Audit Financiar

Pascu Maria- Daniela Tanasa Larisa- Elena Sumanaru Monica- Celina

GHID AL PROCEDURILOR DE AUDIT

Sectiunea A Lucrarile de audit trebuie verificate. Trebuie sa se verifice daca lucrarile de audit au fost finalizate, avand in vedere activitatile desfasurate siverificarile. Controlul calitatii auditului este vital. Un aspect esential este revizuirea documentelor de lucru. Probele privind revizuirea documentelor de catre auditorul coordonator constau in semnarea si datarea fiecarei pagini revizuite. In ce masura trebuie revizuite documentele depinde de o serie de factori, precum natura si marimea clientului, ca si de abilitatea si experienta personalului ce executa misiunea de audit. Aceasta se hotaraste in etapa planificarii, in care responsabilitatile personalului de audit sunt clar definite. Punctele restante (nerezolvate) (sectiunea D) trebuie tratate de auditorul coordonator. Acolo unde este cazul, acestea vor fi discutate cu clientul si pot fi incluse in scrisoarea de confirmare a declaratiilor (sectiunea A). Asupra fiecarui punct restant trebuie sa se ajunga la o concluzie, iar concluzia trebuie notata. Orice problema care poate afecta angajamentele viitoare de audit trebuie inregistrata ca punct de interes pentru viitor. Trebuie tinuta o intilnire cu clientul, iar discutiile si deciziile trebuie documentate (sectuunea D). Problemele ce trebuie discutate variaza, dar clientul trebuie sa aprobe conturile inainte de a fi finalizate. Ajustarile finale apar de multe ori ca urmare a lamuririi punctelor restante sau din problemele discutate la intalnirea cu clientul (sectiunea D). Este imperativ ca toate aceste ajustari sa fie corect reflectate in situatiile financiare inainte ca acestea sa fie publicate. Cand este cazul, clientului trebuie sa i se aduca la cunostinta detaliile ajustarilor, pentru ca inregistrarile contabile sa fie in acord cu situatiile financiare. Este esential ca situatiile financiare semnate sa fie corecte si fara greseli. Cifrele trebuie sa corespunda cu cifrele finale auditate din registrele contabile sau din balanta. Exprimarea si trimiterile din situatiile financiare trebuie de asemenea verificate integral. In final, setul de situatii financiare verificate trebuie sa ia cifrele conforme cu tabelele principale (tabelele care rezuma conturile pe sectiuni) din dosarul de audit (conformitatea trebuie verificata de auditorul coordonator). Conturile cu erori vor avea inevitabil o influenta negativa asupra auditorului de aceea, trebuie acordat timp suficient pentru o verificare finala adecvata. Se poate intampla ca declaratiile fiscale sa fie ,,uitate in ceea ce priveste ajustarile finale. Declaratiile trebuie verificate la finalizarea auditului, pentru a asigura reflectarea corecta a tuturor ajustarilor. Atat auditorul coordonator, cat si clientul trebuie sa tina cont de toate aspectele ce pot influenta estimarea cheltuielii cu impozitul pe profit si a provizioanelor aferente.

Raportul de audit trebuie sa reflecte opinia auditorului asupra situatiilor financiare. Standardul de audit 700, ,,Raportul auditorului asupra situatiilor financiare, ofera instructiuni in aceasta privinta si trebuie consultat. Lista cu standardele de audit si cu alte norme relevante emise de Camera trebuie consultata pentru a le identifica pe cele relevante pentru fiecare audit. Standardele de audit contin principiile de baza si procedurile esentiale pe care auditorii trebuie sa le urmeze. O verificare ,,la cald este verificarea efectuata anterior semnarii raportului de audit. Astfel de verificari pot fi interne sau externe, dar ele trebuie efectuate de catre un alt auditor cu experienta. Verificarile ,,la cald sunt efectuate pentru a oferi un grad de siguranta in plus atunci cind au fost identificate riscuri. Circumstantele in care sunt efectuate difera de la o firma la alta, dar pot include: a) orice client, atunci cand a fost identificata o problema de independenta; b) clientii a caror activitate este reglementata de un alt organism de reglementare(CNVM, BNR, etc.); c) orice client despre care firma de audit considera ca ar avea un risc ridicat. Acesta poate fi, de exemplu, un client aflat in atentia publicului sau unul al carui audit solicita un grad superior de abilitate tehnica; d) anumite rezerve ale raportului de audit sau atunci cand rezervele raportului de audit anterior au fost eliminate. Verificarile ,,la cald trebuie integral cuprinse in dosar (documentate). Formularea unei scrisori de recomandari catre conducere Standardele de audit prevad in linii mari motivele si forma unei scrisori catre conducere. Aceasta este un mijloc eficient pentru auditor sa-si demonstreze cunoasterea si interesul pentru un client anume. Mai mult, ea permite auditorului sa-si exprime opinia fata de sistemele si conturile clientului, fata de efectele eventualelor slabiciuni si sa ofere sugestii privind remedierea slabiciunilor respective. Obtinerea unei scrisori de confirmare a declaratiilor Auditorii trebuie sa obtina o scrisoare de confirmare a declaratiilor. Standardul de audit 580, ,,Declaratiile conducerii, ofera instructiuni privind utilizarea declaratiilor conducerii ca probe de audit. Este important de retinut ca aceasta nu este o scrisoare care absolva auditorul de examinarea soldurilor conturilor si a altor aspecte semnificative care tin de conturi, ci mai degraba este o modalitate de a atrage atentia administratorilor asupra responsabilitatii pe care o au de a semna situatiile financiare. Administratorii devin constienti de acest fapt si de alte aspecte subiective care stau la baza cifrelor din situatiile financiare prin semnarea unei scrisori de confirmare a declaratiilor.

