Analizorul vizual este un sistem de comunicare a organismului cu lumea nconjuratoare care permite receptionarea, analiza si traducerea n impuls nervos

a informatiilor privind forma, dimensiunile, pozitia, miscarea, culoarea obiectelor acesteia. Semnalul fizic ce poate fi receptionat de catre analizorul vizual este radiatia electromagnetica cu lungimea de unda cuprinsa ntre 400 - 750 nm. Elementele principale ale analizorului vizual: ochi, traiectele nervoase aferente si eferente, statii de prelucrare intermediare si proiectia corticala. n cele ce urmeaza va fi abordat numai segmental periferic - ochiul. Structura ochiului Forma globulara cu diametrul de cca. 2,5 cm. n ordine, antero-posterior, elementele ochiului sunt: - corneea (transparenta) - sclerotica (tesut opac, fibros si elastic) - camera anterioara cu umoarea apoasa - irisul (diafragma inelara pigmentata) - cristalinul (lentila transparenta) - camera posterioara cu umoarea vitroasa - retina (cu foveea, pata galbena si papila) - coroida (tesut puternic pigmentat care absoarbe lumina parazita, mpiedicnd difuzia acesteia) Muschii ciliari (fibre radiare si circulare) si zonula lui Zinn (ligament inelar legat de sclerotica, alcatuit din fibre elastice) permit modificarile convergentei cristalinului. Zonula mentine cristalinul n pozitia sa n stare de tensiune mecanica. Muschii ciliari pot elibera, prin contractie, cristalinul de sub tensiunea zonulei. Studiul ochiul 21521h723v ui din punct de vedere al opticii geometrice a. b. a. Modele ale ochiului redus Studiul mersului razelor n cei patru dioptri ai globului ocular Ochiul este redus la un dioptru prin care razele se propaga la fel ca n ochiul real.

n modelul Listing, ochiul este un dioptru sferic cu raza de 6 mm care separa aerul de un mediu transparent cu indice de refractie n = 1.337 Modelul Gullstrand consta dintr-un un sistem optic centrat n care un dioptru sferic unic cu raza 5,7 mm (care reprezinta practic corneea: C = 60 D) separa aerul de un mediu transparent de indice de refractie 1,336. Centrul optic este centrul de curbura al dioptrului. Distanta dintre centrul optic si retina este de cca. 15 mm. Retina se afla n planul focal. b. Ochiul este considerat un sistem optic centrat alcatuit din urmatoarele elemente: - corneea, n = 1,372, separata de aer printr-un dioptru anterior convex si de - umoarea apoasa, n = 1,336, printr-un dioptru posterior concav

- Cristalinul, n = 1,413 (1,375-1,473) este separat de umoarea apoasa printr-un dioptru anterior convex si de - umoarea vitroasa (n = 1,336), printr-un dioptru posterior tot convex. Corneea este mediul cel mai refringent, cca 40 D. Are cea mai mare contributie la convergenta totala de cca 60 D. Cristalinul contribuie cu restul de 20 D. Convergenta cristalinului este mai mica deoarece acesta este marginit de medii cu indici de refractie apropiati n timp ce corneea se afla n contact cu aerul care are indicele de refractie mult mai mic dect cel al corneei.. Cristalinul este o lentila biconvexa cu R 1 = 10 mm si R2 = 6 mm (n stare neacomodata). Este alcatuit din straturi celulare concentrice al caror indice de refractie creste dinspre periferie spre centru. Convergenta cristalinului este variabila datorita modificarii curburii. Umoarea vitroasa confera tensiune globului ocular. Adaptarea la lumina Irisul - diafragma care limiteaza fluxul luminos ce cade pe retina si care micsoreaza aberatiile cromatice si de sfericitate produse de lentilele ochiului. Cnd luminozitatea este slaba, fibrele radiale ale irisului se contracta (midriaza), diametrul pupilei creste. La iluminare excesiva, fibrele circulare ale irisului micsoreaza pupila (mioza). Acest fenomen se numeste adaptare la lumina. Acomodarea ntr-un ochi normal, imaginea unor obiecte foarte ndepartate se formeaza pe retina. Daca obiectele sunt situate la o distanta mai mica de 6 m de ochi, imaginea lor s-ar forma n spatele retinei daca cristalinul nu s-ar bomba marindu-si convergenta. Pentru ca imaginea sa fie clara, ea trebuie sa se formeze pe retina. Aceasta se realizeaza astfel: cristalinul este nconjurat de un ligament circular, zonula lui Zinn, pe care se afla nserati muschii ciliari circulari si radiari. La contractia fibrelor circulare, zonula se relaxeaza si cristalinul iese de sub tensiune, bombndu-se sub efectul propriei elasticitati. Convergenta sa va creste si imaginea se formeaza mai aproape de centrul optic (mai n fata, deci pe retina). Invers, la contractia fibrelor radiare, zonula este din nou pusa sub tensiune, cristalinul se subtiaza si si micsoreaza convergenta. n acest fel se realizeaza acomodarea. Vederea clara se realizeaza ntre doua puncte: punctum proximum - ppsi punctum remotum -pr-. Pp - cel mai apropiat, vazut clar cu acomodare maxima. Pr - cel mai departat, vazut clar fara acomodare. La ochiul normal (emetrop) pp = 25 cm, pr . Defectele geometrice ale vederii (ametropiile) - defecte axiale (dimensiunile globului ocular)

