Codul Fiscal

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA
LEGE
Codul fiscal*
nr. 1163-XIII din 24.04.1997

(în vigoare 01.01.1998)
Republicat: Monitorul Oficial al R. Moldova, ediţie specială din 08.02.2007

Republicat: Monitorul Oficial al R. Moldova, ediţie specială din 25.03.2005
Republicat: Monitorul Oficial al R.Moldova nr.102-103 art.814 din 23.08.2001
Publicat: Monitorul Oficial al R.Moldova nr. 62 art. 522 din 18.09.1997
***
Actul urmează a fi modificat de: În vigoare
- Legea nr.115 din 15.08.2019 01.01.2020
Se modifică şi se completează art.20, 90/1, 295
- Legea nr.122 din 16.08.2019 01.01.2020
Se modifică şi se completează
- Legea nr.122 din 16.08.2019 01.01.2022
Se modifică art.226/6, 226/7
- Legea nr.119 din 04.09.2019 01.01.2020
Se modifică şi se completează art.103,104,123,124,125
Notă: Prin derogare de la prevederile art.7 alin.(11) al Codului fiscal, modificările şi/sau completările sunt
operate la data intrării în vigoare a legii de modificare şi/sau completare. În caz contrar, modificările şi/sau
completările sunt operate şi se pun în aplicare, peste 180 zile calendaristice de la data publicării legii de
modificare şi/sau completare în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
CUPRINS
TITLUL I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Relaţiile reglementate de prezentul cod
Articolul 2. Sistemul fiscal al Republicii Moldova
Articolul 3. Legislaţia fiscală
Articolul 4. Tratatele internaţionale
Articolul 5. Noţiuni generale
Articolul 6. Impozite şi taxe şi tipurile lor
Articolul 7. Stabilirea, modificarea şi anularea impozitelor şi taxelor de stat şi locale
Articolul 8. Drepturile şi obligaţiile contribuabilului
Articolul 9. Administrarea fiscală
Articolul 10. Activitatea organelor cu atribuţii de administrare fiscală
Articolul 11. Apărarea drepturilor şi intereselor contribuabilului
TITLUL II
IMPOZITUL PE VENIT
Capitolul 1
Articolul 12. Noţiuni
Articolul 121. Perioada fiscală privind impozitul pe venit
Articolul 13. Subiecţii impunerii
Articolul 14. Obiectul impunerii
Articolul 141. Norme speciale aplicabile rezidenţilor parcurilor pentru tehnologia informaţiei şi angajaţilor
acestora
Articolul 15. Cotele de impozit
Articolul 151. Modul de determinare a obligaţiilor fiscale
Articolul 152. Desemnarea procentuală
Articolul 16. Trecerea în cont a impozitelor
Articolul 17. Impozitarea venitului proprietarului decedat
Capitolul 2
COMPOZIŢIA VENITULUI
Articolul 18. Sursele de venit impozabile
Articolul 19. Facilităţi acordate de angajator
Articolul 20. Sursele de venit neimpozabile
Articolul 21. Reguli speciale referitoare la venit
Articolul 22. Nerecunoaşterea venitului în cazul pierderii forţate a proprietăţii
Capitolul 3
DEDUCERILE AFERENTE ACTIVITĂŢII DE ÎNTREPRINZĂTOR
Articolul 23. Regula generală
Articolul 24. Deducerea cheltuielilor aferente activităţii de întreprinzător
Articolul 25. Deducerea dobînzilor aferente creditelor şi împrumuturilor
Articolul 26. Abrogat
Articolul 261. Deducerea amortizării mijloacelor fixe
Articolul 271. Norme speciale aplicabile rezidenţilor parcurilor pentru tehnologia informaţiei pentru deducerea
cheltuielilor privind amortizarea şi reparaţia mijloacelor fixe
Articolul 28. Deducerea amortizării imobilizărilor necorporale
Articolul 29. Deducerea cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale irecuperabile
