anii 90 in artele vizuale Cosmin Nasui - Pictorii de duminica Sintagma defineste o categorie de artisti, de regula peisagisti, care ies

cu sevaletul in plein air si pe care-i intilnesti duminica. In sens larg, pictorii de duminica reprezinta categoria de artisti care au o alta profesiune pentru asigurarea subzistentei si care practica arta ca pe un hobby de weekend. Arta acestora este realizata in sincope, cel mai adesea in taberele de creatie, in afara acestora opera lor stagnind. Poti vedea lucrarile artistilor de duminica in expozitii colective. Reusesc de multe ori sa aiba o lucrare pe un afis de eveniment cultural sau pe coperta unei carti. Din aceasta categorie este formata Divizia B a Artei. Numele lor sint de multe ori formate din trei cuvinte, pentru a fi mai artistice, au grija de imaginea lor ceva mai mult decit de lucrari. Atelierele lor, in care nu prea se lucreaza, seamana intre ele, fiind alcatuite din aproape acelasi inventar: scoici, ustensile populare de lemn vechi, dovlecei uscati, plante uscate, doua-trei instrumente muzicale invechite, cerga, visc. Se recunosc ca artisti neintelesi, carora le place alcoolul, doresc sa se lase de fumat, au barbi si unii poate plete si sint o continuare a artistilor damnati de la inceputul secolului al XX-lea. La sfirsitul anilor 80, intrarea in Uniunea Artistilor Plastici era controlata politic. Trebuia sa dovedesti talente in reprezentarea conducatorului iubit ca sa devii membru. Cu alte cuvinte, amatorismul era la loc de frunte. Artistii mai putin orientati catre pupincurism se prostituau totusi in alt mod. Data fiind piata de consum, in care se gaseau aceleasi obiecte de serie colectivista, unicatele se puteau gasi in zona galeriilor UAP. Asa se face ca, la inceputul anilor 90, in galeriile fondului plastic se gaseau inca asa-numitele obiecte de fond plastic, adica bratari, inele, margele, brose, genti, articole vestimentare unicat create de artisti. Acest gen de arta decorativa isi gasea deseori consumatorii in aceeasi elita a intelectualilor care nu purtau uniforma. Arta urbana a anilor 90 se dezvolta, in absenta unei culturi urbane, din mestesugurile populare, transmutate la oras odata cu populatia rurala. Arta stradala porneste cu handicapul fricii de manifestare care ii sufoca multi ani dezvoltarea. De aceea, arta urbana anonima impleteste spiritul cultivarii straturilor de legume din fata blocului, sub forma traforajului, a pirogravurii, a impletiturii si a montajelor din ambalaje de consum din Vest, gen omuletul din pachete de tigari sau din capace de bere. Aceste forme hibride ale artei urbane incipiente decupeaza, in placaje de lemn, personaje eroice capitaliste din filme si benzi desenate. - Formatorii de opinie artistica Anii 90 au insemnat, din punct de vedere artistic, o perioada de tranzitie pentru artistii descrisi ca riders on the storm (Adrian Guta Texte despre generatia 80 in arte vizuale, Editura Paralela 45, 2001). Artisti cu aparitii spontane si neconsistente, cu opere fragmentate de lipsuri: lipsa sustinerii din partea institutiilor de arta contemporana, lipsa galeriilor particulare, lipsa unui muzeu de arta contemporana, absenta unui consum de arta si a unei piete de arta, lipsuri de finantare si sustinere a proiectelor artistice. Arta contemporana inceteaza sa mai fie finantata prin comenzile partidului si statului. Combinatul Uniunii Artistilor Plastici, care nu mai deserveste comenzi de anvergura populista, gen arta socialista de propaganda comunista, isi inceteaza treptat si definitiv activitatea. Sectorul teoretic inceteaza si el sa mai aiba o singura tribuna dedicata fenomenului artistic, reprezentata de revista Arta. Apar noi reviste: Artelier,

Arhitext, Balkon, unele dispar odata cu finantatorii, altele isi schimba politica editoriala. Banii pentru arta si comenzile nu mai vin prin Uniunea Artistilor Plastici. Finantarea si sustinerea artei vine ori din Occident, ori din zona de sensibilitate a Bisericii Ortodoxe Romane. Consumul de arta contemporana a anilor 90 a fost dirijat prin acesti doi principali centri de finantare si apoi de formare a opiniei artistice. Scena artistica a fost dominata astfel, aproape politic, de doua institutii: Centrul Soros de Arta Contemporana, devenit mai apoi Centrul International de Arta Contemporana (CIAC), iar, la cealalta extrema, de Fundatia Anastasia, cu avanpostul sau de la Galeria Catacomba. In general, arta anilor 90 ramine cu privirea intoarsa spre trecut: separarea de vechile forme de expresie artistica si denuntarea lor ca forme artistice manipulate politic, descoperirea radacinilor experimentalismului romanesc din anii 60 si, pe de alta parte, reluarea