Sunteți pe pagina 1din 13

TULBURARI CONVERSIVE SI DISOCIATIVE

1. Simptome somatice care reflect starea psihic Stressul psihosocial care produce conflict i necesit adesea un rspuns adaptativ se poate manifesta sub form de simptome de afeciune organic. Tulburarea emoional este adesesa exagerat sau negat de pacient i, uneori, de medic. Cauza i mecanismul de apariie a simptomului poate fi destul de evident de ex., anxietatea i fenomenele mediate adrenergic (prin descrcare de adrenalin de ctre sistemul nervos simpatic), cum ar fi tahicardia i transpiraia. Cu toate acestea, mecanismele sunt deseori neclare, dei n general se consider c este vorba de aciune direct tensional (cum ar fi tensiunea muscular crescut) sau prin intermediul unui proces de conversie. Conversia = procesul incontient de transformare a unui conflict psihic i a anxietii n simptom somatic = a fost legat tradiional de comportamentul isteric (histrionic). n medicina general conversia trebuie privit separat; ea exist la ambele sexe i la pacieni cu orice tip de personalitate. Este prezent n fiecare zil aglomerat la dispensarele obinuite, dar este puin neleas i rareori recunoscut de medic. n conjsecin, un astfel de pacient este supus unor teste multiple, incomode, scumpe i uneori periculoase, pentru investigarea unor afeciuni organice incerte presupuse. Practic, orice simptom poate deveni un simptom de conversie. Cel mai frecvent este durerea (de ex. Durerea facial atipic, cefaleea vag, disconfortul abdominal fr o localizare precis, durerea de spate, durerea de gt, disuria, dispareunia, dismenoreea). Bolnavii pot selecta incontient un simptom, deoarece el este o metafor pentru condiia lor psihosocial: un pacient are o durere toracic dup ce a fost respins de persoana iubit (inima rnit), un altul care simte c greutile sale sunt prea dificil de suportat are dureri de spate (ex. cu pacienta care a fcut un compromis iertndu-i partenerul de infidelitate i care reclam cvasipermanent dureri la nivelul muchilor paravertebrali incontient se acuz c l-a iertat, c nu are coloan vertebral spre a se descurca singur; i reproeaz propria dependen). Invers, pacienii pot mprumuta un simptom de la alt persoan: studenii de la medicin ce i i magineaz c au toate bolile celor pe care i trateaz, cei ce se prezint la medic pentru dureri n piept dup ce o rud a vut un infarct (crete receptivitatea pentru stimuli interoceptivi anterior neutri). Un al treilea grup de pacieni este reprezentat de cei ce au avut nainte simptomul produs de o cauz organic (de ex. o fractur dureroas, durere precordial, hernie de disc), dar care cauz s-a vindecat; n timpul unui stress psihosocial simptomul reapare sau persist dup tratament adecvat, sub form psihogen (conversie) = metasimulare (mecanismul e incontient, ca i la disimulare). Isteria n mas = variant de conversie = un grup de persoane devine brusc preocupat de o problem, cum ar fi otrvirea alimentelor, substanele toxice din aer; cei n cauz dezvolt simtome care le imit pe cele ale celor care au imaginat primii problema. Isteria n mas apare cel mai frecvent la copiii preadolesceni sau la adolesceni, care devin bolnavi la coal, dar poate s apar i n alte situaii (fenomenul social este cel de contagiune informaional). Dei poate fi spectaculoas i greu de diagnosticat iniial, ea devine de obicei evident i are efecte benigne. Anxietatea i depresia (ca simptome, mai puin ca sindroame) sunt provocate de obicei de solicitarea psihologic i se pot exprima ca localizare n orice zon a corpului. Diagnostucul nu este dificil dac manifestrile sunt polimorfe, iar pacientul nu i ascunde suferina psihologic i teama. Devine dificil atunci cnd este implicat un singur organ sau sistem, iar bolnavul nu mrtutisete tulburrile emoionale. Aceste cazuri sunt prezentate adeseea drept depresie mascat. Disforia i simptomele de depresie precum insomnia, lipsa de ncredere n propria persoan, lentoarea psihomotorie i atitudinea pesimist sunt frecvente. Pacientul poate s nege depresia sau poate fi contient de prezena ei (sau a Tulburarile CONVERSIVE si DISOCIATIVE
Page 1 of 13

anxietii), dar poate s susin insistent c acestea sunt secundare unei boli somatice neidentificate. 2. Reacii psihologice la o boal somatic Pacienii reacioneaz diferit la boal din mai mutle motive. De ex. ei neleg (sau nu neleg) diferit diagnosticul i au rspunsuri diferite fa de atitudinea medicului sau fa de comunicarea cu acesta sau cu cei apropiai. n plus, diferitele boli cronice au diferite efecte psihologice. Rspunsurile la efectele adverse ale medicamentelor pot fi i ele foarte variate (de la reducerea semnificativ a complianei, la faptul c reprezint certitudinea c medicamentul lucreaz ntru vindecare). Muli pacieni cu boli somatice recurente sau cronice dezvolt depresii care le agraveaz invaliditatea, ducnd la apariia unui cerc vicios. De. Ex. degradarea progresiv datorat modificrilor somatice din boala Parkinson, insuficiana cardiac sau poliartrita reumatoid provoac o reacie depresiv ce le reduce i mai mult starea de sntate. n aceste cazuri, tratamentul antidepresiv realizeaz deseori ameliorri. Pacienii cu pierderi majore de funcionalitate sau de segmente corporale (dup accidente cerebro-vasculare, amputaii, leziuni medulare) sunt deosebit de dificil de evaluat. Exist o diferen greu de sesizat ntre depresia clinic reactiv care necesit tratament psihiatric tradiional i reaciile emoionale disforice care pot fi extreme, dar sunt datorate unei afeciuni somatice invalidante. n aceast ultim categorie ar intra tulburri de dispoziie sau o constelaie de sentimente de pierdere, mhnire, demoralizare, izolare i regresie; ele au tendina de a nu rspunde favorabil la psihoterapie sau antidepresive, ci de a fluctua n funcie de starea clinic a pacientului i de diminua cu timpul, dac reabilitarea este realizat sau dac pacientul se adapteaz la noua sa condiie. n spitalele de recuperare personalul medical pune deseori diagnosticul de depresie n cazurile n care aceasta nu exist sau, din contr, alteori nu sesizeaz prezena acesteia. Diagnosticul diferenial este foarte dificil n aceste situaii, fiind util consultarea unui psihiatru, chiar dac pacientul este internat pentru o boal organic. 3. Sindromul Munchausen = mimarea repetat a unor boli organice, de obicei acut, dramatic i convingtoare de ctre o presoan care umbl de la un spital la altul n cutarea de tratament. Pacienii cu acest sindrom pot simula multe boli somatice (de ex. infarctul miocardic, hematemeza, hemoptizia, abdomenul acut de diverse cauze). Peretele abdominal al pacientului poate fi brzdat de cicatrice sau pacientul poate avea un deget sau membru amputat. Febra este adesea datorat abceselor autoinoculatate; cultura bacterian, de obicei cu Escherichia Colli, indic sursa microorganismului infectant. Pacienii se adreseaz iniial i uneori pe timp nedeterminat cabinetelor medicale sau chirurgicale. Cu toate acestea, afeciunea este n primul rnd o problem psihiatric, fiind mai complex dect simpla simulare frauduloas a simptomelor, asociindu-se cu tulburri emoionale severe. Ei pot avea trsturi de personalitate histrionice evidente, dar sunt de regul onteligeni i plini de resurse. tiu cum s simuleze boala i sunt extrem de informai cu privire la practica medical. Sunt diferii de simulan deoarece dei iluziile i simulrile sunt fcute contient, motivaiile privind plosmuirile i nevoia de atenie sunt n mare parte incontiente. Exist de regul un istoric de abuz emoional i fizic n copilrie. Pacienii par s aib tulburri de identitate, hipersensibilitate, control inadecvat al dorinelor i impulsiunilor, percepie deformat a realitii, episoade scurte psihotice i relaii interpersonale instabgile. Ei simt nevoia de a li se acorda ngrijiri, dar sunt incapabili s se ncred n personalul autorizat, pe care l manipuleaz i l provoac continuu sau l testeaz. Sunt evidente sentimentele de culpabilitate, dublate de nevoia de pedepsire i ispire, asociat lor. Sindomul Munchausen prin delegaie este o variant atipic, n care de obicei un copil este utilizat drept surogat de pacient. Printele falsific istoricul i poate produce Tulburarile CONVERSIVE si DISOCIATIVE Page 2 of 13

