Credinta de Veac manifest / Fiorii Stihiei Pioase

Indemn Poetic la dragoste de Tara ntre turnurile lacrimilor diafane ...

De Chiriac Marius

ntre turnurile lacrimilor diafane ... Aa m simt uneori, Nevoit, de netiute sori, S m pierd n ochii ti, S cad n rugciune, Seara-n asfinit, Ctre iubitu-mi Dumnezeu. Cci rabd, la poarta suferinei, Voind s te mai vd nc odat i m-nchin, fgduind c alt dat O s-i aprind o lumnare, A crei flacr duioas S lumineze, firav i netiut, Chipul iubitei mele Alb, cu ochi albatri, interzis n mii de feluri. i iar m rog la bunul Dumnezeu S nu m lase muribund Sfrit de dorul iubitei mele, interzise n mii de feluri nentelese, Pe nesfritul orizont de oapte, n rzboiul dintre zi i noapte, Unde se nasc visele. Acolo unde eu ... Acum...nu m mai regsesc... Sunt demiurg? Ori sunt cretin? Sunt un Zamolxe fr coroan, Ori sunt ultimul martir? M simt pierdut, M simt o flacr homeric, Sau o scnteie-nlcrimat, Ce se ndreapt ctre mare... Iar ea, la fel ca mine, pete nspre moarte Incet, cu fiecare pas, cu fiecare gnd, mi-aduc aminte, De o Cartagin-n ruine... Povestea de dragoste dintre noi, E un duet oximoronic, Un duet n care nu exist dans n doi... Aa se sting i flcrile tremurnde, Cu priviri miloase, mptimite, Precum lacustra de pe lacul de niciunde, Ucis de sperane-nchipuite... Un lant de patimi st cuminte, Ateptnd la poarta suferinei, ultimele sale zale, Cci te-am regsit... Dar tu te stingi n uitare, Iar lanul devine tot mai mare, tot mai mare ...