Vindecarea de farsa

Distanta creste zilnic intre noi Si varstele ni se indeparteaza, Nu vine nici o veste inapoi Decat ce-a fost in ultima amiaza. As vrea sa cred ca totu-i un cosmar, Cu lumanari de nunta in revansa, Dar totul e real rudimentar, Adresa ta a devenit etansa. Si ma eviti ca pe-un ciumat acut Ce ti-ar putea un mare rau produce, Dar eu nu vreau decat sa te salut, In drumul meu din urma catre cruce. Iti faci pacat mai omorand un mort, Ce casei tale ii statea de garda, Nici nu mai stiu acum sa ma comport Cu cea pe care o faceam sa arda. Si asta nu s-a intamplat candva, Ci ieri, in cea mai cruda-mbratisare, Cand rugul tau de carne tremura Si nu simt nu banuia ca moare. Si nici nu a murit si n-are cum De dragul unui moft al tau sa cada, Din umlinta ma ridic postum, Zvarlindu-mi uniforma de parada. Sunt inca tanar si sunt inca viu, Mai pot insamanta un tandru pantec, Din ceea ce traiesc si simt si stiu, Pot recladi statuia unui cantec. Exista varste cand barbatii cred Ca orice despartire e o moarte, Ca dragostea-i un tragic patruped Si sexul e-un nestiutor de carte. Complexe de tranzitie! Pareri. Di indivizi decisi sa fie lideri Iar daca maine nu e ca si ieri, Urmeaza deznadejdi si sinucideri.

Ci eu, din condamnare, ma ridic Si, cu aceeasi pofta si rabdare Declar ca nu negociez nimic Si-astept sa vina dragostea cea mare. Din razbunarea tristei reverii, Iubirea veche nu va fi intoarsa, Probabil, alta drama va veni, Sa ma salveze de aceasta farsa.
poezie de Adrian Punescu