vtmri copilului prin administrarea de medicamente sau poate aduga snge sau contaminani bacterieni n probele de urin pentru a simula boala. El apeleaz la ngrijire medical pentru copil i pare s fie ntotdeauna foarte ngrijorat i protector. Copilul este deseori grav bolnav, necesit spitalizare frecvent i poate deceda. Mai multe tulburri autoprovocate pot s semene cu sindromul n cauz. Pacienii pot s-i produc intenionat manifestrile unei boli, ca de ex. prin autovtmarea tegumentelor, autoinjectarea de insulin sau prin expunerea la un alergen la care tiu c sunt sensibili. Dup aceea se prezint pentru ngrijire medical, dar saboteaz terapia prin autoinducerea sau autoperpetuarea bolii. Ei difer de pacienii cu sindrom Munchausen: au tendina de a simula doar o singur boal, fac acest lucru numai n periadele de stress psihosocial major, nu au tendina de a umbla prin mai multe spitale i de obicei pot fi tratai cu succes. Ca tratament rareaori exist succes, mai ales dac exist psihopatologie psihotic n cadrul tulburrilor de personalitate. Cnd plsmuirile le sunt acceptate, tensiunea li se amelioreaz, dar de obicei pacienii supraliciteaz i mai mult, solicitrile lor ajungnd s depeasc ceea ce medicii doresc sau pot s fac. Contrazicerea sau refuzul de a le satisface cererile de tratament duc la apariia unor reacii agresive, pacientul mutndu-se n general la alt spital. Tratamentul psihiatric este de obicei refuzat sau ocolit, dar consultaia i supravegherea medical pot fi acceptate cel puin pentru rezolvarea unei crize. Cu toate acestea. Tratamentul este n general limitat la recunoaterea precoce a afeciunii i la evitarea unor proceduri periculoase sau a utilizrii excesive sau nejustificate a medicamentelor. Pacienilor cu boli autoprovocate trebuie s li se spun diagnosticul, evitndu-se culpabilizarea i reproul. Medicul trebuie s susin c starea de boal este justificat i s-i arate pacientului c prin cooperarte se poate rezolva problema de fond. Adesea, ameliorarea implic participarea unui membru de familie, cu care este cel mai bine ca problema s fie discutat n termeni de tulburare, afeciune i nu de invenie. Cu alte cuvinte, familiei nu i se spune mecanismul exact al afeciunii. 4. Tulburri somatoforme = grup de tulburri psihiatrice caraacterizate prin simptome somatice care sugereaz o afeciune organic, dar nu sunt pe deplin explicate de ea i care produc o stare morbid semnificativ sau perturbeaz activitile sociale, ocupaionale. a. Somatizarea = o tulburare psihiatric cronic sever, caracterizat prin acuze somatice recurente, semnificative clinic (care includ durerea i simptomale gastro-intestinale, sexuale i neurologice), care nu pot fi explicate pe deplin printr-o afeciune organic. Afeciunea este adesea familial, iar etiologia este adesea necunoscut. O personalitate de tip narcisic contribuie la acuzele clinice care par s reprezinte un pretext somatizat incontient pentru obinerea ateniei i ngrijirii. S-a determinat c tulburarea este mai frecvent la femei. Rudele masculine ale femeilor cu aceast tulburare au tendina de a avea o inciden crescut a tulburrilor de personalitate, comportament antisocial i a altor tulburri de personalitate. Simptome Debuteaz n adolescen sau devreme la vrsta adult, cu mai multe acuze somatice vagi. Poate fi afectat orice zon a corpului, simptomele specifice i frecvena lor fiind variabile de la o cultur la alta. De ex. greaa i voma, meteorismul, durerea abdominal, diareea sau contipaia, dismenoreea, astenia, lipotimia, dispareunia, scderea apetitului sexual i disuria. Brbaii acuz frecvent disfuncii erectile sau ejaculatorii. Sunt frecvente simptomele neurologice foarte variate. Dei simptomele sunt n principal somatice apar i anxietate i depresia. n mod caracteristic, pacienii sunt impresionani i emoionai cnd relateaz despre simptomele lor, afirmnd adeseea c acestea sunt insuportabile, nu pot fi estimate n cuvinte sau c nu se poate imagina ceva mai ru. Tulburarile CONVERSIVE si DISOCIATIVE Page 3 of 13

