PLANTELE MODIFICATE GENETIC NTRE BENEFICII I DEZAVANTAJE

OCROTIREA NATURII

UNIVERSITATEA VASILE ALECSANDRI BACU FACULTATEA DE TIINE:BIOLOGIE Prof.coordonator: Student: Sofroni Ana Anul: III Rducanu Dora

Obiective urmrite:
Ce sunt si care este metodologia de obtinere a organismelor modificate genetic?

Prezentare principalelor avantaje ale plantelor modificate genetic; Prezentarea dezavantajelor ale plantelor modificate genetic; Concluzii. Problema biotehnologiilor se defineste ca un raport intre starea, nevoie si provocare pe patru planuri: socio-economic, de mediu, sanatate si etica. Noile tehnologii trebuie abordate sistemic, cu o doza de prudenta, mentinand mereu atentia asupra balantei ecologice ca principiu de echilibru, fundament al stabilitatii lumii vii. Pe de alta parte, un sfert din populatia lumii e atinsa de diferite forme de malnutritie, astfel incat problema eficientizarii productiei alimentare, fara a spori suprafetele cultivate, si asa ajunse la un prag critic, e o provocare careia trebuie sa i se faca fata. Chiar daca productia alimentara globala, raportata la populatie, da o medie rezonabila in calorii/individ/zi, asimetria repartitiei pe zone georgafice, cere sporirea eficientei. Privind in perspectiva, se estimeaza ca cererea de cereale se va tripla in urmatorii 25 de ani, ca numarul beneficiarilor transgenezei este inca mic, dar in crestere accelerata si ca cel mai necesar lucru e mentinerea unui echilibru controlat intre costuri si beneficii. Organismele, incluzand aici, microorganismele, celulele de plante, animale, in al caror genom sunt transferate gene de la alte organisme ce nu apartin aceluiasi taxon se numesc organisme modificate genetic. Prima cultura transgenica a fost raportata in 1983, pana in prezent existand 60 de varietati aprobate pentru cultura de camp. Prima cultura comerciala, pentru consum, a fost aprobata in 1994. Dinamica aprobarilor, in crestere accelerata, a cuprins Statele Unite, Australia, Noua Zeelanda, Uniunea Europeana. Suprafata cultivata cu culturi de plante transgenice, in crestere puternica, din 1995, a atins, in 2000, cifra de 43 de milioane de ha. Primele tari, la acest capitol, sunt SUA, Canada, China si Argentina si Brazilia (75%). Din 1999 au mai aparut, pe harta europeana a culturilor transgenice: Franta, Portugalia, Ucraina si Romania (la noi in tara sunt semnalate teste de camp, chiar culturi comerciale de soia si cartof iar Universitatea din Timisoara are deja in derulare un program de cercetare in cooperare cu firma Monsanto, insa cercetarile stagneaza din cauza intarzierii semnarii unui acord guvernamental). Cele mai importante si bine cunoscute plante transgenice aflate deja in cultura comerciala sunt soia Rondup Ready, toleranta la erbicidul glifosat (cu 52% din suprafata globala alocata culturilor de plante transgenice) si porumbul Bt, rezistent la atacul sfredelitorului (Ostrinia nubilalis) cu 24% din aceasta suprafata, cartoful rezistent la Leptinotarsa decemlineata, dar si bumbacul, rapita si altele. In ce priveste exportul de seminte, pe primele locuri locuri se situeaza SUA si UE. Metodele actuale de obtinere a OMG, se bazeaza pe metodele de transfer de gene directe sau indirecte, si ofera oportunitatea generarii de plante cu noi caracteristici ce pot fi utile in combaterea daunatorilor, in valorificarea unor produse alimentare, ca surse de biomolecule sau pentru facilitarea bioremedierii, iar genele care confera aceste noi caractere plantelor, isi pot avea originea intr-o gama larga de organisme, de la virusuri la animale.

Tehnologia de obtinere a organismelor modificate genetic este adesea numita biotehnologia moderna sau tehnologia genetica, de asemenea cunoscuta ca tehnologia ADN recombinant sau ingineria genetica. Prin aceasta tehnologie se permite transferul de gene individuale de la un organism la altul chiar intre specii ne-inrudite. Daca ne referim la tehnologia de obtinere a organismelor modificate genetic, trebuie sa intelegem in primul rand, ce presupune modificarea genetica?

