VIOLET

Cristale - Ametistul, Lapiz Lazuli, Azuritul. Este culoarea de la sfarsitul spectrului luminii, cea care face trecerea catre ultravioletul invizibil (intre vizibil si invizibil, intre stiut si nestiu) asa cum ea este amestecul de culoare intre rosu si albastru (profitand de "primordialitatea" si forta lor in directia cizelarii si stapanirii sub o noua forma). Din aceasta cauza interpretarile sunt multiple si sugereaza psihicul, spiritul, echilibrul intre impulsivitate si sensibilitatea calda, devotamentul, dedicarea, dragostea, magia, erotismul, relatiile magice, dominarea, sarmul, misticul, inspiratia, fantezia, idealismul, dorinta si visele, intelegerea prin intuitie (clarviziunea), inalta cunoastere, ocultismul si cele nevazute. Violetul este culoarea preferata a peste 75 % dintre tinerii preadolescenti fie datorita consideratiilor legate de rosu si dorinta de a trai la maxim intrupata in aceasta fie datorita dorintei de cunoastere si infinit nascuta de placerea pentru albastru. In plus este culoarea preferata a majoritatii femeilor insarcinate (violetul intrupand in el atat rosul fetitelor cat si albastrul baietilor), a indivizilor cu diferite afectiuni endocrine, a emanatiilor sexuale de partea ambelor sexe putand fi considerata a fi exprimarea dorintei intime de intimitate si intelegere indiferent de statutul de real sau mistic al situatiei in care se afla individul.. Din aceste motive cei care prefera aceasta culoare sunt cei care tind spre forta spirituala, mentala si/ sau emotionala. Cautand permanent sa stie ei sunt cititori inraiti (afara de cazul cand au alte surse) fiind deosebit de interesati de ceea ce au facut sau fac cei din jurul lor, cautand parca un idol de care sa isi lege existenta sau gesturile ce vor veni. Bineinteles ca vor cauta sa gaseasca conexiuni spirituale cat mai profunde si, din acest motiv, ei sunt deosebit de inclinat spre aspectele teologice si/ sau spirituale ale vietii. De asemenea se poate vorbi si despre un psihic imatur (eventual un echilibru intre psihic si fizic destul de instabil), de ancorarea in vise sau o gandire plina de dorinte si fantezie care se va naste dintrun dezechilibru intre maturitatea individului si dorintele sale in ceea ce priveste viata plina de confruntari si realitati dure. Toate acestea se pot datora si tendintei acestora spre perfectionism, capacitatii de a deveni fanatici pentru un ideal fara a mai tine cont de puterea lor de a ajunge acolo unde isi doresc. In vechime era asociat cu regalitatea si nobletea chiar daca din motive destul de subiective. Adevarata baza a acestor consideratii sta tocmai in dorinta de a ajunge cat mai sus si cat mai aproape de idolul ales fara nici o legatura la statutul de paj sau sluga, fara a lua in calcul posibile limite in ceea ce priveste ascensiunea. Intr-un fel de echilibru, violetul drept culoarea preferata naste interpretari legate de dorinta de ascensiune pana la unicitate in echilibru cu slabiciunea pe cand, cu cat este mai putin placut naste interpretari legate de forta individului respectiv intr-o compensatie cu imposibilitatea sa de a-si atinge telurile fara colaborarea cu cei din jurul sau. Asemanatoare este si interpretarea legata de tonurile culorii violet, cu cat sunt mai inchise cu atat inseamna ca respectiva persoana este mai aproape de Dumnezeu pe baza colaborarii cu cei din jur pe cand tonurile mai deschise nasc interpretari legate de instabilitate. Culoare a masurii, violetul, este provenita din amestecul egal al rosului cu albastru, din amestecul luciditatii si actiunii cugetate, echilibrului intre pamant si cer, simturilor si spiritului, patimei si inteligentei, iubirii si intelepciunii (arcanul al 13-lea din taroc, numit Temperanta sau Cumpatarea, reprezinta un inger care tine in maini doua vase, unul albastru si celalalt rosu, intre care curge un fluid incolor, apa vitala, violetul fiind rezultatul schimbului neincetat intre rosul fortei impulsive si albastrul