Toti isi insira gandurile pe un petic de net, orice e gasit liber imediat e acaparat de ganduri optimiste, dar desarte.

De ce desarte ? Pentru ca asa sunt. 90 % din cei ce aduc in fata celorlalti aceste imagini ce tind catre perfectiune, cu iz intelept si aroma de bunatate, nu inteleg decat 5 % din ce scriu. O sa ma intrebati de unde stiu, la ce studii fantastice am facut apel.

Va voi raspunde, nu pentru ca m-as simti pusa la colt, ci pentru ca e simplu: bunul-simt imi spune ca daca un om e murdar imbracat dar are aere de mare print sau daca un om e imbracat splendid, dar se scobeste in nas, inseamna ca undeva intre cele doua imagini exista un scurtcircuit. Oamenii care curg cu viata, care stiu sa impartaseasca, nu au nevoie sa se mediatizeze. Cred cu tarie in aceasta, chiar daca cei ce vor citi aceste randuri isi vor pregati ladita cu rosii stricate. Viata nu se povesteste, se traieste. Iar daca ai ceva de oferit acestei lumi, atunci e iubirea neconditionata.

Roaga-te in fiecare zi, lui Dumnezeu, Universului, prietenilor protectori. Rugaciunea e un gand pios si curat care iti ajuta spiritul. Ofera-ti in fiecare zi un moment pentru tine, in care sa te respecti, sa te cinstesti, nu cu alcool sau tigari, asa cum deseori e interpretat rasfatul, citeste cateva randuri dintr-o carte, iesi din cochilia oferita de acest nociv internet si cunoaste oameni. Chiar si in vreun mall, daca afara e ger, desi vremea nu ar trebui sa te impiedice sa faci o plimbare, oricat de mica, doar tu cu tine. Si chiar daca nu reusesti sa gasesti un colt de parc linistit si te plimbi printre masini si oameni cenusii, nu te pierde si identifica cu starile lor. Ramai cu tine.

Ma opresc aici pentru a nu cadea si eu in capcana acapararii acestui colt de net. Ma asteapta o plimbare in care voi imparti acest manifest, iar la capatul ei un ceai cald si o pereche de sosetele calde.