Emil Cioran despre MUNCA

Posted on 05/09/2012 by Anatol Basarab

Oamenii muncesc in general prea mult pentru a mai putea fi ei insisi. Munca este un blestem. Iar omul a facut din acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele numai pentru munca, a gasi o bucurie intr-un efort care nu duce decit la realizari irelevante, a concepe ca te poti realiza numai printr-o munca obiectiva si neincetata, iata ceea ce este revoltator si ininteligibil. Munca sustinuta si neincetata tampeste, trivializeaza si impersonalizeaza. Ea deplaseaza centrul de preocupare si interes din zona subiectiva intr-o zona obiectiva a lucrurilor, intr- un plan fad de obiectivitate. Omul nu se mai ntereseaza atunci de destinul sau personal, de educatia lui launtrica, de intensitatea unor fosforescente interne si de realizarea unei prezente iradiante, ci de fapte, de lucruri. Munca adevarata, care ar fi o activitate de continua transfigurare, a devenit o activitate de exteriorizare, de iesire din centrul fiintei.. Este caracteristic ca in lumea moderna munca indica o activitate exclusiv exterioara. De aceea, prin ea omul nu se realizeaza, ci realizeaza Faptul ca fiecare om trebuie sa aiba o cariera, sa intre intr-o forma de viata care aproape niciodata nu-i convine, este expresia acestei tendinte de imbecilizare prin munca. Sa muncesti pentru ca sa traiesti, iata o fatalitate care la om e mai dureroasa decit la animal. Caci la acesta activitatea este atat de organica, incat el n-o separa de existenta sa proprie, pe cind omul isi da seama de plusul considerabil pe care-l adauga fiintei sale complexul de forme al muncii. In frenezia muncii, la om se manifesta una din tendintele lui de a iubi raul, cind acesta este fatal si frecvent. Si in munca omul a uitat de el insusi. Dar n-a uitat ajungand la naivitatea simpla si dulce,ci la o exteriorizare vecina cu imbecilitatea. Prin munca a devenit din subiect obiect, adica un animal, cu defectul de a fi mai putin salbatic. In loc ca omul sa tinda la o prezenta stralucitoare in lume, la o existenta solara si sclipitoare, in loc sa traiasca pentru el insusi nu in sens de egoism, ci de crestere interioara a ajuns un rob pacatos si impotent al realitatii din afara. Ideea din spatele citatului este ca munca in exces diminueaza personalitatea umana, cu cat muncesti mai mult, cu atat te transformi mai mult intr-un automat, robot. Ti se diminueaza sau chiar dispare timpul sa-ti pui intrebari, sa gandesti, timpul destinat contemplatiei, artei, amicilor, persoanei iubite, adica exact ceea ce ne defineste ca oameni. Viata ti se petrece intr-o rutina obositoare (de la a da cu sapa, pana la a aduna cifrele intr-un cabinet de contabil si chiar pana la a preda aceeasi materie, ani de-a randul, elevilor de aceeasi varsta), pe care cand o termini, nu mai poti face altceva decat sa dormi, pt a o putea lua de la cap a doua zi.. Munca in exces dezumanizeaza si de aceea e imperativ sa vedem munca cel mult ca pe un rau necesar, ce trebuie evitat sau scurtat ori de cate ori avem ocazia, daca vrem sa ne pastram integritatea fizica si sanatatea mintala. In consecinta, repet ca cei care umbla dupa placeri scumpe, chiar daca au, uneori, un mic plus de satisfactie dintr-o mancare luata la un restaurant de lux, fata de cea luata la cantina, sunt per total in pierdere, daca au facut nesabiuinta sa munceasca pentru a avea banii pentru respectiva distractie. Un vapor a ancorat n Mexic, lng un micu sat de pesca ri. Un turist, i-a complimentat pe pescari pentru calitatea produselor i i-a ntrebat ct timp le ia s prind acei peti. - Nu foarte mult timp, au raspuns pescarii la unison. - Dar de ce n-ai mai stat, ca s prindei mai mult pete? Pescarii i-au rspuns c micile cantiti pe care le prind, sunt suficiente pentru nevoile lor i ale familiilor lor. - i ce facei n restul timpului? a ntrebat turistul. - Dormim pn trziu, pescuim puin, ne jucm cu copiii i ne facem siesta mpreun cu soiile noastr e. Mai trziu, pe sear, mergem n sat, unde ne ntlnim cu prietenii, bem puin, cntm la chitar cteva cntece i tot asa. Avem o via plin. Turistul i-a intrerupt, - Stai puin! Eu am absolvit Harvard-ul, am o diplom n economie i pot s v ajut! Trebuie s pescuii mai mult timp n fiecare zi. n felul acesta, o s putei vinde petele pe care l prindei n plus. Cu veniturile suplimentare, vei putea cumpra o barc mai mare. - i dup asta? au ntrebat pescarii. - Cu banii suplimentari pe care-i va aduce barca, vei putea cumpra o a doua i o a treia barc i tot aa, pn cnd vei avea o ntreag flot. n loc s vindei petele unui intermediar, vei putea negocia direct cu marile fabrici de procesare, poate chiar s v construii propria fabric. Atunci vei putea prsi stucul sta micu i s v mutai n Mexico City , Los Angeles , sau poate chiar la New York ! De acolo v vei putea conduce noua ntreprindere prosper. - i cam ct timp ne-ar lua asta? au ntrebat pescarii. - Douzeci, poate chiar douzeci i cinci de ani. a replicat turistul. - i dup asta? - Dup asta? Ei bine, prietene, sta-i momentul cand devine cu adevarat interesant, a rspuns zmbind larg turistul. Cnd afacerea ta este cu adevrat uria, poi s ncepi s vinzi i s cumperi active i s faci milioane de dolari! - Milioane? Serios? i dup asta? au ntrebat pescarii. - Dup asta, vei putea s v retragei din afaceri, s traii ntr-un stuc linitit i retras pe malul mrii, s dormii trziu, s v jucai cu copiii votri, s v facei siesta cu soiile i s v petrecei serile mpreun cu prietenii distrandu-v cum vrei voi.

- Domnule, dar asta e exact ce facem acum. Care ar fi rostul s irosim douzeci i cinci de ani? au ntrebat mexicanii