MASURI DE PROTECTIE SPECIALA A COPILULUI LIPSIT TEMPORAR SAU DEFINITIV DE PROTECTIA PARINTILOR SAI.

PLASAMENTUL IN REGIM DE URGENTA

Capitolul I. Notiuni generale

Creterea i ocrotirea copilului se realizeaz de ctre prini. Dac unul dintre ei este n imposibilitatea de a-i manifesta voina, ocrotirea se realizeaz de ctre cellalt printe. Exist ns situaii n care acetia au decedat ori dei sunt n via se afle n imposibilitatea permanent de a-i exercita drepturile i ndatoririle. Ideea implicrii statului, fie direct, fie prin intermediul diferitelor instituii comunitare abilitate n ocrotirea copiilor ai cror prini sunt n imposibilitate permanent sau temporar de a-i ngriji copiii a fost acceptat abia n sec. XX. Protectia se realizeaza prin modalitati institutionale, fiind o coordonanta majora a societatii organizate in stat.Ea vizeaza cresterea psihosomatica a copiilor,formarea si educarea lor in raport direct cu normele morale,sociale si juridice ,cu valori promovate de societate,cu idealurile lor umaniste universale.1 Prin intermediul legislaiei i standardelor internaionale n materia drepturilor omului, sec. XX a consemnat obligaia pozitiv a statului de a ocroti copiii aflai n dificultate acei copii care nu beneficiaz de condiii suficiente, necesare dezvoltrii i asigurrii sntii fizice i psihice. Prin urmare convenia cu privire la drepturile copilului prevede n art. 20 alin. 2 obligativitatea statelor pri de a asigura copilului asisten alternativ, n acord cu legislaia lor internaional. Sursa acestor obligaii o reprezint principiul general conform cruia copilul nu poate fi, n nici un moment lipsit de grij i ocrotire. Dup legea romn, ori de cte ori copilul este lipsit n mod temporar sau permanent de ocrotirea printeasc, fie din culpa acestora, fie independent de voina lor, copilul se afl n dificultate i are dreptul la asisten special2.
1 2

Vezi Maria Harbada-Dreptul familiei si starea civila, ed UAIC Iasi,pg 267 Acest principiu este reglementat n art. 3 alin. 2 din O.U.G. 26/1997 aprobat prin legea nr. 108/1998 n care sunt preluate prevederile art. 20 alin. 1 din Convenia cu privire la drepturile copilului.

Pentru aceste situaii, n dreptul romn este reglementat un ansamblu de instituii socio juridice menite s asigure, n funcie de situaia concret a copilului, protecia drepturilor sale prin asisten alternativa. ntre acestea se numr : tutela, curatela, ncredinarea copilului (unei familii, unei persoane sau unui organism privat autorizat), ncredinarea n vederea adopiei, plasamentul, plasamentul n regim de urgen. Unele instituii vizeaz msuri temporare de protecie a drepturilor copilului, de asigurare a creterii i ocrotirii acestuia n mediu familial alternativ fiind aplicate, cel puin teoretic, concomitent cu strategii de sprijinire a familiei n scopul reintegrrii copilului. Altele reprezint msuri cu caracter permanent, n funcie de situaia care a generat instituirea ei, sau de natura instituiei. La alegerea unei instituii organismele abilitate trebuie s asigure copilului capabil de discernmnt dreptul de a-i exprima liber opinia sau asupra msurii de protecie propuse. Msurile legislative adoptate, dup ratificarea Conveniei privind drepturile copilului, au reglementat un sistem mixt care, spre deosebire de instituiile tradiionale tutela, curatela, adopia prevede distribuia drepturilor i obligaiilor de protecie a drepturilor copilului ntre stat i familia alternativ sau organisme private autorizate. Astfel, ia natere o instituie original o co-tutel n cadrul creia statul ine familia alternativ sau organismul privat autorizat exercit n comun drepturile i obligaiile de protecie i ocrotirea copilului. Cap II Protectia speciala a copilului.

