Teoria haosului pe pieele financiare

"Evolutia este haos cu reactie inversa." Joseph Ford, fizician, 1990

1. Notiuni introductive
stiinta a cautat mereu ordinea ntr-un univers haotic, dominat de fenomene imprevizibile si incontrolabile. Dorinta de a fi cu un pas naintea timpului l-a caracterizat dintotdeauna pe om; el a dorit mereu sa poata anticipa viitorul, vremea, succesul sau esecul n comert, n evenimente sociale. Dar ntotdeauna Natura a dovedit ca nu poate fi cuprinsa n ntregime n legi pe baza carora sa-i fie descris si prezis comportamentul. Un sistem haotic este caracterizat prin instabilitatea, imposibilitatea de a fi controlat si dezordinea sa, prin dependenta de conditiile initiale, care determina mari modificari n starea sistemului, ca urmare a unei mici schimbari neperiodice anterioare. Supersensibilitatea la conditiile initiale este o notiune cheie a teoriei haosului. Aceasta nseamna ca evolutia sistemului este dependenta de starea initiala. Formele neregulate si procesele haotice abunda n natura. Astfel, fumul dintr-o anumita sursa se raspndeste formnd o multime de vrtejuri, un curs de apa este nvolburat din cauza obstacolelor, o nava sau un avion lasa n urma o dra turbulenta. Instabilitate si haos ntlnim att n societate (politica si razboaie, boli, familie si relatii sociale), ct si n fenomene complexe, precum circuite electrice, eruptii de pojar, lasere, bataile inimii, activitatea electrica a creierului, mecanica fluidelor, reactii chimice, sau n sisteme simple precum un pendul. Teoria haosului a nceput ca un subdomeniu al fizicii si al matematicii, lucrnd cu structuri ale turbulentei (una dintre cele mai dificile probleme din fizica) si auto-similaritatea formelor din geometria fractala. Ea a aparut la sfrsitul anilor '60, fundamentata de matematicianul James Yorke de la Universitatea din Maryland. Primul care a descoperit nsa efectele haosului, pe care le-a numit "Efectul fluturelui", a fost Edward Lorentz, meteorolog la Massachusetts Institute of Technology. De-a lungul ultimelor decenii, aceasta dependenta fata de conditiile initiale a fost cunoscuta sub diferite nume, precum "Teoria haosului", "Teoria complexitatii", "Procese stohastice", etc. Teoria vizeaza procesele naturale exprimate sub forma formulelor matematice, calcule ce erau imposibile fara calculatoare. n calculul diferential, sistemele haotice sunt reprezentate prin ecuatii neliniare diferentiale, care se ocupa cu fenomene naturale precum turbulenta apei sau piete financiare. Spre deosebire de ecuatiile liniare care se comporta previzibil, sistemele haotice sunt reprezentate prin ecuatii neliniare diferentiale care se schimba brusc sau discontinuu. ntr-o ecuatie neliniara, o mica schimbare ntr-o variabila poate avea un efect disproportionat, chiar catastrofal asupra celorlalte variabile.

2. "Efectul fluturelui" - Atractorul Lorentz

Simulnd vremea pe calculator n 1961, Edward Lorentz a vazut oportunitatea de a combina meteorologia cu matematica. Modelul lui matematic al vremii era constituit dintr-un set de 12 ecuatii diferentiale care reprezentau schimbari n temperatura, presiune, intensitatea vntului, etc. ntr-o zi, vrnd sa repete o secventa interesanta din model, din dorinta de a salva timp, a renceput procesul din mijloc. Datele din aceasta rulare ar fi trebuit sa fie identice cu cele din prima rulare, dar rezultatul a fost surprinzator: desi au pornit similar, spre final au devenit complet divergente, al doilea model pierznd orice asemanare cu primul n cteva "luni". O imagine a acestor doua rulari este prezentata mai jos:

