Interjectia

Interjectia din gramatica limbii romane

Interjectia este partea de vorbire neflexibila cu intonatie specifica (exclamativa) care exprima:

stari fizice si psihice: bravo!, uf!, vai!, ah!,oh!; imita sunete sau zgomote din natura: poc!, cart!, chiau!, tiha!, fas; un indemn: hai!, cea!, mars!, zat; o adresare: hei!, mai!, bre!, iaca!, iata!, uite!.

Dupa structura interjectia poate fi:

simple: ah!, zau!, vai!, of!, oh! compuse: tic-tac!, lipa-lipa!, hei-rup!, cioca-boca!, hodoronc-tronc! Functiile sintactice ale interjectiei: - subiect: De-abia se mai aude de departe: cioc cioc cioc! (E. Garleanu) - predicat verbal: Hai si noi la craiul, draga (M. Eminescu) - nume predicativ: E vai de el! - atribut adjectival: Halal! - complement direct: De cate ori auzeau jart, auzeau si aoleo! (B.St. Delavrancea) - complement circumstantial de mod: Cotofenele s-au abatut pe varfurile copacilor, strigandu-se: caracara-ca! caracara-ca! (M. Sadoveanu)

Observatii cu privire la ortografia si punctuatia interjectiei.

Dupa interjectii se pune semnul exclamarii sau virgula, marcand astfel intonatia specifica (exclamativa). - Mai, vina mai aproape. Hai! vorbi gazda mea catre primar. (C. Hogas) Interjectiile compuse din elemente identice si sinonime sau din elemente care formeaza o unitate se scriu, de obicei, cu cratima : teleap-telea, tic-tac, hodoronc-tronc, hei-rup, lipa-lipa etc. Daca interjectia insoteste un substantiv in cazul vocativ, atunci se desparte intregul grup prin virgula: -Mai Zaharie, nu mai ai tu vreo posta de cele pe undeva? (I. Creanga) Interjectia ia urmata de un verb la imperativ sau conjunctiv nu se desparte de acesta prin nici un semn de punctuatie: Ia luati de ici oameni buni, oleaca de must nou (M. Sadoveanu)

Schimbarea valorii gramaticale

Morfologia Limbii Romane Schimbarea valorii gramaticale
Interjectia se transforma in substantiv prin articulare: Avea un of la inima. Hopul acesta este mai greu.

Valoarea expresiva a interjectiei

Interjectia este specifica stilului colocvial. Interjectiile apropiate ca sens de vocativ sau imperativ au topica libera si sunt folosite singure sau impreuna cu substantivul si verbul: * pentru a exprima o adresare: - Bre omule, intelege ca nu pot face nimic ! * pentru a formula un indemn, un sfat sau a da un ordin: Ia intreab-o bunaoara (M. Eminescu)

Mars de-aici! Unele dintre aceste interjectii (mai, bre) sunt folosite ca mijloc de marcare a vocativului: Mai baieti, sa ne apucam serios de munca! Dupa anumite interjectii pot aparea dative posesive : - Uite-ti caietul! - Na-ti paharul! - lata-ti colegul!

Morfologia Limbii Romane Model de analiza

Neghinita intelese si tusti in urechea stanga (B.St. Delavrancea)

Model de analiza

tasti = interjectie, simpla, predicativa, functie sintactica de predicat verbal. Pe urma, alta pasare a inganat incet: tic ! tic ! tic ! tic = interjectie, simpla, nepredicativa, functie sinatetica de complement direct. Alaturi se aude: cioc! cioc ! cioc! cioc = interjectie, simpla, nepredicativa, functie sintactica de subiect. El nu-si stapanea exclamatia: ha! ha! ha = interjectie, simpla, nepredicativa, functie sintactica de atribut