Pacienii devin extrem de dependeni de relaiile interpersonale. Cer ajutor i sprijin emoional din ce n ce mai mult i pot deveni agresivi cnd nu li se satisfac cererile. Sunt prezentai adesea ca exhibiioniti i seductori. n ncercarea de a-i manipula pe alii, ei pot recurge la ameninri sau la tentative de suicid. Sunt deseori nesatisfcui de ngrijirea medical i merg de la un medic la altul. Intensitatea i persistena simptomelor reflect dorina intens a pacientuli de a i se acorda asisten n orice aspect al vieii. Simptomele pot fi folosite pentru a evita responsabilitile obinuite ale adultului, dar pot i s duc la evitarea plcerii i s acioneze ca pedeaps, sugernd astfel sentimente profunde de vinovie. Diagnostic Pacienii nu sunt contieni c problema lor de baz este psihologic, motiv pentru care exercit presiuni asupra medicului pentru a i se efectua investigaii medicale i tratamente. Doctorii efectueaz de obicei mai multe examene fizice i teste pn ajung la concluzia c pacientul nu are nici o boal organic ce s explice adecvat simptomele. Pentru c aceti subieci pot dezvolta boli somatice concomitente, trebuie efectuate examene fizice i teste de laborator adecvate ori de cte ori simptomele se modific semnificativ. Trimiterile la consulturi de specialitate sunt frecvente, chiar i atunci cnd pacientul a stabilit o relaie satisfctoare cu un medic. Criteriile specifice de diagnostic includ: debutul acuzelor somatice nainte de vrsta de 30 de ani, istoricul de durere care afecteaz cel puin 4 zone diferite ale organismului, 2 sau mai multe simptome digestive, cel puin 1 simptome sexual sau legat de sidstemul de reproducere i cel puin 1 simptom neurologic (n afara durerii). Diagnosticul este susinut de natura spectaculoas a acuzelor i de comportamentul exhibiionist, dependent, manipulativ i uneori suicidar al pacientului. Tulburrile de personalitate, n special cele histrionice, borderline i antisociale sunt frecvent asociate cu somatizarea. Dac pacienii cu tulburri somatoforme persistente i recurente nu ntrunesc toate criteriile specifice de diagnostic tulburarea este denumit tulburare somatoform nedifereniat. Somatizarea se difereniaz de anxietatea generalizat, de conversie i de depresia major prin predominana, multiplicitatea i persistena acuzelor somatice, prin absena semnelor organice i a simptomelor care caracterizeaz depresia endogen i prin natura superficial i manipulativ a comportamentului suicidar. Prognostic i tratament Somatizarea fluctueaz ca severitate, dar persist toat viaa. Ameliorarea complet a simptomelor pe perioade lungi este rar. Unii oameni fac dup civa ani depresie manifest, iar referirile lor la suicid devin mai amenintoare. Tratamentul este extrem de dificil. Pacienii tind s fie frustrai i agresivi la orice sugestie legat de natura psihologic a simptomelor. Medicamentele sunt n mare parte ineficiente i chiar dac pacientul consimte s i se efectueze o consultaie psihiatric, psihoterapia este rareori benefic. De regul, cel mai bun tratament const ntr-o relaie calm, sigur i de sprijin, cu un medic care ofer ameliorare simptomatic i protejeaz pacientul de proceduri inutile diagnostice sau terapeutice. b. Conversia = simptome organice produse de un conflict psihologic, convertite incontient, pentru a semna cu cele ale unei afeciuni neurologice. Reaciile de conversie au tendina s se dezvolte n timpul adolescenei sau la vrsta adult tnr, dar pot s apar la orice vrst. Par s fie mai frecvente la femei. Simptomele izolate de conversie care nu ntrunesc complet criteriile pentru tulburarea de conversie sau de somatizare se ntlnesc frecvent n practica medical nepsihiatric. Simptome i diagnostic Tulburarile CONVERSIVE si DISOCIATIVE
Page 4 of 13

Prin definiie simptomele se dezvolt incontient, au o mai mare semnificaie simbolic dect cele din tulburarea de somatizare i sunt limitate la cele care sugereaz o tulburare neurologic de obicei scderea coordonrii sau a echilibrului, slbiciune sau paralizie a unui brasau picior sau abolirea senzaiilor ntr-o zon a corpului. Alte simptome includ convulsiile simulate, pierderea unui sim special cum ar fi vederea sau auzul, afonia, disfagia, senzaia de nod n gt sau retenia urinar. n general debutul simptomelor este legat de un eveniment social sau psihologic stressant. Simptomul trebuie s fie clinic semnificativ, adic trebuie s deranjeze suficient de mult pentru a influena negativ activitatea social sau profesional. Un pacient poate avea un singur episod sau episoade sporadice, acestea fiind de obicei de scurt durat. Cnd sunt spitalizai, pacienii cu simptome de conversie se amelioreaz n general n dou sptmni; cu toate acestea, 20 25% au recurene n primul an, iar la unii simptomele devin cronice. Diagnosticul poate fi dificil la nceput, deoarece pacientul crede c simptomele provin dintr-o afeciune organic. i medicii sunt nvai s considere exclusiv (i s exclud) tulbrrile somatice drept cauza simtomelor fizice. De obicei, diagnosticul este pus numai dup ce examinrile fizice complete i testele de laborator nu relev prezena unei afeciuni complet responsabile de un simptom i de efectele sale. Dei este extrem de important excluderea unei posibile boli organice subiacente, luarea n considerare a conversiei poate duce la evitarea testelor care mresc costurile i riscurile pentru pacient i care pot ntrzia diagnosticul. Cel mai bun indiciu este acela c simptomele de conversie rareori se conformeaz complet mecanismelor cunoscute anatomice i fiziologice. Tratament O interrelaie medic pacient bazat pe ncredere este esenial. Dup ce medicul a excul o boal somatic i a asigurat pacientul c simptomele nu indic o afeciune de fon grav, pacientul ncepe de obicei s se simt mai bine i simptomele plesc. Psihoterapia poate fi eficient atunci cnd debutul simptomelor a fost precedat de o situaie psihologic stressant. Au fost ncercate variate tratamente, dar nici unul nu este constant eficient. n hipnoterapie sunt identificate i explorate problemele psihologice cu potenial etiologic. Discuiile continu dup hipnoz, cnd pacientul este pe deplin vigil. Narcoanaliza este asemntoare hipnozei, cu excepia faptului c pacientului i se administreaz un sedativ pentru a induce o stare de semi-somn. Terapie de modificare comportamental, inclusiv tehnicile de relaxare sunt eficiente la unii pacieni. c. ipohondria Este o preocupare crescut fa de funciile organismului i teama de a face sau a avea o boal grav bazat pe interpretarea eronat a simptomelor somatice. Simptome i diagnostic Simptomele fizice care pot fi eronat interpretate includ: nborborismele, meteorismul abdominal i disconfortul produs de crampe, perceperea btilor cardiace i transpiraii. Localizarea, calitatea i durata acestor simptome sunt prezentate adesea extrem de detaliat, dar simptomele nu respect de obicei un tablou clasic de disfuncie organic i nu sunt n general asociate cu semne somatice patologice. Examinarea i asigurarea dat de un medic nu rezolv ngrijorarea pacientului, care are tendina s cread c medicul nu a decelat cauza real. Simptomele afecteaz negativ activitatea social i profesional i produc o suferin semnificativ. Diagnosticul este sugerat de istoric i de examenul clinic i este confirmat cnd simptomele persist mai mult de ase luni i nu pot fi atribuite depresiei sau altor tulburri psihiatrice. Prognostic i tratament Evoluia este cronic fluctuant la unii i permanent la alii. Probabil c n jur de 5% dintre pacieni se vindec definitiv. Depresia combinat cu acuzele ipohondriace Tulburarile CONVERSIVE si DISOCIATIVE Page 5 of 13

