele motoare s-au oprit... comenzile nu mai rspund... May Day... obiectul...". Apoi, tcere definitiv. Vntorul a anunat la rndul su autoritile din Fort Simpson, cel mai apropiat ora, situat la confluena dintre Rul Liard si Fluviul Mackenzie. Acestea, ajutate de Royal Canadian Air Force si de Royal Canadian Mounted Police, au ncercat zadarnic, timp de 3 sptmni, s gseasc avionul prbuit, n 1947 ns, un indian a descoperit epava si cadavrele ngheate pe teritorul Vii Nahanni. Unul dintre pasageri nu murise imediat si reuise, cu ultimele puteri, s deseneze pe fuselaj imaginea unui obiect discoidal ciudat... La nceputul anului 1948 s-a prbuit deasupra Vii Nahanni un avion de transport "Duty" Anson (aparat bimotor, lent dar foarte rezistent) pilotat de Johnny Bourasso. Acest tnr canadian fusese pilot al R.A.F. ntr-o escadril de recunoatere, fcuse rzboiul pe Hurricane i Spitfire i avea o experien de nou ani de zbor, dintre care patru deasupra periculoaselor inuturi arctice. Si totui, avionul su a disprut fr un mesaj de alarm, fr s lase o urm, la fel ca multe altele care 1-au precedat si 1-au urmat. Numele pe care indienii 1-au dat Vii Nahanni este semnificativ: inutul oamenilor fr cap. Aceast denumire macabr nu face dect s constate o realitate - majoritatea celor care s-au aventurat n interiorul ei au fost gsii sub forma unor schelete fr cap, ceilali disprnd fr urm. Doar civa temerari s-au ntors, declarnd ns c n-ar mai repeta experiena pentru nimic n lume. De aceea, n pofida faptului c zona are un sol fertil i o clim
35
Avro Anson MK II, construit n Canada (1.050 buci). Vitez - 306 km/h; plafon - 4.570 m; raz de aciune - 982 km. Majoritatea acestor avioane au fost folosite ntre 1940-1945 si au rmas n serviciu n Canada si Marea Britanie pn n 1955, ca aparate de legtur si transport uor (arhiva autorului).
blnd n comparaie cu ntinderile sterpe si ngheate care o nconjoar, n ciuda extraordinarei bogii de animale cu blnuri scumpe si chiar a descoperirii unor minereuri aurifere si cuprifere bogate, valea rmne si astzi pustie. Colonitii, vntorii, prospectorii si indienii o evit; geologii, patrulele Poliiei Clare si aviatorii o ocolesc; eschimoii, trapperii si cercettorii zoologi, obinuii cu singurtatea, nesigurana i permanena pericolelor mortale din inuturile arctice se cutremur numai la auzul numelui ei...
Dar dispariii neelucidate se petrec pe tot globul. Astfel, la 10 ianuarie 1962, un avion Boeing KB 50 cu patru motoare (aparinnd US Air Force), comandat de maiorul Robert Tawney (calificat de USAF drept "unul dintre cei mai buni piloi activi din ultimul deceniu"), a disprut la puin timp de Ia decolarea de pe aeroportul bazei militare aeriene Langley (Virginia, SUA) ntr-un zbor avnd ca destinaie Insulele Azore. n ciuda celor 1.700 de ore de cutri desfurate timp de 6 zile, nu a fost gsit nici o urm provenind de la uriaul KB 50 sau cei nou pasageri ai si. Ultimul mesaj radio l situa la 240 mile est de Cape Charles (Norfolk), iar comunicarea nu coninea nimic alarmant. De altfel, "New York Times" consemna, la 10 ianuarie, c "vremea era bun, iar atmosfera permitea o vizibilitate de 10 mile".
36
Una dintre putinele zone care fac o concurent asidu Triunghiului Bermudelor sau Vii Nahanni este ns, cu certitudine, asa-numita "Rut a Morii": Quito - Cuena. Cuena, ora din sudul Ecuadorului, are 150.000 de locuitori si este situat la 470 km de Quito, capitala rii. Drumurile rutiere care duc spre Cuenga sunt periculoase n timpul sezonului uscat si devin impracticabile n anotimpul ploilor, astfel c populaia prefer cltoria cu avionul. Dar (dup cum consemnau "New York Times", "Aviation Week and Space Tehnology" si "Omni") ntre august 1976 si august 1984 au disprut pe aceast rut sase avioane mari (cu 300 de oameni) si ecuadorienii au constatat uluii c nu pot gsi nici o explicaie rezonabil pentru straniile incidente. Prima catastrof de acest gen a fost cea a unui avion al companiei aeriene ecuadoriene "SAETA", care a plecat spre Quito la 15 august 1976, avnd 56 de oameni la bord. In ciuda condiiilor de zbor excelente, aparatul a disprut fr un singur mesaj de alarm. Cercetrile echipelor de salvare au durat aproape dou luni, acoperind o suprafa de peste 2.000 km2, dar nu s-a putut descoperi nici un fragment de epav... n septembrie 1977, un aparat de tip Vickers Viscount, aparinnd Serviciilor Aeriene Naionale Ecuadoriene (SANE), s-a prbuit n zona Masivului Zhanon din apropierea oraului Cuenca, iar cei 33 de pasageri au disprut. Patru luni mai trziu, la 29 decembrie 1977, un avion bimotor al SANE se prbuea n aceeai regiune, iar epava si cei 25 de oameni pe care i transportase piereau fr urm... n august 1978 disprea n apropiere de Cuena un bimotor de transport C 47 Skytmin (aparinnd Grzii Naionale) cu 17 oameni la bord. Echipele de salvare au ncercat mai bine de 35 de zile s dea de urma epavei sau a pasagerilor. Zadarnic. La 23 aprilie 1979 se prbuea pe Ruta Morii un alt aparat al companiei "SAETA", cu 57 de pasageri. Comisia de anchet nu a reuit s descopere epava, dei regiunile nconjurtoare au fost survolate de 18 avioane i elicoptere, dintre care unele erau dotate cu dispozitive de teledetecie pe baz de laser i infraroii.
37
Interesant este faptul c toate aceste accidente s-au petrecut n condiii atmosferice ideale si la o altitudine care excludea posibilitatea formrii unei furtuni de tip CAT ("Clear Air Turbuiences"). Catastrofele neputnd fi provocate nici de fulgere globulare, trsnete sau alte tipuri de descrcri electrice, ipotezele se dovedesc, una dup alta, tot mai inconsistente. Versiunea dup care avioanele au fost sechestrate de traficanii de droguri, iar pasagerii transformai n sclavi pe plantaiile clandestine de coca sau marijuana a fost calificat de autoritile ecuadoriene drept "absurd", ntr-adevr, este greu de crezut c n epoca deteciei prin satelii poate exista un aeroport ascuns n jungl, care s posede o pist att de mare nct s permit aterizarea unor aparate cvadrimotoare. La sfritul anului 1983, un cvadrimotor cu reacie Boeing B 737-200 avnd la bord 119 pasageri de diverse naionaliti si un echipaj compus din opt oameni (inclusiv cele cinci nsoitoare de bord) a decolat de la Cuenca pornind spre capitala rii, Quito. Condiiile atmosferice erau favorabile, avionul verificat tehnic, echipajul experimentat si totui aparatul a disprut la scurt timp dup plecarea din Cuenca, fr s lanseze mcar un mesaj de alarm. Echipele de salvare ale forelor naionale ecuadoriene, sprijinite de avioane si elicoptere, au ncercat zadarnic, timp de aproape dou luni, s gseasc supravieuitori sau fragmente ale aparatului n jungla de sub traseul pe care se nscrisese acesta.
Avionul Boeing B 737-200 disprut n 1983 pe "Ruta Morii" (arhiva autorului).
38
Dup cum consemna revista "Nature" n 1984, Institutul Ecuadorian de Cercetri asupra Fenomenelor Extraterestre afirm c n zona Cuenca au fost nregistrate fenomene magnetice ieite din comun, iar experienele efectuate n regiune au relevat prezena unor fluxuri magnetice de origine nedeterminat nc. Cercettori britanici, francezi, americani si ecuadorieni au observat c singurul lac din apropierea oraului Cuenca este locul unei adevrate drame ecologice: zecile de mii de psri (aparinnd celor mai diverse specii), ce se ntorc din migraia anual spre sud, odat ajunse deasupra apelor se arunc n adncuri, sinucigndu-se n mas. Ornitologii susin c, dintr-un motiv necunoscut (surse naturale de infrasunete sau fenomene magnetice neobinuite petrecute pe fundul lacului), psrile cad victime unor majore tulburri psihice. Nu s-a putut gsi ns o explicaie ct de ct acceptabil pentru amploarea unei astfel de anomalii asupra unui numr att de mare de psri din specii diferite, deci avnd o rezisten fizic si psihic diferit. Oricum, fenomenul nu pare s aib legtur cu soarta celor sase avioane mari disprute pe ruta Quito - Cuena ntre anii 1976 i 1985, ntruct acestea nu zburau pe deasupra lacului, iar efectele distrugtoare ale "capcanei de psri" (cum o numesc localnicii) nu se manifest i asupra oamenilor. Spre ce adncuri ale Abisului Albastru de deasupra noastr au pornit oare toi acei oameni disprui n Neant cu mainile lor zburtoare?
39
NAUFRAGII IN DIMENSIUNI PARALELE

