Sunteți pe pagina 1din 5

SISTEMUL NERVOS I Sistemul nervos reprezinta totalitatea organelor formate predominant din tesut nervos ce receptioneaza, transmite si integreaza

a informatiile primite din mediul extern sau intern si permite elaborarea unui raspuns adecvat mesajului primit. Receptionarea mesajelor se realizeaza prin intermediul receptorilor. De la receptori, influxul nervos este transmis pe caile nervoase aferente (care aduc) spre centrii nervosi de integrare de la nivelul diferitelor etaje ale sistemului nervos central. Raspunsurile care pleaca de la centrii sunt conduse pe caile nervoase eferente (care duc) spre efectori, carora le va determina intrarea in activitate (contractia muschilor scheletici, contractia musculaturii viscerale, activitatea glandelor cu secretie interna si externa). Sistemul nervos este impartit in: 1.sistemul nervos al vietii de relatie sau somatic - ce stabileste legatura intre organism si mediul extern; 2.sistemul nervos al vietii vegetative - ce coordoneaza activitatea organelor interne Sistemul nervos somatic este alcatuit din: 1.Sistem nervos central sau axul cerebro-spinal sau nevrax, reprezentat de encefal si maduva spinarii 2.Sistem nervos periferic ce cuprinde ganglionii nervosi, nervii spinali si nervii cranieni Structura SNC: A.Maduva spinarii Encefalul - Reprezinta partea sistemului nervos central adapostita in cutia craniana. Este alcatuit dintr-o parte axilara denumita trunchi cerebral, inapoia caruia se gaseste cerebelul si din creier sau cerebrum situat superior de acesta. B.Trunchi cerebral -Bulb -Punte -Mezencefal C.Cerebelul sau creierul mic este un organ nervos cu rol in coordonarea motorie. Cerebelul este alcatuit din substanta cenusie dispusa la suprafata formnd scoarta sau cortexul cerebelos, iar substanta alba formata din fibre se afla la interior. In substanta alba se mai gasesc gramezi de neuroni care formeaza nucleii cerebelului. D.Diencefalul sau creierul intermediar; este alcatuit din -talamus, -metatalamus, -subtalamus,

-epitalamus si -hipotalamus, toate situate in jurul ventriculului al III-lea. Din punct de vedere functional, hipotalamusul apare ca un tablou central de comanda pentru reglarea majoritatii functiunilor din organism. D. Emisferele cerebrale sunt in numar de doua si sunt separate de fisura interemisferica; formeaza, impreuna cu diencefalul, creierul. Substanta cenusie - ca si la cerebel este dispusa la suprafata, formnd scoarta cerebrala. Meningele este format din 3 membrane conjunctive de protectie, care invelesc maduva spinarii si encefalul. Meningele spinale se continua la nivelul gaurii occipitale cu meningele cerebrale. Membrana exterioara denumita duramater (lat.dura = tare + mater = mama), formata din tesut fibros si elastic dens, este mai groasa. Arahnoida (gr. Arachne = paianjen + eidos = aspect) situata sub duramater, impreuna cu piamater (lat. pia = buna + mater = mama) care inveleste la suprafata maduva spinarii si encefalul sunt mai subtiri Sistemul nervos periferic - este alcatuit din 12 perechi de nervi cranieni si 31 de perechi de nervi spinali. Neuronii sunt o clasa de celule specifice pentru sistemul nervos. Neuronul este o celula adaptata la receptionarea i transmiterea informatiei, unitatea elementara (celulara), embriologica, anatomica, functionala, trofica i metabolica a sistemului nervos. Au un corp celular (soma) i un numar mare de prelungiri. Din punct de vedere functional neuronul se imparte in trei regiuni: regiunea receptoare, receptioneaza i proceseaza informatia, fiind formata din dendrite i soma. regiunea conductoare leaga regiunea receptoare de cea efectoare. Ea este formata din axon, de la locul in care acesta iese din corpul celular pna la descompunerea sa. regiunea efectoare informatia este recodificata aici sub forma chimica prin neurotransmitatori i transmisa prin sinapsa regiunii receptoare a urmatorului neuron. Nervii cranieni Din punct de vedere functional pot fi: 1.receptori: olfactivul (I); opticul (II); acusticul (VIII); 2.motori: oculomotor comun (III); pateticul sau trohlearul (IV); oculomotor extern (VI abducens); spinal sau accesor (XI); hipoglosul (XII);