O situatie a timpului efectiv consumat pentru o misiune trebuie intocmita si comparata cu timpul planificat. Orice abatere trebuie evidentiata si explicata. Aceasta va ajuta la identificarea domeniilor cu probleme si la planificarea viitoare. De asemenea, poate fi benefica pentru evidentierea posibilelor slabiciuni ale personalului. Inspectorii de control al calitatii auditului vor analiza onorariile percepute in vederea identificarii problemelor de independenta, dar si de competenta. De exemplu, onorariile scazute pot sugera desfasurarea unei activitati insuficiente. De aceea, explicatiile privind abaterile vor fi de ajutor in cazul unei inspectii. Deoarece firma va trebui sa indice administratorilor daca doreste sa exercite un nou mandat de auditor, se va avea in vedere daca circumstantele s-au schimbat de la data la care s-a facut planificarea auditului (sectiunea E). Orice aspecte identificate in cursul auditului curent, care pot avea relevanta pentru anul urmator, trebuie integral inregistrate.

Sectiunea B Revizuirea generala a situatiilor financiare In standardul de audit 520, ,,Proceduri analitice, pot fi gasite instructiuni privind procedurile analitice corecte. Acestea vor fi aplicate situatiilor financiare finale inainte de aprobare. Revizuirea nu va fi atat de detaliata ca procedurile analitice efectuate in cursul angajamentului. In aceasta etapa auditorul cauta sa coroboreze concluziile deja trase in cursul auditului si sa ajute la obtinerea concluziei potrivit careia situatiile financiare sunt conforme cu ceea ce se cunoaste despre client. Evident, atunci cand sunt identificate fluctuatii semnificative sau relatii neasteptate, acestea trebuie investigate mai departe si trebuie obtinute explicatii si probe adecvate. Aceste proceduri vor fi de natura revederii indicatorilor generali, cum ar fi cresterea anuala a cifrei de afaceri sau compararea marjei brute. Este necesara efectuarea unei evaluari finale a rezonabilitatii estimarilor contabile, avand in vedere cunoasterea clientului si relatiile cu alte probe de audit obtinute in cursul auditului. Auditorii trebuie sa aiba in vedere mai ales daca evenimentele sau tranzactiile ulterioare datei bilantului afecteaza datele si ipotezele utilizate la determinarea estimarilor. Desi un audit competent trebuie sa releve faptul ca obligatiile nu au fost subevaluate, pot exista elemente bilantiere conditionate/garantii la care entitatea este parte si care trebuie prezentate. IAS 37, ,,Provizioane, obligatii si active contingente, se refera la acestea. Problema auditorului este una de identificare. Punctele de plecare pentru identificare pot fi scrisori bancare/ale avocatilor, gajuri, credite, garantii acordate la vinzare, bilete la ordin, cambii etc. Intrucat scrisorile avocatilor pot contine detalii despre acuzatii aduse entitatii, angajamente asumate de catre entitate si actiuni juridice pornite impotriva entitatii, este vital ca aceste scrisori sa fie cunoscute si studiate de auditorul principal intr-o etapa cat mai incipienta a auditului.