- defecte de curbura (forma dioptrilor) - defecte de indice (indicii de refractie ai mediilor transparente) - defecte de elasticitate (proprietatile mecanice ale cristalinului) Miopia Miopia axiala - cea mai frecventa. Axul anteroposterior este mai lung, imaginea se formeaza naintea retinei. Pp si pr se afla mai aproape de ochi. Se corecteaza cu lentile divergente. Miopia de curbura - curbura cristalinului este mai mare, convergenta va fi marita (de obicei este legata de oboseala). Miopia de indice - creste indicele de refractie datorita cresterii concentratiei saline - n stari patologice. Hipermetropia Imaginea se formeaza n spatele retinei, pp se afla mai departe. Hipermetropia axiala - ax anteroposterior mai scurt. Hipermetropia de curbura - cristalin mai alungit. Cristalinul trebuie sa se bombeze n permanenta pentru a aduce imaginea pe retina. Corectarea se face cu lentile convergente. Presbiopia este o ametropie de elasticitate care apare, n general, dupa vrsta de 40 de ani. Bombarea se face mai dificil. Se folosesc lentile convergente pentru a vedea obiectele apropiate. Astigmatismul - ametropie de curbura. Razele de curbura ale dioptrilor nu sunt egale de la un meridian la altul al dioptrilor (mai ales pentru cornee). Forma dioptrilor nu mai este sferica. Corectarea se face cu ajutorul lentilelor cilindrice. Biofizica receptiei vizuale Structura retinei Dupa ce strabat mediile transparente ale ochiului, razele luminoase care provin de la diferitele obiecte ale mediului nconjurator cad pe retina, structura complexa avnd o suprafata de cca 2 cm 2 si grosimea de 350 m. Cele 5 tipuri de celule prezente n retina si dispuse n straturi succesive sunt: Celulele epiteliului pigmentar - alcatuiesc stratul distal format dintr-un singur sir de celule epiteliale. Contin un pigment - melanina- care absoarbe lumina (pentru a evita difuzia). Stratul urmator: cel al celulelor fotoreceptoare, celulele cu conuri si bastonase, care contin pigmentii fotosensibili. Celulele fotoreceptoare sunt orientate cu extremitatea fotosensibila nspre coroida, fiind partial ngropate n epiteliul pigmentar. Repartitia lor n retina nu este uniforma. n fovee se afla numai celule cu conuri, n timp ce densitatea celulelor cu bastonase creste nspre periferie. n fovee celulele sunt mai expuse luminii prin scaderea

