Ceata...nimic mai mult decat o patura. Un scut. Un scut ce protejeaza orasul.

Coboara seara usor peste blocuri si strazi si imbratiseaza tot, veghind protectoare peste sufletul orasului. Il imbraca si il ocroteste asa cum o mama isi ocroteste puiul. Pazeste orasul de intuneric si rau. Aduce liniste si pace si o imprastie peste tot. Doar cainii o mai risipesc pt o clipa gonind orice gand malefic. E rece- gheata- dar asa si trebuie. E o masca. O folosestea pt a se apara. Multi facem asa. Ne protejam de rau. Ttrebuie sa para imperturbabila si neschimbata. rea si chiar ucigasa. Nu intra in lupta cu ea decat daca ai ce iti trebuie. E necrutatoare. Nu o provoca. Iubeste orasul si are grija de el ca de propriul fiu, asa ca te previn: nu te aventura noaptea intr-un oras intunecat. Nu sunt fantome sau calareti fara cap, doar ceata, mama orasului.