Sunteți pe pagina 1din 4

Transplantul de organe din punct de vedere ortodox

Suferinta este o realitate pe care nu o putem nega, nu o putem subaprecia si nici nu o putem inlatura suferinta este mai grea decat moartea fizica Biserica se roaga incat fiii ei sa aiba parte de "sfarsit crestinesc, fara durere, neinfruntat si in pace" crestinul trebuie sa aiba un comportament dinamic, compatimitor si participativ fata de aproapele, facand tot ce-i sta in putinta spre a usura suferinta celuilalt. Cauza suferintei: consecinta mortii duhovnicesti, a indepartarii de Dumnezeu, iar suferinta provocata de boala este preludiul mortii fizice. dupa modelul Mantuitorului Hristos, crestinului nu-i este ingaduit sa aiba o atitudine pasiva fata de boala si de suferinta Invierea si preaslavirea firii umane asumate de Ipostasul Cuvantului lui Dumnezeu, confirma posibilitatea curmarii suferintei si depasirea mortii fizice, drept consecinte ale inlaturarii mortii duhovnicesti, prin desavarsita comuniune cu Dumnezeu; fundamenteaza credinta si speranta crestinilor ca existenta omului nu se stinge prin suferinta si moarte, ci ca omul, trecand prin suferinta si moartea fizica, trece la viata cea fara de sfarsit unde va avea fericirea sa traiasca in comuniune cu Dumnezeu Biserica lupta impotriva pacatului si binecuvanteaza toate eforturile depuse de membrii ei, persoane individuale si institutii, in vederea inlaturarii raului si a tuturor formelor sale de manifestare in viata si in societatea umana. Biserica a binecuvantat si binecuvanteaza stradaniile medicilor Transplantul de tesuturi si de organe (Potrivit Legii nr. 2/8. 01.1998) este una din performantele practicii medicale, care transforma suferinta in nadejde prelungirii vietii. (Biserica binecuvanteaza transplantul atata vreme cat, prin transplant, se va reda viata normala unei persoane, fara insa a i-o ridica alteia) Viata este un dar al lui Dumnezeu. Crestinismul marturiseste si invata ca viata eterna a omului depinde de viata aproapelui calitatea vietii eterne depinde de cata viata, cu adevarat omeneasca, am pus in viata aproapelui Omul are cu atat mai indestulat viata, cu cat din dragoste fata de aproapele si de viata eterna a amandurora, investeste propria sa viata in viata aproapelui, dupa invatatura si modelul Mantuitorului nostru Iisus Hristos

Practica medicala a transplantului de tesuturi si de organe a adoptat respectarea unor principii generale: a. demnitatea persoanei (donor, receptor, medic), sa aiba scop terapeutic, sa fie in folosul aproapelui, sa respecte viata si chiar moartea persoanei umane b. sa respecte drepturile omului, dimensiunea duhovniceasca a existentei umane c. sa nu fie determinat de oportunisme politice sau economice, de curiozitati medicale, la moda in lumea noastra secularizata Medicul trebuie sa aiba constiinta ca este instrument si colaborator al lui Dumnezeu

Tipuri si forme de transplant Egitul antic: transplant de tesut epitelial aghiologia crestina, sfintii doctori fara de arginti, Cosma si Damian, in sec. al IVlea: transplantul de gamba unui suferind, prelevand gamba de la un om mort de patru zile 1954: primul transplant fiabil de rinichi; 1967: primul transplant de inima Ulterior, transplantul de: rinichi, ficat, pancreas, inima, plaman, inima-plaman (din 1981) tipurile de transplant - transplanturi de tesuturi: sange, vene, oase lungi, valve cardiace, cornee, maduva osoasa, piele; transplant de celule izolate, transplant de organe regenerabile (ficatul) si neregenerabile duble (rinichii), unice (inima, plaman, intestin subtire, pancreas) Din punct de vedere al donorului si al receptorului, transplantul poate fi: transplant ontoplast (transplant de tesut viu de la o parte la alta a aceluiasi organism); transplant homoplast (realizat prin transplant de tesuturi si organe de la un individ la altul apartinand aceleiasi specii - in cazul nostru, de la om la om); transplant heterolog (realizat prin transferul de tesuturi si organe de la un individ apartinand unei specii la un individ apartinand altei specii)

Dispozitii legislative privind transplantul de organe


1. 2. 3. 4.

5.