densitatii straturilor anterioare. n pata oarba, pe unde ies fibrele nervului optic, celulele fotoreceptoare lipsesc complet. Urmeaza stratul de celule orizontale, care fac sinapsa cu celulele fotoreceptoare (6-50 celule fotoreceptoare). Celulele bipolare - alcatuind primul strat al neuronilor vizuali (de aceea retina poate fi considerata o portiune de creier periferic)(se mai numesc si neuroni bipolari) realizeaza legaturi ntre celulele receptoare si cele ganglionare. n zona foveala corespondenta este biunivoca. - fiecare con realizeaza legaturi sinaptice cu o bipolara si fiecare bipolara cu o ganglionara. Fiecare ganglionara primeste astfel informatii de la un singur con. Spre periferia foveei si n afara acesteia, mai multe celule receptoare realizeaza conexiuni sinaptice cu o bipolara si mai multe bipolare trimit informatii unei singure ganglionare. Celulele amacrine realizeaza conexiuni ntre neuronii bipolari, la fel cum celulele orizontale interconecteaza celulele fotoreceptoare. Sunt lipsite de axon si trimit informatii dinspre centru spre periferie. Ultimul strat - celulele ganglionare - fac sinapsa cu cele bipolare, iar axonii lor alcatuiesc nervul optic. Pata oarba (papila) - lipsita de celule fotoreceptoare- locul n care nervul optic se ndreapta spre corpii geniculati laterali, dupa ce strabate nvelisul globului ocular. Structura si functia celulelor fotoreceptoare Celulele fotoreceptoare realizeaza functia de de traducere a semnalului vizual radiatia electromagnetica din domeniul vizibil- n semnal electric . Celula cu bastonas este alcatuita din doua parti: segmentul extern (SEB), sub forma alungita, cilindrica, de bastonas, si segmentul intern(SIB). Segmentul extern este fotoreceptorul propriu-zis, cel intern are rol metabolic. Bastonasele asigura vederea scotopica (la lumina crepusculara) avnd o mare sensibilitate. SEB are o structura speciala, continnd un mare numar de discuri membranare (pna la 2000) suprapuse. Membrana discurilor este formata din subunitati membranare (cca 5 nm diametru) n centrul carora se gaseste pigmentul fotosensibil - rodopsina (10 7-108 molecule/bastonas). Rodopsina - proteina transmembranara care traverseaza membrana de 7 ori ( helixuri) este alcatuita din opsina (partea proteica) si cromoforul retinal (aldehida vitaminei A, partea prostetica). Membrana bastonasului contine numeroase canale de Na si Ca, astfel nct, la ntuneric, exista un influx pasiv de Na si Ca ( curent de ntuneric) (10-15% Ca). n ntuneric membrana este polarizata negativ (-20 - -40 mV). Ionii de Na intra n celulele fotoreceptoare prin canale, dar nu se acumuleaza deoarece sunt evacuati pe masura ce intra de catre pompele ionice din SIB. Ca este evacuat printr-un mecanism antiport 3Na/1Ca n SEB. Curentul de Na (Ca) reprezinta curentul de ntuneric.