secolul al XVIII-lea a fost epoca de aur a navigaiei cu vele, anii Dac 1850-1900 i-au pregtit sfritul, iar cei ai Primului Rzboi Mondial au tras definitiv cortina peste lunga si tumultuoasa perioad a istoriei velierelor pe mrile si oceanele lumii. Documentele Societii Lloyd consemneaz c, ntre anii 1914 si 1918, au fost scufundate mai mult de 91% din corbiile existente n anul 1913 (astfel, Frana si Germania i pierd toate velierele ntre 1914 si 1916). Evolund lent de-a lungul a peste patru milenii si stins fulgertor n numai patru ani, navigaia cu pnze a presrat fundul mrilor si oceanelor cu mii de epave, rpind n acelai timp un numr greu de calculat de viei omeneti. Fie c la originea naufragiilor s-au aflat furtunile, incendiile sau molimele izbucnite la bord, piraii, corsarii sau stncile submarine, aproape fiecare dispariie petrecut n condiii despre care nimeni nu a putut aduce vreo mrturie a dat natere unor legende fascinante, dintre care unele au rmas n memoria marinarilor pn astzi. La nceputuri, atunci cnd ntinderea de ape ce depea linia orizontului reprezenta Necunoscutul, dispariia vaselor care ndrzneau s se avnte n larg era pus pe seama montrilor marini i forelor supranaturale. Cu timpul ns, pe msur ce oceanele au nceput s-i dezvluie secretele, naufragiile au determinat cutarea unor cauze mai apropiate de realitate: imperfeciuni constructive, greeli de navigaie, furtuni, pirai... n lunga istorie a cltoriilor maritime rmn ns suficiente cazuri enigmatice, crora, cu toate eforturile depuse, nu li s-a gsit nici o explicaie care s reziste timpului.
n 1840 a disprut fr urm velierul cu trei catarge britanic Britomar, de 1.864 tone, transportnd o ncrctur de nisip aurifer din Australia n Tasmania. Nava avea un echipaj de 108 marinari i, datorit mrfurilor de obicei foarte valoroase care i se ncredinau, era dotat cu zece tunuri i dou
40
mortiere. A fost vzut ultima oar intrnd n Strmtoarea Bass si trecnd pe lng Insula King. Vremea era frumoas si sezonul furtunilor avea s nceap abia peste trei luni. Dar Britomar si echipajul su n-au mai ajuns niciodat la destinaie...
Un incident asemntor l constituie dispariia expediiei conduse de John Franklin. Finanat de guvernul englez si dispunnd de navele Erebus si Tenor (cu 148 de oameni la bord), expediia a nceput n 1845 si avea ca obiectiv gsirea cii maritime spre China trecnd prin zona nordic a continentului american. Navele erau dotate special pentru explorri polare si participaser (avnd aceleai echipaje la bord) la cltoriile efectuate ntre 1840 si 1843 de exploratorul englez James Ross, pentru cercetarea continentului antarctic. Ultimele vesti de la expediia Franklin au parvenit n 1847 din zona insulei canadiene Victoria, dup care, oameni si vase au disprut fr a lsa vreo urm. S-a considerat c navele au fost fie prinse de gheuri si sfrmate, fie s-a produs o coliziune ntre ele si, n ambele cazuri, echipajele au pierit n accident sau mai trziu, din cauza extenurii produse de frig si foame. Dat fiind calitatea deosebit a navelor si a marinarilor, ipotezele menionate prezint ns mai multe semne de ntrebare. ir John Franklin (1786-1847?), amiral englez avnd la activ nimeroase expediii de cercetare n regiunea arctic (Arhipelagul Svlbard, Golful Hudson), deinea o bogat experien n domeniul navigaiei polare (ntre anii 1824 si 1826 el a explorat cu succes cursul fluviului canadian Mackenzie, pn la vrsarea n Oceanul ngheat). Erebus si Tenor fuseser special construite si dotate pentru cercetri polare, avnd carenele ntrite cu foi de cupru si prova nzestrat cu un pinten de oel pentru spargerea gheii. Vasele si echipajele dovediser caliti deosebite n timpul expediiei britanice a amiralului ir James Clarke Ross n Antarctica (1840), soldat cu descoperirea Marii Bariere de Ghea Ross, a rii Victoria, a Vulcanilor Erebus si Terror, a Polului Sud Magnetic i a Insulelor Franklin. Lista proviziilor i echipamentului, pstrat n arhivele Royal Navy, dovedete c aceast cltorie era mai bine pregtit dect toate cele anterioare ei. Si totui, navele au disprut fr urm.
Naufragii n dimensiuni paralele
41
Faptul este surprinztor, cci, dei expediii polare cu final dramatic au fost numeroase n secolul al XlX-lea, ntotdeauna s-au gsit indicii asupra mprejurrilor tragicelor incidente. Astfel, n 1880, expediia condus de americanul De Long si ambarcat pe nava Jeanette a nceput o cltorie pornind din Sn Francisco si avnd drept obiectiv atingerea Polului Nord, trecnd prin Strmtoarea Bering. Vasul a fost ns blocat de gheuri, purtat n deriv si, dup trei luni, sfrmat. Cei aflai la bord au reuit s se salve/e cobornd pe o banchiz, dar, pn la urm, au pierit n desertul de ghea, majoritatea disprnd n crevase i canale. La 3 ani de la acest sfrit (1883), atunci cnd toat lumea uitase de Jeanette, n Groenlanda sunt gsite pe un bloc de ghea plutitor lucruri care aparinuser lui De Long, inclusiv jurnalul de bord al navei. Aceast ntmplare nu face dect s adauge noi semne de ntrebare privind vasele Erebus si Tenor, din care, cu toate cercetrile intense, nu s-a gsit nici o rmi. Mai mult, cei care au ncercat s urmreasc traseul lui Franklin au sfrit mprtsindu-i soarta. Plecat n cutarea amiralului englez n 1852, Joseph Rene Bellot (1826-1853), explorator francez care avea la activ dou expediii arctice si prioritatea cercetrii Madagascarului, dispare n aceleai condiii misterioase si n aceeai zon din apropierea Insulei Victoria. Cu toate eforturile fcute, nici din aceast expediie nu a mai fost gsit vreo urm care s permit stabilirea cauzelor dispariiei... Este binecunoscut faptul c, pn la sfritul secolului al XVIII-lea, vasele ce strbteau mrile si oceanele lumii erau ameninate de atacurile piratereti. Dar este greu de presupus c traseul ales de Franklin ar fi putut prezenta un ct de mic interes pentru astfel de atacuri, n orice secol si cu att mai puin n 1845, cnd trecuser cinci decenii de la strpirea pirailor din Atlanticul de Nord de ctre Royal Navy. Rmn de analizat alte dou ipoteze: izbucnirea unui incendiu la bord sau a unei molime cu efecte mortale pentru toi membrii echipajelor. Nu trebuie uitat ns c, dei este vorba de anul 1845, att medicina, ct si tehnica naval cunoscuser progrese importante. Or, dat fiind misiunea ncredinat, Erebus si Tenor erau echipate astfel nct s fac fa acestor situaii-limit. n plus, probabilitatea ca un incendiu sau o molim s izbucneasc fulgertor pe DOU nave simultan, si cu atta for nct s aib drept consecin dispariia oricror indicii, este prea redus pentru a merita s fie luat n considerare.
42
Exist o mrturie, cea a echipajului si cpitanului bricului canadian Renovation, care, la 6 aprilie 1851 ar fi vzut, ncastrate ntr-un gigantic ghear ce plutea n deriv prin Strmtoarea Melville, dou corbii asemntoare cu Erebus si Tenor. Dar, cuprini de o spaim superstiioas, cei de pe Renovation s-au ndeprtat ct au putut de repede de uriaa mas de ghea. Oricum, este greu de imaginat modul n care dou corbii lungi de cte 50 m si nalte de 25 m puteau fi complet nghiite de ghea, rmnnd n acelai timp intacte...
La 14 decembrie 1928, nava-scoal danez Kobenhaven a prsit portul Montevideo (Uruguay), ndreptndu-se spre Europa. Era un vas relativ mare (3.800 de tone), echipat cu mijloace de propulsie si comunicaie moderne (inclusiv cu telegrafie fr fir si un emitor-receptor radio n fonie) si avea la bord un echipaj bine antrenat (50 de elevi ofieri ai marinei de rzboi daneze si ofierii instructori). Nava fusese verificat cu atenie n Danemarca nainte de aceast cltorie, la sfritul creia elevii ofieri urmau s-si ncheie ciclul de instruire pe mare si s fie trimii pe alte vase de rzboi. Dar Kobenhaven a disprut n Atlantic fjp un mesaj S.O.S. si fr s lase vreo urm, neputndu-se stabili nici mcar locul aproximativ al naufragiului ("Lloyd's Weekly Casualty Reports, 1929").
Vasele de suprafa nu dein monopolul dispariiilor neelucidate, ncepnd chiar cu perioada de pionierat (anii 1880-1900), submarine britanice, americane, franceze, ruse, germane, italiene si japoneze au disprut si continu s dispar si astzi, n condiii nu ntotdeauna explicabile. Desigur, pierderea unui submarin pe timp de rzboi nu nseamn neaprat un mister, iar n majoritatea cazurilor condiiile n care s-a petrecut aceasta sunt cunoscute. Exist ns si incidente mai neobinuite, cum a fost cel al submarinului polonez Orzel, al crui echipaj, dup izbucnirea celui de-al Doilea Rzboi Mondial, a luptat cu eroism mpotriva Kriegsmarinei, rmnnd, la sfritul lui septembrie 1939, mpreun cu nava-sor Wilk,
43
Submarinul Orzel lansat la ap n 1938 (arhiva autorului): tonaj -1.100 tdw la suprafa si 1.473 tdw n imersiune; dimensiuni - 84 m x 6,7 m x 4 m; echipaj -56 oameni; raz de aciune -13.300 km; vitez -15 noduri la suprafa si 8 noduri n imersiune; armament -12 tuburi lans-torpile de 550 mm + un tun de 105 mm.
ultimele uniti combatante ale forelor navale poloneze. Marina si aviaia german anunaser de trei ori scufundarea lui: la 5, 7 si 8 septembrie, dar Orzel reuise s se strecoare din Baltica n Marea Nordului, ajungnd la 14 octombrie n Marea Britanic, ncadrat n Royal Navy, submarinul polonez a torpilat, la 8 aprilie 1940, un transportor si marele pachebot german Rio de Janeiro, care se ndreptau spre apele Norvegiei pline cu trupe, comandantul lui Orzel (locotenent-comandorul Grudzinski) fiind primul care i-a avertizat pe aliai de iminena agresiunii naziste mpotriva acestei ri. Construit n Olanda, Orzel era o nav excelent si a luat parte la crncenele btlii aeronavale din largul coastelor norvegiene, apoi a fost trimis, la sfritul lunii mai 1940, ntr-o patrulare de rutin din care nu s-a mai ntors niciodat. De data aceasta ns, nici o unitate aero sau naval german nu si-a arogat meritul de a fi scufundat vasul polonez. n lipsa unor informaii certe, a fost emis ipoteza conform creia Orzel fusese scufundat din greeal de nava olandez pe care trebuia s-o ntlneasc n apropiere de Hellgoland. La 4 iunie 1940 vasul olandez a anunat distrugerea unui submarin german, dar arhivele Kriegsmarinei nu menioneaz pierderea vreunui U-BOOT la acea dat, deci este posibil ca olandezii s se fi nelat si s fi scufundat submarinul polonez dintr-o tragic eroare, ns marinarii olandezi vzuser doar pete de ulei aprnd la suprafa dup exploziile grenadelor submarine, procedeu des folosit de comandanii de submersibile pentru a scpa de urmritori simulnd pieirea
44
navei; nu este imposibil ca unul din cele patru submarine germane care au acostat la baza din Hellgoland ntre 3 si 5 iunie 1940 s se fi strecurat astfel, nselndu-i pe olandezi. S-a mai sugerat c Orzel ar fi pierit pe 8 iunie 1940, n barajul de mine britanice din apele norvegiene, dar si aceast ipotez este inconsistent, deoarece comandantul Grudzinski primise harta cmpurilor minate de la Royal Navy... Aa c soarta lui Orzel va rmne, probabil, pentru totdeauna necunoscut.
n volumul su "Spre victorie" (Editura Militar, Moscova, 1975), amiralul N.G. Kuzneov menioneaz pierderea submarinului sovietic V-l (fostul submersibil Ursula, cedat de britanici ruilor n cadrul ajutorului militar naval al Aliailor ctre URSS), al crui echipaj era format din oameni exceleni, n frunte cu LI. Fisanovici, un cunoscut comandant de submarine din Marea Nordului. Cauzele nu sunt elucidate nici astzi. ntr-adevr, nici Kriegsmarine, nici Luftwaffe nu au raportat scufundarea vreunui submarin sovietic sau britanic n acea perioad, aa c nimeni nu tie ce s-a ntmplat cu V-l, nav atent verificat de Comisia britano-sovie-tic la Scap Flow i avnd un echipaj de veterani bine instruii. Ipoteza c a fost distrus de o defeciune tehnic sau de o explozie a torpilelor aflate la bord nu poate fi acceptat, datorit att reviziei tehnice generale de dat recent, ct i calitii deosebite a cpitanului si echipajului. De asemenea, ipoteza unui naufragiu provocat de furtun nu se dovedete nici ea mai bun, cci submarinele escadrei primiser ordin s navigheze n imersiune ct mai mult posibil, tocmai pentru a rmne n zona linitit a oceanului (sub 20 m adncime). Submarinele de tip Ursula erau dotate cu ASDIC (sonar) modern, avnd posibilitatea de a determina cu precizie poziia escadrei de suprafa i a celorlalte submersibile, ceea ce exclude ipoteza unei coliziuni accidentale sau a unei torpilri (din eroare) de ctre una din navele britanice sau sovietice (dup cum relateaz amiralul N.G. Kuzneov, escadra sovietic fusese inclus ntr-un convoi de nave militare i comerciale engleze care transportau ajutoare pentru Uniunea Sovietic).
45
Dou din submarinele britanice care au fost cedate ruilor n 1944. Ursula (n prim-plan) si Sunfish (n plan secund). Echipajele ruseti au urmat un curs de sase luni de antrenament n baza Royal Navy de la Scap Flow si beneficiau de comandani de excepie (arhivele Imperial War Museum).
Fr ndoial ns, unul dintre cele mai stranii cazuri de dispariie pe mare este cel al cuirasatului So-Paulo. Istoria acestui vas a fost plin de neprevzut si aventur. Iniial proiectat n anii 1902-1903, ca rspuns la flota tot mai amenintoare construit de Chile, lipsa fondurilor i-a ntrziat intrarea n lucru pn la apariia primei nave de linie cu adevrat moderne (Dreadnought, lansat la ap de Royal Navy n 1906), care, dintr-o dat, a redus toate tipurile de cuirasate dinaintea ei la nite carcase de fier fr valoare combativ. Marina brazilian a neles rapid situaia. Anulnd orice program de construcie aflat n derulare, si-a concentrat eforturile financiare pentru achiziionarea a dou splendide cuirasate moderne de aceeai clas, So-Paulo si Minus Gerais.
46
Realizate n Marea Britanic ntre 1908-1910, navele au rmas n istorie ca primele de asemenea mrime construite pentru o ar care nu era o putere maritim major. Ele au asigurat supremaia flotei braziliene n apele sud-americane si au fost oferite (dup intrarea Braziliei n rzboi contra Puterilor Centrale) ca ntriri pentru British Grand Fleet n 1917 si apoi pentru flota italian din Mediterana, care lupta contra flotei austriece cu baza la Pola. Dar, n ambele cazuri, oferta a fost respins pentru c navele braziliene consumau prea mult combustibil si nici britanicii, nici italienii nu l puteau asigura n cantiti suficiente. Aa c, ntre 1917 si 1919, cele dou cuirasate au patrulat n Atlanticul de Sud, distrugnd doar cteva nave-corsar germane de mic tonaj. Ambele au fost modernizate extensiv n 1923 n SUA si apoi, ntre 1934-1937, n Brazilia. Cel de-al Doilea Rzboi Mondial le-a gsit gata de lupt si au participat la aciuni n Atlanticul de Sud, sufundnd din nou cteva cargouri si crucitoare auxiliare germane. Dar faptul c Brazilia nu avea portavioane cu care s le protejeze si criza financiar de dup rzboi le-a rezervat o soart trist celor dou nave, nc apte de serviciu activ. Minas Gerais a fost casat i vndut ca fier vechi n 1954. Ct despre So-Paulo...
Cuirasatul So-Paulo: echipaj - 900 oameni; tonaj - 21.540 tdw; raz de aciune - 18.000 km; vitez - 21 noduri; dimensiuni - 165,8 m x 25,3 m x 8,5 m; blindaj -229-304 mm; armament - 12 tunuri de 304 mm + 22 tunuri de 120 mm + tunuri AA (arhiva autorului).
47
Vndut Portugaliei pentru dezafectare, cuirasatul a fost dus de dou remorchere peste ocean, dei motoarele sale erau n perfect stare, n noaptea de 3 spre 4 octombrie 1951, cele trei nave se aflau la sud-vest de Insulele Azore. Oceanul era agitat, cu valuri strnite de un vnt puternic, ce nu reuea s risipeasc negura. Unul din remorchere avea probleme la un motor si a desprins cablul de traciune, n zori ns, echipajele au constatat c remorcherele navigau singure pe marea care se linitise, rmnnd, ca i vzduhul, mohort. Chemate n ajutor, avioane, hidroavioane si nave de patrulare engleze i portugheze au cercetat o zon de peste 3.000 km2 fr s gseasc nici o urm a cuirasatului, disprut cu cei 8 oameni de cart la bordul su. Dei nava era ntr-o condiie bun la plecarea din Brazilia, dei avea o staie radio foarte puternic si radare performante pentru acea perioad, nu s-a primit nici un S.O.S., nici un semnal de alarm. Printre rapoartele piloilor englezi care au participat la operaiunile de salvare se gsesc ns meniuni interesante. Astfel, n noaptea de 4 spre 5 octombrie au fost zrite "lumini fugare a cror provenien nu a putut fi stabilit", n dimineaa de 5 octombrie, un hidroavion britanic si un aparat de patrulare anti-submarin portughez au raportat existena unor ciudate forme i mase de un gri ntunecat deplasndu-se la suprafaa mrii, dar, pn s coboare la ele, acestea au disprut n negura persistent. Pe data de 10 octombrie, cercetrile au fost sistate, considerndu-se - fr nici un motiv logic - c So-Paulo se scufundase. Era ca i cum btrnul cuirasat decisese s nu accepte soarta umilitoare a tuturor marilor nave de linie din ntreaga lume (casate ntre 1950 i 1970) i s plece n Necunoscut, lundu-i cu sine pe cei opt marinari care i-au mprtit soarta ntru Venicie...
48
ECHIPAJE SPECTRALE
nave, submarine si avioane dispar n imensitatea Oceanului Adesea, Planetar ori a celuilalt ocean, cel al vzduhului mereu zbuciumat, mereu schimbtor. Dar, uneori, unele se ntorc. Purtndu-si echipajele moarte, rmase la posturile de lupt sau de manevr, ntr-o ncrncenat si nfricotoare loialitate fa de nava sau avionul care le-a fost adpost, cas si sanctuar nainte de a le deveni locul venicei neodihne. Nimeni nu a putut afla vreodat de ce. Si nimeni nu s-a ncumetat s ncerce mcar a nelege. *
n iulie 1835, fregata britanic H.M.S. Vigilante, o nav cu 40 de tunuri, naviga n apropierea Azorelor, pe o vreme mohort, cu vnt puternic si valuri nalte. La ora 18,30 p.m., cpitanul Kingsley a fost chemat pe punte de secund, prim-locotenentul de marin Sears. Acesta, ca si restul echipajului, prea ntr-o stare de nelinite aproape iraional. Ajungnd lng timon, cpitanul a neles imediat cauza. La doar cteva sute de metri de fregat, o imens nav de linie cu trei catarge si patru puni, despica maiestuos talazurile ndreptndu -se n direcie opus. Iat descrierea din jurnalul de bord al H.M.S. Vigilante: "Era enorm, avnd peste 100 m lungime i poate 50-60 m nlime. Am estimat-o ca fiind de 2-3 ori mai mare dect nava noastr. Am numrat peste 150 de tunuri lungi, cu evile lucind rosu-verzui. Vasul fusese vopsit n ntregime rocat, ca rugina, pn i pnzele i preau sngerii - dar poate c era doar efectul razelor apusului, strecurndu-se printre nori. Nu avea nici un steag, nici un fanion, nici un nume pe bordaj. Statuia de prov se asemna cu un rechin uria sau un alt monstru marin similar, avnd botul cscat (...). Am trecut la 500 m de nava strin, care naviga mai rapid dect noi, cu toate pnzele ridicate. Si am auzit exclamaia lui Mahonny (timonierul - n.a.): - Privii, a ngimat. Acolo, sus...
rt
ll
Echipaje spectrale 49
La tunurile de pe puntea ntia, pe catargul cel mare si pe artimon (catargul de la pup - n.a.) erau oameni. Ne priveau neclintii, fr o micare, fr un gest. Am luat ocheanul si, desluindu-le feele, am priceput de ce preau privirile acelea att de fixe: nu mai aveau ochi de mult, pescruii le mncaser unora chiar jumtate din chip. Erau toi mori. Vasul s-a ndeprtat, pierzndu-se n zare si mi s-a prut c n castelul de la pupa, n spatele ferestrelor, ardeau lumini, ns cred c nu erau dect lucirile ultimelor raze de soare pe sticl (...). ntlnirea a avut loc la 39 latitudine nordic si 3044' longitudine vestic". Este cu neputin de identificat uriaul velier. ntre anii 1780-1805, cele mai mari nave de linie din lume erau: Santissima Trinidad (Spania, 136 de tunuri, scufundat la Trafalgar, n 1805), L'Orient (Frana, 128 de tunuri, scufundat la Abukir, n 1798) si Victory (Marea Britanic, 124 de tunuri, care, n 1835, era n Mediterana). Nici o putere naval nu mai construia nave cu patru puni n 1835, cnd se anuna deja propulsia mixt vele -abur si numrul de tunuri era redus, fiind n schimb crescut calibrul lor. De unde venea strania nav i cum i pierise echipajul? Nimeni nu va ti vreodat, dar, inspirat de tirile publicate n ziarele engleze, franceze i reluate de cele americane, Edgar Alan Poe (1809-1849) a ncercat s dea un rspuns, n stilul su inconfundabil, scriind "The Adventures ofArthur Cordon Pym" (1837). Iar ntlnirea din 1835 n-a rmas singular.
n 1890, clipperul britanic Marlborough prsea Noua Zeeland ndrep-tndu-se spre Marea Britanic. Era un vas reprezentativ pentru faimoasa clas care a atins apogeul artei construciei de nave comerciale cu pnze. Clipperele britanice, cunoscute n ntreaga lume ca simboluri ale calitii antierelor navale din Anglia si Scoia, dar si ale miestriei i curajului unor marinari de excepie, atingeau o vitez remarcabil pentru o nav fr motor: 18-22 de noduri n cazul vnturilor favorabile. Aprute la nceputul secolului al XlX-lea, tonajul lor varia ntre 500 i 4.000 tone, aveau 5-6 etaje de vele (a cror suprafa activ depea uneori 4.000 m2) si echipaje de 20-200 de
50
Clipperul Marlborough n 1884, la dou luni dup lansare (gravur de epoc - arhiva autorului).
Echipaje spectrale
51
oameni. Cnd urmau rute nesigure, expuse nc atacurilor piratereti, vasele de acest tip erau narmate cu 2-12 tunuri cu eava lung, destinate luptei la distan, cci, datorit vitezei si manevrabilitii lor ieite din comun, dipperele reueau s se in departe de atacatori. Nava Marlborough nu a mai ajuns niciodat la destinaie. Nu s-a putut afla nimic despre soarta ei si vasele britanice care au cutat-o n Oceanul Pacific s-au ntors fr vreun rezultat, astfel nct societatea "Lloyd" a tre-cut-o n registrele sale ca "Missing at ea" - "Pierdut n largul mrii" ("Lloyd's Weekly Casualty Reports, 1890"). Abia n 1913, echipajul unei baleniere americane observa n apropierea coastelor Insulei Georgia de Sud (Marea Antilelor Sudice din Oceanul Atlantic) o corabie care prea ancorat, avnd ns toate pnzele ridicate, ceea ce nu era normal. Baleniera s-a apropiat si, ajuni la civa metri, marinarii au putut citi pe bordajul putrezit numele navei necunoscute: Marlborough. La strigtul cpitanului, toi au ridicat privirile, tresrind nfiorai - pe puntea plin de mucegai, lng cele sase tunuri, pe catarge si la roata crmei, se aflau ncremenite n cele mai diverse poziii douzeci de schelete pe care fluturau nc zdrenele hainelor marinreti ("Lloyd's Register. Wreck Returns 1912-1914"). Nimeni nu a putut afla vreodat motivul morii aparent fulgertoare a echipajului de pe Marlborough. Clipperul nu prezenta urme de lupt i nu fusese nici mcar avariat de furtun, dei navigase n deriv timp de 23 de ani, dup cum dovedeau mucegaiul i degradarea lemnului aflat n permanent contact cu apa srat. Registrele "Lloyd" consemneaz doar descoperirea navei i stadiul n care se afla, dar nici ele, nici ziarul londonez "Times" (care a relatat incidentul) nu ofer vreo ipotez privitoare la aceast enigm. S-a sugerat c echipajul a pierit otrvit de un aliment alterat sau n urma unei epidemii de holer, ns este greu de presupus c toi oamenii au czut n acelai moment, surprini n timpul unor activiti cotidiene, n mod normal, moartea trebuia s-i secere pe rnd; primele victime ar fi fost nmormntate n mare, conform tradiiei marinreti, iar ultimele ar fi czut n cabine ori n cal, dar n nici un caz lng catarge sau tunuri. Dac vasul era atacat de pirai, s-ar fi gsit urme de lupt si este dificil de neles motivul pentru care, dup uciderea echipajului, piraii nu au pstrat nava. Pare anevoie de crezut faptul c toi marinarii au fost rnii att de grav nct,
52
dei clipperul reuise s-si lase n urm agresorii, cei douzeci de oameni au murit pn la unul pe punte, rmnnd la posturi asemeni echipajului de pe "Olandezul Zburtor".
Navele maritime nu au n exclusivitate privilegiul de a rtci n venicie cu echipajele ngheate la posturii^ de onoare ale ultimului drum, poate ale ultimei btlii. n 1939, un bombardier american B 17 a decolat de la baza aeronaval a US Navy din Sn Diego (California - SUA) si s-a ndreptat spre Honolulu (Hawaii). Era un zbor de rutin, ntreprins n condiii meteo foarte bune, iar nregistrrile comunicrilor radio cu baza denot excelenta stare de spirit a echipajului. Brusc, la trei ore de la decolare, turnul de control a recepionat cteva semnale de alarm discontinue, apoi legtura s-a ntrerupt definitiv. Dup alte cteva ore, spre surpriza tuturor, avionul a reaprut deasupra aeroportului din Sn Diego si, fr nici un semnal preventiv, a aterizat pe pista principal. Din exterior, aparatul prea intact, ns cnd echipa de intervenie a ptruns n fuselaj, oamenii s-au trezit n fata unui spectacol cutremurtor: trupurile contorsionate si nensufleite ale membrilor echipajului zceau pe jos si un miros greu de suportat umplea carlinga. Singurul aviator ce rezistase ndeajuns pentru a readuce avionul la baz fusese copi-lotul, dar imediat dup aterizare a intrat n com si a murit dup apte ore, fr s-i mai revin pentru a putea ajuta l a elucidarea incidentului. Comisia de anchet a constatat c toate cadavrele purtau rni nfiortoare, a cror natur nu a putut fi ns precis determinat n cursul autopsiilor; raportul s-a mrginit s le califice drept "arsuri profunde produse de o surs indirect de cldur radiant". n 1939, distana California - Hawaii era acoperit n aproximativ 14-20 de ore de zbor (n funcie de tipul avionului), astfel nct, pentru a economisi benzin, se scotea din aparat tot ceea ce-i putea ncetini deplasarea: blindajul, muniia si bombele, iar armamentul de bord (tunuri, mitraliere) era demontat sau protejat cu lubrifiant si fr ncrctoare. Astfel, avioanele parcurgeau traseul practic dezarmate, cu excepia armelor aflate asupra personalului navigant. Ancheta a stabilit ns c pistoalele echipajului erau
Echipaje spectrale
53
Bombardierul cvadrimotor Boeing B 17 Flying Fortress n trei variante, de sus n jos: B17 C (1938-1940), B17 F (1942-1943) si B17 G (1944-1945) - arhiva autorului. Aproape 13.000 de aparate de tipurile A-G au fost construite, constituind coloana vertebral a US Air Force Bomber Fleet. Performanele lor erau excelente: vitez - 486-523 km/h; plafon - 10.850-11.430 m; raz de aciune - 2.897-7.113 km; armament - 9-13 mitraliere de 7,62-12,7 mm + 4.761-7.983 kg bombe.
54
golite, tuburile cartuelor fiind mprtiate prin carling. Nu a fost descoperit nici o gaur provocat de gloane sau schije n fuselaj sau n corpurile aviatorilor mori. S-a constatat ns c toat aparatura de bord, de la compas si altimetru pn la staia radio si litrometru, era dereglat iremediabil, astfel nct rmne un mister modul n care aviatorujm agonie a reuit s gseasc drumul spre baz. Cercetrile ntreprinse de US Navy nu au dus dect la un singur rezultat: toate datele referitoare la cazul anchetat au fost grupate ntr-un dosar, devenit imediat "strict secret". Au trebuit s treac aproape 30 de ani pentru ca doi ziariti americani s reueasc obinerea, cu mare dificultate, a unor informaii ce le-au permis reconstituirea neobinuitei ntmplri. Principalele ipoteze furnizate de USAF ("incendiu la bord" sau "fulger globular") sunt att de slab argumentate, nct chiar anchetatorii le acord o foarte sczut cot de credibilitate. Investigaiile au stabilit, fr a lsa nici o posibilitate de dubiu, c n avion nu existau urme de incendiu, fuselaj ui nu fusese lovit de trsnet, iar eventuala prezen a fulgerului globular nu clarific n nici un fel motivul pentru care aviatorii i folosiser pistoalele, mai ales c, n carling, NU a fost descoperit nici unul din gloanele trase, dup cum relata ziarul "New York Times" n 1968. Chiar dac s-au depus eforturi importante pentru elucidarea acestui caz, izbucnirea, la scurt timp dup ntmplare, a celui de-al Doilea Rzboi Mondial a dus la clasarea definitiv a dosarului "Sn Diego". Iar ntrebrile... sunt doar expresia neputinei noastre de a ne uita (sau accepta) temerile i nelinitea...
55
EXPLORATORI DIN ALTE LUMI Locuitorii Trmului Interzis Vizitatori din Netiut Navigatorii Infinitului
56
LOCUITORII TRMULUI INTERZIS