prefigureaz un prognostic rezervat referitor la vindecarea depresiei. Tratamentul este dificil pentru c pacientul este convins c este ceva grav. Cu toate acestea, o relaie medic pacient bazat pe ncredere este benefic, mai ales dac vizitele regulate la cabinet linitesc pacientul. Dac simptomele nu se amelioreaz suficient pacientul poate beneficia de trimitere la psihiatrie pentru evaluare suplimentar i tratament, rmnnd n continuare n asistena medicului de familie. d. durerea psihogen Este o tulburare n care durerea cu una sa mai multe localizri anatomice este produs exclusiv sau predominant de factori psihologici, este principala preocupare a pacientului i duce la suferin semnificativ i la tulburri funcionale. Durerea psihogen este relativ frecvent. Incidena exact nu este cunoscut, dar n unele ri, numai durerea psihogen de spate produce unele forme de incapacitate de munc la aproximativ 10 15 % din aduli anual. Simptome, semne i diagnostic Durerea asociat cu factorii psihologici este frecvent n multe afeciuni psihiatrice, n special n tulburrile de dispoziie i n anxietate, dar n durerea psihogen durerea este acuza predominant. Poate fi afectat orice regiune a corpului, dar cele mai frecvente sunt: spatele, capul, abdomenul i toracele. Durerea poate fi acut sau cronic. Poate fi prezent o tulburare organic subiacent care explic durerea, dar nu i severitatea, durata i gradul deinvaliditate al acesteia. Cnd este prezent o asemenea tulburare, se diagnosticheaz durerea asociat att cu factori psihologici, ct i cu o afeciune somatic. Cnd aceasta este absent, se diagnosticheaz durerea asociat cu factori psihologici. Diagnosticul este pus n general prin excluderea afeciunilor fizice care ar putea explica durerea. Decelarea unor ageni stressani psihosociali poate fi util pentru explicarea tulburrii. Ca i pentru simptomele de conversie, diagnosticul este uneori sprijinit prin gsirea unei semnificaii metaforice a simptomului, ca n cazul pacientului cu durere de spate care compar durerea cu nfigerea unui pumnal n spate sau cu mpovrarea cu o greutate insuportabil. Tratament Evaluarea medical complet, efectuat de un medic care are o bun relaie cu pacientul, urmat de linitirea i asigurarea pacientului c nu este ceva grav, poate fi suficient. Uneori, poate fi eficient evidenierea i sublinierea legturii cu un factor stressant psihosocial, dac acest lucru se prezint cu empatie. Cu toate acestea, muli pacieni dezvolt tulburri cronice i sunt foarte dificil de tratat. Subiecii sunt asemntori celor cu conversie. Ei sunt refractari n privina asocierii problemelor lor cu factori stressani psihosociali i refuz orice form de psihoterapie. Au tendina de a avea relaii de dependen, care implic de obicei invaliditate de lung durat i nevoia de ngrijire continu. Apeleaz la muli medici n dorina nemrturisit de a gsi un leac, dar solicit un tratament somatic pentru o afeciune neorganic. Cea mai bun speran de ngrijire paleativ de lung durat o ofer reevalurile repetate, efectuate de un medic curant care manifest empatie i rmne avizat fa de posibilitatea apariiei unei afeciuni organice semnificative, dar protejeaz pacientul de proceduri potenial costisitoare sau periculoase. e. reacia la aspectul dismorfic = preocupare legat de un defect n aspectul fizic, care produce tulburare semnificativ sau perturbeaz activitatea social sau ocipaional. Pacientul poate avea un defect imaginar sau poate fi excesiv de preocupat de un defect minor. Tulburarea ncepe de obicei n adolescen i pare s fie la fel de frecvent la brbai i la femei. Simptome Tulburarile CONVERSIVE si DISOCIATIVE
Page 6 of 13