Fig. 3.1. - Graficul obtinut de Lorentz n simularea vremii Lorentz a presupus ca a fost o eroare, fie cnd a introdus numerele, fie n derularea calculelor de catre calculator. Dupa ce a cercetat tot procesul, a descoperit sursa problemei: pentru a salva spatiu, imprimanta includea numai patru zecimale dupa virgula, n timp ce datele n memoria calculatorului era exacte pna la a sasea zecimala. Lorentz a introdus o diferenta ntre prima si a doua rulare, care nu s-a dovedit a fi nesemnificativa. El a ajuns la concluzia ca perturbatii extraordinar de mici ale datelor se mbina cu rapiditate, ducnd la o schimbare uriasa a vremii. Asadar, previzionarea vremii este pentru totdeauna "compromisa". Daca modelul lui Lorentz s-ar asemana ntru totul cu realitatea, atunci o interferenta minuscula cum ar fi bataia de aripi a unui fluture n Amazon ar putea modifica radical vremea n Massachusettes. "Efectul fluturelui", cunoscut mai exact ca dependenta sensibila de conditiile initiale, este o proprietate comuna a sistemelor naturale si sociale complexe. n concluzie, Lorentz a apreciat ca sunt imposibile previziunile precise n meteorologie datorita cunoasterii aproximative a legilor naturii si a situatiei Universului la momentul initial. Pentru a preciza modul n care se ajunge la haos, trebuie stiut ca un regim regulat devine neregulat sau turbulent ca urmare a actiunii atractorilor stranii. Un atractor poate fi un punct, o curba, o suprafata sau mai adesea, un fractal, catre care converg traiectoriile izvorte din toate punctele care apartin vecinatatii sale. Lorentz a observat n reprezentarea grafica a sistemului sau de ecuatii ca rezultatul se mentinea mereu pe o curba, o spirala dubla. Erau cunoscute numai doua stari de ordine: o stare

stabila, n care variabilele nu se schimbau niciodata, si comportament periodic, n care sistemul intra ntr-o bucla, repetndu-se nedefinit. Ecuatiile lui Lorentz erau clar ordonate: urmareau mereu o spirala. Nu se opreau niciodata ntr-un punct stabil, dar din moment ce nu repetau mereu acelasi lucru, nu erau nici periodice. El a numit imaginea pe care a obtinut-o Atractorul Lorentz.

Fig. 3.2. - Atractorul Lorentz De ce un set de ecuatii complet deterministe au acest comportament? Raspunsul rezida n natura lor: sistemele neliniare, de altfel dificil de rezolvat, sunt supuse teoriei haosului si deseori manifesta comportamente extrem de complexe si haotice. n 1963, Lorentz a publicat o lucrare care descria ceea ce descoperise, nsa ntr-un jurnal meteorologic, pentru ca era meteorolog. Din aceasta cauza, descoperirile lui Lorentz nu au fost recunoscute dect ani mai trziu, cnd au fost redescoperite de altii. Lorentz descoperise ceva revolutionar, si acum astepta la rndul lui sa fie descoperit de altii.

3. Exemple de sisteme haotice pe pieele financiare

Un alt sistem n care sensibilitatea la conditiile initiale este evidenta este aruncarea unei monede. Exista doua variabile n acest experiment: ct de rapid moneda loveste pamntul, si ct de rapid se nvrte. Teoretic, ar trebui sa fie controlabile aceste variabile n totalitate, precum si rezultatul aruncarii. n practica, este imposibil de controlat exact ct de sus va sari moneda si ct de repede se va roti. Se pot ncadra variabilele ntr-un interval anume, dar este imposibil de controlat astfel nct sa se stie exact ce fata va arata moneda. O problema similara este ntlnita n predictia populatiei biologice. Ecuatia ar fi simpla daca populatia ar creste indefinit, dar efectul calamitatilor si a resurselor de hrana limitate fac aceasta ecuatie incorecta. Cea mai simpla ecuatie care considera aceste aspecte ar arata astfel:Populatia anului viitor = r * populatia anului curent * (1 - populatia curent). n aceasta ecuatie, populatia este un numar ntre 0 si 1, unde 1 reprezinta populatia maxima posibila, iar 0 reprezinta extinctia. R este rata de crestere. Cum afecteaza acest parametru ecuatia? Evident, pentru o rata mare, populatia se va stabiliza la o valoare mare, pentru o rata mica, se va stabiliza la o valoare mica. Dar ecuatia manifesta un comportament socant, dupa cum a demonstrat biologul Robert May n 1970, schimbnd rata de crestere n ecuatie. La valori mici ale ratei de crestere, populatia se va stabiliza ntr-adevar la o singura valoare: de exemplu, pentru o rata de 2,7, populatia va fi 0.6292. Pe masura ce creste rata, populatia finala va creste si ea. Dar cnd rata a devenit mai mare dect 3, linia s-a descompus n