legaturilor cu iconografia bizantina prin Noul Ierusalim, neo-ortodoxismul, neobizantinismul si alte mesianisme. In apropiere spirituala de zona neo-ortodoxa s-a dezvoltat institutia formatoare de opinie a Muzeului Taranului Roman. Expozitia permanenta si, mai ales, expozitiile temporare cu tema si dezbaterile au readus in discursul artei contemporane zona etnografiei romanesti. Inventarul de semne si simboluri populare, taranesti, impreuna cu organicitatea materialelor si a suportului sint preluate cu precadere in perimetrul de sensibilitate mai sus mentionat. Occidentul a atras arta Estului Europei, impunind o viziune standard prin umbrele conceptuale folosite in manifestarile expozitionale internationale. After the Wall, Cealalta Europa, New Europe, Europa Europa sint conceptele Vestului sub care se gasesc formele artistice ale Estului. Insa arta Estului este scena a doua care, fiind cu fata la Vest, incearca sa-i semene. Artistii din Est nu stiu ce fac colegii lor din Centrul, Estul sau Sud-Estul Europei, insa incearca sa fie la zi cu ce se intimpla in Occident. Astfel, realitatea cu evenimente politico-sociale ca razboiul iugoslav, mineriade, greve ale studentilor nu sint surse de inspiratie in arta romaneasca si exemplele pot continua. Realitatea este mai degraba ocolita in reprezentarile artei anilor 90. Sint preferate teme cu greutate metafizica ori cel mult o realitate a universului casnic comod, pasnic, gen naturi statice, portrete, peisaje. Majoritatea artistilor decadei se multumeau sa nu expuna, sa critice UAP pentru posibilitatea pe care o aveau cei foarte putini de a ciuguli din mina diversilor sefi si membri de partide politice. UAP insemna, insa, o sursa de imprumut in lei pentru lucrari si iesiri ale artistilor in afara granitelor tarii, in expozitii. Citeva manifestari expozitionale colective, unele cu platforma-program, ramin evenimentele expozitionale de referinta ale perioadei: Filocalia (1990), Sexul lui Mozart (1991), Ex Oriente Lux (1993), 01010101 (1994), Experimentul in arta romaneasca intre anii 60 -90 (1996), Sacrul in arta (1999), Transitionland (2000). Departamentul de Arta Contemporana al Muzeului National de Arta al Romaniei deschide seria expozitiilor personale de autor; unele cu caracter retrospectiv: Corneliu Baba, Ion Bitzan, Marian Gherasim, Henry Mavrodin etc., celelalte cu caracter de proiect expozitional: Valeriu Mladin, Dan Perjovschi, Aurel Vlad, Gheorghe Rasovszky, Victoria si Marian Zidaru etc. De importanta istorica, aceste evenimente expozitionale sustin vizibilitatea si procesul de consacrare ale noilor artisti ai turnurilor de fildes.

Mozaicul formatorilor de opinie artistica se largeste insa, in zona institutiilor de invatamint artistic. Credibilitatea oferita de profesorii acestor institutii se bazeaza pe relatia maestru-discipol. Maestrul a inchegat in jurul sau scoli de continuatori ai atributelor directiei sale stilistice. indeajuns sa ne amintim rivalitatea in care au concurat scolile lui Alexandru Ciucurencu si cea a lui Corneliu Baba, ce a constituit, pina nu demult, una dintre cele mai importante tendinte evolutive ale picturii contemporane romanesti. Modelul maestru-discipol continua sa functioneze, nu doar in zona artelor ce intrebuinteaza mijloace de exprimare clasica, traditionala, ci si in cea a noilor medii. insa aceasta relatie este un criteriu subiectiv din punctul de vedere al formarii opiniei artistice actuale. Lantul de finantare al acestor formatori de opinie artistica este unul combinat cu sistemul de invatamint. Credibilitatea oferita de artistul cu grad si functie universitare incepe cu pregatirea admiterii si se sfirseste cu luarea sub aripa-i protectoare. Meditatiile constituie o recunoastere reala a activitatii didactice. Recunoasterea gradelor si meritelor universitare aduce clientul in atelier. Vinzarea lucrarii de arta nu se face intotdeauna din expozitie, ci din atelier. Ucenicul are sansa sa fie recomandat clientului de catre maestru. Circuitul valorilor si al formarii opiniei artistice se invirte, la acest nivel, in jurul sistemului de educatie artistica. Artistul se reprezinta singur, fara impresar, fara a i se proteja drepturile de autor, in cel mai bun caz fiind reprezentat de maestrul sau. Anii 90 coaguleaza expozitii de grup de tipul 44; 33, adica trei sau patru lucrari de la trei sau patru artisti. Acest gen de grupare de artisti care functioneaza pe durata unei expozitii este destul de tipica pentru mentalitatea artistilor UAP. Tot in anii 90, din considerentul unei mai bune vizibilitati, asistam la inmultirea grupurilor artistice care dezvolta ideologii estetice comune: subREAL, 2D, Pilnia/Turnul, Euroartist