3.micsti: trigemenul (V); facialul (VII); glosofaringianul (IX); pneumogastricul sau vagul (X) VI. Nervul abducens este motor pentru muschiul drept extern al globului ocular. XI - fibrele din nucleul spinal (medular) merg prin ramul extern la muschilor trapez si sternocleidomastoidian XII. Nervul hipoglos este motor pentru muschii limbii Nervii spinali Nervii spinali sunt 31 de perechi metamerice care se subimpart in: 8 perechi cervicali, 12 perechi toracali, 5 perechi lombari, 5 perechi sacrali si 1 nerv coccigian pereche. Semne si simptome prezente in neurologie: Durerea o senzatie dezagreabila localizata intr-o parte a corpului; ea este descrisa ca lancinanta, sub forma de arsura, torsiune, ruptura, in menghina; se insoteste de angoasa si de nevoia urgenta de a se termina. Cefalee durere de cap Pareza este o paralizie partiala a muschilor scheletici. Hemipareza - pareza unei jumatati corporale (mana i picior pe o parte) Tetrapareza - pareza (paralizie partiala) a tuturor celor patru membre; poate fi hipo- sau hipertonica (spastica) Paralizia este un simptom neurologic constand in imposibilitatea de a executa o miscare. Vertij iluzia miscarii sau senzatia de rotatie a obiectelor in raport cu persoana sau a persoanei in raport cu obiectele. Dar in limbaj obisnuit, nu se refera doar la iluzia miscarii ci si la senzatia cronica sau intermitenta de pierdere a echilibrului. Vertijul este o senzatie subiectiva, descrisa adesea prin cuvantul ameteala". Hemiplegie paralizie care afecteaza o jumatate (stanga sau dreapta) a corpului. Hemiplegia poate fi fie spasmodica (muschii atinsi sunt rigizi), fie flasca (muschii sunt moi si slabiti). Paraplegie paralizie a celor doua membre inferioare Tetraplegie paralizie care afecteaza simultan toate cele patru membre. Tetraplegia consta in pierderea completa a miscarilor membrelor;

Hipertonie exagerare permanenta a tonusului muscular (gradul de rezistenta a unui muschi striat in stare de repaus), de origine neurologica. Hipertonia este consecutiva unei leziuni a SNC a carei cauza poate fi diversa (tumorala, vasculara, degenerativa). Ataxie imposibilitatea de a coordona grupele musculare in cursul miscarilor voluntare apar miscari imprecise, ezitante - apare in leziuni cerebeloase sau ale M.S. Convulii sunt disfunctii manifestate brusc care determina pierderea cunostintei, contractii, tremuraturi sau alte tulburari cerebrale temporare. De regula, convulsiile sunt cauzate de descarcari electrice anormale sau de scaderea fluxului sanguin la nivelul creierului, influentand functionarea optima a organismului. Tremuraturi miscare anormala, caracterizata prin oscilatii ritmice involuntare ale unei parti a corpului (membru, trunchi, fata) Atrofie musculara degenerare morfologica (micsorarea muschiului) si functionala (scaderea fortei musculare) a unor grupe de muschi. Dizartrie dificultate a vorbirii nelegata de o atingere a organelor de fonatie (limba, buze, val palatin) Afonie pierdere totala a glasului determinata de afectiuni ale laringelui, cavitatii bucale, nervilor sau muschilor implicati in actul vorbirii. Dezorientare in timp si spatiu Pierdere a simtului de orientare in timp si/sau in spatiu. O dezorientare rezulta dintr-o tulburare a perceptiilor mintale care permit in mod obisnuit subiectului sa-si gaseasca repere intr-o situatie data. Dezorientarea in spatiu si in timp (spatio-temporala) este unul dintre simptomele majore ale confuziei mintale. Amnezia - pierderea totala sau partiala a capacitatii de memorizare a informatiei si/sau de reamintire a informatiei inmagazinate. Incontinenta urinara - se defineste ca pierderea involuntara de urina pe cai anatomice normale, datorata unor tulburari vezicale si/sau sfincteriene. Incontinenta de materii fecale este determinata de pierderea controlului voluntar al sfincterului anal, ceea ce duce la eliminare la timpul nepotrivit si in conditii nepotrivite, a gazelor si fecalelor. Escara distrugere localizata a pielii, survenind la bolnavii care zac la pat. Examene de laborator in bolile neurologice: 1. analize de sange complete 2. un studiu al LCR

3. imageria sistemului nervos (RMN, CT, PET CT) 4. radiografie de cutie craniana.