Categoria II - Auditul statutar si alte misiuni de audit 7.

Identificati cinci caracteristici prin care auditul statutar se deosebeste de auditul intern.

Criterii Statutul auditorului

Auditul intern

Auditul statutar de servicii,

Auditorul intern face parte Prestator din structura intreprinderii

independent din punct de vedere juridic

Beneficiarii auditului

Conducerea.

Auditorul Conducerea,

actionarii,

intern lucreaza in beneficiul bancile, autoritatile de stat, responsabililor structurii partenerii. Auditorul statutar lucreaza utilizatorilor financiare Obiectivele auditului Aprecierea asupra controlului Certificarea activitatii sinceritatii a si si regularitatii, a imaginii conturilor, situatiilor in folosul situatiilor

interne a intreprinderii.

intreprinderii si formularea fidele de recomandari

pentru rezultatelor

imbunatatirea Auditul obiectiv intern

acestuia. financiare. Auditul statutar are ca are ca obiectiv exprimarea

existenta, unei opinii cu privire la

adaptabilitatea si modul de imaginea fidela a pozitiei aplicare a procedurilor, deci performantei a sistemului de si situatiei

control financiare. Deci, controlul

intern al intreprinderii. Deci, intern este, pentru auditul controlul intern este, pentru statutar, un mijloc. auditul intern, un scop Domeniul de aplicare Toate functiile intreprinderii, Functiile intreprinderii care in toate dimensiunile si participa la determinarea rezultatului

aspectele

Prevenirea fraudei

Orice tip de frauda care Orice frauda care are sau implica intreprinderea, sub se presupune ca ar putea aspect patrimonial sau al avea oricarui alt aspect influenta asupra

rezultatelor unui Intermitent, in moment

Periodicitatea auditarilor

Pemanent, plan anual

conform

propice certificarii conturilor

9. Nominalizati si explicati criteriile de apreciere a imaginii fidele. Pentru a putea sa se pronunte cu privire la imaginea fidela, auditorul trebuie sa se asigure ca urmatoarele 3 criterii au fost respectate, cu ocazia elaborarii situatiilor financiare: Exhaustivitatea (integralitatea): toate operatiile care privesc intreprinderea sunt inregistrate in contabilitate. Realitatea: criteriul realitatii operatiilor presupune ca toate elementele materiale din scripte corespund cu cele indentificabile fizic si ca toate elementele de activ, de pasiv, de venituri sau de cheltuieli reflecta valori reale si nu fictive sau care nu privesc intreprinderea in cauza; toate informatiile prezentate in situatiile financiare trebuie sa poata fi justificate si verificate. Corecta inregistrare in contabilitate si prezentare in situatiile financiare a operatiilor presupune ca aceste operatii trebuie: - sa fie contabilizate in perioada corespunzatoare, urmarindu-se, deci, respectarea independentei exercitiilor;criteriul perioadei corecte; - sa fie corect evaluate, adica sumele sa fie bine determinate, aritmetic exacte, urmarindu-se respectarea tuturor regulilor si principiilor contabile, precum si a metodelor de evaluare; criteriul corectei evaluari; - sa fie contabilizate in conturile corespunzatoare; criteriul corectei imputari;

- sa fie corect totalizate, centralizate, astfel incat sa li se asigure o prezentare in conturile anuale, conforma cu regulile in vigoare; criteriul corectei prezentari in conturile anuale.

17. Definiti termenul de prag de semnificatie.

Prin prag de semnificatie se intelege nivelul, marimea unei sume peste care auditorul considera ca o eroare, o inexactitate sau o omisiune poate afecta regularitatea si sinceritatea situatiilor financiare, cat si imaginea fidela a rezultatului, a situatiei financiare si a patrimoniului intreprinderii. Stabilirea unor praguri de semnificatie permite: orientarea mai buna si planificarea misiunii; evitarea lucrarilor inutile; justificarea deciziilor referitoare la opinia emisa. Pentru determinarea pragului de semnificatie pot fi utilizate diferite elemente de referinta: capitalurile proprii, rezultatul net, cifra de afaceri etc. Definirea pragului de semnificatie permite auditorului inca de la inceputul activitatii (misiunii) sale sa aprecieze mai bine sistemele si conturile susceptibile sa contina erori sau inexactitati semnificative, iar la sfarsitul misiunii sa aprecieze daca anomaliile pe care le-a descoperit trebuie sa fie corectate in cadrul exercitiului, in scopul de a putea emite o opinie fara rezerve. Circumstante particulare de care trebuie sa tinem seama in vederea determinarii pragului de semnificatie: existenta unor prevederi legale, statutare sau contractuale; evolutia importanta de la un an la altul a unor posturi; capitaluri proprii sau rezultate anormale. Un element este semnificativ si trebuie prezentat daca poate influenta deciziile economice ale utilizatorilor, luate pe baza situatilor financiare. Prin prag de semnificatie, intelegem importanta unei omisiuni sau a unei prezentari eronate a informatiilor contabile care da nastere unei probabilitati ca rationamentul unei persoane rezonabile care se bazeaza pe informatiile respective sa fi fost schimbat sau influentat de omisiunea sau eroarea respectiva informatia este semnificativa daca omiterea sau inregistrarea ei gresita ar putea influenta deciziile economice luate pe baza situatiilor financiare. Pragul de semnificatie depinde de marimea elementului sau erorii judecate in imprejurarile

