http://www.roportal.ro/discutii/ftopic6278-640.

htmlFericirea - conditia naturala a femeii

1.1 Gândirea critica: La ce bun?
Traim într-o lume în care foarte multi vor sa ne convinga de câte ceva. Venind spre facultate ati trecut,
desigur, pe lânga mai multe panouri publicitare. Ele apartin unor firme care vor sa va convinga sa cumparati
produsul X în locul produsului Y. Daca cumparati un ziar veti gasi o serie de articole care vor sa va convinga
ca rata infractionalitatii este în crestere, ca are loc o dramatica alterare a conditiilor de trai sau ca s-a
descoperit de curând gaina cu cinci picioare. Editorialistul vrea cu siguranta sa va convinga si el de câte
ceva, în functie de orientarea ziarului.
Chiar si aici, în acest spatiu universitar, sunteti subiectul mai multor încercari de persuasiune. Secretariatul
va cere anumite forme, sunteti obligati sa luati examenele, profesorul încearca sa va învete ceva. Eu va voi
spune cât de importanta este gândirea critica. De ce trebuie sa ma credeti? În ce fel voi încerca eu sa va
conving, altfel decât producatorul de detergenti care va arata reclame, sau altfel decât secretariatul care va
obliga sa aduceti niste acte?
Cum difera modul în care un autor încearca sa va convinga de adevarul unei legi fizice sau al unei teorii
speciale de toate celelalte moduri de a convinge? În primul rând, prin argumente. Daca cineva va obliga sa
faceti ceva (sa aduceti o hârtie, sa platiti impozite etc.) nu are nevoie de argumente. Daca însa încearca sa
va convinga va aduce argumente. Unele din acestea sunt argumente rationale, altele mai putin. Unele se
prezinta sub o forma discursiva si organizata, altele nu. Rolul vostru este sa analizati ofertele si sa alegeti.
Cum ne descurcam? De unde stim când cineva ne minte? De unde stim daca argumentele folosite sunt
valide sau nu? De unde stim ca decizia pe care am luat-o (de a cumpara detergentul, de a vota candidatul
unui partid, de a alege un curs, sau o facultate) este buna sau nu? Se presupune ca ratiunea este cea care
trebuie sa ne ajute sa ne orientam. S-a adaptat însa ratiunea umana la lumea plina de schimbari în care
traim ? În ce fel trebuie sa ne educam ratiunea pentru a ne putea adapta la viata de zi cu zi ?
Lumea contemporana este o lume complicata. Si asta nu numai datorita bombardamentului informational,
globalizarii, ritmului schimbarii tehnologice, desi si acestea sunt de natura sa ne asigure o portie zilnica
considerabila de stress. Este si o lume dominata de retorica , anti-sistematica, tentata de diferite tipuri de
relativisme , ideologii conflictuale si asa mai departe.
Exercitiu de imaginatie:
1. Imaginati zece lucruri cu care va confruntati zilnic pe care nu le cunosteati acum 20 de ani (voi sau parintii
vostri). Câte din acestea necesita o adaptare a ratiunii, un antrenament, o cunoastere sporita?
2. Imaginati 5 lucruri noi pe care le folositi în mod curent si despre care nu stiati nimic cu doi ani în urma, Pot
fi continuturi teoretice, tehnologice, stiintifice etc.
Pe lânga aceste schimbari, modul de viata modern a impus un mod de a exista în lume care ne auto-
reprezinta drept fiinte rationale capabile sa faca alegeri rationale. Nu este nimic nou aici, modelul individului
modern apare în secolul al XVII-lea. Ce este nou este modul în care lumea moderna institutionalizeaza
alegerea rationala si o impune ca standard de viata. În plus, democratia universalizeaza modelul alegerii
rationale. Se presupune ca suntem complet capabili sa alegem în mod rationale între doua sau mai multe
alternative atunci când:
- alegem o facultate si o profesie
- cautam si apoi alegem un loc de munca (în stilul de viata american al ultimilor 20 de ani un loc de munca
se alege în medie pentru 3-5 ani, dupa care urmeaza mutarea în alt loc de munca mai bine platit, cu o
calificare superioara, etc. etc. Modelul de avansare în profesie este unul cu mai multe joburi si nu cel -clasic
în care se avansa la locul de munca)
- alegem sa se schimbam locuinta, sa traim în alt oras pentru a cauta o slujba mai bine platita etc.
- cautam si alegem o scoala pentru copiii nostri
- alegem reprezentantii nostri pe scena politica (din patru în patru ani, dupa care se presupune ca urmarim
modul în care evolueaza peisajul politic, urmarim initiativele politice si reactionam la cele care ni se par
inadecvate)
Si toate acestea sunt doar niste exemple ale momentelor în care trebuie sa alegem; multe altele apar în
fiecare zi. Nu mai vorbim de alegerea unei anumite marci de masini sau de detergent, de alegerea implicata
în orice decizie economica în care trebuie sa evaluam un buget si sa alegem ceva în detrimentul a altceva
(zugravim sau plecam în concediu?).Va propun un exercitiu: încercati sa evaluati factorii care au intrat în
considerare în diferitele alegeri pe care le-ati facut. De câte ori v-ati trezit actionând -la întâmplare? De câte
ori v-a parut rau pentru alegerea facuta? Exista vreun mod de a optimiza aceste alegeri?
Cum ne putem descurca în postura de agenti rationali? Cum putem evalua corect factorii implicati, pierderile
si câstigul în fiecare caz? Exista o metoda, o serie de metode, o disciplina care sa ne ajute sa functionam
mai bine ca agenti rationali?