Masurile de protectie sunt stabilite in atributiile consiliului judetean,respective ale consiliului local al sectorului municipiului Bucuresti care are noi structuri functionale in domeniul protectiei copilului,stabilindu-se Comisia pentru protectia copilului,Serviciul public specializat pentru protectia copilului si institutiile corespunzatoare.3 Dup cum am mai spus, tutela, curatela i adopia sunt msuri tradiionale de ocrotire a minorului. Exist ns i situaii cnd se impun unele msuri speciale care trebuie luate n cel mai scurt timp posibil pentru a asigura copilului continuitate n dezvoltarea sa psihic si fizic. Aceast protecie special se aplic n situaia urmtoarelor categorii de copii : copilul ai crui prini sunt decedai, necunoscui, deczui din exerciiul drepturilor printeti, declarai judectorete mori sau disprui i nu se poate institui tutela;

Maria Harbada- Dreptul familiei si starea civila, ed UAIC Iasi,pg 274

copilul care, n vederea protejrii intereselor sale, nu poate fi lsat n grija copilul buzat sau neglijat; copilul gsit sau abandonat de ctre mama n uniti sanitare; copilul care a svrit o fapt prevzut de legea penal i care nu rspunde penal. msurile de protecie special se acord pn la

prinilor din motive neimputabile acestora;

Trebuie menionat faptul c

dobndirea capacitii depline de exerciiu sau pot fi acordate i n continuare, la cererea copilului care i continu studiile ntr-o form de nvmnt de zi, pe toat durata studiilor, dar fr a depi 26 de ani. Tot aa tinerii care nu i continua studiile, dar nici nu pot reveni n propria familie fiind confruntai cu riscul excluderii sociale, pot beneficia, la cerere, de protecie speciala nc doi ani. Aadar, msurile de protecie special sunt : a) plasamentul b) plasamentul n regim de urgen c) supravegherea specializat Subcapitolul.2 Plasamentul n regim de urgen Este o msur de protecie special cu caracter temporar care se stabilete n situaia copilului abuzat sau neglijat, precum i a copilului gsit sau a celui abandonat n uniti sanitare. Pe toat durata plasamentului n regim de urgen se suspend de drept exerciiul drepturilor printeti pn cnd instana va dispune altfel. n cazul n care copilul a fost gsit sau abandonat, abuzat ori neglijat, n uniti sanitare, msura se stabilete de ctre directorul direciei generale de asisten social i protecie a copilului cu condiia s nu existe opunere din partea reprezentanilor persoanelor juridice, ori a persoanelor fizice care au n ngrijire copilul respectiv4. Dac se constat c exist o situaie de pericol eminent n legtur cu copilul ncredinat unei persoane fizice sau juridice, instana judectoreasc se va pronuna prin hotrre preedenial. Legea prevede si delimiteaza expres situatiile exceptionale in care sanatatea,dezvoltarea si integritatea morala a copilului poate fi pusa in pericol ,ca urmare a neglijentei grave,in indeplinirea obligatiei parintesti,fata de situatiile in care sanatatea

n termen de 48 de ore este obligat s anune instana judectoreasc de msura luat.

,dezvoltarea si integritatea fizica si morala a copilului este periclitata ,ca urmare a neglijentei fara caracter de gravitate ori a imprejurimilor neimputabile parintilor.5 Masura plasamentului unui copil in regim de urgenta apare ca o sanctiune de decadere din dreptul familiei ,datorita identitatii cauzelor ei cu o parte din cauzele care conduc la decaderea din drepturile parintesti.Pe durata plasamentului de in regim de urgenta ori a incredintarii copilului,se suspenda exercitiul drepturilor pe care parintii le au fata de copil mentinandu-se in sarcina acestuia doar indatoririle parintesti.6

Capitolul III Institutiile cu atributii in protectia copilului.