specifice ale omisiunii sau inregistrarii lor eronate. Astfel, pragul de semnificatie ofera mai degraba un prag sau un punct limita de comparatie si nu constituie o caracteristica calitativa principala pe care trebuie sa o aiba o informatie pentru a fi utila.

22. Nominalizati si exemplificati cinci tehnici de audit pentru obtinerea probelor de audit. Atunci cand informatiile se gasesc in format electronic, auditorul poate desfasura anumite proceduri de audit descrise mai jos. Inspectia inregistrarilor si a documentelor: inspectia consta in examinarea inregistrarilor sau a documentelor, interne sau externe, in forma tiparita, electronica sau de alta natura. Inspectia inregistrarilor si a documentelor furnizeaza probe de audit cu grade variate de credibilitate, in functie de natura si sursa acestora si, in cazul inregistrarilor si documentelor interne, in functie de eficienta controalelor exercitate in timpul obtinerii respectivelor evidente. Un exemplu de inspectie utilizata ca test al controalelor il constituie inspectia inregistrarilor sau a documentelor pentru obtinerea probelor referitoare la autorizare. Unele documente reprezinta probe directe de audit care

certifica existenta unui activ, de exemplu, un document care constituie un instrument financiar, cum ar fi o actiune sau o obligatiune. Inspectia unor astfel de documente poate sa nu ofere, in mod necesar, o proba de audit cu privire la proprietate sau la valoare. In plus, inspectia unui contract executat poate furniza probe de audit relevante pentru aplicarea, de catre intreprindere a politicilor contabile, cum ar fi recunoasterea veniturilor. Inspectia imobilizarilor corporale: consta in examinarea fizica a activelor. Inspectia imobilizarilor corporale furnizeaza probe de audit credibile cu privire la existenta lor, dar nu neaparat si cu privire la drepturile si obligatiile entitatii sau la evaluarea respectivelor imobilizari. Inspectia elementelor individuale de natura stocurilor insoteste, in mod obisnuit, observarea inventarierii stocurilor. Observarea:consta in urmarirea unui proces sau a unei proceduri ce este efectuata de altii. Exemplele includ observarea inventarierii stocurilor de catre personalul entitatii si

observarea efectuarii activitatilor de control. Observarea furnizeaza probe de audit cu privire la efectuarea unui proces sau a unei proceduri, dar este limitata la momentul in care observarea are loc si mai este limitata de faptul ca actul de a fi observat poate afecta modul in care se desfasoara procesul sau procedura respectiva. Investigarea: consta in cautarea de informatii, atat financiare, cat si nefinanciare, referitoare la persoane cu experienta, fie din interiorul, fie din afara entitatii. Investigarea este o procedura de audit utilizata masiv pe parcursul angajamentului si este adesea complementara desfasurarii altor proceduri de audit. Investigarile pot varia de la investigatii scrise oficiale, pana la chestionari orale neoficiale. Evaluarea raspunsurilor obtinute prin investigari reprezinta o parte integrala a procesului de investigare. Raspunsurile la investigari pot oferi auditorului informatii pe care nu le detinea anterior sau informatii care se coroboreaz cu probele de audit. Alternativ, raspunsurile pot furniza informatii care difera in mod semnificativ de alte informatii pe care le-a obtinut auditorul, de exemplu, informatii cu privire la posibilitatea de eludare a controalelor de catre conducere. In unele cazuri, raspunsurile la investigarii furnizeaza auditorului o baza pentru modificarea sau efectuarea unor proceduri suplimentare de audit. Pe langa utilizarea investigarii, auditorul efectueaza proceduri de audit pentru a obtine suficiente probe de audit adecvate. In mod obisnuit, investigarea nu ofera, de sine statator, suficiente probe de audit pentru a detecta denaturarile semnificative de la nivelul asertiunilor. Mai mult decat atat, investigarea singura nu este suficienta pentru a testa eficienta operationala a controalelor. Desi coroborarea probelor obtinute prin intermediul investigarii are adesea o importanta specifica, in cazul investigatiilor referitoare la intentiile conducerii, informatiile disponibile care sa sustina intentiile conducerii pot fi limitate. In aceste cazuri, intelegerea modului in care conducerea si-a respectat, in trecut, intentiile declarate referitoare la active sau datorii, a motivelor declarate pentru care a ales sa intreprinda anumite actiuni, precum si intelegerea capacitatii conducerii de a urmari un anumit curs al activitatii poate furniza informatii relevante cu privire la intentiile conducerii.