9
poteza unei lumi subterane locuite este infirmat de tot ceea ce tim despre structura scoarei terestre. Desigur, sisteme carstice uriae exist ("Petera Mamutului" din statul nord-american Kentucky are o lungime explorat de peste 300 km), dar ele nu pot adposti o civilizaie despre care noi nu cunoatem nimic. Totui, nu trebuie uitate cazurile misterioase ale piticilor subpmnteni semnalai ntre secolele al VH-lea si al XlV-lea n Europa si cele dou Americi. Pe vremea aceea nu se cunotea n Europa (si cu att mai puin n America) faptul c n Africa sunt pigmei, cci, dei acetia fuseser descoperii de egipteni si adui n Italia de ctre romani, tezaurul cultural al Antichitii zcea ngropat sub lespezile uitrii si obscurantismului, de unde avea s-1 scoat la lumin abia Renaterea. Cu toate acestea, legendele triburilor de indieni din America de Nord, Central si de Sud, saga-urile scandinave, mitologiile saxone, slave, gale, scoiene, irlandeze i n special vechile tradiii celte amintesc despre existena gnomilor (omulei cu nlimea maxim de 80-100 cm) care triesc ntr-o lume subteran, sunt harnici si cunosc procedee deosebit de avansate de extragere si prelucrare a metalelor. Pentru Evul Mediu Timpuriu, furarii piticilor erau ceea ce fuseser ucenicii lui Hefaistos (ciclopii) pentru grecii antici, adic perfeciunea de neatins n metalurgie. Toi eroii acelei perioade, de la Beowulf si Arthur pn la Siegfried si Tristan, aveau arme, scuturi sau armuri lucrate de piticii subpmnteni. Robert of Lockseley, mai cunoscut sub numele de Robin Hood, proscrisul a crui faim o depete pe cea a Regelui Arthur sau a lui ir Lancelot of the Lake, a fost ns, dup cum au stabilit cercetrile istoricilor britanici, un personaj real. Dei exist dispute asupra rangului su (yeoman - "om liber" sau gentry, mic nobil de ar), se tie c acest brbat curajos a luptat timp de aproape trei decenii n frmntata Anglie de sub Richard Inim de Leu si loan Fr de ar pentru libertate i dreptate social, mpotriva privilegiilor mereu ascendente ale marii nobilimi si naltelor autoriti eclesias-tice. Participarea sa la revolta baronilor ridicai mpotriva lui loan Fr de
Locuitorii Trmului Interzis
57
Piticii f aurari din Legendele Nibehmgilor (gravur german din secolul al XlX -lea - arhiva autorului).
ar nainte si dup obinerea "Magnei Charta Libertatum" (1215), ca si titlul de scutier regal cu care 1-a nvestit Richard Inim de Leu sunt recunoscute ca reale, iar stejarul din Sherwood a devenit un monument naional. Or, dac legendele despre "vesela ceat" s-au dovedit adevrate, atunci este posibil ca dintre oamenii lui Robin Hood s fi fcut parte nu numai Little John, Friar Tuck, Alan a Dale sau Will The Archer, ci si gnomii Hob si Ket. Acetia se numrau printre ultimii reprezentani ai poporului de oameni mici de stat ce triau n peteri si tuneluri subterane n Anglia nainte de venirea succesiv a celilor, romanilor, saxonilor si normanzilor, sau cel puin aa susin toate vechile legende din insulele britanice. Dar mrturii despre "piticii de sub pmnt" apar si n alte zone ale Europei, n anul 1138, clugrii unei mnstiri din Germania de Sud au dat peste un pitic negru care se ascundea n pivnia lor de alimente. Nu vorbea nici o limb, refuznd s comunice, chiar si prin semne. Exasperai, clugrii 1-au dus napoi n pivni, ca s vad ce va face. Lsat liber, piticul s-a repezit la zidul dinspre apus, a scos o piatr si a disprut n tunelul din spatele ei. Totul se petrecuse att de repede, nct nimeni nu a avut timp s-1 opreasc, iar gaura era prea ngust pentru ca un om de statur normal s poat intra n ea, fie si tr. Speriai, cei din mnstire au zidit tunelul, iar
58
f faptul ar fi fost dat uitrii dac nu rmnea notat n cronica scris de unul dintre clugri. ntre secolele al XH-lea si al XlV-lea, o serie de cronicari si erudii, cum ar fi englezul Roger Bacon sau francezii Geoffroy de Villehardouin si Guillaume de Machaut, menioneaz c n sudul Franei, pe la 1240, a trit si a luptat un cavaler rtcitor absolut neobinuit. Foarte nalt (pentru acele timpuri, cnd statura medie a adulilor era de 1,45 m), cu plete lungi si negre, cu "chip de o frumusee nepmntean", ciudatul tnr, care vorbea curent cteva limbi europene contemporane lui, dar si latina, lupta ntotdeauna de partea celor slabi sau nedreptii. Era nsoit de doi "pitici", de fapt nite brbai tineri, ce preau foarte bine proporionai, dar a cror nlime era doar de l m. Cei doi aveau chipuri ciudate, cu ochii oblici - s-ar putea crede c era vorba despre asiatici (n acea perioad, invazia mongol se apropia vertiginos de Europa Central), ns culoarea pielii "piticilor" era de un ciudat albastru-vineiu. Cronicile povestesc o serie de strlucite fapte de arme ale neobinuitului trio, care ajunsese cunoscut n Frana, Spania si chiar Imperiul German. Odiseea lor a durat aproape douzeci de ani, ducndu-i de la Rin la Firmei si de la Atlantic la Mediterana, pn cnd, la asediul unui castel din Burgundia, cavalerul cel nalt (pe care cronicile l numesc dup singurul cuvnt gravat pe scutul su, ce-i inea loc si de blazon, "Noche" - "noapte" n limba spaniol) a fost rnit grav. Doctorii venii n cortul su au constatat cu stupoare c faimosul rzboinic era... o femeie! Rana nu a putut fi nchis si, simind c i se apropie sfritul, frumoasa necunoscut le-a cerut scutierilor s o poarte ntr-un loc numai de ei tiut. De atunci, orice referire la cei trei dispare din cronici. Istoricii moderni au refuzat s admit veridicitatea relatrilor despre cavalerul "Noche". Aceasta deoarece Frana a avut o singur femeie-lupt-toare n perioada medieval, Jeanne d'Arc, i nici pe ea nu a tratat-o prea bine. Un al doilea personaj similar, anterior "Fecioarei din Orleans", ba chiar rzboinic de profesie si nsoit de doi "omulei albatri" ar fi fost prea mult! Iat ns c, n septembrie 2000, civa tineri arheologi care efectuau spturi n ruinele unei abaii de lng oraul Beziers (Languedoc) au gsit un sarcofag de piatr perfect conservat, n ceea ce fuseser nite cripte ascunse sub temelia capelei, nuntru odihnea un schelet n armur complet,
Locuitorii Trmului Interzis
59
Armur occidental folosit la nceputul sec. XIV. Asemenea echipament, cntrind pn la 30 kg cu sabie i scut, a purtat vreme de dou decenii necunoscuta pe care cronicile o numesc "Cavalerul Noche" (arhiva autorului).
60
cu coif si sabie lung (broadsword). Spre stupoarea tuturor, scheletul (vechi de apte secole si jumtate) aparinea unei femei de vreo 40 de ani, nalt de 1,82 m si, dup cele cteva uvie de pr rmase n coif, brunet, n afara armurii si a cmii de zale, femeia nu avea nici un alt vemnt sau podoab. Pe sarcofag nu scria nimic, ns n aceeai cript fuseser nmormntai doi brbai de o vrst nedefinit, cu arme si pieptare de zale. Erau nali de 1,05 m, iar craniile lor pstrau caractere mixte, euro-asiatice. Femeia-cavaler si cei doi credincioi scutieri ai si dormeau somnul de veci alturi, nfruntnd mpreun eternitatea, aa cum nfruntaser mpreun viaa ntr-o lume care nu tolera excepiile mai mult dect cea de astzi... Din secolul al XlV-lea, mrturiile despre pitici apar din ce n ce mai rar n Europa. Fapt deloc surprinztor, cci Inchiziia avea grij ca oricine sau orice prea ct de ct suspect s cad n ghearele ei de foc, aa nct nimeni nu s-ar fi aventurat s povesteasc ntlnirea sa cu un omule negricios, dac nu voia s sfreasc pe rug. Ar fi fost uor de presupus c o eventual populaie de statur foarte mic a existat n Europa (mai ales c romanii i menioneaz prezena n Germania, Anglia, Elveia si Nordul Franei), fiind masacrat apoi n Evul Mediu. Dar n acest caz trebuiau s fie descoperite un numr relativ important de schelete pitice care s ateste prezena unei astfel de grupe umane, or aa ceva nu s-a ntmplat. Cine erau ciudaii "little people" din Occidentul antic i medieval?
61
VIZITATORI DIN NETIUT

