Totul incepe cu o bataie de inima, cu niste zambete adresate tie chiar inainte de a le vedea.

O legatura de sange, un tata cu o fiica, un frate cu o sora, o mama cu copilul sau. Dragostea vine inaintea urii si loialitatea in fata tradarii, asa cum legaturile de sange pot fi de neclintit pe cat sunt de vesnice. Cand am fost la o rascruce de drumuri tatal meu mi-a spus : ia-te dupa intuitive. Intuitia, a spus el, intotdeauna lucreaza in interesul nostru. Este o voce care ne spune cine este prieten si cine este dusman. Dar adevarul este ca de prea multe ori suntem distrasi de frica, indoiala , sperante incapatanate care ne fac sa refuzam sa ascultam. Este sambata searastau in casa Si privesc picurii cum aluneca lent pe suprafata geamului. Par sa-mi vorbeasca, doar ca asa cum un mut incearca sa ne dezvaluie secretele asa arata si ele in aceste momente. Televizorul este pornit pe muzica , fredonand pe fundal piesa trupei Aoreo- Kill your Hero. Doamne cat obisnuiam sa iubesc piesa aia, acum insa forma doar niste versuri care imi trezeau amintiri. Inca nu sunt pregatita sa deschid acel sertar. Ca sa nu ma mai gandesc la asta mi-am luat geaca de pe scaun si cheile de pe masuta. - Unde te duci? ma intreaba mama din bucatarie. Ei bine asta era o intrebare buna, unde mergeam ? - Am nevoie de aer, merg sa ma plimb cu masina, ii spun eu.Si este Adevarul, merg sa ma plimb oriunde m-ar duce rotile. Cand am iesit de pe aleea casei i-am vazut. Toata lumea vorbeste despre ei ca s-au intors in oras. Alex, Marcus si Seb au plecat la facultate si toata lumea le duce dorul. M-au zarit si ei si mi-au zambit scurt. Plictisita de aceleasi decoruri am virat la dreapta si am dat sa ies din oras. In timp ce casele ramaneau in urma mea, am vazut locul. Era o alee care in dreapta avea bolovani, alea era insa imprejmuita de natura. Daca inaintai erai in stare sa vezi un rau. Din cate se vede la prima aruncatura de ochi aici se

fac sapaturi de nisip , balastru si lucruri din astea pentru diferite constructii, iar la intrarea pe alee spre locul ala era o bariera care parea mereu ca era lasata. Oricum am gasit locul asta vara trecuta cu prietena mea. A fost vara in care ne-am gandit sa incercam mai mult mersul pe bicicleta. Si am explorat orasul cu imprejurul si secretele sale. Am aflat unele lucruri care ar fi fost mai bine sa ramana special pentru stat. Fara sa realizez am tras pe dreapta, am scos umbrella si am trecut pe sub bariera.. Mi-am pornit lantern pe care o aveam mereu in masina pentru orice eventualitate si am pornit. Locul parea sinistru seara, pe cine pacalesc eu mi se parea asa ciudat fiindca nu am mai fost pe jos , doar cu bicicletele. Si ca sa ajungi la apa in acel loc frumos care se termina ca si varful Titaniculuitrebuia sa treci peste cateva damburi. Am trecut peste primele, Iar cand am ajuns la ultima am vazut pe cineva , care statea in sezut si arunca pietre in apa. Nu putea fi Lorenfiindca : 1) era baiat 100% si 2) ea nu ar veni aici singura noaptea. Si faza e ca nici eu nu fac lucruri de genul asta. Fiind mult prea infricosata de acel misterios am facut stanga-mprejur si am inceput sa merg spre masina. La inceput mergand rapid, dupa ce am coborat panta astfel ca persoana nu m-ar fi putut vedea daca s-ar uita, am inceput sa alerg. Am urcat in masina si m-am intors acasa, nervoasa pe tampenia mea (si oricum era destul de tarziu si eu mi-am lasat telefonul in camera). - Hey scumpo cum a fost plimbarea? Ma intreaba mama ducandu-se spre camera ei. -Bine m- am racorit putin mai mult, am mintit-o eu. -Esti in regula? Ma intrebat ea vizibil ingrijorata. -Da , da totul e in regulae stii tu :adrenalina. Stiam ca nu ma crezuse doar ca pur si simplu nu puteam sa ii spun ca am fost intr-un asemenea loc seara, ar fi crezut ca ceva nu merge bine si dupa aia ar fi trebuit sa ii explicmotivul starii mele. Pe care nici eu nu o intelegeam. Ajunsa in siguranta camerei mele am ales un film si l-am lasat sa-mi invadeze mintea. De obicei mergeama lasam asa absorbita de el incat toate

lucrurile vii si in nefiinta nu mai contau pentru mine. De data asta filmul nu mai avea stralucirea unei stele, nu presara praf magic cand te uitai la el. Nestiind ce sa fac si neavand somn am incercat sa descifrez mesajele secrete de la extraterestri de pe pereti, lucru care m-a adormit intr-un final. -Domnule, s-a pornit operatiunea de urgentatrebuie sa o capturam pe.Sara B.Boooom!!!... -Nuuuuu!!! La naiba am avut un cosmar,din nou.