Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1673 - d.

21 august 1723) a fost domn al Moldovei (martie - aprilie 1693 i 1710 - 1711), autor, crturar, compozitor, enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog, om politic i scriitor romn (moldovean). A fost primul romn ales membru al Academiei din Berlin n 1714. n opera lui Cantemir, influenat de umanismul Renaterii i de gndirea naintat din Rusia, s-au oglindit cele mai importante probleme ridicate de dezvoltarea social-istoric a Moldovei de la sfritul secolului al XVII-lea i nceputul secolului al XVIII-lea. Este considerat pn astzi unul dintre marii umaniti ai Europei. Istoria ieroglific, scris la Constantinopol n romn (1703 - 1705). Este considerat prima ncercare de roman politico-social. Cantemir satirizeaz lupta pentru domnie dintre partidele boiereti din rile romne. Aceast lupt alegoric se reflect printr-o disput filosofic ntre dou principii, simbolizate de Inorog i Corb. Lucrarea cuprinde cugetri, proverbe i versuri care reflect influena poeziei populare. Ideile filozofice si politice, extrase din realitatea istorica traita intens de fostul si viitorul domn al Moldovei, sunt prezentate sub forma literaralegorica in "Istoria ieroglifica". Lucrarea a avut ca scop sa realizeze un pamflet politic in care sa demate puternicele disensiuni dintre familiile boiereti aflate la putere in cele dou ari romnesti i rolul nefast jucat de Poarta Otomana in politica si in viaa Moldovei si Tarii Romnesti; toate acestea cu personaje luate din lumea fabulelor. Faima mondial a lui Cantemir se datoreaz realizarii lucrarii "Creterea i descreterea Porii Otomane" pentru subiectul ales, pentru tratarea inedita, pentru noutatea unor date cuprinse in carte; dar si datorit traducerii lucrrii in francez i engleza. Prin vasta opera pe care a creat-o, prin ideile progresiste si prin spiritul sau enciclopedic, Dimitrie Cantemir este una dintre personalitatile remarcabile ale culturii europene.

n evoluia literaturii romne opera principelui Dimitrie Cantemir reprezint un moment de cotitur prin care se schimb modelul narativ nonfictiv al cronicarilor cu proza artistic, act de percepie a lumii prin intermediul plsmuirii, creaiei.

La vrsta de numai 25 de ani, Dimitrie Cantemir i public la Iai prima sa lucrare, Divanul sau Glceava neleptului cu Lumea sau Giudeul Sufletului cu Trupul (1698, Iai; n limba romn i greac), carte ce ncearc s rezolve eterna disput dintre trup i suflet, patim i raiune, sfnt i profan.

"Divanul", ediia priceps, Iai, 1698, foaia de titlu

Dei inegal ca valoare, scrierea nu este lipsit de pitorescul cuvntului i strluciri stilistice: Vdz frumsele i podoaba ta /lume/, ca iarba i ca floarea ierbii; bunurile tale n mnule tlharilor i dintele moliilor; desftrile tale: pulbere i fum, carele cu mare grosime n aer s nal i, ndat rchirndu-s, ca cnd n-ar hi fost s fac.

ns virtuile literare se vor consolida n cea mai important oper literar a lui Dimitrie Cantemir Istoria ieroglific (terminat n 1705), adevrat Roman de Renard romnesc, cum o numete G. Clinescu. Din pcate, acest prim roman al literaturii noastre (nu vom intra in discuii de ordin genuistic) nu i-a lsat amprenta asupra istoriei literare romneti, cci pn pe la sfritul secolului al XIX-lea a fost departe de ochii cititorului (1883).

"Istoria ieroglific", manuscrisul original, foaia de titlu

Ca oper literar, Istoria ieroglific a cptat pondere, abia cnd exegeii au dat crezare ,,explicaiilor scriitorului (deceniul al aptelea al secolului XX), din prima adresare ctre cititor, Izvoditoriul cititorului, sntate, prin care Dimitrie Cantemir mrturisea c printre cele trei nu iuoare pricini care l-au fcut s scrie lucrarea ,,cea mai cu deadins pricin ieste c nu atta cursul istoriii n minte mi-au fost, pre ct spre deprinderea ritoriceasc nevoindu-m. O veritabil declaraie de scriitor, care nu se arat ndemnat att de evenimentele reale, ct de asiduitatea artistic.