nu consemneaz doar grupuri humanoide sau populaii stranii. De Istoria patru milenii, mrturiile scrise, operele de art ori tradiiile orale de pe trei continente (Asia, Europa si America) afirm apariia sporadic a unor indivizi care, dei oameni n aparen, prezentau destule diferene anatomice si de comportament fa de specia Homo sapiens sau de popoarele n mijlocul crora se iviser n mod absolut inexplicabil. Un astfel de incident s-a ntmplat n secolul al XVI-lea, implicnd o misterioas femeie "agent-secret" si dou capete ncoronate ce i-au lsat amprenta de neters asupra naiunilor pe care le-au condus. Elizabeth I Tudor si Ivan IV Vassilievici. Este aproape cu neputin de gsit un contrast mai mare si mai evident ntre doi oameni. De o parte Regina-Fecioar, rece, calculat, avnd o viziune (ce devansa cu trei secole timpul su) asupra unei Anglii care i va baza bogia si puterea pe comerul maritim, flot si instituii financiare moderne (bncile si Bursa). De cealalt, arul rmas n eternitate "cel Groaznic", paranoic, sadic, avnd evidente tare psihice, care a unit Rusia, scond-o definitiv de sub influena ttar doar pentru a-i masacra singur supuii, cu mai mult rvn si mai nemilos dect o fcuser hoardele asiatice vreme de trei sute de ani pn la el. Ce aveau n comun aceti doi oameni n afara ambiiei de a conduce singuri i a veacului n care au trit (Ivan, 1530-1584, Elizabeth, 1533-1603)? n primul rnd, o ciudat potrivire a destinelor la nceputul vieii, care avea s le marcheze ntreaga existen. Amndoi au rmas, foarte devreme, orfani. Elizabeth, fiica regelui Henric VIII i a nefericitei Anne Boleyn, i va pierde mama (executat din porunca regelui) la vrsta de trei ani si tatl la paisprezece, supravieuind printr-un miracol urii bolnave a surorii ei vitrege, Mria Tudor. Ivan, fiul lui Vassili III si al Elenei Glinski, i-a pierdut tatl la trei ani si mama (asasinat de marii feudali rui) la opt, scpnd anevoie de nenumratele comploturi care 1-au ameninat pn la vrsta de 17 ani. Cu o asemenea copilrie i adolescen nu este de mirare c amndoi s-au simit nconjurai de dumani. Si unul i cellalt au vrut s conduc
62
autoritar, aducnd mreie popoarelor n fruntea crora i pusese Soarta. Dar asemnrile se opresc aici. Si nu doar pentru c Elizabeth a fost crescut de umanistul englez Roger Asham, care a educat-o n spiritul renascentist occidental, iar Ivan de ctre mitropolitul Rusiei, Macarie, ce i-a insuflat misticismul primitiv, vrjma de moarte al raiunii, tipic ortodoxiei ruse. Diferena este mult mai adnc, mai esenial. Elizabeth a vrut un viitor pentru Anglia, Ivan n-a fost dect o for distructiv, care a spulberat cu slbticie asiatic tot ce el nsui realizase pentru Rusia. Elizabeth se va nconjura de oameni valoroi (Cecil, Bacon, Drake, Raleigh, Walsingham), va nfiina Compania Levantului (1581) i Compania Indiilor de Est (1600), va finana cltorii, expediii, corsari si negutori, va favoriza comerul maritim, artele, marile descoperiri. Ei i se datoreaz construcia flotei de rzboi care a nfrnt Invincibila Armada (31 iulie - 8 august 1588), victoria final din rzboiul anglo-spaniol (1588-1604), deschiderea Bursei londoneze (Royal Exchange -1571), spargerea monopolului spaniol asupra Americilor de ctre navigatori si amirali de excepie (Drake, Hawkins, Howard), implicarea activ a Angliei n Mediterana Oriental, India, Asia de Sud-Est i Oceanul Indian. Ivan organizeaz i el, administrativ, militar i legislativ, statul rus, modernizndu-1 pentru prima oar (si ultima pn la Petru I cel Mare), nfiineaz un corp de "pucai" (artileriti si archebuzieri), faimoii Strelii, care i vor aduce victorii importante asupra hanatelor ttare, tributare armamentului i tacticilor perimate. Convoac n 1549 primul Zemski Sobor (Adunarea Reprezentanilor Strilor: boieri, militari, cler, oreni, negutori si meteugari, funcionari de stat) i d, n 1550, un Sudebnic (cod de legi), care limiteaz puterea marilor feudali, crescnd autoritatea central i unificnd de fapt ara. Dup ce-i ia titlul de Czar (de la Caesar - "mprat"), afirmnd astfel deschis pretenia Rusiei de motenitoare a Imperiului Bizantin, cucerete Hanatul Kazanului (1552) si pe cel al Astrahanului (1556), apoi ntregul curs al Volgii, obinnd ieirea la Marea Caspic si controlul ntre Munii Urali, Peninsula Kola si Harkov. Succesele armatei sale de 150.000 de oameni (cu 25.000 de archebuze i 500 de tunuri) mpotriva unor trupe ttare niciodat mai numeroase de 30.000 de clrei, ce luptau ca n secolul XIII, cu arcuri i sulie, sunt ns
Vizitatori din Netiut
63
discutabile si umbrite de masacre oribile (80.000 de civili mori n Kazan, peste 100.000 n Astrahan), amintind de nebunia ucigas a lui Timur Lenk (Tamerlan, 1336-1405), simbolul barbariei asiatice mpotriva creia Ivan pretindea c se ridicase. Va urma rzboiul livonian (1558-1583), n care, cutnd s obin porturi la Baltica si teritorii n zon, Ivan cucerete Livonia, Estonia, Tartu, Narva si Polotsk (1558-1560), antagoniznd puterile riverane, state moderne, cu armate incomparabil superioare Rusiei n dotare si instruire. O alian for mat din Suedia, Danemarca, Polonia si Lituania l nvinge n btlie dup btlie, lundu-i toate cuceririle si o parte din teritoriile europene ruse (Velikiye Luki, capetele de pod de la Golful Finic). Dar adevratul rzboi al lui Ivan nu a fost cu strinii, ci cu propriul su popor. Este fascinant asemnarea ntre Ivan IV si Stalin, doi dictatori ab solui, doi tirani setosi de snge, bolnavi de paranoia, suferind de repetate atacuri cerebrale, hotri s croiasc "omul nou rus", chiar dac asta ar fi nsemnat anihilarea total a ruilor. Si, poate nu ntmpltor, urmele lsate de aceti doi oameni n gndirea si comportamentul majoritii populaiei vor rmne aproape la fel de neters ca un cod genetic. Amndoi s-au bazat pe mediocriti pentru a distruge elitele; amndoi au dispreuit si masacrat j ranii, trupul si sufletul Rusiei. Si totui, rusii l numesc si astzi pe Ivan, \ "Grozni" ("cel Aspru dar Drept"), iar pe Stalin, "ttucul"..'. , Aparent, Ivan a fcut ce au fcut i Elizabeth sau Regele-Soare: s-a bazat ' pe mica nobilime si pe oreni pentru a limita puterea marii nobilimi, opus \ intereselor unui stat naional unitar. Ura lui fa de familiile boiereti vechi, ' influente, era explicabil; dar nu si faptul c, alturi de trdtorii i complotitii reali, le executa rudele, mpreun cu alte mii de oameni nevinovai. Nici o raiune politic nu poate justifica tragerea n eap a fetielor de zece ani, fierberea n ulei a nou-nscuilor, asumarea ca un titlu de glorie perso-l nal de ctre Ivan a o mie de violuri (dintre care patru sute de dezvirginri, ' cum i plcea s se laude). Rzboiul su mpotriva tuturor a fost total: dac ntre 1552 i 1558 a masacrat peste 200.000 de ttari, iar n 1562 a ordonat necarea a 30.000 de f evrei n rul Dvina, n 1570, dup asediul oraului Novgorod, care i se ' opunea, a necat 80.000 de rui n Rul Volkhov, timp de 5 sptmni neni trerupt. ntre 1570 i 1580 a ordonat uciderea a peste 30.000 de preoi si
64
clugri, dup ce, n 1560, inaugurase Biserica Sfntul Vasile Blajeni (cel Preafericit), o capodoper de arhitectur si art rus! n 1581, Ivan si-a omort fiul cel mare, crpndu-i capul cu un potir pentru c ndrznise s-i critice cruzimile; ntre 1565 si 1580 a organizat la Moscova peste o mie de mari execuii publice n care au pierit (dup datele cancelariei sale) 50.838 de oameni! Distracia preferat a arului era s-si vad supuii jupuii de vii sau fieri n ap clocotit si apoi aruncai n ruri ngheate, ceea ce avea ca urmare desprinderea crnii de pe oase. Chiar pentru occidentalii obinuii cu excese de acest gen, cifrele erau cutremurtoare, n masacrul hughenoilor din Noaptea Sfntului Bartolomeu si zilele urmtoare (24-30 august 1572) la Paris, Meaux, Lyon, Orleans si Bourges nu au fost ucii mai mult de 5-7.000 de oameni, iar Elizabeth i-a executat pe toi participanii la complotul catolic mpotriva ei (1586), dar era vorba de numai 29 de persoane! Treptat, Occidentul descoper adevratul chip al lui Ivan "Le Terrible", ns cel mai mult a ocat faimosul su experiment, unic n istorie pn la Stalin: Opritcina. n 1564, Ivan mparte imensa Rusie n dou: Opritcina ("pmntul ales") si Zemcitcina ("pmntul comun"). Din prima categorie fceau parte cele mai bune terenuri agricole, marile moii, pdurile bogate n vnat, oraele prospere, cile comerciale si de navigaie, minele, porturile, vmile, fortreele, ntr-un cuvnt, tot ce avea valoare - si totul era al arului, sub administrarea unor funcionari de stat, opritciniki. n a doua categorie rmseser mlatinile, stepa pustie, deserturile din sud - acolo au fost exilai cei care l nfruntau pe Ivan. Ca s duc la bun sfrit titanica sarcin de a mpri o ar i un popor n dou, la 3 ianuarie 1565, arul creeaz "ramura militar" a opritdnikilor, prima poliie secret cu serviciu complet de informatori, delatori, iscoade, asasini i cli la scar naional, cunoscut n istoria acelei pri de lume: 80.000 de oameni (majoritatea clugri rspopii, dezertori, ucigai, ttari convertii cu fora, violatori, hoi, ceretori, toi tiind c-i datoreaz statutul i privilegiile arului). Exact acelai lucru l va face si Stalin ntre 1927 i 1941! Abia n 1572, sub presiunea imensei nemulumiri populare i silit s cheme n ajutor armata format n Zemcitcina dup ce fusese nfrnt, iar Moscova ars de Hanul Crimeei (1569), Ivan accept desfiinarea poliiei sale secrete si a sistemului "celor dou Rusii".
65
Ambasadorii lui Ivan cel Groaznic la curtea mpratului german Maximilian II (litografie din secolul XVI - arhivele Comisiei Humboldt).
Acesta era omul cu care realista Elizabeth s-a vzut nevoit s stabileasc strnse relaii diplomatice si, mai ales, comerciale. Beneficiul era reciproc. Ivan fusese izolat de occidentali ca un despot sadic si nebun, pn si imperialii lui Maximilian II, dumanii de moarte ai Poloniei, ferindu-se s se alieze cu el. Avea nevoie de arme (mai ales tunuri si archebuze), de arhiteci militari, de constructori navali, de oameni care s-i pun la punct finanele, administraia, vmile. Elizabeth practica o politic de aliane anti-catolice si visa ca Anglia s controleze comerul lumii. Or, Rusia rmnea principalul furnizor de lemn pentru corbii, blnuri, pietre preioase si argint, chiar si dup avalana de metal preios adus n visteria britanic de corsarii reginei. Si astfel intr n scen un straniu personaj, excepie pn si n fascinanta pleiad de personaliti de la curtea elizabethan. n 1560, un tnr nalt, cu tenul de un alb lptos, ochii verzi si prul rou ca focul este vzut sporadic n compania Reginei-Fecioare. Un amant,
66
optesc gurile rele; un spion, spun catolicii; un periculos agent, consemneaz ambasadorul spaniol, mai bine informat. Cci tnrul necunoscut va ntreprinde o misiune diplomatic secret n Danemarca si Suedia (1562-1564), rezultatul fiind un influx de excelent fier suedez trimis arsenalelor Elizabethei. Necunoscutul devine mai puin misterios; regina i d un mic domeniu, Carly, pe malul Rului Brue, n apropiere de Glastonbury (comitatul Somerset). Dar circul zvonuri c ir John of Carly se trage de fapt dintr-o veche familie din zon, Carly fiind un castel construit n secolul VI e.n., pe vremea faimosului rege Arthur. Alii spun c John vine de pe continent si este suedez, norvegian sau danez, pronunia sa rmnnd atipic englezilor. Oricine ar fi fost, ir John of Carly este trimis de regin n ndeprtata Rusie si ajunge la Moscova imediat dup ce fusese ars de ttari. Ivan este prea ocupat cu reconstrucia si l privete bnuitor, chiar cu dispre, pe englezul mbrcat n negru, cu pulpele dezgolite de pantalonii scuri, bufani ai modei londoneze. Strinul se dovedete ns bun diplomat i foarte competent n domeniul artileriei grele, ceea ce strnete interesul arului. Relaiile se mbuntesc, ir John devine un obinuit al Curii ruse, tratatul de comer este negociat i trimis Elizabethei... Pn la 25 iulie 1570, cnd intervine neprevzutul, n acea zi, Ivan "Grozni" se ndeletnicea cu una din ocupaiile sale favorite: execuia n public a 83 de minitri si consilieri apropiai, cu familiile lor. Pe o strad lturalnic, n mbulzeal, o victim reuete s sar din crua cu care era purtat la moarte: Olena, fiica de 16 ani a cneazului Igor Dolgoruki. Adolescenta se pierde n mulime i apare brusc la portiera trsurii englezului, implorndu-1 s-o scape. ir John o ascunde, o duce la reedina sa de la marginea Moscovei si o ine acolo aproape dou luni, spernd c o va putea scoate din ar. Dar informatorii poliiei secrete vegheaz. Un servitor scap o vorb si, n miez de noapte, opritcinikul Moscovei, Nikolai Zarkovski, nvlete cu 100 de oameni, mcelrind personalul casei i arestndu-i pe ir John i pe Olena Dolgoruki. Cei doi sunt dui la Palatul n reconstrucie. Subteranele scpaser de distrugere - acolo se aflau camerele de tortur i conducerea poliiei secrete. Si tot acolo era Ivan, furios c strinul cutezase s-1 priveze de o jertf necesar nebuniei sale.
67
Irina Rogossorski, fiica sftuitorului de tain al arului, ars de vie mpreun cu tatl su si ntreaga familie, la 25 iulie 1570. Gravur suedez din secolul XIX, dup o cronic german din secolul XVI (arhiva autorului).
68