Institutiile rezidentiale pentru ocrotirea copilului formeaza practic , in prezent, sistemul public a carui relevanta ca solutie la problemele copiilor aflati in dificultate este evident. A. Institutiile publice pentru ocrotirea rezidentiala a copilului au fost in mod traditional organizate pe criteriul varstei. Traditia la care se face referire era de a ocroti copilul intre 0-3 ani in "leagan", iar pe cel intre 3- 18 ani in "casa de copii". Intrucat copilul aflat in cele doua tipuri de institutii are aceleasi categorii de nevoi, separarea pe criteriul varstei poate fi considerata artificiala. Aceste institutii au avut o subordonare administrativa si metodologica diferita: leaganele apartinand Ministerului Sanatatii, iar casele de copii Ministerului Educatiei Nationale. Aceste subordonari au generat caracteristicile esentiale si diferentierea celor doua tipuri de institutii. In general, numarul de copii ingrijiti in fiecare institutie publica de ocrotire este mare.Pe de alta parte,perioada de timp pe care copilul o petrece in institutie este indelungata.Institutiile fiind mari,insuficient adaptate nevoilor copiilor, este dificil de realizat pe scara larga programe individualizate pentru fiecare copil.Totodata,lipsa de alternativa reala la sistemul de ocrotire rezidentiala face ca fiecare copil intrat in "capcana"acestui sistem sa trebuiasca sa treaca cel putin o data dintr-o institutie intr-alta (in functie de varsta) cu schimbarea, in consecinta, a intregului mediu: loc, personal, colegi, prieteni . Acest fapt, de asemenea, nu poate contribui la o dezvoltare armonioasa a copilului. Exista deja metodologii, proceduri de lucru si profesionisti care pot activa plasamentul in familie ca pe o reala alternativa de protectie pentru copil. Gestiunea de catre un singur organism (consiliul judetean) a tuturor resurselor care sa permita oferirea de servicii diversificate, adaptate nevoii fiecarei familii, va putea dirija
5 6

Vezi Maria Harbada- Dreptul familiei si starea civila, ed UAIC Iasi,pg 276 Idem 6.

interventia profesionistilor catre prevenirea riscurilor si gasirea unor solutii eficace si eficiente pentru dezvoltarea copilului. Studiul privind institutionalizarea copilului, realizat in 1991, scotea in evidenta intarzieri semnificative in dezvoltarea fizica si intelectuala a copiilor institutionalizati pe perioade lungi de timp fata de copilul de aceeasi varsta crescut in familie. In studiul similar din 1997, situatia pare a fi ameliorata, in special in ceea ce priveste dezvoltarea fizica, dar se inregistreaza intarzieri in dezvoltarea intelectuala, manifestate in special prin nereusita scolara. Necesitatea elaborarii unei conceptii unitare si coerente, in interesul copilului lipsit de familie, in sensul recurgerii la ocrotire in institutie numai atunci cand acest lucru nu poate fi evitat, trebuie sa se regaseasca in obiectivul major al institutiilor rezidentiale. Indifernt care ar fi varsta copilului, aceasta trebuie sa se reintoarca in mediul familial si sa fie pregatit pentru viata sociala. Nu trebuie trecute cu vederea experimentele realizate in cateva institutii de ocrotire, inclusiv de catre organizatii neguvernamentale , care au demonstrat posibilitatea urmaririi evolutiei copilului prin proiecte individuale. In prezent, in leagane relatia sociala este subestimata. Desi in ultimii ani s-au produs ameliorari semnificative ale acestei situatii, ea ramane inca o problema foarte importanta. Prelungirea perioadei de ocrotire a copilului in leagan dupa varsta de 3 ani, fara o adaptare a normativelor de personal, a programelor de activitate si a conditiilor materiale de viata, nu creeaza garantia functionarii leaganului in sensul servirii interesului fundamental al copilului. La nivelul intregii tari exista un numar de aproximativ 58 de leagane, in care sunt aproximativ 9800 de copii. Un fenomen ingrijorator care nu s-a manifestat pana in anul 1990 (sau, cel putin, nu cu o asemenea amploare si consecinte) este prezenta ilegala a majorilor in casele de copii. Conform legii, dupa varsta de 18 ani beneficiaza de ocrotire doar majorii care continua studiile, pana la varsta de 25 de ani. Lipsa ofertelor de munca, dificultatea de a gasi o locuinta au ingreunat situatia tinerilor crescuti in casele de copii. Neavand locuinta, loc de munca sau familie care sa ii sprijine, unii dintre acesti tineri intra in conflict cu legea. Continuand sa locuiasca in casele de copii ei creeaza probleme deosebite (violenta, abuz sexual s.a.). B. Institutionalizarea mascata a copiilor in spitale/sectii de spitale constituie un capitol aparte. Teoretic, copiii nu sunt institutionalizati, practic insa, timpul indelungat (de ordinul anilor) pe care il petrec in aceste institutii medicale, ca si cauzele care genereaza ramanerea lor in acestea, le confera in fapt statutul de copii abandonati in grija institutiei