ceresc, chiar daca pe reprezentare el este invizibil - este foarte probabila lipsa reprezentarii deoarece violetul este socotit simbolul alchimiei, al tainei, in spatele violetului savarsindu-se nevazutul mister al Creatiei, transformarii sau reincarnarii, sau deoarece indica o "transfuzie spirituala", influenta exercitata de la om la om prin sugestie, convingere, influenta hipnotica, magia, intr-un joc vesnic al energiilor reprezentand vesnica reincepere). In plus, violetul este considerat a fi opusul verdelui (si in reprezentarile de pe cercul vital), semnificand nu trecerea, primavara, de la moarte la viata, adica evolutia, ci trecerea autumnala de la viata la moarte, involutia. Opozitia intre aceste doua culori poate fi intalnita si in simbolismul gurii,

violetul fiind gura care inghite si stinge lumina in timp ce verdele scuipa si reaprinde lumina. Toate acestea se pare ca se nasc din faptul ca verdele este culoarea propriu-zisa a echilibrului pe cand violetul este o culoare a echilibrului nascut, creat, perceput, etc. in toate formele de manifestare ale acestuia. Nu trebuie sa pierdem din vedere si caracteristicile interioare ale psihicului uman care, de cele mai multe ori tinde sa nu iubeasca echilibrul si pacea propriu-zisa ci doar pacea creata sau acceptata (si chiar si aceasta nu prea mult timp) deoarece, pentru a asigura continuitatea progresului, El, Domnul Dumnezeul nostru, ne-a "dotat" cu capacitatea de a ne plictisi foarte repede indiferent cat de favorabila, impaciuitoare, multumitoare este situatia data (in conditiile unei constante prea mari in timp). Violetul este o culoare linistitoare in care ardoarea rosului se indulceste si abisul albastrului se sfarseste (in sensul acesta trebuie inteles si vesmantul violet al episcopului - spre deosebire de mistic, acesta este insarcinat sa isi pastoreasca turma, fiind obligat sa isi tempereze ardoarea patimasa deoarece el nu se afla chiar in albastrul cerului, de unde se poate trage concluzia nasterii asocierilor violetului cu masura si cumpatarea). Iata de ce pe monumentele simbolice ale Evului Mediu, Iisus Hristos poarta un vesmant violet in timpul patimilor, adica atunci cand si-a asumat pe deplin incarnarea si cand in clipa sacrificiului uneste total in el Omul, fiu al pamantului pe cel care-l va rascumpara cu Duhul Ceresc, nemuritor, in care se va intoarce. Acelasi simbolism imbraca in violet corul bisericilor in Vinerea Mare. Numeroase evanghelii, psaltiri, carti de rugaciuni anterioare Renasterii erau redactate pe hartie velina de culoare violeta, litere iind de cele mai multe ori aurii, pentru a se realiza legatura intre divinul mesaj inscris si pamanteanul violet al conditiei umane dar si cu patima Domnului. Asocierea cartilor bisericesti la culoarea violeta nu avea cum sa nu dea si conotatii "mortuare" acestei culori, ea devenind pentru unele culturi o culoare a semidoliului, un doliu care nu poarta valente legate de moartea propriu-zisa ci de trecerea catre cer, rai, odihna, etc. a celui care a fost aproape (a se face referire aici si la un fel de respect suplimentar fata de cel "plecat"). Este bine sa amintim de faptul ca ideea imbracamintii de culoare violeta este prezenta pentru prima data in miturile legate de Apollo sau de mitul solar, reprezentare care ne poate usor trimite la asocierea culorii pentru Iisus (un alt mit de acceptie solara) care este deseori asociata cu ascultarea si supunerea - de aici s-a nascut obiceiul de a lega de gatul copiilor o piatra violeta, nu numai pentru a-i apara de boala ci si pentru a-i face cuminti si ascultatori. In Extremul Orient, trecerea de la rosu la violet este interpretata in cu totul alt sens, pur carnal, semnificand trecerea de la yang la yin. Astfel, imperecherile rituale intre yoghini, in cadrul tantrismului, se produc intr-o incapere scaldata in lumina violeta deoarece lumina violeta stimuleaza glandele sexuale ale femeii, pe cand cea rosie le stimuleaza pe ale barbatului.