Sub ochii englezului, arul o violeaz pe adolescent, apoi d porunc s fie atrnat de tavan cu capul n jos si jupuit de vie. Nici nu ncepuse bine supliciul, c se ntoarce spre ir John, urlnd la cli s -1 arunce n cazanul cu ulei fierbinte; atunci Ivan avea s aib o mare surpriz. Pe cnd clii sfsiau hainele englezului, trupul alb se dezvluia n toat ciudenia lui: era delicat, cu forme nici masculine, nici feminine, lipsit de pr si cu o reea de vase sanguine albastre foarte subiri, vizibile imediat sub piele. Socul abia urma s vin ns: ir John nu era brbat! Dei nu avea sni, era, indiscutabil femeie! La asta, arul a amuit si, paradoxal, i-a revenit din turbare. Setea de snge i era satisfcut de calvarul adolescentei, ajuns o halc de carne ce-i tria ultimele tresriri. Ct despre strin... ei bine, dac regina Angliei i trimitea o femeie deghizat n brbat, faptul merita investigat n amnunime si pe ndelete. Si, vreme de sase sptmni, urmeaz tortur dup tortur, interogatoriu dup interogatoriu, dar, curios, Ivan nu se atinge personal de ciudata englezoaic, n schimb, o va face cu prisosin Zarkovski, care o violeaz si o arde cu fierul rou, neizbutind s-i smulg nici mcar o vorb n tot acest timp. Dup care, lovitur de teatru: ntr-o diminea, Zarkovski i trei oameni sunt gsii mori, iar celula femeii este goal. Santinelele de la poarta cetii i amintesc de un clre care a prezentat o scrisoare de liber trecere semnat de Ivan nsui, prsind oraul n noaptea geroas. Ivan explodeaz -nu semnase nici o asemenea scrisoare - i execut 15 soldai din straj. Peste 500 de strelii clare vor fi trimii n urmrirea englezoaicei, care, printr-un tur extraordinar de for, reuete s parcurg aproape 2.000 km n dou luni, n plin iarn ruseasc, dejucnd toate capcanele i lsnd n urma ei o dr de strelii i de cazaci mori, ceea ce-1 aduce pe Ivan n pragul apoplexiei. Strina ajunge n Livonia, ia o corabie pn n Danemarca si de-acolo alta spre Anglia, n vara lui 1571 apare la curtea Elizabethei, unde i este dezvluit adevrata identitate: Lady Johanna of Carly, prieten cu Bacon si menionat cu respect chiar de ctre "stpnul spionilor" elizabethani, ir Francis Walsingham (1530-1590). Cinci ani mai trziu, o nou tire despre Johanna: se bate n duel cu trei nobili la Amsterdam, ucigndu-1 pe unul i rnindu-i grav pe ceilali. Apoi mijlocete un tratat prin care olandezii primesc praf de puc din arsenalele engleze i le trimit tunuri navale. Apoi... dispare din istorie la fel de misterios cum apruse.
69
Cine era ciudata Lady Johanna, unul dintre cei mai tainici "oameni de ncredere" ai Elizabethei si ai lui Walsingham?
70
Cine a fost Lady Johanna of Carly (dac acesta era ntr-adevr numele ei)? O aventurier n cutarea norocului? Un hermafrodit respins de societate, riscndu-i viaa pentru a cpta statut social si respect? Era englezoaic, scandinav? Era o femeie cu particulariti anatomice datorate unor secvene genetice aparte? Walsingham scria despre ea c vorbete nou limbi strine (!), mnuiete aproape toate armele vremii si este "letal ca o viper". Bacon era impresionat de cunotinele ei de istorie, geografie, art i politic. Iar Elizabeth... Johanna a fost una dintre puinele persoane care avea acces direct i nestnjenit n apartamentul Reginei-Fecioare, ceea ce d de gndit, dat fiind cunoscuta gelozie a acesteia fa de orice femeie a crei frumusee o eclipsa...
De unde venea si unde s-a dus cea care l-a sfidat pe Ivan cel Groaznic la curtea sa, scpnd cu via din slbatica Rusie a secolului XVI?!
Si astfel de "strini n lumea noastr" au continuat s apar.
ntr-o dup-amiaz torid din luna august 1887, civa rani care lucrau pe cmpul de lng localitatea Banjos (Spania) au observat ieind dintr-o pivni prsit, situat n apropiere, doi copii de 10-12 ani, un biat si o fat, a cror piele era la fel de verde ca iarba sau frunzele copacilor, mbrcai n veminte curioase, esute dintr-un material nemaivzut, cei doi vorbeau o limb necunoscut. Nici lingvitii venii de la Barcelona, nici chimistii din Madrid nu au reuit s identifice dialectul folosit de copii si respectiv estura din care erau fcute hainele lor. "Copiii verzi" au fost ncredinai judectorului Ricardo da Calno, care a ncercat s le spele "culoarea" de pe fa, dar, dndu-si seama c era vorba de un pigment natural al pielii i nu de vopsea, a renunat, resemnndu-se s admit existena celor dou "imposibiliti vii": fiine omeneti de culoare verde! Chipurile copiilor aveau trsturi mixate, europid-negride, dar ochii le erau migdalai, tipic asiatici. Timp de cinci zile, da Calno le-a dat cele mai diverse alimente, pe care amndoi le-au respins, pentru ca, pn la urm, s accepte puin fasole verde, proaspt. Neputndu-se adapta regimului de alimentaie, biatul a murit. Fata a supravieuit cinci ani, perioad n care pigmentul verde a plit treptat, ajungnd la o nuan destul de apropiat celei a rasei albe, dar
71
pstrnd la sni, pubis si n alte zone ale corpului o pronunat tent de vernil. Dup o vreme, tnra a reuit s nvee spaniola, dar cele relatate de ea nu au fcut dect s sporeasc misterul. ara de unde venise, scldat ntr-un crepuscul permanent (fiindc soarele nu se ridica niciodat deasupra orizontului), era desprit printr-un fluviu larg de o alt ar, unde soarele lumina tot timpul, ntr-o zi, o furtun puternic s-a strnit din senin, din mijlocul ei desprinzndu-se un vrtej uria care fcea un zgomot de tunet si cei doi copii s-au trezit n pivnia de lng Banj os... Fata a fost crezut; nici nu se putea altfel, de vreme ce nimeni nu vzuse vreodat oameni cu pielea verde. Cazul nu a strnit ns prea mult vlv, cci era imposibil de soluionat si, aa cum spunea cercettorul francez Jacques Bergier: "Cnd apar fenomene ntr-adevr deconcertante, oamenii nu sunt prea curioi" ("Le extraterrestres dans l'Histoire", J'ai Lu, 1970). Singura explicaie dat la acel moment a fost c, probabil, cei doi copii veneau de pe Marte, a crui atmosfer insuficient luminat cauzase culoarea verde a pielii. Acum tim ns c planeta Marte, chiar dac a fost locuit cu mult timp n urm, nu mai poate gzdui via dect n zone foarte reduse de pe suprafaa ei (probabil Noachis Hellespontus si Solis Lacus), unde fiinele vii ar trebui s respire ns o atmosfer de 94,5% bioxid de carbon, n orice caz, pentru a ajunge pe Terra, copiii aveau nevoie de o nav spaial, si nu de un ciclon. Ipoteza lansat de Bergier, conform creia cei doi ar fi fost lsai de o civilizaie extraterestr n chip de test pentru a verifica reacia oamenilor, este tot att de inconsistent. Care civilizaie ajuns la stadiul zborurilor interstelare si-ar sacrifica deliberat copiii pentru un experiment de o valoare ndoielnic?! Pe Pmnt exist oameni cu pielea albastr. Mrturiile despre ei apar nc de acum cteva mii de ani, iar fenomenul nu are nimic misterios, fiind cauzat de un exces de metahemoglobin. Primul "om albastru" cunoscut n epoca modern s-a nscut n Frana, n 1800. Orfan si privit ca un exponat de circ oriunde mergea, tnrul a hotrt s se izoleze de oameni si, emigrnd n Statele Unite, s-a stabilit ntr-o zon pustie de lng Rul Troublesome Creek (Perry County - statul Kentucky). Civa ani mai trziu, printr-o formidabil coinciden, el a ntlnit o fat cu pielea albastr si cuplul a dat natere unor copii cu aceleai caractere genetice. Timp de peste un secol, cei
72
din Troublesome Creek au trit izolai, cstorindu-se ntre ei pentru a evita contactul cu lumea din afar, att de frmntat de disputele rasiale, nct, dac zvonul despre "oamenii albatri" s-ar fi ntins, fr ndoial c acetia sfreau linai cu toii. De-abia prin 1965, Madison Cawein, de la Universitatea din Kentucky, specialist n toxicologia sngelui, a aflat despre cei 200 de locuitori ai orelului Troublesome Creek, a cror piele era albastr ca oelul. Studiile sale de laborator au durat ani de zile, dar, n final, cauza ciudatei maladii a fost descoperit: organismul "oamenilor albatri" nu poseda enzima ce inhib metahemoglobina, component chimic al sngelui, de culoare cafeniu-albstruie. Excesul de metahemoglobina pigmenta pielea nou-nscuilor n cel mai pur azuriu, pentru ca, o dat cu vrsta, culoarea s devin un strlucitor albastru nchis. n 1980 Cawein a reuit s gseasc tratamentul adecvat: administrarea zilnic a unui antiseptic ieftin, "Methylene Blue" (albastru de metil), care activeaz o enzima ce o nlocuiete pe cea lips, transformnd albastrul pielii n roz. Dar localitatea fiind izolat i lipsit de doctori, iar tratamentul neputnd fi aplicat dect sub supraveghere medical, Madison Cawein (numit ntre timp director al Merell National Laboratories din Cincinnati) a fcut apel la un ajutor federal, dei, dup cum i spunea el nsui reporterului revistei "OMNI" (septembrie 1983): "Situaia nu este chiar aa de simpl. Desigur, aceti oameni sunt jenai de aspectul lor fizic i au un complex serios n contact cu lumea exterioar, dar n orelul n care s-au nscut se simt bine, sunt sntoi tun i majoritatea ajung la vrste respectabile". Este posibil ca o maladie similar, poate mai grav, de origine endocrin, s fi provocat naterea "copiilor verzi" gsii n Spania? Au fost ei abandonai de prini din cauza dificultilor ntmpinate ntr -o ar plin de superstiii i bigotism? Puin probabil. Naterea unor copii de culoare verde ar fi fost consemnat ca un eveniment extraordinar n orice spital i chiar dac gravida nscuse acas, secretul nu putea fi pstrat pentru mult vreme. Copiii nu fuseser crescui exclusiv n cas, cci ar fi prezentat deficiene ale organismului, evidente pentru doctorii care i-au examinat. Or, cu excepia faptului c vorbeau o limb necunoscut, erau mbrcai n stofe imposibil de identificat si nu puteau suporta alimentele obinuite dect cu mare greutate, att biatul, ct i fata se dovediser absolut normali.
73
Prea tineri pentru a "inventa" o astfel de poveste, cei doi nu si-ar fi dat viaa pentru ea. Nu ar fi putut concepe o limb total deosebit de oricare alta si nu ar fi reuit s prelucreze fibrele esturii pe care o purtau, astfel nct s nu poat fi recunoscut planta (sau animalul) ce le furnizase, n plus, este de remarcat faptul c, dup schimbarea mediului ambiant si a alimentaiei, pigmentul care colora pielea fetei a nceput s dispar treptat. Cine erau cu adevrat cei doi "copii verzi"?
ntre l august 1914 si 11 noiembrie 1918, vreme de 1.551 de zile, s-a purtat, cu precdere n Europa, Primul Rzboi Mondial, pe care europenii l mai numesc nc "Marele Rzboi" sau "Marele Mcel". Si asta nu att din cauza numrului victimelor, de cinci ori mai mic dect n al Doilea Rzboi Mondial, ci pentru totala absurditate a modului cum au murit acei oameni. Dac n 1939-1945 conflictul a cuprins aproape ntreaga planet, iar fronturile se mutau mii de kilometri, de la Paris la Leningrad si Stalingrad, de la El Alamein la Casablanca, de la Manila pn n Okinawa, n doar cteva luni, arareori doi-trei ani, n 1914-1918, nou milioane de soldai au murit pentru ctiguri teritoriale insignifiante. De la 14 noiembrie 1914 la 21 martie 1918, pe Frontul de Vest, patru milioane de oameni au pierit n faimosul rzboi static, de tranee, cel mai cumplit si mai ridicol pe care 1-a cunoscut omenirea n sase milenii de conflicte atestate documentar. Numai n "Btlia Verdunului" (21 februarie -18 decembrie 1916) au fost ucii 700.000 de francezi si germani, fr ca frontul s se modifice, iar n "Btlia de pe Somme" (l iulie -18 noiembrie 1916) au murit un milion de englezi si germani pentru o naintare britanic de... 10 km! Pierderile militare ale principalelor naiuni beligerante nu au nevoie de comentarii: Rusia - 2,3 milioane, Germania -1,6 milioane, Frana -1,3 milioane, Anglia si Dominicanele (Canada, Australia, Noua Zeeiand) -1 milion, Austro-Ungaria - 0,8 milioane, Italia - 0,6 milioane, Romnia si Turcia -cte 0,4 milioane, Serbia - 0,3 milioane, SUA, Bulgaria si Belgia - cte 0,1 milioane fiecare. Nu este de mirare c soldaii din ambele tabere se ntrebau pentru ce lupt, de ce trebuie s piar cu sutele de mii din cauza incompetenei unor
74
State Maiore ofbite de nebunie si dispre pentru omul de rnd, o simpl cifr n statistici- Singurul fapt cu adevrat uluitor este c armatele occidentale nu au cedat tentaiei de a se revolta si au continuat s mearg la moarte cu o pasivitate imposibil de imaginat astzi. Poate c nimeni nu a caracterizat situaia mai bine dect Rudolf Schossner, unul dintre rarissimii soldai germani care au supravieit celor 1.551 de zile pe Frontul de Vest: "Aceast generaie nu are un viitor, si nici nu merit vreunul". Dar la mii de kilometri deprtare de "Marele Mcel", n feerica Polinezie Francez cineva s-a ridicat mpotriva ncercrii autoritilor coloniale de a-i preschimba pe tinerii polinezieni (acei "heleni ai mrilor australe", cum i numea Cook) n carne de tun pentru traneele mocirloase, puind pestilenial a moarte din Champagne. Iar Robin Hood-ul Polineziei, conductorul unei revolte si al unui rzboi de guerilla victorios, a fost... o femeie. Polinezia francez: o multitudine de insule grupate n cteva arhipelaguri si totaliznd 4.000 km2, situate n Oceanul Pacific de Sud. Descoperite n secolul XVlfl/ explorate de mari navigatori ca La Perousse, Bougainville si Cook, ocupate de Frana n 1842 si transformate n Protectorat n 1880, aceste teritorii au fost grupate n 1885 n "Le Etablissements Franais de l'Oceanie". Insul^6 erau splendide, dar srace: nu posedau nici un fel de bogii minerale si abia i puteau hrni populaia (82.000 de locuitori n 1910 185.000 la ultimul recensmnt, din 1998). Singurul por* de care se puteau folosi navele Marinei de Rzboi era Papeete capitala Insulei Tahiti, cea mai mare din toat Polinezia Francez, ns conflictulnu se desfura n Pacific, ci la cteva zeci de kilometri de Paris! Aa c, n noiembrie 1914, dup ncheierea "Btliei de la Marna" si inaugurarea rzboiului de poziii, birocraii care administrau arhipelagurile s-au gndit s contribuie cu ceva la aprarea patriei. Si, cum erau la vrsta nelepciunii,ftu s"au nscris voluntari, nici nu si-au trimis fiii; au preferat s aplice decretul de mobilizare n Oceania, lucru pe care nici mcar guvernul francez nU-1 ceruse! Cteva mii de tineri din Tahiti si Raiatea (Arhipelagul Societii) au fost anunai c vor avea onoarea s-si apere "protectorii", murind sub un drapel care nu era al 'or' pentru o cauz ce nu-i privea i pe care n-o nelegeau. Dac n Tahiti oamenii s-au supus, nghitindu-i nemulumirea, n Raiatea cei diemai sub arme au fugit n pduri i peteri, ndemnai de o
75