Referat.clopotel.ro
 Gândirea critică şi capacitatea de decizie

Referat.clopotel.ro
 Definiţie

Gândirea critică este tipul de gîndire care se structurează pe baza

unei atente evaluări a premiselor şi dovezilor şi care formulează
concluzii cât mai obiective luând în considerare toţi factorii
pertinenţi şi utilizând toate procedeele logice valide (Carter, 1973).

Capacitatea decizională în societăţile democratice este un proces la

capătul căruia un grup ajunge la consens, prin discuţii, dezbateri şi
analiză. Actul decizional ar trebui să reprezinte mai mult decât
simpla acumulare a unor opinii exprimate. Opiniile trebuie
confruntate în sfera publică şi toţi participanţii la discursul public
trebuie să asculte cu atenţie argumentele fiecăruia. Pentru luarea
unor decizii autentic democratice, nici un grup nu trebuie exclus
(Lipset, 1995).

Deprinderi de cercetare în gândirea critică

• A observa înseamnă a vedea şi a remarca ceva/pe cineva; a privi

pe cineva/ceva cu atenţie pentru a remarca diverse elemente.
• A descrie înseamnă a defini o persoană/o situaţie.
• A compara înseamnă a examina oamenii sau lucrurile, a le găsi un
gen proxim şi o diferenţă specifică.
• A identifica înseamnă a arăta sau demonstra cum este ceva/cineva;
a recunoaşte ceva/pe cineva ca individualitate.
• A asocia înseamnă a opera conexiuni mentale între persoane sau
situaţii; a le conecta pe baza unei relaţii de co-ocurenţă sau de
cauzalitate.
• A infera înseamnă a formula o opinie pe baza informaţiei
disponibile şi a evidenţei; a ajunge la o concluzie; a sugera indirect
că o afirmaţie este adevărată.
• A prezice înseamnă a anticipa un eveniment.
• A solicita înseamnă a face o cerere oficială; a face ca o lege,
normă, etc. să fie eficientă într-o situaţie dată; a folosi ceva
deoarece este relevant sau potrivit; a utiliza ceva în practică..

Lista comportamentelor observabile

Indivizii ar trebui:
___ 1. Să descrie şi altora situaţia.
___ 2. Să verifice dacă ceilalţi dispun de toate informaţiile şi
dacă au o gândire părtinitoare.
___ 3. Să raporteze situaţia la convingerile altora.
___ 4. Să folosească reacţiile emoţionale pentru a sublinia
importanţa şi nu ca bază unică a comportamentului.
___ 5. Să îşi pună întrebări asupra rezultatului.

Referat.clopotel.ro
Referat.clopotel.ro