Este important ca scrisorile avocatilor, impreuna cu cele bancare si de confirmare, sa fie solicitate cu mult timp inainte de a incepe activitatea de audit de detaliu. Daca se considera necesar, trebuie cerute scrisori de reconfirmare. Nevoia de standardizare si conformitatea cu reglementarile contabile sunt prezentate pe larg in standardele de audit la capitolul ,,Revizuirea pe ansamblu a situatiilor financiare. Situatiile financiare finale trebuie sa fie in forma prescrisa de cadrul legal in vigoare sau de alta legislatie relevanta, iar bazele si politicile contabile trebuie sa fie in conformitate cu standardele in vigoare, cu exceptia circumstantelor exceptionale in care o abatere de la standarde ofera o imagine fidela. Aceasta munca va fi in general acoperita prin completarea unei ,,liste de verificare statutare. O parte din revizuirea evenimentelor ulterioare este efectuata in cadrul muncii de rutina, de exemplu, revizuirea registrului de casa dupa sfirsitul exercitiului. Totusi este necesara o asigurare suplimentara. Procedurile de identificare a evenimentelor ulterioare care pot solicita ajustarea sau prezentarea in situatiile financiare cuprind in general toate sau o parte dintre urmatoarele aspecte: investigarea si analizarea eficientei procedurilor (in cazul in care exista) pe care conducerea le-a stabilit pentru identificarea evenimentelor ulterioare; parcurgerea proceselor-verbale ale sedintelor consiliului de administratie si ale actionarilor tinute dupa sfarsitul exercitiului, precum si investigarea problemelor discutate la sedintele pentru care nu s-au intocmit deocamdata procesele-verbale; parcurgerea evidentelor contabile relevante si citirea celor mai noi situatii financiare ale clientului, cum ar fi situatiile financiare interimare, bugetele, prognozele fluxului de numerar si alte rapoarte catre conducere; chestionarea conducerii asupra unor posibile evenimente ulterioare care ar putea afecta situatiile financiare. Lista de verificare pentru revizuirea evenimentelor ulterioare trebuie completata integral pentru toate angajamentele pentru asigurarea documentatiei. Este important sa se asigure ca revizuirea evenimentelor ulterioare se extinde pana la data semnarii raportului de audit. In plus, in cazul aparitiei unor evenimente semnificative dupa data semnarii raportului de audit, dar inainte de aprobarea situatiilor financiare de catre Adunarea Generala a Actionarilor, s-ar putea sa fie necesara actualizarea verificarii si trebuie luata in considerare eventualitatea emiterii unui nou raport de audit. Dupa cum se observa mai sus, cel mai important aspect al revizuirii este identificarea cifrelor (sau a notelor) din situatiile financiare care sunt bazate intr-o anumita masura pe estimari si pentru care exista acum noi probe privind valoarea sau efectul lor. In astfel de cazuri, cifrele provizorii trebuie ajustate. Principiul continuitatii activitatii Principiul continuitatii activitatii se refera nu numai la solvabilitatea prezenta a entitatii, ci mai ales la capacitatea sa de a-si continua activitatea.

Revizuirea situatiilor financiare este vitala pentru a vedea daca entitatea se incadreaza in principiul continuitatii activitatii. Cerinta de a proceda astfel este prevazuta de standardul de audit 570, ,,Principiul continuitatii activitatii, dandu-se instructiuni privind extinderea muncii de audit si probele pentru stabilirea probabilitatii continuitatii activitatii. Este necesar sa se analizeze situatia lichiditatilor si sursele viitoare de finantare daca activitatea va genera lichiditati sau daca acestea vor trebui aduse de actionari sau procurate de la creditori. La testarea continuitatii activitatii trebuie luata in considerare o perioada de cel putin un an de la aprobarea situatiilor financiare. O perioada mai scurta de un an trebuie precizata de administratori sau trebuie consemnata in raportul de audit.. Auditorii trebuie sa evalueze mijloacele prin care administratorii s-au asigurat ca: a) se respecta principiul continuitatii activitatii la intocmirea situatiilor financiare; b) situatiile financiare sunt astfel prezentate incat ofera o imagine fidela din punctul de vedere al respectarii principiuluicontinuuitatii, in acest scop: i) auditorii trebuie sa poarte discutii cu administratorii si sa examineze informatiile financiare corespunzatoare; ii) avand in vedere perioada viitoare pe care administratorii s-au concentrat pentru evaluarea continuitatii activitatii, auditorii trebuie sa planifice si sa realizeze proceduri special destinate identificarii problemelor semnificative privind capacitatea entitatii de a avea o activitate continua. (Standardul de audit 570.8) S-ar putea sa fie nevoie ca auditorii sa ia in considerare si sa documenteze urmatoarele probleme: daca perioada avuta in vedere de administratori la evaluarea continuitatii activitatii este rezonabila, date fiind circumstantele clientului si nevoia administratorilor de a analiza capacitatea entitatii de a-si continua existenta operationala in viitorul previzibil; sistemele sau alte mijloace (conventionale sau neconventionale) pentru identificarea la timp a semnalelor privind riscurile viitoare si incertitudinile cu care s-ar putea confrunta entitatea; bugetul si/sau informatiile prognozate (informatiile privind fluxul de numerar in special) produse de client si calitatea sistemelor informationale pentru producerea acestor informatii si pentru actualizarea lor; daca ipotezele esentiale pe care se bazeaza bugetele si/sau prognozele sunt realiste in circumstantele respective. Auditorii trebuie sa determine si sa documenteze gradul lor de preocupare privind capacitatea clientului de a-si continua activitatea Rapoarte de comunicare catre administratori sau conducere Declaratia de practica de audit 1007, ,,Comunicarea cu conducerea, ofera instructiuni privind rapoartele auditorilor catre administratori si conducere. Scopul principal al acestor rapoarte este de a comunica aspecte semnificative care au intrat in atentia lor in cursul auditului, cum ar fi:

structura si functionarea sistemelor interne de control si recomandari privind imbunatatirea lor; alte recomandari constructive, de exemplu observatii privind economii potentiale sau imbunatatirea eficientei; alte probleme, cum ar fi erori in evidentele contabile/obligatiile de TVA si impozitele pe salarii. Rapoartele trebuie efectuate in scris. In plus, acolo unde nu exista carente semnificative auditorul poate opta sa nu emita un raport. In acest caz, auditorul trebuie sa informeze administratorii, conducerea ca nu va emite nici un raport. Rapoarte catre terti Verificarea existentei unor abateri suspectate sau efective de la lege sau de la alte reglementari care sa dea nastere la obligatia legala de a raporta catre autoritatile competente trebuie documentata si luate masuri. Auditorii anumitor entitati cu un regim special de reglementare si supraveghere, cum sunt cele din sectorul financiar, au datoria legala de a raporta direct organelor de reglementare si supraveghere. Astfel de rapoarte trebuie facute fara intirziere si intr-o forma care sa faciliteze luarea unor masuri corespunzatoare de catre organul de reglementare. Cu exceptia cazului in care exista indoieli asupra integritatii administratorilor, auditorii trebuie sa ajunga la un acord cu administratorii asupra circumstantelor care au dus la efectuarea raportului si sa trimita acestora din urma o copie a raportului scris. De aceea, raportul este in general facut cu cooperarea si cu acordul administratorilor. Totusi, in anumite circumstante, poate fi necesara notificarea imediata a descoperirii unei probleme. Atunci cand apare o obligatie legala de raportare, este important de retinut ca raportul trebuie facut indiferent: a)daca problema a fost deja abordata de alte parti; b)de alte obligatii fata de alte parti, cum sunt administratorii sau actionarii. Verificarea existentei unor probleme semnificative, cum ar fi frauda si eroarea sau abaterea de la lege sau alte reglementari, care au facut sa planeze indoieli asupra integritatii administratorilor, fac necesara raportarea catre o autoritate competenta in interesul public. In acest caz, trebuie documentate circumstantele si masurile luate. Acolo unde auditorii au cunostinta despre astfel de probleme semnificative, care nu dau nastere obligatiei legale de raportare catre autoritatea competenta, trebuie sa aiba in vedere daca ei sunt obligati sa raporteze catre autoritatea competenta in interesul public. Daca integritatea administratorilor nu este pusa la indoiala, aceasta problema trebuie discutata cu ei. Dupa luarea in considerare a punctului de vedere al entitatii si a consultantei juridice obtinute, trebuie decis daca se va emite un raport in interes public. Clientul trebuie informat in scris daca este considerat necesar un raport. Daca entitatea refuza sa faca raportul sau nu poate sa ofere dovezi privind raportarea problemei, auditorii vor face ei insisi acest lucru. Daca exista indoieli asupra integritatii administratorilor, auditorii vor trebui sa cantareasca interesul public in mentinerea relatiei de confidentialitate fata de interesul public in prezentarea

informatiilor catre autoritatea competenta. Aceasta este o problema de rationament profesional si va solicita o atentie deosebita. Exemplele de circumstante care pot determina pierderea increderii in integritatea administratorilor cuprind: situatiile in care auditorii suspecteaza ori au dovezi privind implicarea administrat orilor in posibile fraude sau abateri de la lege sau alte reglementari situatiile in care auditorii suspecteaza ori au dovezi ca administratorii au cunostinta despre fraude sau abateri de la lege si, contrar obligatiilor impuse de lege sau contrar interesului public, nu au raportat autoritatii competente intr-un termen rezonabil. Revizuirea credibilitatii situatiilor financiare Auditorul trebuie sa ia in considerare daca: 1) situatiile financiare reflecta toate informatiile si explicatiile obtinute, precum si concluziile trase in cursul auditului; 2) exista factori noi care ar putea afecta prezentarea si forma situatiilor financiare; 3) procedurile analitice aplicate ajuta la confirmarea faptului ca situatiile financiare sunt conforme cu cunostintele auditorului despre client; 4) prezentarea in situatiile financiare nu este influentata de dorinta administratorilor de a prezenta problemele intr-o lumina favorabila sau nefavorabila; 5) erorile necorectate au un impact semnificativ asupra situatiilor financiare. Atunci cand apar inconsecvente sau erori, problema trebuie discutata in primul rand cu administratorii. Daca in urma discutiilor auditorii doresc sa amendeze situatiile financiare, dar administratorii refuza sa faca acest lucru, atunci auditorii trebuie sa aiba in vedere implicatiile asupra raportului de audit. Daca, pe de alta parte, celelalte documente necesita modificari, atunci auditorul trebuie sa obtina consultanta juridica sau sa-si dea demisia. Este aici locul sa mentionam ca auditorii au obligatia de a verifica conformitatea informatiilor din raportul administratorilor cu situatiile financiare pe care acesta le-a emis. Inconsecventele constatate trebuie mentionate in raportul de audit. Raportul de audit Pe baza revizuirii si a evaluarii probelor de audit se elaboreaza raportul de audit. Este foarte important sa se reconsidere daca in urma verificarii generale finale apar probleme de natura sa afecteze exprimarea unei opinii clare si fara rezerve. Standardul de audit 700, ,,Raportul auditorilor asupra situatiilor financiare, ofera instructiuni privind opiniile auditorilor asupra situatiilor financiare. Auditorul trebuie sa ofere o opinie clara asupra situatiilor financiare, iar exprimarea din raport trebuie nu fie ambigua.

