Sunteți pe pagina 1din 2

Regret...o boala in nuante de galben si rosu. Se ridica din pat si priveste un apus ce scalda zeci de planse imprastiate pe podea.

Un creion zace langa cana patata pe margini. Amprente de carbune pe toarta. In aer, miros de ceai negru, lapte si scortisoara amestecate cu parfum de tutun. Pe pian, flori ofilite si cioburi...notele din partituri si-au lasat fiinta sa se scurga, sa se amestece si sa se usuce in marginile foilor ce le gazduiesc, provocate de firele apei ce s-a varsat din vaza. Langa usa, un morman de incercari nereusite...ghemotoace de hartie patate de sentimente prea tarziu exprimate. Peretele din sticla lasa undele lacului sa ajuga pe tavan si sa aprinda lumini anemice... Ca o statuie cu mainile la spate, priveste cum soarele se ineaca in orizont, sfaraind a dojana. Si isi aminteste. Mirosul, gustul, sentimentul, dorinta niciodata exprimata, incapatanarea de a nu demonstra afectiune... In fundal o melodie vorbeste pentru ganduri "a fost o zi lunga...o saptamana lunga, un an lung". Un an parasit de satisfactie, interes si dorinte. Zambeste. Pana si in momente grele, zambeste superior de parca se cearta cu viata si-i rade in fata "te sfidez!". "Atunci sfideaza si consecintele!". Atat. Consecinte. Ceva ii strange pieptul si stomacul. Boala in nuante calde, oglindita in tot ce inconjoara - pensule, carti, foi, tablouri, rafturi, bani, tigari, haine, asternuturi, flori, oglinzi, ornamente incrustate in lemn masiv... multa nefiinta, multa liniste. Singuratate. Realizeaza prezentul si isi scutura capul de parca vrea sa se trezeasca. Doar reflexii roscate, ca marturii ale unui apus de Prier trecut... Nimic de-atunci. Gol. Pe masa de mahon, un plic. Il ridica cu doua degete si scoate o foaie galbena in care isi recunoaste scrisul. Peste zeci de ani, cursiv dar tremurand, scrie pentru tineretea clipei in care ochii parcurg cu o teama nejustificata petecul sifonat. Dj vu. Batranetea literelor colturoase ii infioara pielea. Viitor pentru prezent. Ameteala si linii frante de ani, lacrimi in ochi si miros de 'vechi', ultima sansa la nesansele greselilor, ca medicament pentru o boala in nuante de galben si rosu: otrava pentru suflet. "Un blat de incertitudine...si multa confuzie la mijloc. Presari peste putina speranta (elementul care iti alimenteaza dorinta de a trai si in acelasi timp iti aduce dezamagirile care te fac sa pui la indoiala scopul vietii), lasi totul la cel mai mare grad de indiferenta, pana se congeleaza... Apoi, fara sa dezgheti nimic, il bagi in blenderul hazardului, cu lame de minciuni si ipocrizie (intotdeauna combinate, altfel efectul nu mai e acelasi), pana rezulta un praf fin. Iei o sticulta cu esenta de rautate, pui o lingurita de iluzii si adaugi praful. Pui un dop rezistent de cuvinte prefacute si agiti bine pana cand ingredientele se omogenizeaza.

Draga actorule, ai grija pe cine faci sa o bea - efectul este ireversibil. Gandeste-te bine cine vrei sa-ti semene..." O singura dorinta... Ea