Pot s se dezvolte treptat sau s apar brusc. Dei intensitatea lor poate fi variabil, evoluia include puine intervale de abstinen. Preocuparea se refer de obicei la aspectul feei sau capului, dar poate implica orice zon a corpului sau mai multe poriuni i se poate muta de la o zon la alta. Un pacient poate fi preocupat de rrirea prului, de acnee, de riduri, cicatrice, de petele vasculare, de culoarea i aspectul pielii sau de prul excesiv de pe fa sau atenia lui se poate centra pe forma i dimensiunea unei anumite zone a corpului, cum ar fi nasul, ochii, urechile, gura, snii sau fesele. Acuzele sunt adesea specifice, dar pot fi vagi. Unii tineri cu constituie atletic cred c sunt slabi i ncearc obsesiv c ctige kilograme n plus i mas muscular. Majoritatea pacienilor au dificulti n reglarea preocuprilor i pot s piard ore ntregi gndundu-se la defectul remarcat. Unii se privesc adesea n oglind, alii evit, iar alii alterneaz ntre cele dou tipuri de comportament. Unii ncearc s camufleze defectul imaginar ca de ex. lsndu-i barb pentru a ascunde o cicatrice sau puntnd plrie pentru a acoperi prul rar. Muli efectueaz tratamente medicale, stomatologice sau chirurgicale pentru corectarea defectului, ceea ce le poate intensifica preocuparea. Pentru c pacienii au contiina defectului, ei pot evita apariia n public, inclusiv mersul la serviciu i participarea la activitile sociale. Unii pleac de acas doar noaptea, alii deloc. Acest comportament poate duce la izolare social. Suferina i tulburrile funcionale asociate cu aceast afeciune pot duce la spitalizri repetate i la comportament suicidar. Diagnostic i tratament Datorit faptului c persoanele care au acest tulburare sunt refractare la a-i dezvlui simptomele, aceast tulburare poate trece neobservat ani de zile. Ea se difereniaz de preocuparea normal legat de aspectul fizic prin faptul c este consumatoare de timp, produce suferin semnificativ i afecteaz activitatea. Reacia la aspectul dismorfic este diagnosticat numai atunci cnd preocuprile nu sunt mai bine explicate printr-o alt tulburare psihiatric. Dac singura preocupare este cea legat de forma i dimensiunea corpului, atunci este probabil anorexia nervoas. Dac singura grij este cea legat de caracteristicile sexuale, atunci trebuie luate n considerare tulburrile de identificare de gen. Dispoziia concordant cu meditaia asupra aspectului fizic apare numai n timpul unui episod major depresiv. Datele cu privire la rezultatele tratamentului sunt foarte limitate. Exist unele dovezi preliminare favorabile, legate de inhibitorii recaptrii serotoninei cum ar fi clomipramina i fluoxetina. 5. Tulburri disociative = imposibilitatea de a integra normal amintirile, percepiile, identitatea sau contiina. Fiecare om triete ocazional experiena disocierii fr a fi rupt de realitate. De ex. o persoan care conduce automobilul spre o anumita directie si, la un moment dat, sa realizeze ca nu-si reaminteste multe aspecte din perioada in care conducea, datorita preocuparilor legate de grijile personale, unui program de la radio sau unei conversatii cu un pasager. Perceptia durerii poate fi disociata sub hipnoza. Cu toate acestea alte forme de disociere perturba sensul sinelui persoanei si memoria evenimentelor vietii. CInd memoria este prost integrata apare amnezia disociativa. Cind identitatea este fragmentata impreuna cu memoria apar amnezia completa sau tulburarile disociative de identitate. Cind trairea si perceperea sinelui sunt tulburate, apar tulburarile de depersonalizare. Tulburarile disociative sunt de obicei asociate cu stress coplesitor, care poate fi generat de evenimente traumatizante de viata, accidente sau dezastre traite direct sau la care s-a asistat ca martor sau de conflicte interioare de nesuportat care forteaza mintea sa separe informatiile si sentimentele incompatibile sau de neacceptat. a. Amnezia disociativa Tulburarile CONVERSIVE si DISOCIATIVE

Page 7 of 13

= o incapcitate de aminitre a unor informatii personale importante, de obicei de natura traumatizanta sau stresanta, care este prea ampla pentru a fi explicata de procesul normal de uitare. Informatia pierduta ar fi trebuit in mod normal sa faca parte din starea de constienta, care poate fi prezentata drept memorie autobiografica de ex., cine este cineva, unde a mers, cu cine a vorbit, ce a spus, ce a gindit, ce a trait si ce a simtit. Informatia pierduta influenteaza uneori comportamentul din spatele scenei . Este caracteristica o lacuna de citeva minute, pina la citeva ore sau zile, pentru unul sau mai multe episoade. Unele persoane uita anumite evenimente dintr-o perioada de timp, dar nu toate evenimentele ; altele nu pot sa-si aminteasca perioade de ani de zile din viata sau uita lucrurile pe masura ce se desfasoara. De obicei, perioada de timp uitata este clar demarcata. Majoritatea pacientilor sunt constienti ca au uitat o perioada de timp , dar unii au amnezia amneziei si devin constienti de aceasta doar cind afla sau cind sunt confruntati cu dovezi ca au facut anumite lucruri pe care nu si le amintesc. Incidenta amneziei disociative nu este cunoscuta, dar ea se manifesta cel mai frecvent la adultii tineri si este frecvent asociata cu experiente traumatizante. S-au raportat multe amnezii legate de episoade de abuz sexual in copilarie, amintirea acestora revenind la virsta adulta. Desi amnezia legata de traume survine si poate fi reversibila mai tirziu prin tratament, printr-un eveniment sau prin expunerea la anumite informatii, aceste amintiri sunt considerate destul de controversate, iar acuratetea acestor raportari este adesea necunoscuta. Etiologie Amnezia disociativa pare sa fie produsa de stres asociat cu experiente traumatizante traite sau la care s-a luat parte (de ex. abuz fizic sau sexual, viol, lupta, dezastre naturale), factori stresanti majori de viata (cum ar fi abandonul, decesul unei persoane iubite, neplacerile financiare) sau conflicte interioare imense (ca hartuirea datorata pulsiunilor de vinovatie asuprire, dificultatile interpersonale aparent de nerezolvat, comportamente criminale). In plus, se presupune ca unele persoane sunt mai predispuse la amnezie, cum ar fi cele care sunt usor de hipnotizat (sugestibile). Simptome si diagnostic Simptomul cel mai frecvent al amneziei disociative este pierderea memoriei intr-o perioada de timp. Persoanele consultate la scurt timp dupa ce devin amnezice pot sa para confuze si oarecum depresive. Unii sunt foarte tulburati de amnezie in timp ce altii nu sunt. Alte simptome si temeri depind de importanta celor uitate, de legatura acestora cu problemele si comflictele personale sau cu consecintele comportamentului uitat. Cind amnezia disociativa este un simtom al altei tulburari psihiatrice, ea nu este diagnosticata ca tulburare distincta. Diagnosticul se bazeaza pe examenul fizic si psihiatric, cu analize de singe si urina pentru a elimina cauzele toxice de amnezie (medicamente sau droguri). EEG poate fi utila pentru eliminarea unei tulburari convulsive. Testele psihologice ajuta la caracterizarea naturii experientelor disociative. Prognostic si tratament Majoritatea pacientilor recupereaza ceea ce pare a fi memoria absenta si isi rezolva amnezia. Cu toate acestea, unii nu pot depasi barierele si nu isi pot reconstrui trecutul absent. Prognosticul este determinat in principal de circumstantele de viata ale pacientului, in special de factorii stresanti si de conflictele asociate cu amnezia si de adaptarea psihologica generala a pacientului. Tratamentul incepe prin crearea unei atmosfere de sprijin care ofera o senzatie de siguranta. Frecvent, numai aceasta masura duce treptat la recuperarea spontana a amintirilor care lipsesc. Atunci cind ea nu are efect sau cind este necesara recuperarea rapida a memoriei, strategiile de restabilire, cum ar fi chestionarea sub hipnoza sau stare semihipnotica indusa de medicamente sunt adesea incununate de succes. Aceste strategii se efectueaza cu blindete, deoarece circumstantele care au stimulat pierderea memoriei pot fi Tulburarile CONVERSIVE si DISOCIATIVE Page 8 of 13