O opinie de audit ,,fara rezerve este exprimata atunci cand situatiile financiare ofera o imagine fidela , au fost intocmite in conformitate cu reglementarile contabile si cu alte reglementari relevante; Acolo unde situatiile financiare includ descrierea unor incertitudini fundamentale, dar continua sa prezinte o imagine fidela, va fi folosita o opinie fara rezerve cu un paragraf explicativ. Acesta acopera situatiile in care limitarile nu se afla sub controlul auditorilor sau al administratorilor (de exemplu, atunci cand durata pe care se intinde angajamentul nu permite auditorului sa asiste inventarul entitatii, nu exista o forma alternativa de a face dovada existentei stocurilor). O opinie cu rezerve este emisa atunci cand exista oricare dintre urmatoarele circumstante: a)au existat restrictionari asupra examinarii efectuate de auditori (standardul de audit 700, paragrafele 41 si 42); b) auditorii nu sunt de acord cu tratamentul sau cu prezentarea unei probleme in situatiile financiare (standardul de audit 700, paragraful 45) si, in opinia lor, efectul problemei asupra situatiilor financiare este sau poate fi semnificativ, si de aceea situatiile respective ar putea sa nu prezinte o imagine fidela. Exprimarea unei opinii cu rezerve nu trebuie perceputa sau utilizata ca pretext pentru neefectuarea unor teste fundamentale alternative. Auditorul trebuie sa ia in considerare, la elaborarea unei opinii de audit cu rezerve, si consultarea unui auditor din firma sau consultarea unei alte firme de audit.

Sectiunea C Lista de verificare pentru finalizarea documentelor de lucru Standardul de audit prevede ca documentele de lucru trebuie sa evidentieze planificarea auditorilor, natura, durata si intinderea procedurilor de audit aplicate, precum si concluziile pe baza probelor de audit obtinute. Este de asemenea necesara evidentierea motivarii tuturor problemelor senmificative care reclama exercitarea rationamentului profesional, precum si a concluziilor asupra lor. Documentele de lucru, intocmite corespunzator, au reprezentat intotdeauna un element esential pentru demonstrarea probelor obtinute si pentru modul in care s-a ajuns la opinia de audit. Nivelul de evidentiere necesar este o problema de rationament profesional. Auditorii trebuie sa-si bazeze rationamentul pe ceea ce ar fi necesar pentru a face ca un auditor experimentat, fara legaturi anterioare cu auditul respectiv, sa inteleaga munca depusa si baza pentru luarea deciziei. Nu trebuie uitat ca partile mai dificile in audit pot fi chestionate mai tirziu, in special de o terta parte, care va avea avantajul ca la data respectiva va cunoaste toate datele problemelor. De aceea, este important ca auditorul sa poata demonstra datele si faptele relevante care au fost cunoscute la data la care el a ajuns la concluzia sa.

Modificarea conditiilor sau rezultate neasteptate ale testelor de audit pot face necesara modificarea planului de audit general sau a procedurilor de audit planificate. Activitatea de audit planificata trebuie sa fie verificata, iar schimbarile semnificative aprobate, pentru a asigura o explicatie adecvata a strategiei generale adoptate. Pragul de semnificatie din stadiul planificarii e posibil sa se fi bazat initial pe conturile anului precedent sau pe conturile provizorii care au facut obiectul unor ajustari. Este esentiala revizuirea pragului de semnificatie in lumina ultimelor situatii financiare, pentru a se asigura ca nu a avut loc o fluctuatie importanta a pragului de semnificatie initial. Daca pragul a suferit o reducere semnificativa, s-ar putea sa fie necesara extinderea testelor de audit. Acolo unde a avut loc o crestere semnificativa, inseamna ca s-au efectuat mai multe teste decit ar fi fost necesar. In cursul auditului se poate sa fi aparut o serie de erori care sa nu fi fost ajustate. Desi judecate individual acestea pot fi nesemnificative, cumulate pot avea o valoare care depaseste pragul de semnifictie. De aceea, este esentiala analiza lor agregata. Atunci cand sunt folosite metode de esantionare, trebuie sa se aiba in vedere efectul posibil al erorilor din teste asupra populatiei; vezi sectiunea F. Finalizarea si semnarea programelor de audit reprezinta o parte importanta a procesului de audit si probelor de audit. Revizuirea efectuata de catre auditorul financiar principal trebuie sa detecteze sectiunile incomplete sau nesemnate si sa investigheze cauzele omisiunilor. Sectiunile nerelevante sau neutilizate din programele de lucru trebuie barate, indicandu-se motivul neutilizarii. Pentru a permite desfasurarea procesului de revizuire (de catre auditorul principal, fie el manager sau partener in firma), este necesara identificarea persoanelor care au efectuat auditul si a datelor la care sa desfasurat activitatea. Pentru a ajuta la o revizuire competenta a cifrelor, este esential ca toate cifrele din tabelele principale sau subsidiare sa cuprinda trimiteri corespunzatoare. Aceasta poate identifica posibile sectiuni cu probleme sau sectiuni de luat in considerare pentru note, de exemplu activele imobilizate folosite drept garantii pentru credite (sectunile G si K). Revizuirea analitica reprezinta instrumentul de audit cel mai important, iar compararea cifrelor anului curent cu cele ale anilor precedenti este o metoda utila de identificare a posibilelor domenii cu probleme. Fiecare suma care reprezinta un post de bilant trebuie explicata, cu exceptia cazului in care este vorba despre o simpla cifra, cum ar fi soldul contului de depozit de 10.000. de lei, trebuie sa existe defalcare in parti constituente a totalurilor. De exemplu, stocul de produse finite trebuie analizat pe categorii de stocuri. Analizarea elementelor din contul de profit si pierderi, in special a cheltuielilor, este necesara din urmatoarele motive: in scopul examinarii analitice ; identificarea elementelor ce trebuie probate; fiscalitate, de exemplu cheltuieli nedeductibile.