Bucuresti, 2Meta, Crinul, Rostopasca, Cutter, Grupul celor 6, Vector etc. Aceste grupuri artistice au avut un rol de mai lunga sau mai scurta durata in formarea opiniei artistice, in functie de activitatea lor si perioada lor de existenta. Organizatorii de expozitii, cei care vor defini si exersa numele de curator, sint cei care au contribuit esential la formarea unor tendinte si gusturi artistice: Calin Dan curator al expozitiilor Sexul lui Mozart (1991), Ex Oriente Lux (1993), 01010101 Exhibition (1994), director artistic al Centrului Soros de Arta Contemporana, Bucuresti (1992-1995), redactor al revistei Arta (1990-1994), teoretician media, artist, cofondator al grupului subReal; Ruxandra Balaci curator principal, sefa Departamentul de Arta Contemporana din MNAR, curator al evenimentelor expozitionale ale Fotogaleriei GAD, curatoarea expozitiei Transitionland (2000); Ileana Pintilie curator si critic de arta al Festivalului de performance Zona, Europa de Est (1993) si Zona 2, editia a doua a Festivalului de performance; Irina Cios directoare a Centrului International de Arta Contemporana din 1999, editoare de cataloage de arta contemporana si coautoare a Dictionarului de Arta, tehnici si stiluri (1998); Alexandra Titu curator principal al evenimentelor expozitionale Filocalia (1990) (impreuna cu Sorin Dumitrescu), Experimentul in arta romaneasca intre anii 60 -90 (1996), Sacrul in arta (1999); Sorin Dumitrescu curator Filocalia (1990), curator al expozitiilor organizate de Galeria Catacomba; Judit Angel critic de arta, curator, intre 1990 si 1998, activitate curatoriala la Muzeul de Arta din Arad, curator al expozitiei Reportaj, pavilionul romanesc, Bienala de la Venetia (1999). Din 1998 traieste la Budapesta si lucreaza la Mcsarnok.

- Fundatiile si institutiile de arta Fundatiile si institutiile de arta ce au luat fiinta in anii 90 au suportat mari transformari in decursul citorva ani de existenta. Arhiva de arta contemporana cunoscuta si sub numele de Centrul de Analiza a Artei este un spatiu activ, incepind cu anul 1985, cu o notorietate care a crescut odata cu recunoasterea artistica a Liei si a lui Dan Perjovschi. Mai putin o institutie, mai degraba un spatiu activ, dedicat artei si criticii contemporane, mai cu seama, pentru ca sotii Perjovschi au devenit apreciati si recunoscuti in afara Romaniei. Proiectele locale au fost insa de o mai mica anvergura. Centrul International de Arta Contemporana este institutia creata in 1999, in continuarea Centrului Soros de Arta Contemporana, fondat in 1993. Avind misiunea de a promova arta contemporana romaneasca si de a stimula schimburile culturale internationale, CIAC defineste o buna parte din ceea ce insemna arta contemporana in anii 90. CIAC a alcatuit in acest deceniu o importanta biblioteca si o baza de date ce cuprinde documente ale artistilor contemporani romani activi in aceasta decada. Departamentul de Arta Contemporana din MNAR a gazduit cele mai importante evenimente expozitionale de autor ale decadei, in sediul Muzeului National de Arta al Romaniei, aripa Cretulescu. Fundatia Anastasia, cu Galeria Catacomba, a functionat impreuna cu mica sa librarie pina la intrarea in restaurari si reconsolidari a Muzeului Colectiilor de Arta, Palatul Romanit, in care isi avea sediul. Fundatia Artexpo, institutie a preistoriei Muzeului National de Arta al Romaniei, devine parte integranta a MNAC. Fostele spatii Artexpo s-au transformat in spatii ale MNAC. Cu toate acestea, institutia pare sa evite recunoasterea legaturii dintre numele sau si Tirgurile de cadouri de la Sala Dalles sau expozitiile de arta populara de la Etajul III-IV. Fundatia Culturala Meta creata in 1995 organizeaza expozitii si evenimente de arta contemporana si proiecte multidisciplinare. Fundatia Tranzit (Cluj), fondata in 1997, este dedicata creatiilor artistice si comunicarii interculturale. A organizat in 1998 Festivalul Zilelor Tranzit, festival anual al artelor vizuale si spectacolului. Fundatia Vector reprezentata de un grup de tineri artisti, filozofi, sociologi, care au devenit organizatorii Bienalei Periferic, organizeaza, incepind din 1997, evenimente culturale si artistice contemporane, derulind programe de implementare a artei intr-un cadru social. Fotogaleria GAD spatiu expozitional al Fundatiei Artexpo, fondat in 1993 si avind ca locatie un coridor al Artexpo sugerind conditia de nisa a artei fotografice si a fotoinstalatiilor a fost mai tirziu preluat de MNAC. Centrul Cultural Sindan (Cluj) organizeaza expozitii si evenimente de arta contemporana si proiecte multidisciplinare. Articol aparut in Observator Cultural Numarul 352-353 21 Decembrie 2006