retraite si pot fi foarte stresante. Acuratetea amintirilor recapatate prin aceste strategii poate fi determinata numai prin coroborare externa. Totusi cufundarea cit se poate de prelungitra in lacuna este adesea utila dpdv terapeutic, restabilind continuitatea identitatii pacientului si perceperea sinelui. Dupa ce amnezia a fost indepartata, tratamentul ajuta pacientul sa-si clarifice trauma sau conflictele si sa-si rezolve problemele asociate cu episodul amnezic. b. Amnezia disociativa completa = unul sau mai multe episoade de amnezie in care incapacitatea de a rememora o parte sau intregul trecut si pierderea identitatii sau formarea unei noi identiatati apare odata cu plecarea de acasa, brusca, neastepatata si cu scop. Amnezia completa are loc pentru o durata cuprinsa intre ore si saptamini sau luni, uneori fiind mai lunga. In timpul amneziei complete, persoana poate sa para normala si sa nu atraga atentia. Ea isi poate asuma un nume nou, o noua identitate si un nou domiciliu si poate avea interactiuni sociale complexe. Totusi, la un moment dat, persoana poate deveni constienta de amnezie sau poate fi tulburata de confuzia cu privire la identitatea sa sau de revenirea la identitatea originala. Prevalenta amneziei disociative complete a fost estimata la 0,2%, dar este mult mai frecventa in cazuri de razboaie, accidente si dezastre naturale. Persoanele cu tulburari disciative de identitate manifesta frecvent tulburari de comportament cu amnezie completa. Etiologie Cauzele sunt similare celor din amnezia disociativa, cu unii factori suplimentari. Amnezia completa este adesea simulata, pentru ca ea poate sa suprime responsabilitatea persoanei pentru actiunile sale, poate sa o absolve de unele responsabilitati sau poate reduce expunerea sa la un anumit risc (cum ar fi o sarcina de munca periculoasa). Multe din amneziile complete par sa reprezinte indeplinirea deghizata a unor dorinte. De exemplu un director financiar paraseste viata agitata si traieste ca muncitor la o ferma, la tara. Amnezia completa poate scoate pacientul dintr-o situatie jenanta sau dintr-un stress insuportabil, sau poate fi legata de probleme de respingere sau separare. De ex., un amnezic compelt poate marturisi ca de fapt nu sunt omul care a descoperit ca sotia ii este infidela . Unele amnezii complete par sa protejeze persoana de pulsiuni suicidare sau de omucidere. Simptome si diagnostic Adesea, persoana nu are simptome, sau este doar usor confuza. Totusi, cind amnezia completa ia sfirsit, pot sa apara depresia, disconfortul, amaraciunea, rusinea, conflictul intens si pulsiunile suicidare sau agresive adica persoana trebuie sa faca fata lucrurilor de care a fugit. Incapacitatea de a-si reaminti evenimente din timpul perioadei de amnezie completa poate crea confuzie, suferinta sau chiar teroare. Amnezia completa in desfasurare este rareori recunoscuta. Ea este suspectata cind o persoana pare confuza in privinta propriei identitati, este nesigura de trecutul sau sau se confrunta cu noua sa identitate sau cu absenta oricarei identitati. Uneori amnezia completa nu poate fi diagnosticata pina cind persoana nu revine brusc la identitatea sa de dinainte de amnezia completa si este tulburata de faptul ca se gaseste in circumstante nefamiliare. Diagnosticul se pune de obicei retroactiv, pe baza istoricului si probelor circumstantelor de dinainte de amnezia completa, pe baza amneziei complete si pe realizarea unei vieti alternative. Desi amnezia completa disociativa poate sa reapara, pacientii cu amnezie completa frecventa au de obicei tulburari de identitate disociative. Prognostic si tratament Majoritatea amneziilor complete sunt scurte si autolimitate. Comportamentul de dinainte si din timpul amneziei complete poate avea propriile complicatii, dar, in afara acestora, tulburarile sunt de obicei usoare si de scurta durata. Daca amenzia completa a fost prelungita, iar complicatiile datorate comportamentului de dinainte sau din timpul amneziei Tulburarile CONVERSIVE si DISOCIATIVE
Page 9 of 13

complete sunt semnificative, perosnala poate avea multe dificultati cum ar fi situatia unui soldat care este declarat dezertor sau a unei persoane casatorite care devine bigama. In cazurile rare in care persoana se afla inca in situati de amnezie completa si recapata informatii despre adevarata sa identitate, deducerea motivelor de abandon si facilitarea restabilirii sunt importante. Tratamentul implica metodele utilizate hipnoza sau interviul asistat medicamentos cu amobarbital. Totusi, eforturile de restabilire a memoriei din perioada de amnezie completa sunt adesea fara succes. Psihiatrul poate fi util pentru explorarea interioara a persoanei si a modelelor de relatii interpersonale in functie de diferitele tipuri de situatii, conflicte si stari de dispozitie care au precipitat amnezia completa, in scopul evitarii unui comportament similar in viitor. c. Tulburri de disociere a identitii (personalitatea multipl) = o tulburare caracterizata prin existanta a doua sau mai multe identitati sau personalitati care conduc alternativ comportamentul persoanei. Este prezenta amnezia care implica incapacitatea de a-si reaminti informatii personale importante legate de unele dintre identitati. Amnezia nu este uniforma pentru toate identitatile. Ceea ce nu este cunoscut de o personalitate poate fi cunoscut de o alta. Unele personalitati par sa cunoasca si sa interactioneze cu altele in cadrul unei lumi interioare eleborate. De ex., unele personalitati, de existenta carora personalitatea A nu este constienta, pot cunoaste peronalitatea A si pot sti ce face aceasta, ca si cind i-ar observa comportamentul. Altele pot sa nu stie de personalitatea A sau pot sa o cunoasca dar sa le lipseasca co-constienta (constienta simultana a evenimentelor pentru mai mult de o personalitate) cu personalitatea A. Tulburarea disociativa de personalitate este grava si cronica si poate duce la invaliditate si incapacitate. Ea este asociata cu o incidenta crescuta a tentativelor de suicid si se presupune ca sfirseste mai frecvent decit orice alta tulburare mintala prin suicid. Mai multe studii au aratat ca tulburarile disociative de personalitate nediagnosticate anterior sunt prezente la 3-4% din pacientii psihiatrici acuti, institutionalizati, si la o minoritate destul de importanta dintre pacientii internati pentru tratamentul abuzului de substante psihotrope. Ele par sa fie mai degraba frecvente, fiind diagnosticate mai mult in ultimii ani datorita cunoasterii lor, inbunatatirii metodelor de diagnostic si a unei mai bune descoperiri a comportamentelor neadecvate din copilarie si a consecintelor care deriva din acestea. Desi unii specialisti sunt de parere ca raportarile crescute ale acestei tulburari reflecta influenta medicilor asupra pacientilor sugestibili, nu exista dovezi clare care sa sprijine aceasta parere. Etiologie Tulburarea disociativa de identitate este atribuita interactiunii mai maultor factorii : stres coplesitor, capacitate de disociere (inclusiv capacitatea de a decupla propriile amintiri, perceptii sau propria identitate de cunostintele constiente), inregistrarea unor etape ale procesului normal de dezvoltare drept defensive si, in timpul copilariei, lipsa unei educatii suficiente si a compasiunii ca raspuns la experientele dureroase sau lipsa de protectie fata de experientele coplesitoare ulterioare. Copiii nu se nasc cu sentimentul unei identitati unificate ea se dezvolta din mai multe surse si experiente. La copiii supusi presiunilor, dezvoltarea sa este obstructionata, astfel ca multe comportamente care ar fi trebuit sa se combine intr-o identitate relativ unificata ramin separate. Multi dintre cei cu tulburari disciative de identitate raporteaza abuzuri in copilarie. In unele culturi consecintele razboiului si dezastrelor joaca un rol important. Nu inseamna neaparat ca toate abuzurile raportate de acesti pacienti s-au intimplat in realitate. De asemenea, altii nu au suferit un abuz, dar au suferit o pierdere precoce importanta (cum ar fi decesul unui parinte), boli grave sau alte evenimente foarte stresante. De ex., un pacient care a necesitat multe spitalizari si operatii in timpul copilariei si care a suferit excesiv, desi nu a fost supus unui abuz. Tulburarile CONVERSIVE si DISOCIATIVE Page 10 of 13