Dei opera pornete de la realitatea istoric, graie transfigurrii artistice, ea se deplaseaz pe plan secund. Alegorismul devenind modalitatea prin intermediul creia se edific extravagante caractere caleidoscopice, iar simbolurile, tipajele tradiionale primesc o coloratur, o esen nou. Spre exemplu Leul i Vulturul din Istoria ieroglific, nume ,,traduse n Scara lui D. Cantemir drept ,,partea moldoveneasc i ,,partea munteneasc. Tradiional ambii snt simboluri ale autoritii, cu multiple semnificaii pozitive: for, regenerare, inut regal, privire ager, scruttoare, ns, n special, n cazul vulturului vom ntlni i o semnificaie negativ - trufia. Semnificaie pe care Dimitrie Cantemir o extinde i asupra Leului, reprezentndu-i pe ambii drept nite ngmfai: ,,Leul dar de pre pmnt [...] i Vulturul din vzduh [...] n sine i cu sine socotindu-s i pre amnuntul n sam lundu-s, dup a firii sale simire ae s cunoscur, precum mai tari, mai iui i mai putincioas dihanie dect dnii alta a fi s nu poat. Ambii sufer n opera principelui i de ,,boala lcomiei: ,,pofta lcomii i jelea mrimei numelui i a limei mprii ca cu o nepotolit i nestns de foc par i prjoliia (prin reprezentarea acestor doi ,,monarhi Cantemir i anticip pe regii din Cltoriile lui Gulliver de Jonathan Swift). Sau simbolul apeila D. Cantemir nu l vom gsi cu semnificaia pozitiv de elemnt ce nsufleete i fertilizeaz, ci sugernd scufundarea i decderea, scurgerea i dizolvarea materiei.

Istoria ieroglific este opera despre care se poate afirma c descoperirea esenelor, a mesajului deghizat n manier baroc, devine pentru cititor o adevrat aventur, cci att autorul ct i personajele au permanenta manie a refugiului n persuasiuni de ochiul zavistiii supt scutul umilinii aciundu-m, iretlicuri de aciune sau de text. i doar o cercetare meticuloas a textului descoper c aproape toate personajele operei oscileaz ntre dou sau mai multe euri. De exemplu oniromantul Hamelionul (Dimitrie Cantemir poate fi considerat primul scriitor care

introduce n literatura romn atmosfera oniric) s-ar prea Salamandr demonic, dar permanenta modulaie n gndire pre cale mrgnd, pre cum paii ae chitele i muta i precum piielea, ae gndurile i minte i vrsta i-i schimba i limbuia nemsurat l coboar la statutul de oprl bicisnic, marca existenei creia sunt o mpletire de sinoziti i incidente. Prinul Inorog, dei prezentat ca model al desvririi spirituale, sufer i el de un dualism antagonic, parvenit din existena a dou porniri, una de suprafa, explicabil i absolut fireasc, de aprare a drepturilor de motenitor, poziie de jertf i o alta esoteric, ngropat n cochilia ieroglific, de vntor Inorogul monarhiia pasirilor, iar Filul epitropiia Strutocamilii a rzsipi s nevoia . Gsim n Istoria ieroglific i structuri alegorice mai complexe, unele dintre ele demne de Divina Comedie a lui Dante Alighieri. Aa ar fi imaginea apocaliptic a cetii Epithimiei, adevrat Gomor infernal. Aflat n centrul unui peisaj feeric, dar paranormal-agresiv, Epithimia este locul scurgerii lutului galben, un trm al ororii ce trebuie parcurs de cei dornici de relevaia superioar. Grdina ei pare a fi o aluzie la strvechiul motiv biblic al mediului paradisiac, doar c feeria forat, dimensiunile bizare, idolatrizarea unui satrap (Pleonexia), solaritatea calp i atmosfera venit parc din paginile Infernului, trdeaz o creaie pseudosacral, opus celei demiurgice.