misterioas femeie, venit cu doi ani n urm pe insul, nimeni nu tia de unde. Strina nu era indigen, ci alb si apruse ntr-o zi din apele mrii, exact cnd se desfura ritualul anual al "mpcrii zeilor adncului". Att cpeteniile triburilor, ct i cele religioase au interpretat ivirea ei din valuri ca un semn prevestitor de mari schimbri. Au numit-o "Nou-Matea" ("Cea care iese din adncuri") si, de atunci, i cereau sfatul n problemele cele mai importante ale comunitii. Francezii auziser zvonuri despre strina care umbla nvesmntat doar n... brri de alge si reuise s aplaneze vrajbe tribale vechi de secole, vorbindu-le oamenilor n polinezian. ns preferau s o considere o aventurier oarecare, dornic de a uita inhibiiile "societii civilizate" i a se "dezma" printre insularii venic predispusi la pcat, spre disperarea misionarilor catolici, care nu izbuteau s bage n cpnile tari ale polinezie-nilor ideea c trebuie s se mbrace n costum, cu cravat i plrie si s se roage zilnic dac vor s ajung n Rai... Curnd aveau s-i dea seama c se nelaser amarnic. O expediie de "aducere la ordine" a fost trimis imediat, sub comanda unui oarecare comandant Bressac (gradul, francez, corespunde celui de maior n alte armate), ce fusese "detaat" n Polinezia tocmai din Africa, dup ce incompetena i prostia lui cras dduser natere unor nemulumiri majore n garnizoana pe care o comanda n Senegal. Dispunnd de 7 subofieri francezi si 100 de poliiti coloniali recrutai dintr-un trib din Arhipelagul Tuamotu, Bressac a debarcat de pe canoniera "Requin", la 22 decembrie 1914, pe o plaj din sudul Raiateei. N-a pierdut timpul, n doar dou zile incendiind trei sate, ucignd 20 de oameni si capturnd alii 200. Dar, n noaptea de 26 decembrie, sute de siluete tcute ca moartea s-au furiat n tabra francez, imobiliznd santinelele. O neatenie a unui atacator, o mpuctur n bezn, o lupt scurt, n zori, Bressac, cei 7 francezi si 80 de "coloniali" zceau legai n nisip. Captivii fuseser eliberai, rsculaii luaser 120 de puti si revolvere i singura mitralier a "corpului expediionar". Francezii au fost dui n faa cpeteniei nvingtorilor. Spre stupoarea lor, s-au pomenit naintea unei femei pe care adjutantul Le Monier o descria astfel: "nalt de 1,80 m, cu plete foarte lungi, castanii, ochi verzi, cu trsturi clar europene, dei pielea i era armit de soare. Nu purta nici un fel de
76
vemnt; doar o cartuier, centura si tocul pistolului Parabellum pe care l inea n mn. Avea ns cteva mpletituri de alge, pe frunte, pe solduri, la glezne si pe brae. Ne-a vorbit scurt, ntr-o francez impecabil, dar cu un accent pe care nu-1 puteam defini, poftindu-ne s-i lsm oamenii n pace si s ne vedem de rzboiul nostru, care nu-i privea pe ei. Comandantul n-a rspuns nimic, se uita mohort n pmnt. Noi, ceilali, eram fascinai; nu vzusem niciodat o femeie aa de frumoas. Nu putea s aib mai mult de 25 de ani. Nu se sinchisea c-i vedeam goliciunea - de altfel nici nu ne prea lua n seam". Francezii si poliitii din Tuamotu au fost dui pe plaj, eliberai si lsai s plece cu brcile. Canoniera i-a luat la bord si s-a ndeprtat, punnd cap-compas spre Papeete. Situaia era grav. Autoritile coloniale nu puteau tolera un astfel de afront: o aventurier, o stricat, care-i btea joc de armata francez! Dar o expediie punitiv se pune greu pe roate fr mijloacele necesare - si cum prioritile erau altele, Parisul s-a fcut c nu aude semnalul de alarm din Pacific. Au urmat cteva luni de ateptare, n mai 1915 ns, nesupunerea la ncorporare se generalizase: cpeteniile din insulele Bora-Bora, Tahaa, Maupiti si Huahine refuz s alctuiasc listele de ncorporabili. Admi nistraia de la Papeete se temea de un raid al corsarilor germani (nave comerciale narmate si crucitoare uoare, rapide, foarte active n Pacificul de Sud) i trebuia s rezolve problema. Dou canoniere debarc, la 17 iulie 1915,60 de marinari francezi, 180 de "coloniali" i dou tunuri de 75 mm n Raiatea. Corpul expediionar nainteaz spre vrful nalt de 1.033 m al muntelui din centrul insulei, n prima zi nu ntlnesc pe nimeni. Nici a doua. ns la amiaza celei de-a treia, cnd soarele i toropea mai aprig, militarii se trezesc ntr-un defileu. La ambele capete ale capcanei, rsculaii trag n tot ce mic si, dup sase ore de incertitudine, comandantul coloanei, acelai Bressac, d ordin de atac la baionet. Rezultatul: 175 de mori si rnii de partea francez. Printre cei czui se numr nsui Bressac, care, spre uurarea oamenilor lui, primise un glonte n frunte, tras de strina ce i conducea pe lupttorii polinezieni. Alte 250 de arme capturate, cantiti mari de muniie, echipament, grenade, cti si... cele dou tunuri. Toate sunt distribuite ntre rsculai si cei 40 de "coloniali" care dezertaser, trecnd de partea lor.
77
"Nu i s-au aflat adevratul nume, nici originea. Vorbete fluent cteva limbi europene si aproape toate dialectele polineziene. Cunoate la perfecie tipurile de arme moderne, inclusiv minele si artileria. Este venerat de btinai, care nu au putut fi convini sau tentai s o trdeze. Are incontestabile caliti de comandant militar si conductor de oameni. FOARTE PERICULOAS". Aa sun raportul cpitanului canonierei Requin naintat autoritilor din Papeete. Care, d esigur nu l-au luat n seam... Cine a fost Nou-Matea, femeia alb cu ochi verzi care i-a aprat pe polinezieni de ororile "Marelui Rzboi" i a inut n ah trupele coloniale ale Franei ntre 1914-1918, provocndu-le pierderi considerabile?
78
Din nou francezii supravieuitori sunt eliberai, iar Nou-Matea le cere s nu mai vin dect n pace. nc o dat, canonierele duc napoi vestea nfrngerii... Era prea mult: Parisul se convinge c necunoscuta este o agent german trimis s-i rscoale pe polinezieni. Se emite un ordin drastic de capturare a instigatoarei si de "pacificare" a insulelor. Atunci... lovitur de teatru! n septembrie 1915, nava corsar german "Kiel" se apropie de Raiatea cu intenia de a se aproviziona cu ap si alimente si de a efectua reparaii n apele insulei, n loc s-i primeasc pe germani, Nou-Matea deschide focul cu cele dou tunuri capturate asupra alupelor si, nedorind s atrag atenia asupra lor, cei de pe "Kiel" hotrsc s plece. Derut total ntre francezi: deci strina nu venea din Germania. S fi fost englezoaic, rusoaic, olandez? Unii spuneau c era, probabil, fiica unui pastor american care cutreierase insulele Pacificului de Sud cu dou decenii nainte, ncercnd s-i converteasc pe btinai la protestantism. Era nsoit de soia sa si de doi copii, iar n 1898 micul lor vas dispruse n drum spre Auckland (Noua Zeeland). Poate se scufundase i fetia fusese salvat de polinezieni, crescnd ca una de-a lor. Dar de unde tia s foloseasc armamentul modern, inclusiv mitralierele i tunurile? Si de unde avea cunotinele evidente despre politica internaional i mersul rzboiului? Pn s se afle rspunsuri, francezii vedeau rezultatul aciunilor necunoscutei, a crei faim se ntinsese n toat Oceania. Fotii "coloniali", convertii la adoraia fa de "Cea care iese din adncuri", duseser acas mesajul ei i, n 1916-1917, nesupunerea la ncorporare cuprinsese insulele Makatea, Rangiroa, Matahiva, Tikehau i Palliser din Arhipelagul Tuamotu, ca i Maiao, Tetiaroa si Moorea din Arhipelagul Societii, apropiindu-se de Tahiti. O nou expediie ntreprins n august 1917 are ca urmare un rzboi de guerilla generalizat n 14 insule, care se soldeaz cu 600 de mori de partea francez si dureaz pn n septembrie 1918. Rezultatul luptei dus de Nou-Matea era evident pentru oricine: ntre 1914 i 1918, francezii nu au reuit s ncorporeze dect 1.600 de oameni din Oceania, pierznd 1.000 de marinari si "vestoane negre" (poliia colonial) n ciocnirile cu rsculaii! n noiembrie 1918, "Marele Rzboi" ia sfrit. Ordinul de mobilizare general nceteaz s mai aib efect si Parisul vrea s treac sub tcere episodul jenant din Oceania. Un personaj ciudat, cpitanul Jacques de Moriac,
79
genist si poet, care se distinsese la Verdun, pierznd o mn si un ochi, este trimis la Papeete cu ordinul s curme criza. Se ntlnete cu Nou-Matea si semneaz un "armistiiu permanent", dnd o amnistie general pentru toi rsculaii, care-i predau tunurile si mitralierele capturate, dar nu si armele uoare. De Moriac a lsat o mrturie cu adevrat poetic despre "Venus nscut din spuma apelor, ai crei ochi verzi sgetau cu nendurarea Dianei si care avea nelepciunea Atenei". Evident ndrgostit de strin, francezul avea totui tragica nelegere a lumii pe care i-o aduseser patru ani pe Frontul de Vest. La sfatul su, Nou-Matea si rsculaii s-au topit n anonimat, ecourile rscoalei s-au stins de la sine si autoritile coloniale au "uitat" totul, "iertnd" totul. Din 1920 nu s-a mai auzit nimic despre misterioasa femeie alb din Oceania, "Robin Hood al Mrilor Sudului", cum o numiser ziarele franceze. Cine s fi fost enigmatica necunoscut, de unde a venit si unde a disprut fr urm? Astzi, Nou-Matea mai triete doar n legendele si amintirea tahitienilor, nici o carte de istorie francez nepomenind nimic despre ea. Sau poate c duce ali rzboinici la lupt pentru libertate i demnitate, n alt lume, n alt univers, cu tot atta hotrre i pricepere, la fel de nenduplecat...
80
NAVIGATORII INFINITULUI
xploratorii din alte lumi nu vin ntotdeauna singuri. Si nu sunt indivizi sau grupuri napoiate tiinific si cultural fa de timpul si locul unde au ajuns, n istoria omenirii au fost consemnate nenumrate apariii de nave - aeriene, submarine sau maritime -, ca si de vehicule terestre, att de avansate tehnologic, nct cei care le descriu rmn adesea fr termeni de comparaie, recunoscndu-si deschis incapacitatea de le nelege principiile de funcionare. Tocmai de aceea se prefer analiza unor cazuri petrecute ncepnd din secolul al XVI-lea, cnd limbajul cronicarilor, al martorilor si, mai trziu, al ziaritilor si savanilor era destul de modern pentru a nu da natere la interpretri mistice sau la rapoarte neclare.
Relatate de numeroase cronici ale epocii, evenimentele misterioase care au terorizat oraele i inuturile de pe coasta francez i cea italian la Mediterana, ntre Marsilia la vest si Genova la est, au nceput n august 1608. Textele descriu "luptele ncrncenate ntre montri aerieni asemntori unor enorme balene de un gri strlucitor (nave metalice fusiforme? - n.a,)", Zgomotele btliei erau att de puternice, nct se auzeau la 20 km de locul desfurrii; fulgere si tunete se succedau pe cerul senin si, la Marsilia, armata i flota Majestii Sale Henric al IV-lea de Navarra, Regele Franei, au tras 800 de lovituri de tun pentru a pune pe fug leviathanii zburtori. Care, desigur, nu le-au dat nici o atenie. Au urmat cinci zile de "ploi roii ca sngele", umplnd vzduhul de un miros "aidoma sulfului ars mpreun cu smoala", czute pe toat coasta, de la Marsilia la Nisa. Apoi, n apropierea portului Martigues, dou mari nave aeriene s-au luptat aruncnd "fulgere arztoare" una mpotriva celeilalte. Asemenea nave fusiforme au fost vzute de echipajele unor corbii de rzboi din rada portului Toulon i de tunarii din forturile de pe Insulele d'Hyeres (care nu au cutezat s trag asupra lor).
Navigatorii Infinitului
81
Incidentele au durat trei sptmni, fiind raportate de mii de oameni, inclusiv nobili, ofieri superiori si intendeni regali, soldai din garni zoanele fortificaiilor de coast si marinari ai flotei de rzboi.
Fr ndoial ns, cel mai interesant caz de observare a unor nave aeriene neidentificate n timpul Renaterii s-a ntmplat la 11 decembrie 1642 n Ungaria. Iat ce relateaz vechea lucrare "Allerhand erschreckliche portenta in Hungarn" ("Tot felul de ntmplri nspimnttoare din Ungaria" - Biblioteca Universal din Budapesta - Hevenessi LXXI): "De la Ersekujvar si alte aezri s-a anunat c la 11 decembrie 1642, n plin zi, la ora 12, ntre Esztergom si Buda, a fost vzut pe cer urmtoarea minune nspimnttoare: Cinci bile uriae, cu deschizturi incandescente, au zburat una contra celeilalte si din ele au aprat deodat o mulime de oameni n haine de nedescris. n curnd, mpucturi puternice au zguduit aerai, de parc ar fi tras cele mai mari tunuri, s-au auzit goarne sunnd si tobe btnd ca si cum s-ar fi dat alarma si semnalul de atac. Dup aceasta, cerul s-a fcut rou ca focul, apoi a fost un joc de culori diferite, s-au auzit pocnete i salve de pistoale si puti i asta att de real, de parc s-ar fi ciocnit dou armate puternice. Ar fi cu neputin de povestit tot ce s-a vzut i s-a auzit acolo. Acest spectacol nfiortor i nemaipomenit a nceput la Esztergom si s-a deplasat spre Buda. n ziua urmtoare a czut o ploaie de plumb si zinc la Buda, aa de mult, nct turcii duceau n vase plumbul i zincul la pa. n aceeai zi, lng Esztergom, n Dunre, au miunat atia peti, nct fluviul abia se mai vedea din cauza lor i toi au scos capul din ap". Textul este edificator, dac se face legtura cu rapoartele moderne despre aeronave neidentificate, n care putem ntlni elemente similare. Costumele ciudate ale echipajelor humanoide, zgomotele puternice i luminile produse de nave, metalul topit czut din ele si poluarea deosebit de puternic a fluviului n care au fost deversate reziduurile, toate acestea au fost semnalate n repetate rnduri n rapoartele din anii 1947-2000.
82