Mai intai se identifica gena de interes, prin gena de interes intelegand acea secventa ADN, care transferata unui organism receptor (organismul care primeste gena respectiva) confera acestuia un anumit caracter. Aceasta gena, este ulterior secventiata, pentru a se cunoaste cu exactitate functia ei. Intr-o alta etapa, secventa de interes se va clona intr-o gazda adecvata, adica o gazda care sa fie capabila sa accepte secventa ADN straina. Aceasta gazda poate fi considerata un mijloc de transfer de informatie genetica de la un organism acceptor la unul receptor. In urmatoarea etapa, se identifica organismul receptor care se doreste a fi modificat, care poate fi o bacterie, sau o celula vegetala sau animala, in functie de scopul urmarit.

Cnd se doreste transferul acestei gene de interes la o planta, atunci trebuie sa se gaseasca un mijloc eficient de transfer de gene de la microorganism la planta. Cele mai utilizate sisteme de transformare genetica la plante, sunt cele prin intermediul bacteriilor din sol, Agrobacterium tumefaciens si Agrobacterium rhizogenes, bacterii care in mod natural au capacitatea de a transfera informatia genetica la plante. Pe de alta parte se pot utiliza metode directe de transfer de gene cum ar fi bombardamentul de particule, electroporarea, microinjectia, etc. In conditii de laborator, cercetatorii au incercat sa imite practic ceea ce se intampla in natura, dar totodata au gasit si o metoda adecvata de control in vitro al genelor transferate. Daca A.tumefaciens si A.rhizogenes, determina in mod natural, asa numitele cancere la plante, in laborator, genele care sunt responsabile de aceste cancere sunt indepartate. Se doreste de fapt, regenerarea de plante intregi cu acele caratere pe care dorim sa le exprimam. Insa, asa cum am precizat anterior, orice eveniment de transformare este controlat riguros si de asemenea, trebuie inteles ca in orice experiment de transformare gena de interes este transferata impreuna cu o gena marker/raportoare, in general sunt gene care pot fi urmarite usor in conditii de laborator si chiar in conditii ex vitro. Cele mai utilizate gene marker sunt genele care confera rezistenta la antibiotice din categoria neomicinelor, cum ar fi kanamicina, higromicina, etc. Soarta genelor de rezistenta la anumite antibiotice si efectele potentiale ale acumularii acestor compusi in organismele receptor si de aici in hrana consumatorilor, continua sa fie un subiect in discutiile despre evaluarea riscului pe care acestea il prezinta. De aici toate controversele legate de utilizarea organismelor modificate genetic in alimentatie. Daca genele de rezistenta la antibiotice au sau nu au influente negative nu s-a stabilit cu exactitate, scopul acestora este de a facilita selectia cu usurinta a materialului vegetal transformat in timpul procesului de transformare.

Tocmai pentru a rezolva problema legata de prezenta genelor de rezistenta la antibiotice, marile Companii producatoare de plante modificate genetic, cum ar fi Compania Monsanto, au elaborat strategii avantajoase pentru indepartarea acestor gene in descendenta. Un astfel de sistem se bazeaza pe procesul de recombinare cu specificitate de situs, sau Cre/lox, ce se bazeaza pe o reactie de excizie a fragmentului situat intre doua situsuri loxP. Acest sistem a fost demonstrat prin studii realizate cu plante model, cum ar fi Arabidopsis thaliana, si a fost aplicat la plantele de cultura (porumb) (Srivastava si col., 2004; Gilberston si col.,2003) si cercetarile sunt in plina ascensiune. Avantaje si dezavantaje in ce priveste introducerea si comercializarea plantelor modificate genetic. Tehnologiile de transformare prezinta numeroase avantaje economice introducerea pe piata a plantelor transgenice reprezentand noi varietati, iar comercializarea lor se impune a fi precedata de cercetare si apoi de aprobare prin stabilirea unor reguli stricte de catre autoritatile fiecarui guvern national, care trebuie sa se asigure ca produsele sunt inofensive atat pentru mediu cat si pentru consumatori. Principalele avantaje se refera la:

substituirea tratamentelor chimice sau altor masuri de combatere a daunatorilor, cu efect asupra pretului de cost al produsului deci eficientizarea productiei agricole; obtinerea unor produse libere de reziduuri si pesticide: restrangerea utilizarii erbicidelor remanente (cum ar fi atrazinul), eliminarea unor erbicide cu efecte ecotoxice, conservarea calitatii biologice a solului si a apei freatice (in Europa apele freatice sunt contaminate cu tot felul de erbicide cu diferite grade de remanenta); protectia faunei utile sau indiferente; reducerea poluarii naturii si a modificarii acesteia prin lucrarile impuse de combaterea daunatorilor; ameliorarea calitatii produselor agricole, cat si a capacitatii de productie a speciilor de interes economic chiar si in conditii dificile; o mare precizie si economie de timp in ameliorare

Dintre dezavantaje si potentiale riscuri :

lipsa, pana in acest moment, a unor plante transgenice care sa nu fie atacate de toti daunatorii cu importanta economica deosebita; pretul mare de cost al semintei plantelor transgenice in conditiile in care acesta nu poate fi amortizat prin perpetuarea lor in generatiile urmatoare, deoarece firma producatoare nu garanteaza parametrii calitativi decat pentru prima generatie; necesitatea, impusa de firmele producatoare de samanta, de a aplica o tehnologie speciala, ce se refera la pastrarea unor suprafete cultivate cu plante netransformate si deci susceptibile la atacul daunatorului; pericolul aparitiei fenomenului de rezistenta la toxinele produse de plantele transgenice prin transferul anumitor gene de la germenii patogeni;

riscul ca, in unele cazuri, plantele modificate pentru rezistenta la un patogen / daunator, sa nu atinga parametrii de productie sau calitativi ai plantelor cultivate similare, netransformate; barierele legislative, ce permit sau nu utilizarea plantelor modificate genetic in practica agricola curenta. rezistenta la antibiotic; primele plante transgenice comercializate au avut ca marker de selectie gene ce determuna rezistenta la un antibiotic (acest tip de marker foarte controversat de altfel se mai utilizeaza inca). Pe seama acestor gene au fost imaginate cele mai catastrofale scenarii; conform unuia dintre ele, s-ar putea produce un transfer al acestor gene, de la astfel de plante transgenice folosite in alimentatie, la bacteriile din intestinul uman sau animal, fapt ce ar face ineficienta o eventuala terapie cu antibiotice. Dar numeroasele teste efectuate in acest sens nu au constatat un asemenea transfer. Pe de alta parte, bacterii rezistente la respectivele antibiotice exista si in alimentele traditionale, precum si pe suprafata legumelor si fructelor proaspete, sau, probabilitatea producerii unui transfer de gene este mult mai mare intr-o relatie bacterie-bacterie decat in relatia planta-bacterie.

Pe de alta parte, eliberarea plantelor modificate genetic ar putea genera o serie de efecte nedorite asupra mediului:

inmultirea excesiva, care ar transforma planta transgenica intr-un invadator al agroecosistemului si chiar al habitatului natural, in ansamblul sau (planta transgenica sa devina o buruiana); modificarea ciclurilor biochimice (ciclurile azotului si carbonului); transferul inoportun al transgenelor la alte plante, cultivate sau din flora spontana, ca urmare a producerii unui ,,flux genetic prin intermediul polenului trasportat de vant sau de insecte; aceasta ar duce la schimbari in dinamica populatiilor: unele specii ar capata avantaje, altele dezavantaje in selectia naturala influenta negativa asupra lanturilor trofice intre specii (relatiile prada-pradator, parazitismul etc); impactul direct si neanticipat al plantei insesi sau a produsului transgenei asupra unor specii neavizate (de exemplu reducerea sursei de hrana sau a habitatului); in cele din urma, impactul acestor plante asupra biodiversitatii.

Dovedirea pertinentei acestor riscuri necesita o lunga perioada de timp. Impact mare au plantele rezistente, perene, competitive, cu polenizare libera, foarte prolifice, cu numeroase rude cu care hibrideaza si cu o mare capacitate de a coloniza habitate naturale si seminaturale dintre cele mai variate (ex. Lolium perene, Populus nigra).