Opera literara
Opera literara a marelui carturar este constituita cu deosebire de Istoria ieroglifica. Ea a fost catalogata de unii cercetatori drept cel dintai roman romanesc de realitate istorica (N. Iorga). S-a afirmat chiar ca ar fi roman social-filosofic cu caracter patriotic, apropiindu-se de pamfletul politic. Fara indoiala ca Istoria ieroglifica este lucrare alegorica (un fel de fabula de vaste proportii) ce infatiseaza o intreaga epoca (inceputul secolului al XVIII-lea) sub semnul luptei dintre inorog sl corb, patrunzand de fapt epoca respectiva n toate sensurile sale. Semnele (hieroglifice) esentiale ale lui Cantemir sunt animale care simbolizeaza rivalitatea dintre familia Cantemirestilor i cea a lui Brancoveanu, cu prelungire catre expunerea relatiilor dintre doua tari - Moldova (Tara Patrupedelor) i Muntenia (Tara Pasarilor). Actiunea propriu-zisa a operei este relativ simpla: Corbul (Brancoveanu) vrea sa-si extinda influenta i asupra Moldovei i pune la cale urmarirea inorogului (D. Cantemir). Dupa cateva situatii aventuroase, inorogul este tradat de ai sai, este prins i inchis. Finalul va anunta eliberarea lui. Dar o asemenea actiune ii permite lui Cantemir sa patrunda realitatea politica a epocii i nu doar din Moldova i Muntenia (cu incrancenata lupta pentru putere, cu aplecarea spre umila conditie a poporului de muste sau albine cu prezentarea revoltei mustelor etc), ci i din Imperiul Otoman. Spre exemplu, prezinta o impozanta alegorie care vizeaza posibila descrestere a acestuia: un urias cazan care fierbe la flacarile revoltelor populare i care foarte curand ar putea da pe dinafara. Destul de greoaie la lectura, Istoria ieroglifica are n partea finala i un glosar (primul n literatura noastra), caci autorul a banuit greutatea intelegerii hieroglifelor sale i le-a dat explicatiile cuvenite. n literatura medievala se folosea frecvent ca procedeu literar prezentarea vietii omenesti sub forma de povestire din lumea animalelor. La Cantemir, fantasticul, alegoria au o aura de originalitate (in forma i n continut). Istoria ieroglifica apare ca un roman i un pamflet, n care naratiunea, fabula, basmul cu personaje se impletesc cu o profunzime de proverbe, versuri i cugetari orientale i clasice, chiar i populare romanesti. Opera, n complexitatea i originalitatea ei, e greu de clasificat ca gen literar.

Proza este ritmata, iar n unele parti povestirea este expusa prin versuri. Starile sufletesti ale Inorogului (Cantemir), intemnitat datorita uneltirilor dusmanilor sai, sunt exprimate prin comentarii elegiace ritmate, dupa cum revolta sa impotriva acestora imbraca violenta blestemului popular: Munti, crapati! Copaci, va despicati! Pieri, va faramati! Asupra lucrului ce s-au facut, planga piatra cu izvoara, muntii puhoaie pogoara. Lacasele inorogului, pasunele, gradinile, cerneasca-se, paleasca-se, vestejeascase, nu infloreasca, nu inverzeasca, nici odrasleasca i pe domnul lor cu jeale, prea stapanul lor negrele suspinand, tanguind, neincetat sa pomeneasca! Ochiuri de cucoara voi limpezi izvoara, a izvori va parasiti si-n amar sa primeniti! Cantemir primeneste astfel resursele folclorice pentru efectele emotionale i narative ale literaturii culte. Toate lucrarile lui D. Cantemir propun un stil erudit si, n general, retoric. Valoarea lor se impune de la nivel amplu documentar, prin idei progresiste, prin spirit enciclopedic. Umanismul lui Cantemir nu formeaza o particularitate a unui om izolat, care a vazut multe tari i a citit multe carti. Desigur ca ideile lui sociale i politice, ca i cele despre civilizatie intrec pe cele ale lui Miron Costin i ale stolnicului Cantacuzino, dar ele deriva din acelasi curent cultural care formeaza scoala umanista romaneasca. i Miron Costin i stolnicul incercasera, mai rezervati, o reforma a limbii literare, ifolosind exemplul limbilor clasice, i ei dezvaluisera cititorilor marea taina a originilor romane ale poporului i limbii romane. Miron Costin tradusese i scrisese versuri, incercase sa descrie frumusetile Moldovei, vazute de pe varful Ceahlaului. Asadar, Dimitrie Cantemir are locul sau n istoria culturii romneti . Nu este nevoie sa insistam asupra scrierilor care-l confirma pe Dimitrie Cantemir drept om al secolului al XVIII-lea. Acestea sunt scrieri cu caracter predominant istoric si politic, urmand, in mare, spiritul luminilor sau, mai bine zis, prefigurandu-l. De aceea Iorga poate spune despre el: il fut le precurseur de Montesquieu pour la theorie des revolutions d Empire ensuite si familiere au XVIII-ieme siecleA. Si aceasta intrun scop din ce in ce mai clar in mintea printului: pentru afirmarea cu o suta de ani inaintea enuntarii principiului nationalitatilor, a particularitatilor