medicale. Este vorba de sectii de recuperare pediatrica, de recuperare neuropsihica sau sectii pentru copii cu boli contagioase din diferite spitale. In spital, personalul specializat in asistenta medicala nu le poate oferi acestor copii decat ingrijire preponderent medicalizata, care nu este suficienta. Nu se fac evaluari periodice si nu se pune in discutie cazul fiecarui copil in comisia de ocrotire a minorilor, respectiv transferul acestor copii, de exemplu in institutii care sa le ofere serviciile de care au nevoie. Pe de alta parte, copiii ramasi dupa insanatosire in spitale, datorita unor cauze sociale, se transforma, in timp, in reale cazuri medicale. Spitalizarea indelungata este nu numai ne stimulativa pentru dezvoltarea copilului, ci si extrem de traumatizanta, generand handicapuri si boli cronice. Cazul copiilor abandonati de familie si institutionalizati mascat in diferite categorii de spitale (maternitati, sectii de recuperare neuropsihica, sanatorii, preventorii, spitale/ sectii pentru copii HIV pozitiv sau bolnavi de SIDA) genereaza situatii critice, mai ales atunci cand identitatea lor este necunoscuta. C. Caminul spital este singurul tip de institutie rezidentiala pentru copii in varsta de 3-18 ani, cu handicap motor asociat cu deficienta mintala profunda, care antreneaza o restrangere extrema a autonomiei si a posibilitatilor de perceptie, expresie si relationare a copilului. Costurile intretinerii revin in totalitate statului. Caminul spital reprezinta institutia care a ridicat cele mai multe si mai grave probleme, relevant fiind faptul ca aici s-a inregistrat o rata a mortalitatii de 15-18% pe an. Faptul ca nu exista o analiza periodica a evolutiei fiecarui copil, conduce la situatia in care, copii pentru care nu este necesara internarea intr-o astfel de institutie raman aici pe perioade lungi de timp.Practica directorilor de institutii si a personalului acestora de a ocupa institutia la capacitate maxima din dorinta pastrarii posturilor, este un alt motiv care prelungeste durata sederii copilului in caminul spital. D. Institutiile private de ocrotire a copilului formeaza o categorie distincta in cadrul peisajului romanesc. Acestea sunt infiintate de diferite ONG-uri si sunt in mod esential diferite de institutiile publice. Ele sunt create din start dupa standarde moderne, corespunzatoare practicii actuale in domeniu pe plan international. Asigurarea legalitatii infiintarii si functionarii acestor institutii s-a bazat pe incheierea unor contracte de asociere cu autoritatile judetene sau locale ori pe contracte similare, incheiate direct cu structuri ale guvernului. Un exemplu de proiect dezvoltat de o institutie privata este programul de ingrijire familiala temporara "foster care", promovat de Organizatia Holt incepand din 1994. Programul ofera o alternativa la ocrotirea de tip rezidential, cu rezultate deosebite pentru

evolutia copilului . Familiile care doresc sa primeasca in plasament unul sau mai multi copii trec printr-o procedura de evaluare, prin care se analizeaza nu numai experienta in cresterea si ingrijirea copiilor, ci si motivatia pentru acest program. Aproape fiecare dintre institutiile de ocrotire gestionate de ONG-uri poate constitui model pentru ceea ce inseamna ocrotire de tip familial, institutie deschisa spre comunitate, abordare plenara a dezvoltarii individuale a fiecarui copil ocrotit. Filozofia care sta la baza majoritatii acestor institutii este aceea ca ele constituie centre de tranzit al copilului spre o familie. Cu toate acestea, monopolul impus de institutiile publice de ocrotire nu a putut fi desfiintat, sistemul public de ocrotire rezidentiala demonstrand o mare rezistenta la schimbari structurale.

Bibliografie. 1.Maria Harbada Dreptul familiei si starea civila, ed UAIC ,Iasi 2003 2. Doina Balahur Protecia drepturilor copilului ca principiu al asistenei sociale, Editura All Beck, Bucureti, 2001; 3.I.P.Filipescu Adopia i protecia copilului aflat n dificultate, Editura All, Bucureti, 1997; 4. www.birouldeconsiliere.ro