Dezvoltarea fiintei umane presupune capacitatea copilului de a integra informatii complicate si de tipuri diferite si de a trai reusite. Pe masura ce copilul realizeaza coeziunea, aprecierea complexa a propriei persoane si a celorlalti, el trece prin faze in care diferitele perceptii si sentimente sunt segregate. Fiecare faza de dezvoltare poate fi utilizata pentru a genera modele diferite ale sinelui. Nu orice copil care a sufeit un abuz, o pierdere importanta sau o trauma, are capacitatea de a dezvolta personalitate multipla. Pacientii cu tulburari disciative de identitate pot fi usor hipnotizati. Aceasta capacitate, strins legata de cea de disociere, se presupune a fi un factor in aparitia acestei tulburari. Cu toate acestea, majoritatea copiilor care au aceste capacitati au si mecanisme adaptative normale, cei mai multi fiind suficient de protejati si ingrijiti de adulti pentru a evita aparitia acestei tulburari. Simptome si semne Pacientii au adesea o diversitate remarcabila de simtome care pot sa semene cu alte afectiuni neurologice si psihiatrice, cum ar fi tulburarile de anxietate, tulburarile de personalitate, psihozele schizo si afective si cu tulburarile epileptice. Majoritatea au simtome de depresie, manifestari de anxietate (transpiratii, puls rapid, palpitatii), fobii, atacuri de panica, simtome somatice, disfunctii sexuale, tulburari de apetit si de stres post-traumatic. Sunt frecvente preocuparile suicidare si tentativele de suicid, la fel ca si episoadele de automutilare. Multi au abuzat la un moment dat de substante psihotrope. Schimbarile de personalitate si barierele amnezice dintre ele au ca rezultat frecvent o viata haotica. Pentru ca personalitatile interactioneaza frecvent intre ele, pacientii cu tulburari disociative de identitate acuza deseori prezenta unor conversatii interioare si a vocilor altor personalitati, care comenteaza sau se adreseaza pacientului. Vocile sunt percepute ca halucinatii. Sunt mai multe simptome caracteristice pentru tulburarea de identitate disociativa : tabloul simptomatic fluctuant, niveluri de activitate fluctuanta, de la foarte activ pina la pierderea capacitatii de munca, cefalee severa sau alte dureri somatice, dezorientare temporala, lapsusuri si amnezie, depersonalizare si derealizare. Depersonalizarea se refera la senzatia de ireal, de instrainare de propriul sine si de detasare de propriile procese fizice si mentale. Pacientul se simte ca un observator al propriei vieti si poate practic sa se vada ca si cum ar urmari un film. Derealizarea se refera la perceperea unor persoane sau locuri familiare drept nefamiliare si bizare sau ireale. Persoanelor cu tulburare disociativa de identitate li se spune adesea despre lucrurile pe care le-au facut si de care nu-si amintesc, ca si despre modificari notabile de comportament. Ele pot sa descopere obiecte, lucruri facute sau scrieri de mina pe care nu le pot recunoaste sau pe care nu si le pot asuma ; ele se pot referi la propria persoana folosind plurarul (noi) sau cu persoana a treia (el, ea, ei) si pot avea amnezia evenimentelor care au aparut intre virsta de 6 si 11 ani. Amnezia evenimentelor aparute mai devreme este normala si larg raspindita. Pentru ca tulburarea disociativa de identitate are tendinta de a semana cu alte tulburari psihiatrice, pacientii relateaza in mod caracteristic existenta a trei sau mai multe diagnostice diferite si a esecului terapeutic anterior. Ca grup, ei sunt foarte preocupati de problemele de control, atit de autocontrol, cit si de controlul altora. Diagnostic Diagnosticul necesita evaluare medicala si psihiatrica, inclusiv chestionarul specific legat de fenomenele disociative. In unele circumstante, psihiatrul poate folosi interviurile prelungite, hipnoza sau chestionarea facilitata de medicamente si poate solicita pacientului sa tina un jurnal pentru perioadele dintre consultatii. Toate aceste masuri incurajeaza schimbarea de la o personalitate la alta pe durata evaluarii. Chestionare special concepute pot fi utile. Psihiatrul poate incerca sa intre in contact sau sa scoata la lumina alte personalitati, prin solicitarea de a vorbi cu acea parte mentala implicata in comportamente pentru care Tulburarile CONVERSIVE si DISOCIATIVE
Page 11 of 13

