Cineva m ascult!

n veac cu putere ocult din zid cineva m ascult. cu ct m coboar pe mine. cu-att el mai mare devine. Iubirea mi-o suge prin tuburi. m simt rstignit pe uruburi, ce face cu mine nu-i veghea, el trage din zid cu urechea. Ai zice c apr, poate, poporul de ru i pcate, de cei ce in arme n lir de cei care mint i conspir. Dar nu el ascult orbete, pe om cnd acas trieste, ne intr-n cearceaf i sub piele, n creier de gnduri si-l spele. Prin mri, electronice unde n ochi i n tlpi ne ptrunde, putere zeiasc i oarb el scris e i-n firul de iarb. Ascult fereastra deschis i viermii urcnd n cais, cum gfie-n dragoste mirii, concertul mrunt al pieirii. n veac cu poliie mult, din zid, cineva m ascult.
poezie de Adrian Punescu