doua. n loc sa ramna la un singur numar, populatia oscila an dupa an ntre doua valori. Cu fiecare crestere a ratei, linia se bifurca n continuare, pna cnd a aparut haosul. Peste o anumita valoare a ratei de crestere, devine imposibil de prezis comportamentul ecuatiei. Asadar, la nceput, rezultatele se nscriu pe o dreapta, iar n final manifesta o neregularitate haotica. Autosimilaritatea, faptul ca graficul are o copie exacta a sa ascunsa n structura sa, a devenit un aspect important al haosului.

Fig. 3.3. - Diagrama bifurcatiei pentru ecuatia populatiei[5] Fractal a ajuns sa nsemne orice imagine care dispune de auto-similaritate. Bifurcatia diagramei ecuatiei populatiei este un fractal. Atractorul lui Lorentz este fractal. Curba lui Koch este fractal. Piata este de asemenea un sistem instabil si haotic, iar teoria haosului este si mai interesanta cnd este aplicata evenimentelor umane, precum bursa de valori. Teoreticienii haosului au combatut direct teoria neoclasica a bursei de valori, care presupunea ca asteptarile cu privire la piata sunt "rationale", adica omnisciente despre viitor. Daca toate preturile de pe piata bunurilor sau preturile actiunilor cotate la bursa ncorporeaza cunostinte exacte despre viitor, atunci orice nclinatie a bursei ar fi total accidentala, nensemnata, adica nici un pret nu are legatura cu vreun altul, fie viitor, fie trecut. Dar un aspect crucial al istoriei umanitatii este ca toate evenimentele sunt interconectate, orice eveniment economic are efecte asupra altora, si dupa cum am aratat n Capitolul 2, piata are memorie att pe termen scurt, ct si pe termen lung. Sistemul liniar n care exista doar doi atractori: cererea si oferta nu este suficient pentru a modela structura neliniara, complexa, turbulenta si volatila specifica pietei. Pentru aceasta trebuie plasat un al treilea atractor, care va induce haosul si structura fractala n sistem.