n urma fotoexcitarii si activarii rodopsinei, se nchid canalele de Na (Ca), curentul de ntuneric dispare si membrana se hiperpolarizeaza. Potentialul celular poate ajunge la -80 mV, depinznd de intensitatea luminii. Variatia de potential declanseaza excitatia neuronilor bipolari, astfel nct potentialele de actiune aparute n acestia ajung n final la sinapsa cu neuronul ganglionar pe care-l excita. De la neuronul ganglionar vor porni trenuri de potentiale de actiune tot sau nimic care, pe calea nervului optic, ajung n corpii geniculati si apoi n scoarta cerebrala (scizura calcarina) unde produc senzatia vizuala. Bastonasele au o sensibilitate foarte mare: un singur foton poate duce la blocarea intrarii n celula a 10 6 sarcini pozitive - amplificare de putere. Fotonul este doar trigger (declansator), restul se datoreaza energiei proceselor metabolice. Ciclul biochimic al rodopsinei Cromoforul rodopsinei, retinalul, se afla la ntuneric n configuratia 11-cis. Prin fotoactivare, retinalul trece n 11-trans (all-trans) si se desprinde de opsina. Transformarea directa si cu transformarea inversa reprezinta ciclul Wald. In starea n care retinalul s-a desprins, rodopsina devine rodopsina activata R* si interactioneaza cutraductina T (macromolecula proteica membranara din clasa proteinelor G), care la rndul ei este activata. Traductina, care n stare neactivata are legata o molecula de guanozin difosfat (GDP), va forma un complex R*T-GDP care pierde GDP si leaga GTP (guanozin trifosfatul) devenind R*T-GTP. Acest complex este instabil si se descompune n R* si T-GTP. R* se combina din nou cu traductina neactivata etc.Se poate combina cu pna la 500 molecule de T. T-GTP traductina activata. Aceasta activeaza o molecula de fosfodiesteraza (PDE); se formeaza complexul PDE-T-GTP (fosfodiesteraza activata) care actioneaza asupra c-GMP (acid guanozin-monofosforic ciclic). c-GMP este transformat n acid guanozin-monofosforic 5'-GMP. Scaderea concentratiei de c-GMP provoaca nchiderea canalelor de Na si Ca (c-GMP le mentinea deschise). Fosfodiesteraza activata pierde un rest fosforic si devine PDE-TGDP care la rndul sau se descompune n T-GDP si PDE. Acestea din urma reintra n ciclurile biochimice respective. Astfel se pot distinge urmatoarele cicluri: ciclul Wald (R-R*), ciclul traductinei, ciclul PDE si ciclul c-GMP (cGMP este refacut sub avctiunea guanilat ciclazei). Prin aceste cicluri se produce o amplificare considerabila a semnalului. Astfel, o molecula de rodopsina activeaza 50 T/s si o traductina transforma 2000 - 4000 c-GMP. Ca rezultat final, se pot transforma cca 100000 c-GMP/s. Aceasta duce la nchiderea unui mare numar de canale de Na si Ca (mai ales Na); ionii de Na (Ca) se acumuleaza n exteriorul SEB si determina hiperpolarizarea membranei, proportional cu intensitatea stimulului luminos. Hiperpolarizarea se transmite si SIB. De la acesta semnalul va fi transmis celorlalte straturi de celule ale retinei (bipolare, ganglionare) si ajunge n final la fibrele nervului optic. Printr-o serie de alte procese biochimice este limitat mecanismul de amplificare si, la ntuneric, R* devine din nou inactiva R (rodopsin kinaza catalizeaza scaderea afinitatii R* pentru T, prin fosforilare). Celulele receptoare cu bastonas sunt responsabile de vederea scotopica, la luminozitate scazuta, fara vederea culorilor (alb-negru).

Celulele cu conuri - permit perceperea culorilor (vedere fotopica - diurna). Ele sunt activate n conditii de luminozitate accentuata - au un prag crescut de activare. Au forma de con , iar n loc de discuri au o membrana faldurata. Pigmentul fotosensibil al conurilor este iodopsina. S-au identificat trei tipuri de conuri, cu sensibilitate cromatica diferita si care contin trei tipuri de pigmenti iodopsinici: eritrolab ( -570 nm), clorolab ( -535 nm) sicianolab ( - 445 nm). Acestea sunt valorile n cazul retinei umane. Ele difera de la o specie la alta. Discromatopsiile Sunt alterari congenitale ale senzatiei cromatice. Acromatopsia - lipsa perceptiei culorilor (lipsa conurilor). Dicromazia perceperea a doua culori: protanopie lipseste rosul, deuteranopie - lipseste verdele, tritanopie - lipseste albastrul. Existenta celor trei tipuri de conuri vine n sprijinul teoriei tricromatice a vederii colorate (Young, Maxwell, Helmholtz) conform careia orice culoare se poate obtine prin combinarea a trei culori. Matematic: C = xR + yV + zA x, y, z - coeficienti cromatici (proportia fiecarei culori). Biopotentialele retinei Potentialul receptor initial - are o amplitudine proportionala cu intensitatea stimulului. Reflecta transferul de sarcina n moleculele de pigment fotosensibil. Depinde de pastrarea intacta a structurii discurilor (poate fi obtinut si n lipsa membranei bastonasului). Potentialul de receptor - potentialul celulelor fotoreceptoare, obtinut n urma hiperpolarizarii membranei. Depinde de intensitatea, iar n cazul conurilor si de frecventa radiatiei luminoase. Electroretinograma - potentialul ntregii retine. Raspunsul ON: a) celulele fotoreceptoare, b) celule bipolare si Mller, c) epiteliu pigmentar si celule fotoreceptoare. Raspunsul OFF: d) depinde de densitatea conurilor si bastonaselor.