Carta Sociala Europeana si Codul European de Securitate Sociala. Codul de la Reykjavik, din 1975, precizeaza conditiile transfuziei de sange; Acordul nr. 84/1974 privind schimbarea testului de compatibilitate a tesuturilor; Recomandarea 78/29 si Recomandarea 79/5 in vederea transplanturilor, implanturilor si prelevarii de tesuturi si de organe de origine umana. Conventia asupra Bioeticii a Consiliului Europei din 19/11/1996 interzice comercializarea de organe si parti ale corpului uman. Pe baza acestor documente internationale si ale altora, Romania a elaborat si promulgat Legea nr. 2/8. 01. 1998 privind prelevarea si transplantul de tesuturi si organe umane. Legea nr. 2 din 1998 are cinci capitole si noua anexe. Ea va fi completata si modificata prin Legea nr. 39/21 ian. 2003 privind prevenirea si

combaterea criminalitatii organizate. Asadar, din 1998 Romania dispune de cadrul legal in care pot sa se realizeze prelevarea si transplantul organelor umane.

Principii fundamentale luate in considerare la realizarea transplantului


1.

2. 3. 4.

Principiul benefic, specific, de altfel, oricarui act terapeutic, care sa existe un echilibru intre avantajele, riscurile si dezavantajele unei anumite interventii terapeutice. Apararea vietii donatorului si a primitorului. Principiul nediscriminarii pacientilor. Respectul fata de libertatea si autonomia persoanei. Respectarea celor patru principii fundamentale este absolut necesara si concomitenta.

Persoanele implicate in realizarea transplantului


a. b.

Medicul si echipa de transplant. Donatorul

Din punct de vedere crestin moartea are doua acceptiuni: a) indepartarea omului de Dumnezeu prin pacat (moarte care poate fi temporara sau vesnica, in functie de gravitatea pacatului, de pocainta sau lipsa acesteia) b) moarte fizica concretizata prin despartirea sufletului de trup. Tot efortul crestin este acela de a scapa de moartea vesnica prin comuniunea dinamica cu Dumnezeu in Hristos, prin Duhul Sfant.

Din punct de vedere medical: a) moarte aparenta (functiile vitale sunt atat de mult slabite incat nu pot fi percepute decat cu aparate speciale); b) moarte clinica (functiile vitale au incetat fara sa se fi alterat inca structurile in mod ireversibil, de aceea este posibil ca aceste functii sa fie reactivate prin terapia intensiva si reanimare); c) moarte biologica se produce atunci cand organele vitale au intrat deja in proces de alterare, adica a inceput procesul de necrozare a tesuturilor; d) moarte cerebrala. (Mai multe detalii gsii n curs)

Cateva evaluari teologice Biserica binecuvanteaza orice practica medicala in vederea alinarii suferintei din lume Biserica previne insa pe toti sa inteleaga transplantul ca pe o practica medicala menita inlaturarii suferintei membrilor ei si nu ca pe una care sa alimenteze ideea autonomiei vietii fizice si a prelungirii acesteia, in detrimentul credintei in viata eterna,adevarata viata, neglijandu-se pregatirea pentru aceasta. Donatorul de organe trebuie sa implineasca gestul sau din dragoste fata de aproapele, de bunavoie, in urma unei informari corecte si a unui consimtamant liber si independent de orice influenta straina de constiinta sa Biserica se opune oricarei tranzactii cu organe umane si oricarei exploatari a starilor de criza si a vulnerabilitatilor potentialilor donatori Biserica nu poate fi de acord cu transplantul tesuturilor embrionare care comporta riscul afectarii sanatatii fatului si nici cu-utilizarea pentru transplant a organelor nounascutilor acefali sau hidrocefalici. Biserica respinge eventuala tendinta a unora de a deveni donatori de organe, cu conditia sa fie eutanasiati. Consimtamantul informat si lucid de a-si oferi un organ, in viata sau dupa moarte, pentru binele semenului suferind, din iubire fata de acesta si dezinteresat, precum si hotararea rudelor de a permite prelevarea de tesuturi sau organe in vederea transplantului de la trupurile decedate ale celor fata de care au drepturi legale, respectandu-se legea, sunt in acord cu morala crestina. Biserica binecuvanteaza persoanele care pot face asemenea sacrificii, dar in egala masura, intelege pe cei care nu pot face aceasta, respectand libertatea si decizia fiecarui om Biserica binecuvinteaza efortul medicilor pentru eforturile depuse in vederea reducerii suferintei din lume, si prin transplantul de organe, precum si jertfa celor dispusi sa le ofere Biserica nu poate incuraja negativismul nejustificat al altora. Daca viata aproapelui, cea fizica si cea duhovniceasca, este garantata, nici un sacrificiu nu este prea mare, cu conditia: sa nu ucizi un om spre a promite sau a da viata altuia