Sunteți pe pagina 1din 1

Eminescu renegat i tot astfel, dac nchid un ochi, vd mna mea mai mic dect cu amndoi.

(Eminescu, Mihai 1985) Aa ncepe Srmanul Dionis, una din cele mai bine cunoscute nuvele ale lui Mihai Eminescu. Cnd vine vorba de poetul naional, generaia mea are ochii nchii de-a binelea. Dac ne-am nscut dup 89, e n snge s detestm cele dou volume care au coperi tari viinii pentru proz i verzi pentru poezii i cuprind, n linii mari, opera lui Eminescu. Motive se pot gsi uor aversiunii noastre pentru el. Ni se bag versurile lui pe gt nc din primar, portretul acela rigid e pus pe post de icoan n toate colile, dulcegriile romantice din versuri se bat cap n cap cu cinismul nostru i a putea continua la nesfrit. Scuze, ns, nu exist. L-am descoperit pe Eminescu cnd ni s-au predat la liceu Scrisorile. i nu melodia att de simpl i frumoas a versurilor, ci filosofia i intuiia lui genial m-au frapat. Cum a putut s scrie despre originile universului prin Big Bang, nainte ca aceast teorie s fie cunoscut, nu tiu. Dar acest lucru mi-a atras atenia i m-a fcut s reiau volumele despre care am scris mai sus. La coal nu ar trebui s ni se trmbieze c Eminescu e poet naional, ci c e geniu. Desigur, cuvntul acesta i este att de des atribuit, nct devine truism, sau chiar clieu. Dar e prea puin relevant c era un geniu chinuit i neneles, c era bolnav, sau familia lui era aa i pe dincolo. La coal ar trebui s se corecteze handicapul de a asocia orice poezie de dragoste cu Veronica Micle i sifilisul i s ni se explice lucrurile pe care nu le nelegem pentru c suntem ignorani i ostili. ... n fapt lumea-i visul sufletului nostru. () Trecut i viitor e n sufletul meu, ca pdurea ntr-un smbure de ghind, i nfinitul asemenea, ca reflectarea cerului nstelat ntr-un strop de rou. (Eminescu, Mihai 1985)