In ceea ce priveste unele aspecte, auditorul obtine declaratii scrise din partea conducerii care confirma raspunsurile la investigarile orale. De exemplu, auditorul obtine, in mod normal, din partea conducerii declaratii scrise referitoare la aspecte semnificative, atunci cand nu se poate presupune, in mod rezonabil, ca vor exista alte probe de audit sau atunci cand celelalte probe de audit obtinute au o calitate mai scazuta. Confirmarea: confirmarea, care este un tip specific de investigare, reprezinta procesul de obtinere a unei declaratii cu privire la o informatie sau la o conditie existenta, direct de la terta parte. De exemplu, in mod obisnuit auditorul cauta confirmarea directa a creantelor, prin consultarea debitorilor. Confirmarile sunt utilizate frecvent atunci cand este vorba despre soldurile conturilor si componentele lor, dar nu trebuie limitate la aceste elemente. De exemplu, auditorul poate solicita confirmarea termenilor contractuali sau ai unor tranzactii pe care o entitate le are cu terte parti; confirmarea solicitata are scopul de a intreba daca au fost aduse modificari contractului si, daca da, care sunt detaliile relevante. Confirmarile sunt utilizate, de asemenea, pentru a obtine probe de audit referitoare la absenta anumitor conditii, de exemplu, absenta unui contract secundar care poate influenta recunoasterea veniturilor.

30. Exemplificati modul in care poate fi amenintata independenta unui cabinet, o societate sau membrii acestora, ca urmare a unor cauze datorate manifestarilor de familiarism. Manifestarile de familiarism au loc atunci cand, in virtutea unor relatii stranse cu un client, cu cei care gestioneaza patrimoniul sau cu angajatii acestuia,

cabinetul/societatea sau un membru al acestora, devine prea intelegator fata de interesele clientului: -un membru al cabinetului/societatii are un membru de familie cu functie de raspundere in intreprinderea clientului;

-un fost partener al cabinetului/societatii gestioneaza patrimoniul clientului si are influenta importanta asupra realizarii obiectului contractului incheiat cu clientul; -acceptarea de daruri, in afara de cazul in care valoarea acestora este nesemnificativa, de catre membriicabinetului/societatii, de la client sau de la persoanele care gestioneaza patrimonial clientului.

31. Exemplificati modul in care poate fi amenintata independenta unui cabinet, o societate sau membrii acestora, ca urmare a unor cauze datorate unor actiuni de intimidare. Actiunile de intimidare au loc atunci cand un membru al cabinetului sau societatii poate fi impiedicat sa actioneze obiectiv si sa exercite prudenta profesionala, prin amenintari reale sau percepute, de la persoanele care gestioneaza patrimoniul sau de la angajatii clientului. Fara a exista o limitare a exemplelor amenintarilor de acest fel la adresa independentei, acestea pot fi: - amenintarea cauzata de cererea, din partea clientului catre cabinetul/societatea respective, de a inlocui un membru al acesteia, in cazul unui dezacord de aplicare a unui principiu de contabilitate; - presiune din partea clientului, pentru a reduce necorespunzator cantitatea de munca executata de membrii cabinetului/societatii, in scopul reducerii onorariilor.

39. Prezentati, intr-o maniera succinta, continutul dosarului exercitiului, pentru fiecare sectiune. Dosarul exercitiului este impartit pe sectiuni (parti), pentru a usura utilizarea sa. In general se foloseste o impartire in 10 sectiuni (parti), simbolizate de la A la J, astfel: -EA (dosarul exercitiului, Sectiunea A) intitulata Acceptarea misiunii" contine documente referitoare la acceptare sau mentinerea misiunii de audit, cum ar fi:

chestionarul de acceptare (cunoasterea globala a intreprinderii, existena unor riscuri etc.), scrisoarea catre predecesor, corespondenta cu clientul, fisa de acceptare sau de mentinere a misiunii, alte corespondente cu organismele profesionale, cu organismele de bursa si scrisoarea de misiune sau contractul de prestari servicii de audit; -EB (dosarul exercitiului, Sectiunea B) intitulata Sinteza misiunii si rapoarte" contine documente precum: elemente de sinteza ale misiunii (sinteza, rezumatul ajustarilor, lista punctelor in suspensie, situatiile financiare certificate, evenimente posterioare, balante, declaratii ale conducerii intreprinderii), elemente de gestiune si organizare (buget si planificare, onorarii), si rapoarte (raport general, rapoarte speciale, raport conturi consolidate, alte rapoarte); -EC (dosarul exercitiului, Sectiunea C) intitulata Orientare i planificare" contine documente (foi de lucru) care se refera la: cunoasterea generala a intreprinderii, evaluarea unor riscuri inerente la nivelul de ansamblu al situatiilor financiare, mediul general de desfasurare a controlului intern si planul de misiune; natura, calendarul si intinderea procedurilor de audit, pragul de semnificatie; -ED (dosarul exercitiului, Sectiunea D) intitulata Evaluarea riscului legat de control" contine elemente precum: documentatie de evaluare a controlului intern (sondaje asupra functionarii controlului intern, analiza separarii functiilor, sinteza evaluarii riscurilor legate de control), documentatia si listele de proceduri si concluziile asupra evaluarii riscului legat de control; -EE (dosarul exercitiului, Sectiunea E) intitulata Controale substantive" contine elemente precum: programul de control, programele de munca pe fiecare membru al echipei, foi de lucru continand examenul analitic, foi de lucru pe fiecare element patrimonial de activ si de pasiv, natura de cheltuieli sau natura de venituri; -EF (dosarul exercitiului Sectiunea F) intitulata Utilizarea lucrarilor altor profesionisti" contine documente referitoare la programul de lucru al fiecarui specialist;

-EG (dosarul exercitiului, Sectiunea G) intitulata Verificari si informatii specifice" cuprinde documente referitoare la aspecte specifice solicitate expres prin reglementari pentru intreprinderea auditata (de exemplu, facilitati fiscale, regimuri de subventie etc.). -EH (dosarul exercitiului, Sectiunea H) intitulata Lucrarile de sfarsit de misiune" cuprinde documente precum: chestionarul de sfarsit de misiune, chestionarul de evenimente posterioare inchiderii exercitiului. -El (dosarul exercitiului, Sectiunea I) intitulata Interventii cerute grin reglementari diverse" cuprinde documente referitoare la operatiuni privind micarea capitalului , operatiuni de emisiune de titluri, operatiuni privind dividendele etc. -EJ (dosarul exercitiului, Sectiunea J) intitulata Controlul conturilor consolidate" cuprinde toate documentele elaborate in cadrul etapelor misiunii de audit de baz, cu referire la conturile consolidate.

40. Care sunt normele de referinta in audit? Prezentati-le succint. In auditul situatiilor financiare ale unei entitati sunt folosite doua categorii de norme de referinta: norme contabile si norme de audit. Normele (standardele) contabile sunt stabilite de organismele de reglementare din domeniul contabilittii care sunt, de regula, organisme de interes public, autonome. Normele contabile sunt comune si obligatorii pentru toti cei care stabilesc, controleaza si utilizeaza situatiile financiare. Entitatile care au obligatia de a stabili situatii financiare sunt cele prevzute la art. 1, alin 1, din legea contabilitatii 82/1991, republicata. Cei care controleaza sunt prevazuti de legislatia fiecarei tari (auditori, cenzori) si au ca referinta in activitatea lor normele contabile. Situatiile financiare sunt destinate sa satisfaca nevoile comune de informatii ale unei game largi de utilizatori. Pentru multi utilizatori, aceste situatii financiare constituie singura sursa de informatii complementare care sa le satisfaca nevoile. Aceste situatii financiare trebuie sa fie stabilite potrivit uneia sau mai multora din referintele urmatoare:

- standardele internationale de raportare financiara; - standarde sau norme contabile nationale; - alte referinte contabile bine precizate si recunoscute, aplicate pentru elaborarea si prezentarea situatiilor financiare normele (standardele) de audit reprezinta un ansamblu de reguli definite de o autoritate profesionala la care se refera auditorul pentru calificarea muncii sale. Acestea pot fi: - standardele internationale de audit ISA, practicile internationale de audit IAPS, standardele internationale privind angajamentele de revizuire ISRE, standardele international privind angajamentele de asigurare ISAE, standardele internationale pentru misiuni conexe ISRS emise de consiliul pentru standarde de audit si asigurari IAASB din cadrul federatiei internationale a contabililor IFAC; - norme nationale emise de un organism profesional recunoscut ca fiind autoritate n domeniu. Normele de audit permit tertilor sa aiba asigurarea ca opinia auditorului va fi emisa in functie de criterii de calitate omogene; ele permit insa si auditorului sa defineasca scopurile pe care le are de atins prin punerea in lucru a celor mai potrivite tehnici. Normele de audit se clasifica in trei categorii, acoperind intreaga activitate a auditorului: - norme profesionale de lucru; - norme de raportare; - norme generale de comportament.