pacientul are amnezie sau care au aparut intr-o maniera de depersonalizare sau de derealizare. Prognostic Pacientii pot fi impartiti in trei grupe dpdv al prognosticului. Primii au in special simtome disociative si semne clinice post-traumatice, au o activitate buna in general sui se recupereaza complet dupa tratament specific. Cei din a doua grupa au simptome psihiatrice grave, cum ar fi tulburarile de personalitate, de dispozitie, de apetit si de abuz de substante. Ei se amelioreaza mai lent, iar tratamentul poate fi prelungit cu succes mai redus datorita existentei mai multor perioade de criza. Pacientii din a treia grupa nu numai ca au o psihopatologie grav coexistent, dar pot s i rmn prini n plasa aa-ziselor posedri. Tratamentul este adesea lung i nesistematizat, fiind ndreptat mai degrab spre reducerea i ameliorarea simptomelor, dect spre realizarea integrrii. Uneori, terapia ajut pacienii cu prognostic mai defavorabil s fac progrese rapide spre recuperare. Tratament Simptomele se accentueaz i se recupereaz spontan, dar tulburarea disociativ de identitate nu se rezolv spontan. Medicamentele ajut n tratarea simptomelor specifice, dar nu influeneaz direct tulburarea de fond. Toate tratamentele de succes, care i propun s obin integrarea, implic psihoterapia. Unii pacieni nu pot sau nu doresc s ating integrarea. Pentru ei, tratamentul are ca scop facilitarea cooperarii si colaborarii dintre diferitele personalitati si reducerea simtomelor. Acest tratament este adesea dificil si dureros, existind tendinta de aparitie a mai multor crize ca rezultat al actiunii personalitatilor si al disperarii pacientului atunci cind se confrunta cu amintiri traumatizante. Pentru a-i ajuta pe pacientii care trec prin perioade grele sau care se afla in timpul procesarii unor amintiri dureroase, pot fi necesare una sau mai multe perioade de spitalizare. Hipnoza este adesea utilizata pentru a contacta diferitele personalitati, pentru a facilita comunicarea dintre ele si pentru a le stabiliza si interpreta. Este utilizata de asemenea si pentru a comenta amintirile traumatice si de a le diminua efectul. Desensibilizarea si reelaborarea miscarilor oculare, incearca sa prelucreze amintirile traumatice si sa inlocuiasca gindurile negative despre sine asociate cu aceste amintiri cu unele pozitive. In general sunt necesare 2 sau mai multe sedinte de psihoterapie pe saptamina timp de 3 pina la 6 ani pentru a integra personalitatile sau pentru a obtine o interactiune armonioasa intre ele, care sa permita o activitate normala, fara simtome. Integrarea personalitatilor multiple este rezultatul cel mai avantajos. Psihoterapia are trei faze principale. In prima, prioritatea este reprezentata de siguranta, stabilizarea si intarirea pacientului, pregatindu-l pentru dificilul proces de prelucrare a materialului traumatic si pentru confruntarea cu personalitatile problematice. Sistemul personalitatii este explorat explorat si topografiat in vederea aplicarii restului tratamentului. In a doua faza, pacientul este ajutat sa prelucreze episoadele dureroase din trecutul sau si sa deplinga pierderile sufeite si consecintele negative ale traumelor. Atunci cind sunt evaluate motivatiile, pentru disocierile restante, terapia poate fi indreptata spre faza finala, in care sinele multiplu al pacientului si interrelatiile si activitatea sociala pot fi refacute, integrate si reabilitate. Unele integrari apar spontan, dar multe trebuie incurajate prin discutii si prin punerea la cale a unui acord de unificare a personalitatilor, sau trebuie facilitate prin reverie dirijata sau sugestie hipnotica. Dupa integrare, pacientii continua tratamentul, pentru a face fata unor probleme care au ramas nerezolvate. Dupa ce tratamentul post-integrare pare complet, vizitele la terapeut sunt intrerupte, dar rareori sunt terminate definitiv. Pacientii ajung sa considere psihiatrul drept o persoana care poate sa-i ajute sa faca fata probemelor psihologice, n acelai mod n care au nevoie periodic de asistena medicului de familie. d. Tulburri de depersonalizare Tulburarile CONVERSIVE si DISOCIATIVE
Page 12 of 13

= senzaia persisten sau recurent de a fi detaat de propriul corp sau de procesele mentale i, de obicei, sentimentul de a fi un observator din afar al propriei viei. Depersonalizarea ested al treilea simptom psihiatric ca frecventa si apare mai des in pericole amenintatoare cu viata, cum ar fi accidentele, agresiunile, violurile si bolile sau leziunile grave; poate sa apara ca simptom in mai multe alte afectiuni psihiatrice si in tulburari convulsive. Ca tulburare separata, depersonalizarea nu a fost studiata pe larg, iar incidenta si etiologia sa nu sunt cunoscute. Simptome si diagnostic Pacientii au o perceptie distorsionata a propriei persoane, a propriului corp si a propriei vieti, ceea ce le creeaza disconfort. O persoana poate sa se simta ca si cum ar fi un automat sau ca si cum s-ar afla intr-un vis. Adesea simtomele sunt tranzitorii si apar impreuna cu simtome de anxietate, panica sau fobice. Cu toate acestea, simtomele pot fi cronice si pot persista sau pot sa reapara timp de ani de zile. Paceintilor le este adesea dificil sa-si descrie simptomele si se pot teme sau pot sa creada ca simtomele inseamna ca sunt nebuni. Paceintul are adesea senzatia de ireal si poate percepe lumea ca ireala si asemanatoare visului. Unii pacienti prezinta tulburari minime altii sunt sever afectati sau chiar isi pot pierde capacitatea de munca. Desi unii se pot adapta tulburarii de depersonalizare sau chiar ii pot bloca efectele, altii au anxietate cronica legata de starea lor mentala, se tem sa nu innebuneasca sau sunt macinati de implicatiile tulburarii lor asupra organismului si de senzatia de instrainare, de separare de ei insasi si de lume. Diagnosticul se pune pe baza simptomelor. Medicul trebuie sa excluda afectiunile organice, abuzul de substante si alte tulburari disociative. Testele psihologice si chestionarele speciale sunt utile pentru diagnostic. Prognostic si tratament Recuperarea completa este posibila la multi pacienti, in special la cei ale caror simptome au aparut in legatura factori de stres, care pot fi rezolvati prin tratament. Alti pacienti nu raspund bine la tratament, dar se pot ameliora singuri, treptat. Senzatia de depersonalizare este adesea tranzitorie si se rezolva spontan. Tratamentul este justificat doar daca tulburarea este persistenta, recurenta sau deranjanta. Pentru unii pacienti sunt folosite cu succes variate psihoterapii (cum ar fi psihoterapia psihodinamica, terapia comportamental-cognitiva, hipnoza), dar nici unul dintre tratamente nu s-a dovedit eficient pentru toti pacientii. Tranchilizantele si antidepresivele au fost utile pentru unii pacienti. Trebuie tratate si alte tulburari psihiatrice, care sunt adesea asociate sau precipitate de depersonalizare. Tratamentul trebuie directionat spre toti factorii stresanti asociati aparitiei tulburarii.

Tulburarile CONVERSIVE si DISOCIATIVE

Page 13 of 13