4. Caracteristicile sistemelor haotice n analogie cu organizatiile manageriale

James Gleick a publicat n 1987 cartea "Chaos: Making A New Science" ("Haos: crend o noua stiinta"), un best-seller care a facut din teoria haosului o metafora extrem de populara n literatura de management, fiind privita ca "noua stiinta" a administratiei.[6] Gleick nu a inventat teoria haosului, nici nu a contribuit la partea ei stiintifica, dar a scos-o din obscuritatea jurnalelor stiintifice si a adus-o n ochii publicului larg. Exista multe carti, articole, jurnale, institute, firme de consultanta care fac din teoria haosului noua "paradigma" pentru aplicarea teoriei complexitatii n managementul afacerilor. Sensibilitatea la conditiile initiale. Ca si n cazul experimentului lui Lorentz, un sistem complex reactioneaza la diferite variabile n moduri imprevizibile. Daca sistemul este complex, chiar si folosirea acelorasi date de intrare sau a unora similare nu va duce la aceleasi rezultate. Ireversibilitatea timpului. ntr-un sistem complex, nu ntlnim niciodata acelasi context de doua ori. O analogie folosita des pentru a descrie acest lucru este: "Niciodata nu calci de doua ori n acelasi ru.", ntelegnd prin aceasta ca sistemul nu este niciodata acelasi. Apa rului se schimba n fiecare moment, precum n management, o strategie sau decizie nu va fi niciodata luata n acelasi context. Atractorii stranii. Un regim regulat devine neregulat sau turbulent ca urmare a actiunii atractorilor stranii. Atractorii n teoria haosului sunt ca influenta gravitatiei, seturi de valori spre care sistemul migreaza n timp, numiti si "insule de stabilitate". ntr-o formula, un atractor poate fi un singur punct fixat, o colectie de puncte, o orbita complexa sau un numar infinit de puncte. Atractorii pot fi asimilati lacurilor care aduna toate apele iesite dintru-un bazin determinat, sau pot fi centre de prelucrare (consum) care focalizeaza curentii de marfuri dintr-o anumita zona. Denumirea de straniu se datoreaza dificultatii de prezentare a atractorilor si aspectului lor curios. De regula, atractorii sunt fractali caracterizati printr-o structura geometrica complexa, neregulata. Atractorul Lorentz este un fractal cu dimensiunea Hausdorff cuprinsa ntre 2 si 3. Desi este mai neclar cum atractorii stranii pot fi reprezentati ntr-o organizatie sociala, este convingerea ca fiecare organizatie are "atractori" care duc la alterarea comportamentului organizatiei n timp, n functie de ce forte sociale, economice sau de alt fel conduc sistemul catre un punct dat si de interactiunea acestora. Forme fractale. Orice parte a unui fractal, marita, reflecta exact ntregul. n management, se presupune ca diferite nivele ale organizatiei se aseamana cu altele, ca un fractal n ierarhia manageriala. O forma a structurii sociale poate fi examinata n relatie cu caracteristicile ntregului sistem la nivel macro si micro.

Bifurcatii. Bifurcatia reprezinta aparitia brusca a solutiilor diferite calitativ atunci cnd se modificam parametru dintr-un sistem neliniar. n orice organizatie, doua cai diferite pot adresa o problema diferit, complexitatea crescnd. Aceasta este recomandata des ca o sursa de creativitate. Atractia pentru teoria haosului porneste din viziunea teoreticienilor managementului si ai organizatiilor sociale ca organizatiile sunt sisteme complexe, adaptive, neliniare, dinamice, care au comportament similar cu sistemele naturale - diferite nivele de stabilitate si haos.[7] n mod similar, comportamentul acesteia este imprevizibil, fiind imposibil de prezis "uragane" n viitorul ndepartat. Mai degraba dect sa controleze un sistem, un manager ar trebui sa profite de complexitatea sa. Stacey afirma ca managerii nvata cum sa faca fata anxietatii ce nsoteste aparitia haosului n sistemul lor prin adoptarea unui concept "mistic" de "distrugere creativa". Stacey ncheie ntr-o nota pozitiva, avnd convingerea ca desi rezultatele pe termen lung sunt imposibil de prezis, tratarea eficienta a schimbarilor si a provocarilor n fiecare moment vor duce n final la succes. Dennard afirma n 1996: "La ce buna o stiinta a haosului daca nu ne nvata cum sa nfruntam haosul si complexitatea? Nu la asta se refera managementul?" n analiza finala, aceasta este cea mai importanta ntrebare. Daca un manager nu poate controla sau forta un sistem ntr-o forma oarecare de ordine, este managementul posibil? Este el necesar? Cu exceptia cazurilor specifice, precum fluxurile monetare mondiale sau aritmia cardiaca care pot fi usor reprezentate numeric, este dificil de demonstrat ca sistemele sociale au aceleasi trasaturi. Totusi, ca o metafora sau analogie, teoria haosului este des folosita ca mijloc de conceptualizare a teoriei managementului si altor sisteme sociale. Asadar, managerul eficient se va pregati si va astepta schimbari constante n sistemul sau. Scopurile lui vor fi nu un set de rezultate, ci o serie de scenarii contingente la care va putea reactiona n cel mai scurt timp n viitor.

Bibliografie:
http://dli.ro/teoria-haosului-o-abordare-stiintifica-provocatoare.html http://ro.scribd.com/doc/76075830/Teoria-haosului http://ro.wikipedia.org/wiki/Teoria_haosului