unui popor de descendenta mixta, daco-romana, cu un profil general foarte interesant, cu o limba neo-latina, cu obiceiuri si traditii pitoresti etc. Stabilirea acestui profil in totalitatea elementelor lui, ca in Descriptio Moldaviae, inseamna argumentul unei prezente romanesti de netagaduit, a unor origini concepute prin trecerea in date istorice chiar a unui mit al intemeierii. Din mijlocul sud-estului de traditie ortodoxa si bizantina, Cantemir incepea edificarea unui pod spre Europa de sud si de apus, completand si mai ales finalizand ideea de romanitate emisa de predecesorii sai. Pilonii acestui pod ii constituie Hronicul vechimii romanomoldo-vlahilor. Pe de alta parte, Cantemir a incercat sa furnizeze si mijloace politicii sale si a scris pentru convingerea Occidentului Historia incrementorum atque decrementorum Aulae Othomanicae. Era inca un mod de a sugera prabusirea iminenta a imperiilor, prabusire de care se legau nadejdile tuturor popoarelor mici oprimate. Am pomenit mai sus mitul intemeierii adesea repetat de istoricul roman care recurgea la mituri ca un romantic indragostit de originile misterioase ale lucrurilor si urmarind integrarea lor organica intr-o viziune universala. Si din aceasta pricina, Cantemir adauga uneori istoriei noastre atat de ciudate fragmente care lipsesc in documente, dar pe care le pune la locul potrivit cu o intuitie adanca a adevarurilor integrate. E inca o proba a felurilor in care intelegea dezvoltarea ingemanata a istoriei si.spiritului, ca un initiat care a invatat sa foloseasca facultatea integratoare a spiritului, sa imbratiseze fenomenele in unitatea lor originara, de reconstituit din suma fragmentelor inteligibile. in orice caz, adaugand mitul la istorie, Cantemir a actionat, cum vor face si urmasii sai de geniu, Hasdeu si Eminescu, reunind intr-un fel simbolic dubla idee a originilor, atat dinspre latura istoric-culturala, cat si dinspre cea mitic-arhaica. Si prin aceasta iata-l si precursor al romanticilor! Dar, pe deasupra altei ipostaze a operei sale, numitorul comun care o unifica este limba ratiunii, instrument universal de comunicare in secolul luminilor, exprimand, in diversitate, unitatea funciara a acestui spirit atat de inzestrat.

Si ceea ce a izbutit astfel Cantemir si ceea ce intereseaza astazi poate mai mult decat talentul, eruditia, multilateralitatea sa uimitoare, este faptul de a fi intreprins cu toate mijloacele sa demonstreze spatiul sudest european (si mai cu seama tara sa de obarsie) ca parte integranta a Europei, fecundata de spiritul european si una din sursele acestui spirit insusi. (Zoe Dumitrescu Busulenga)