Daca problemele finale restante nu sunt inregistrate complet, finalizarea misiunii poate fi impiedicata. Toate problemele, pot fi, in mod direct, legate de audit, trebuie inregistrate, de exemplu indisponibilitatea administratorilor de a discuta problemele finale .

Sectiunea D Observatii finale si intalnirea cu clientul Aceasta sectiune trebuie sa contina toate punctele care trebuie clarificate. Daca auditorul are indoieli asupra unui element, nu trebuie sa traga vreo concluzie, ci sa o inregistreze in aceasta sectiune in atentia responsabilului de misiune. Anumite puncte vor fi acceptate ca neclarificate si vor fi reportate pentru anul urmator. Trebuie acordata insa o atentie deosebita pentru a nu finaliza un audit atunci cand o problema importanta a ramas neclarificata, de exemplu lipsa confirmarii sprijinului financiar din partea bancii, fara de care entitatea nu isi mai poate continua activitatea. CLARIFICAREA punctelor restante este VITALA. Trebuie sa aiba loc o intalnire cu clientul, iar discutiile si deciziile trebuie documentate. Problemele discutate pot diferi, dar trebuie sa includa elementele cuprinse in ordinea de zi. In anumite cazuri, in care exista putine probleme de discutat si acestea sunt relativ neimportante, discutia poate avea loc prin telefon. Finalizarea auditului 1 Sedinta de inchidere 2 Elaborarea proiectului de raport 3 Structura raportului de audit intern 4 Transmiterea proiectului Raportului auditorilor interni 5 Reuniunea de conciliere 6 Elaborarea Raportului de audit intern final 7 Difuzarea Raportului auditorilor interni 8 Urmarirea recomandarilor

1 Sedinta de inchidere Sedinta de inchidere a interventiei la fata locului are drept scop prezentarea opiniei auditorilor interni, a constatarilor si a recomandarilor preliminare, precum si discutarea unui plan de actiune, insotit de un calendar de implementare al acestora. Se intocmeste o minuta a sedintei de inchidere. Auditorii interni prezinta entitatii auditate opinia, constatarilor si recomandarilor preliminare rezultate in urma aduditului.