Un celebru caz, asemntor, avea s fac vlv n SUA, n secolul XIX. ...n vreme ce strania lumin i trecea pe deasupra capului, dl. Robert Lowen, din Evanston (statul Illinois), fr s se piard cu firea, o observa cu un binoclu de cmp. Raportul su consemna c "am putut discerne patru lumini plasate aproape una de alta si miscndu-se la unison. Prima era strlucitoare, alb si prea s funcioneze ca o lantern, n spatele ei se afla un mare cerc verde ce ndeplinea, poate, rolul de lumin de poziie. Urmau nc o lumin verde si, spre pup, alte dou lumini mai mici, verzi si albe, foarte apropiate". Fragmentul de mai sus nu reprezint un citat dintr-un recent raport OZN. Este extras dintr-un articol aprut n ziarul "Times Herald" din Chicago, n aprilie 1897, si care descrie trecerea unei "nave misterioase" deasupra unui orel aflat la nord de Chicago, pe malul Lacului Michigan. De altfel, este numai unul dintre miile de rapoarte despre o uria aeronav metalic publicate de pres ntre jumtatea lui noiembrie 1896 i sfritul lui aprilie 1897. Nava a fost observat din California pn n Indiana i din Canada pn n Texas. Printre martori se numrau impiegai, telegrafiti ai cilor ferate, fermieri, mecanici de locomotiv, proprietari de magazine, poliiti, pompieri, ba chiar i guvernatori ai statelor respective. Majoritatea martorilor au zrit o lumin pe cerul nopii sau, ca n cazul lui Lowen, mai multe lumini micndu-se n formaie. Alii afirmau c au putut vedea si marele obiect aerian la care erau ataate luminile. Potrivit tirii publicate de "Whig" (Quincy, statul Illinois): "Martorii care au observat obiectul l descriu ca pe un corp lung de 130-150 m, zvelt, de forma unei igri, fcut dintr-un metal strlucitor, probabil aluminiu. Pe fiecare parte a bordului, spre lateral i n fa protuberau nite suprafee plane, groase, ce preau a fi aripi, iar deasupra corpului navei martorii au raportat prezena (neclar) a unei suprastructuri". Aceasta este numai una din numeroasele relatri consemnate i, practic, fiecare din martori prea ncredinat c obiectul era o nav. Mai mult, n unele cazuri s-au raportat urme pe sol (vegetaie ars, amprente circulare adnci de 50-60 cm) rmase n locurile pe unde trecuse si staionase nava necunoscut. Ceea ce sporete interesul pentru rapoartele respective este faptul c ele au fost fcute cu apte ani nainte de zborul frailor Wright cu Kitty Hawk i cu peste trei decenii nainte ca vreun zeppelin de asemenea dimensiuni
83
("Hindenburg") s apar pe cerul Statelor Unite. Dei au existat un numr considerabil de ncercri si experimente cu variate forme de zbor la sfritul secolul XIX, nu s-a reuit producerea unui mare dirijabil capabil s se menin n aer pn la 20 iulie 1900, cnd LZ I, prototipul proiectat de contele Ferdinand von Zeppelin, s-a ridicat la 400 m nlime i a parcurs o distan de 6 km n 18 minute, n ceea ce privete aviaia cu motor, nu a existat nici un aparat de zbor n America anilor 1896-1897 si nici nu putea s existe. Dar, pentru miile de martori din Sacramento, Sioux City, Omaha sau Chicago, nava aerian era foarte real i, timp de sase luni, a provocat senzaie. "Oamenii nu vorbesc dect despre asta", remarca un ziarist. Relatri despre "nava misterioas" au aprut aproape n fiecare ziar din America de Nord si chiar n unele publicaii din Europa. Apoi, pe la sfritul lui aprilie 1897, observaiile si relatrile s-au mpuinat rapid, n iulie, orice tire despre aeronav dispruse din ziarele americane, dar cazul nu a fost niciodat elucidat, iar studierea arhivelor n ultimul deceniu 1-a consacrat ca fiind absolut ieit din comun. Cci puine cazuri de acest gen beneficiaz de aportul a peste 8.200 de rapoarte scrise i 935 de menionri ample n presa internaional.
ns apariia unor enorme nave necunoscute nu se limiteaz doar la cerul Terrei. n dimineaa de 28 octombrie 1902, vasul comercial britanic Fort Salisbury traversa Golful Guineei. Plecase de pe coasta Africii de Vest i tocmai prsea apele Atlanticului de Sud ndreptndu-se spre metropol, cnd marinarul de cart a observat la cteva sute de metri naintea provei, la tri-bord, dou lumini roii care au ieit din valuri. Strlucind intens, ele preau a marca poziia unui submarin de un tip total necunoscut. Temndu-se de o coliziune, marinarul 1-a averizat pe timonier i 1-a chemat pe secundul A.H. Raymer. ns la 30 de secunde dup ce acesta si ali marinari urcaser pe punte, misterioasa nav a intrat n imersiune, dis prnd pentru totdeauna. Iat un fragment din consemnarea secundului, n jurnalul de bord al vasului Fort Salisbury:
84
"...Era nc prea ntuneric ca s vedem bine detaliile, ns lungimea i se putea estima lesne: ntre 500 si 600 picioare (150-180 m - n.a.). Avea dou lumini puternice, roii, una la pup, cealalt la prov. Un mecanism (elice?, aripioare?) producea vrtejuri la extremitatea dinapoi. Nava era aidoma unei igri de foi, evident metalic, fr suprastructuri aparente, cu excepia unui bulb central, carenat. n vreme ce se scufunda lent, am putut observa c pereii erau rocai, de o culoare asemntoare ruginei". Analiznd posibilitatea s fi ntlnit de fapt o epav rsturnat, cu chila n sus, Raymer a eliminat-o, cci nava strin se deplasase cam cu aceeai vitez ca Fort Salisbury (10-12 noduri), ieise i intrase n inversiune n mod controlat si avea lumini de poziie. Ipoteza c martorii vzuser un calmar gigant este improbabil pentru c nu zriser cele zece brae, nici ochii inconf undabili, ca nite globuri gal-ben-verzui i, oricum, dimensiunile preau prea mari pentru un calmar. Aceeai problem s pune n cazul confuziei cu o balen sau un arpe de Mare: dimensiunile si aspectul exterior nu corespundeau descrierilor obinuite ale acestor fiine, n plus, era vorba de un vas, evident tehnologic. Concluzia Amiralitii Britanice (dup ancheta care a relevat c nici o nav nu fusese dat disprut la acea dat i n acea zon) a fost c echipajul de pe Fort Salisbury vzuse un submarin.
Gravur din cotidianul "The Times" (1902), realizat dup descrierea fcut de secundul A. Raymer submarinului misterios vzut de el si de o parte din echipajul su, la 28 octombrie 1902, n Golful Guineei. Se remarc tulburtoarea asemnare cu... submarinele atomice de atac con struite dup 1950 (arhiva autorului).
85
Submarinul francez Surcouf, rmas cel mai mare din lume ntre 1929 si 1944, cnd japonezii au lansat la ap uriaul 1400 (arhiva autorului).
Dar astzi se tie c nave submersibile de asemenea dimensiuni aveau s apar abia trei decenii mai trziu. Primul submarin operaional lansat de francezi (n 1888) cntrea doar 30 tone; germanii au scos la probe de mare, n 1890, prototipul unui submarin de 200 tone, dar acesta nu a intrat n producie de serie dect n 1905; primul submarin britanic de tip Holland l, lansat n octombrie 1901, avea deplasamentul de 115-124 tone. Toate aceste nave nu depeau viteza de 8 noduri la suprafa si 5-6 noduri n imersiune. ncercrile americane, italiene, ruse si austriece de a construi submarine operaionale nu s-au fructificat dect n anii 1902-1906, iar vasele erau mai mici si mai proaste dect cele britanice, franceze sau germane. Primul submarin cu dimensiuni comparabile cu nava vzut n 1902 a fost Surcouf, lansat de Frana n 1929 si modernizat n 1934. Avea 3.256 tdw la suprafa, 4.304 tdw n imersiune, dimensiunile de 110 m x 9,1 m x 9,07 m, echipajul de 118 oameni, motoare Diesel de 7.600 CP, motoare electrice de 3.400 CP, viteza n imersiune de 10 noduri, la suprafa de 25 noduri, o raz de aciune de 18.530 km si un armament impresionant: dou tunuri grele de 203 mm, dou tunuri AA de 75 mm, 12 tuburi lans-torpile (opt de 551 mm si patru de 400 mm) si un hidroavion de recunoatere. La nivelul tehnologic al anului 1902, un vas asemeni lui Surcouf era nu doar irealizabil, ci si de neconceput. Atunci ce era uriaa nav vzut de cei de pe Fort Salisbury i despre care ziarul londonez "The Times" scria, n noiembrie 1902: "Putem fi siguri, oare, c suntem cu adevrat stpnii propriilor noastre oceane, cnd asemenea magnifice mainrii subacvatice le brzdeaz nestingherite, aprnd si disprnd dup voie?".
86
EPILOG /v
n anii '70 ai secolului trecut, cercettorul si publicistul francez Jacques Bergier a lansat ipoteza conform creia apariiile unor animale ori fiine humanoide necunoscute sau de mult extincte ar fi (alturi de enigmaticele dispariii de oameni, nave si avioane din diverse zone ale Terrei, fenomene consemnate n toate perioadele istorice) dovezi ale existenei unor "puncte de trecere" ntr-un posibil univers paralel. O idee menionat si reluat de-a lungul timpului de numeroi scriitori si oameni de tiin. Printre cei mai reputai susintori ai acestei fascinante posibiliti se numr deopotriv cercettori ca Jacques Vallee, dar si astronomi ca dr. J. Allen Hynek ori savani de talia lui Claude Poher, directorul D.S.P.S (Division Systemes et Projects Scientifiques) din cadrul C.N.E.S. (Centre National d'Etudes Spatiales), cel mai important organism francez de studiere a problemelor aerospaiale. n ultimii ani, revistele "Nature", "Science et Vie", "OMNI", "Science Digest" si "Le Gepan" au publicat nu o dat articole sau chiar controverse aprinse pe aceast tem. Posibilitatea pur teoretic a existenei unui univers paralel nu poate fi negat, dar n privina dovezilor materiale lucrurile devin mai precare i nu rareori contradictorii. Astfel, este puin probabil ca observarea unor fiine care au trit odat pe Terra sau posed atribute ale faunei terestre s poat fi interpretat ca datorndu-se unui "salt accidental" al acestora dintr-o alt dimensiune. Putem crede oare c un eventual univers paralel reprezint doar o copie mai mult sau mai puin identic a celui pe care l cunoatem? Este posibil ca pe o alt planet viaa s fi urmat exact acelai ciclu ca pe Terra, ducnd la apariia unor specii si indivizi similari celor teretri? Greu de admis. Humanoizii neobinuii ori animalele rare si necunoscute descoperite n cursul istoriei sunt mai curnd supravieuitori ai unor specii considerate disprute sau "impasuri biologice", cum au fost coelacanii i ornitorincii. Celelalte dovezi ns, apariiile unor fiine humanoide sau nu, ale unor grupuri sau indivizi umani cu particulariti stranii, ale vehiculelor aeriene, submarine i de suprafa prezentnd caracteristici tehnice neobinuite sau
Epilog
87
o total nepotrivire cu locul si timpul n care au fost raportate, sunt mai dificil de contestat. Acestea constituie, la decenii ori secole de la consemnarea lor, cazuri neelucidate nc, si numai o cercetare tiinific lipsit de prejudeci le-ar putea clarifica, fie si mcar n parte, cci, aa cum spunea Anatole France: "Este mai bine s nelegem cte puin, dect s nu nelegem nimic". Ct despre dispariiile inexplicabile, majoritatea rmn comarul istoricilor, care prefer s le treac ntr-o pudic uitare. De fapt, ce se ntmpl oare cu toate acele avioane, hidroavioane, elicoptere, nave maritime, submarine, formaiuni militare, grupuri de oameni, de animale sau indivizi parc topii n Neant? S fi ajuns ntr-un alt univers, cznd accidental ntr-unul din "punctele de trecere", faimoasele "worm-holes", fantastica ipotez despre care vorbesc Vallee, Sagan sau Poher? Dr. J. Allen Hynek scria: "Ar putea avea fenomenul OZN dou aspecte (cel extraterestru i cel al trecerii ntr-un univers paralel - ..)? Ar putea fi grania dintre realitatea noastr i o realitate paralel, ua spre o alt dimensiune? Desigur, nu am ajuns la ultima revoluie n gndirea tiinific; tiina secolelor XXI, XXV sau XXX va conine probabil concepte tot att de neinteligibile pentru noi ca energia nuclear pentru omul cavernelor" ("OMNI", aprilie 1984). Se poate aplica aceast ipotez apariiilor i dispariiilor enigmatice? Rmne ca timpul i evoluia gndirii tiinifice s o demonstreze sau s o infirme.
88
BIBLIOGRAFIE SELECTIVA
LUCRRI DE SPECIALITATE, ENCICLOPEDII, ATLASE : Baldwin, H.W.: "ea Fights and Shipwrecks" (New York, Curtiss, 1938) Battisti, E.: "L'antirinascimento con una appendice di manoscritti inedii" (Milano, G. Feltrinelli, 1962) Bergier, J.: "Le extraterrestres dans l'Histoire" (Paris, J'ai Lu, 1970) Corbett, ir J.: "Naval Operations: History of the Great War Based on Official Documente" (New York, Longmans, 1920) Churchill, ir W.: "The World Crisis" (New York, Scribner's, 1928) Emin, A.: "Turkey in the World War" (New Haven, Yale, 1930) Frothingham, Th.: "The Naval History of the World War" (Cambridge, Harvard, 1925) Kannengieser, H.: "The Campaign in Gallipoli" (London, Hutchinson, 1928) Maurois. A.: "Histoire D'Angleterre" (Paris, A. Fayard et Cie, 1967) Persinger, M.A., : "Space-Time Transients and Unusual Events" Lafraiere, G.F. (Chicago, Nelson-Hall, 1977) Sanderson, I.T.: "Invisible Residents" (New York, World, 1970) Vallee, J.: "Passport to Magonia" (Chicago, 1969) Villeneuve, R.: "L'Univers diabolique" (Paris, Albin Michel, 1985) * * * "Chronique de l'humanite" (Paris, Editions Jaques Legrand, 1986) * * * "Chronique de la Seconde Guerre Mondiale" (Paris, Ed. Chronique, 1990) * * * "Grand Atlas Bordas" (Paris, Editions Bordas, 1994) * * * "Istoria Lumii n Date" (Bucureti, Ed. Enciclopedic Romn, * * * 1969) * * * "Le Dictionnaire de notre Temps" (Paris, Hachette, 1988) * * * "L'Encyclopaedia Universalis" (Paris, France Publications, 1968-1975) "Le Grandes Enigmes" (Paris, Larousse, 1992) * * * "L'Histoire du Monde - Le Moyen ge" (Paris, Larousse, 1997) * * * "The New Encyclopaedia Britannica" (London, Benton Publisher, 1974)
Bibliografie selectiv
COLEC II DE REVISTE:
89
"NATIONAL GEOGRAPHIC" (National Geographic Society, 17 th and M. Sts. N.W. Washington DC - 20036 - USA) "NATURE" (Macmillan Journals LTD., Brunei Road, Basingstoke Hants, RC - 21 - 2XS - UK) "OMNI" (1965 Broadway, New York, N.Y. 10023 - 5965 - USA) "SCIENCE ET AVENIR" (S.A. 16, Rue de la Baume - 75008 Paris, France) "SCIENCE ET VIE" (Excelsior Publications, S.A. 5, Rue de la Baume 75008 Paris, France) "SCIENTIFIC AMERICAN" (Scientific American Inc., 415 Madison Avenue, New York, N.Y. 10019 - USA)
90
CUPRINS
DISPRUI N NEANT .......................................... 3 Rzboinici pentru Eternitate ...................................... 4 Misterul Regimentului Norfolk ............................... 19 Pierdui n Abisul Albastru ...................................... 30 Naufragii n Dimensiuni Paralele ............................ 39 Echipaje spectrale .....................................................48 EXPLORATORI DIN ALTE LUMI .......................... 55 Locuitorii Trmului Interzis ................................... 56 Vizitatori din Netiut ................................................ 61 Navigatorii Infinitului .............................................. 80 EPILOG .....................................................................86 BIBLIOGRAFIE SELECTIV ................................. 88

