Poezia lui Blaga reprezint un moment de elevatie a lirismului romnesc.

Fat de marele su naintas, Eminescu, pasionat de filozofie, care a nuantat si a versificat idei filozofice, Blaga este primul poet filozof, autor al unui sistem de filozofie propriu, original. Legtura dintre poezie si filozofie este indisolubil. Astfel poezia nu poate fi nteleas fr o necesar raportare la aspecte ale sistemului su filozofic. Conceptia filozofic la rndul ei este exprimat ntr-o form poetic metaforic. Aparitia lui Blaga n climatul literar interbelic i-a contrariat pe contemporani, care nu stiau unde s-l plaseze: printre traditionalisti sau printre modernisti. Criticul literar Eugen Simion remarca capacitatea lui Blaga de a fi n acelasi timp modern si de a pstra legtura cu fondul arhaic, mitic, ancestral. Poetul nsusi s-a ncadrat alturi de Brncusi ntr-un traditionalist metafizic. De la inceput Lucian Blaga are sentimentul unitatii originare a lumii. Atins de melancolia esentelor, el devine poet, un visatorde semne, descoperind in zona obscura a miturilor o structurare insolita ce legitimeaza efortul cautarilor "de totdeauna". El convoaca marile intrebari si substanta vechilor mistere pentru ca, in cele din urma, sa opereze prelungirea runei intr-un traseu capabil sa surprinda in semn expansiunea fiintei lirice. Poezia lui Lucian Blaga evolueaza imperceptibil, parca in afara timpului, incercand, dincolo de frenezii superficiale si de spaime suspendate in golul transcendentei, sa regaseasca orizontul permanentelor. si totusi, distanta de la debutul editorial pana la Nebanuitele trepte, ultimul volum publicat in timpul vietii (1943), este considerabila. Daca Poemele luminii (1919) configura un univers in care sensurile imediate erau potentate de o sensibilate intelectual speculativa interesata in valorizarea efectelor de ecleraj tintand de ordinea emblematica a afinitatilor elective, Pasii profetului (1921) semnaliza deja, prin insertia bucolismului cu sens metafizic, iminenta unui alt camp al creatiei. Lucrul se produce odata cu asumarea mitica a lumii, ceea ce determina spiritualizarea lirismului din In marea trecere (1924). "Lumina intelegerii", mai mult decat "lumina cunoasterii", marturiseste despre nemarginire si magie, pitoresc si miracol, revelatii si incordari infiorate, "corola de minuni a lumii", - initiala metafora totalizanta a misterului existential - , constituind, dincolo de actul implicat al devotiunii, convergenta in esential.Prima varsta a lirismului blagian fusese aceea a "strigatului expresionist". Ion Pop o defineste drept varsta paradisiaca, originara, in care un eu stihial, non+problematic este permanent deschis comunicarii osmotice cu exteriorul. In "lumea lucrurilor", trairea ( fie vitalism dezlantuit, fie contemplare calma) se traduce printr-o existenta naturasa, conforma ritmurilor firii. Cadrul este stilizat, auster, iar modalitatea comunicarii cu marele Tot va fi tacerea "retorica".Aventurandu-se in "marea trecere" ( alta proba a ciclului existential), poetul ajunge la varsta "tristetii metafizice", varsta "ucigasului de taine", cum sugestiv o numeste Ion Pop, cand eul pierde contactul cu exteriorul, devine "problematic", interogativ, chinuit de dorinta restaurarii relatiei exemplare cu universul. Ne aflam acum intr-o lume a semnelor tainice (a " runelor") ce se cer descifrate.

Instrainarii datorate constiintei individualitatii ii corespunde un decorativism apropiat de iconografia vizantina, cerut de "existenta spiritualizata" a poetului aflat intr-un dramatic demers de luare in posesie a " cuvantului-nume".De la Nebaniutele trepte pana la sfarst, eul reconciliat regaseste lumea esentelor oroginare, "unitatea dintai", ajunge la intelegera deplina in "Varsta clasica" a echilibrului, cand existenta totalizanta se transforma miraculos in cantec. Cadrul senzual, edenic, figureaza mitul eternei reintoarceri pregatind, subiacent, un nou ciclu al vietii.