Scopul prezentarii este ca auditorii sa se asigure ca atat constatarile cat si recomandarile sunt clare, obiective, fundamentate, relevante. Constatarile si recomandarile sunt clare atunci cand sunt usor de inteles si nu determina interpretari contradictorii; sunt obiective, atunci cand nu apara sau prejudiciaza vreo una din parti; sunt fundamentate atunci cand fiecare constatare are la baza probe doveditoare si o baza legala; sunt relevante atunci cand aspectele semnalate ajuta conducerea entitatii auditate sa ia decizii manageriale pentru eliminarea deficientelor constatate. Auditorii planifica sedinta de inchidere, prezinta constatarile si recomandarile, fac rezumatul discutiilor intr-o Minuta a sedintei de inchidere, pregatesc probele suplimentare necesare pentru justificarea modificarilor propuse. Conducatorii entitatii auditate participa la desfasurarea sedintei de inchidere. Conducatorii entitatii auditate isi declara parerile lor in privinta constatarilor auditorilor, ale concluziilor entitatii auditate si recomandarilor, precum si a corectiilor de efectuat. 2 Elaborarea proiectului de raport La elaborarea proiectului de Raport de audit intern (raport intermediar) trebuie sa fie respectate urmatoarele cerinte: a) constatarile trebuie sa apartina domeniului/obiectivelor misiunii de audit intern si sa fie sustinute prin documente justificative corespunzatoare; b) recomandarile trebuie sa fie in concordanta cu constatarile si sa determine reducerea riscurilor potentiale; c) raportul trebuie sa exprime opinia auditorului intern, bazat a pe constatarile efectuate; 179 d) se intocmeste pe baza fiselor de observatii si a celorlalte documente de lucru. La redactarea proiectului Raportului de audit intern, trebuie sa fie respectate urmatoarele principii: a) constatarile trebuie sa fie prezentate intr-o maniera pertinenta si incontestabila; b) trebuie evitata utilizarea expresiilor imprecise (se pare, in general, uneori, evident), a stilului eliptic de exprimare, a limbajului abstract; c) promovarea unui limbaj cat mai uzual si a unui stil de exprimare concret; d) evitarea tonului polemic, jignitor, tendentios; e) ierarhizarea constatarilor (numai cele importante vor fi prezentate in sinteza sau la concluzii); f) evidentierea aspectelor pozitive si a imbunatatirilor constatate de la ultima misiune de audit public intern. La elaborarea proiectului Raportului de audit intern, auditorul foloseste dovezile de audit raportate in Fisele de Identificare si Analiza a Problemelor (FIAP) si in Formularul de constatare si raportare a iregularitatilor si a celorlalte documente de lucru. 3 Structura raportului de audit intern Pagina de titlu si cuprinsul

Reprezinta pagina in care se mentioneaza denumirea misiunii de audit intern. Rapoartele vor contine un cuprins al lucrarilor si documentelor. Semnatura Raportul de audit intern este semnat de fiecare membru al echipei de auditori, pe fiecare pagina a acestuia. Ultima pagina a raportului este semnata si de catre supervizor. Introducerea Descrie tipul de audit si baza legala a misiunii (planul anual de audit, solicitari speciale etc.). Prezinta datele de identificare a misiunii de audit intern (ordinul de serviciu, echipa de auditori, entitatea/structura auditata, durata actiunii de auditare, perioada auditata). Descrie activitatea auditata si prezinta informatii sintetice cu privire la misiunea de audit intern. Prezinta modul de desfasurare a misiunii de audit intern (caracterul misiunii de audit intern: sondaj/exhaustiv, documentare; proceduri, metode, tehnici utilizate; documente materiale examinate in cursul misiunii de audit intern; materiale intocmite in cursul misiunii de audit intern). Face referire la recomandarile misiunilor de audit intern anterioare care, pana la finalizarea misiuni curente de audit intern, nu au fost implementate. Stabilirea obiectivelor Obiectivele de audit prezentate in Raportul de audit intern coincid cu cele inscrise in programul de audit intern. Stabilirea metodologiei Explica tehnicile si instrumentele de audit public intern folosite pentru a indeplini obiectivele misiunii de audit intern. Constatarile si recomandarile auditului Auditorul trebuie sa se pronunte asupra obiectivelor de audit in ordinea in care au fost stabilite in Programul de audit intern. Constatarile efectuate trebuie prezentate sintetic, cu trimitere explicita la anexele la Raportul de audit intern. Sunt prezentate distinct constatarile cu caracter pozitiv de constatarile cu caracter negativ, in scopul generalizarii aspectelor pozitive, pe de o parte, si al identificarii cailor de eliminare a deficientelor stabilite, pe de alta parte. Concluziile echipei de audit sunt elaborate pe baza constatarilor facute, avand un caracter fundamentat. Trebuie sa fie pertinente si sa nu fie disproportionate in raport cu constatarile pe care se bazeaza. Recomandarile din Raportul de audit intern trebuie sa fie fezabile si economice si sa aiba un grad de semnificatie important in ceea ce priveste efectul previzibil asupra entitatii auditate. Trebuie sa aiba un caracter de anticipare si, pe aceasta baza, de prevenire a eventualelor disfunctionalitati sau tendinte negative la nivelul entitatii auditate. De asemenea, trebuie sa contribuie la crearea unor sisteme de dezvoltare a activitatii entitatii auditate si de crestere a performantelor managementului.

Prezentarea recomandarilor se va face dupa urmatoarea structura: ari;