Apostol Dan - Disparitii Neelucidate in Marile Razboaie

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Apostol Dan - Disparitii Neelucidate in Marile Razboaie

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Dan Apostol

Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie

Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie / Bucureti: cartea de buzunar

Editura cartea de buzunar

RZBOINICI PENTRU ETERNITATE

Rzboinici pentru Eternitate

Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie

Rzboinici pentru Eternitate

Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie

Rzboinici pentru Eternitate

Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie

Rzboinici pentru Eternitate

Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie

Rzboinici pentru Eternitate

Dispariii neelucidate n Manie Rzboaie

Rzboinici pentru Eternitate

Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie

Rzboinici pentru Eternitate

Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie

MISTERUL REGIMENTULUI "NORFOLK'7

Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie

Misterul Regimentului "Norfolk"

Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie

Misterul Regimentului "Norfolk"

Bsse de FAnwtc Cafea Te*

Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie

Misterul Regimentului "Norfolk"

Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie

Misterul Regimentului "Norfolk"

Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie

Misterul Regimentului "Norfolk"

Pierdui n abisul albastru

Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie

Pierdui n abisul albastru

Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie

Pierdui n abisul albastru

Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie

Pierdui n abisul albastru

Avionul Boeing B 737-200 disprut n 1983 pe "Ruta Morii" (arhiva autorului).

Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie

NAUFRAGII IN DIMENSIUNI PARALELE

Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie

Naufragii n dimensiuni paralele

Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie

Naufragii n dimensiuni paralele

Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie

Naufragii n dimensiuni paralele

Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie

Naufragii n dimensiuni paralele

Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie

Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie

Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie

LOCUITORII TRMULUI INTERZIS

Locuitorii Trmului Interzis

Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie

Locuitorii Trmului Interzis

Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie

VIZITATORI DIN NETIUT

Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie

Vizitatori din Netiut

Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie

Vizitatori din Netiut

Dispariii neelucidate n Marile Rzboaie

Vizitatori din Netiut