ari. Recomandarile vor fi redactate clar, concis pentru fiecare deficienta constatata. Recomandarile vor fi prezentate in functie de prioritatile stabilite in Fisa de Identificare si Analiza Problemelor: majore, medii si minore. 4 Transmiterea proiectului Raportului auditorilor interni Proiectul Raportului se transmite subunitatii auditate, iar aceasta poate trimite in maxim 15 zile obiectiile sale. Obiectiile primite trebuie analizate de auditorii interni. Netransmiterea obiectiilor in intervalul de timp mentionat, presupune acordul tacit al subunitatii auditate privind Proiectul de Raport al auditorilor interni. In aceste conditii reuniunea de conciliere nu mai este necesara. Transmiterea proiectului raportului auditorilor interni are scopul de a asigura entitatii auditate posibilitatea de a analiza Proiectul raportului de audit intern si de a formula un punct de vedere la constatarile si recomandarile auditorilor. Proiectul de raport de audit intern transmis la subunitatea auditata trebuie sa fie complet, cu toate dovezile asupra faptelor, opiniilor si concluziilor la care se face referire. 5 Reuniunea de conciliere In termen de 10 zile de la primirea obiectiilor, auditorii interni organizeaza reuniunea de conciliere cu structura auditata, in cadrul careia se analizeaza constatarile si concluziile, in vederea acceptarii recomandarilor formulate. Se intocmeste o minuta privind desfasurarea reuniunii de conciliere. 6 Elaborarea Raportului de audit intern final Raportul de audit intern trebuie sa includa modificarile discutate si convenite din cadrul reuniunii de conciliere. Raportul de audit intern va fi insotit de o prezentare a sintezei concluziilor reuniunii de conciliere. Seful structurii de audit intern trebuie sa informeze conducerea superiora despre recomandarile care nu au fost acceptate de conducatorul entitatii auditate. Aceste recomandari vor fi insotite de documentatia de sustinere. Auditorii trebuie sa preia rezultatele concilierii, sa le prelucreze si sa le introduca in raportul de audit intern, pe care trebuie sa-l pregateasca pentru redactarea finala si pentru tiparire. Auditorii sunt responsabili de calitatea Raportului de audit intern, de intocmirea unei liste corecte si complete de difuzare a acestuia. Structura raportului de audit intern final este asemanatoare cu a raportului interimar de audit prezentata anterior. Diferntele pot aparea la nivelul elementelor care au fost conciliate cu parte auditata.

7 Difuzarea Raportului auditorilor interni Seful structurii de audit public intern transmite Raportul de audit intern, finalizat, impreuna cu rezultatele concilierii si punctul de vedere al entitatii auditate conducatorului entitatii care a aprobat misiunea, pentru analiza si avizare. Dupa avizare, Raportul de audit intern, in copie, va fi comunicat structurii auditate. Raportul de audit intern final trebuie sa fie insotit de o sinteza a acestuia. La entitatile mai mici, Raportul de audit intern este transmis spre avizare conducatorului acesteia. Auditorii transmit Raportul de audit intern, rezultatele concilierii si punctul de vedere al entitatii auditate sefului compartimentului de audit intern; Seful compartimentului de audit intern semneaza si transmite Raportul de audit intern conducatorului entitatii sau comitetului de audit. Acesta este insotit de o informare cuprinzand recomandarile care nu au fost acceptate de auditat, insotita de documentatia de sustinere. Conducatorul entitatii analizeaza si aproba sau respinge Raportul auditorilor. Dupa aprobare auditorii transmit entitatii auditate o copie a Raportului de audit intern final. 8 Urmarirea recomandarilor Obiectivul acestei etape este asigurarea ca recomandarile mentionate in Raportul de audit intern sunt aplicate intocmai, la termenele stabilite si in mod eficace, iar conducerea a evaluat riscul de neaplicare a acestor recomandari. Entitatea auditata trebuie sa informeze copartimentul de audit intern asupra modului de aplicare a recomandarilor conform calendarului de implementare. Responsabilitatea structurii auditate Responsabilitatea structurii auditate in aplicarea recomandarilor consta in: 1) elaborarea unui plan de actiune, insotit de un calendar privind indeplinirea acestuia; 2) transmiterea planului de actiune, respectiv a calendarului privind indeplinirea acestuia compartimentului de audit; 3) stabilirea responsabililor pentru fiecare recomandare; 4) punerea in practica a recomandarilor; 5) comunicarea periodica a stadiului de realizare a actiunilor; 6) evaluarea rezultatelor obtinute. Responsabilitatea structurii de audit intern Compartimentul de audit intern verifica si raporteaza comitetului de audit stadiul de implementare a recomandarilor. In cazul cand nu exista comitet de audit raportarea se face conducerii entitatii.

9 Supervizarea misiunii de audit intern Seful compartimentul de audit intern sau persoana desemnata de acesta este responsabil de supervizarea misiunii de audit intern. Scopul actiunii de supervizare este de a se asigura ca obiectivele misiunii de audit intern au fost indeplinite si lucrarile realizate de auditori au fost de calitate. Supervizarea misiunii de audit intern: a) ofera instructiunile necesare (adecvate) derularii misiunii de audit intern; b) verifica executarea corecta a programului misiunii de audit intern; c) verifica existenta elementelor probante; d) verifica daca redactarea raportului de audit intern, atat cel intermediar cat si cel final, este exacta, clara, concisa si s-a efectuat la termenele fixate. Daca seful compartimentului de audit intern este implicat in misiunea de audit, supervizarea este asigurata de un auditor intern desemnat de acesta. Vocabular: sedinta de inchidere; raport de audit intern, structura raportului de audit intern; constatarile auditorului; recomandarile auditorului; supervizarea misiuni de audit intern.