Articolul 30. Restricţiile privind deducerea impozitelor şi amenzilor
Articolul 31. Limitarea altor deduceri
Articolul 32. Reportarea pierderilor în viitor
Capitolul 4
SCUTIRI ŞI ALTE DEDUCERI
Articolul 33. Scutiri personale
Articolul 34. Scutiri acordate soţiei (soţului)
Articolul 35. Scutiri pentru persoanele întreţinute
Articolul 351. Restricţii privind aplicarea scutirilor
Articolul 36. Alte deduceri
Capitolul 5
CREŞTEREA ŞI PIERDEREA DE CAPITAL
Articolul 37. Subiecţii creşterii sau pierderii de capital
Articolul 38. Domeniul de aplicare
Articolul 39. Activele de capital
Articolul 40. Determinarea creşterii sau pierderii de capital
Articolul 41. Restricţiile privind deducerea pierderilor de capital
Articolul 42. Baza valorică a activelor de capital
Capitolul 6
REGULI DE EVIDENŢĂ
Articolul 44. Metodele de evidenţă şi aplicarea lor
Articolul 45. Metoda procentajului îndeplinit
Articolul 46. Regimul evidenţei stocurilor de mărfuri şi materiale
Articolul 47. Evidenţa venitului rezultat din proprietatea comună
Articolul 48. Evidenţa deducerilor recuperate
Capitolul 7
IMPOZITAREA UNOR CATEGORII DE CONTRIBUABILI
Articolul 49. Agenţii economici rezidenţi ai zonelor economice libere
Articolul 50. Activitatea de asigurare/reasigurare
Articolul 51. Autorităţile publice şi instituţiile publice scutite de impozit
Articolul 512. Administraţia zonei economice libere
Articolul 513. Instituţiile de învăţămînt publice şi private
Articolul 52. Organizaţiile necomerciale
Articolul 531. Întreprinderile create de societăţile orbilor, surzilor şi invalizilor
Articolul 532. Asociaţiile de economii şi împrumut
Articolul 533. Organizaţiile sindicale şi patronale
Articolul 54. Organizaţiile statelor străine, organizaţiile internaţionale şi personalul acestora
Capitolul 71
REGIMUL FISCAL AL AGENŢILOR ECONOMICI SUBIECŢI
AI SECTORULUI ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII
Articolul 541/1. Perioada fiscală
Articolul 543. Cota de impozit
Articolul 544. Modul de calculare, achitare şi declarare
Capitolul 72
REGIMUL FISCAL ÎN CAZUL APLICĂRII PERIOADEI FISCALE
DE TRANZIŢIE PRIVIND IMPOZITUL PE VENIT
Articolul 546. Perioada fiscală de tranziţie
Capitolul 8
REGIMUL FISCAL ÎN CAZUL ORGANIZĂRII, LICHIDĂRII ŞI
REORGANIZĂRII AGENŢILOR ECONOMICI
Articolul 55. Contribuţiile la capital
Articolul 56. Plăţile efectuate de agenţii economici
Articolul 57. Lichidarea agentului economic
Articolul 58. Reorganizarea agentului economic
Articolul 59. Regulile în cazul lichidării sau reorganizării agentului economic
Capitolul 9
REGULI CU PRIVIRE LA ORGANISMELE DE
PLASAMENT COLECTIV ÎN VALORI MOBILIARE
Articolul 63. Organismele de plasament colectiv în valori mobiliare
Capitolul 10
IMPOZITAREA FONDURILOR NESTATALE DE PENSII
Articolul 64. Fondurile nestatale de pensii
Articolul 66. Deducerea vărsămintelor
Articolul 67. Restricţiile privind deducerea vărsămintelor
Articolul 68. Impozitarea venitului fondului nestatal de pensii
Articolul 69. Fondul nestatal calificat de pensii instituit în străinătate
Capitolul 101
IMPOZITAREA PERSOANELOR CARE DESFĂŞOARĂ
ACTIVITATE PROFESIONALĂ ÎN SECTORUL JUSTIŢIEI
ŞI ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂŢII
Articolul 693. Deducerile aferente activităţii profesionale în sectorul justiţiei şi în domeniul sănătăţii
Capitolul 102
REGIMUL FISCAL AL PERSOANELOR FIZICE
CE DESFĂŞOARĂ ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE
Articolul 696. Sfera aplicării
Articolul 698. Metode de evidenţă şi aplicarea acestora
Articolul 699. Perioada fiscală
Articolul 6913. Evidenţa persoanelor fizice ce desfăşoară activităţi independente
Capitolul 11
IMPOZITAREA NEREZIDENŢILOR. PREVEDERI SPECIALE
PENTRU TRATATELE INTERNAŢIONALE
Articolul 70. Dispoziţii generale privind divizarea surselor de venit ale nerezidenţilor
Articolul 71. Venitul nerezidenţilor obţinut în Republica Moldova
Articolul 72. Venitul obţinut peste hotarele Republicii Moldova
Articolul 73. Reguli de impozitare a veniturilor nerezidenţilor care nu desfăşoară activitate în Republica
Moldova printr-o reprezentanţă permanentă
Articolul 74. Reguli de impozitare a veniturilor nerezidenţilor obţinute de la alte persoane rezidente
Articolul 75. Reguli de impozitare a nerezidenţilor care desfăşoară activitate în Republica Moldova printr-o
reprezentanţă permanentă
Articolul 76. Reguli pentru nerezidenţi care au reprezentanţă pe teritoriul Republicii Moldova
Articolul 77. Reguli pentru nerezidenţi care exercită activitate pe şantierul de construcţie
Articolul 78. Venitul persoanei fizice care încetează a mai fi rezidentă sau care obţine statut de rezident
Articolul 793. Prevederi speciale privind tratatele internaţionale
Capitolul 12
REGIMUL FISCAL PENTRU DIVIDENDE
Articolul 80. Impozitarea dividendelor
Articolul 801. Achitarea prealabilă a impozitului în cazul repartizării dividendelor
Capitolul 13
TRECEREA ÎN CONT A IMPOZITELOR
Articolul 81. Trecerea în cont a impozitelor calculate şi reţinute
Articolul 82. Trecerea în cont a impozitului achitat în străinătate
Capitolul 14
PREZENTAREA DECLARAŢIEI CU PRIVIRE LA IMPOZITUL PE VENIT.
UTILIZAREA CODULUI FISCAL
Articolul 83. Prezentarea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit
Articolul 84. Achitarea impozitului în rate
Articolul 85. Semnarea declaraţiilor şi altor documente
Articolul 86. Utilizarea codului fiscal
Articolul 87. Termenele, modul, forma şi locul achitării impozitului
Capitolul 15
REŢINEREA IMPOZITULUI LA SURSA DE PLATĂ
Articolul 88. Reţinerea impozitului din salariu
Articolul 881. Impozitarea plăţilor salariale ale angajaţilor din domeniul transportului rutier de persoane în
regim de taxi
Articolul 89. Reţinerea impozitului din dobînzi
Articolul 90. Reţinerile din alte plăţi efectuate în folosul rezidentului
Articolul 901. Reţinerea finală a impozitului din unele tipuri de venit
Articolul 91. Reţinerile din veniturile nerezidentului
Articolul 92. Achitarea impozitelor reţinute la sursa de plată şi prezentarea către Serviciul Fiscal de Stat şi
contribuabili a documentelor privind plăţile şi/sau impozitele, primele de asigurare obligatorie de asistenţă
medicală reţinute şi contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii calculate la sursa de plată
TITLUL III
TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ
Capitolul 1
Capitolul 2
SUBIECŢI ŞI OBIECTE IMPOZABILE
Articolul 94. Subiecţii impozabili
Articolul 95. Obiectele impozabile
Capitolul 3
MODUL DE CALCULARE ŞI ACHITARE A T.V.A.
Articolul 96. Cotele T.V.A.
Articolul 97. Valoarea impozabilă a livrării impozabile
Articolul 98. Ajustarea valorii impozabile a livrării impozabile
Articolul 99. Livrările efectuate la un preţ mai mic decît cel de piaţă, fără efectuarea plăţii, în contul retribuirii
muncii
Articolul 100. Valoarea impozabilă a mărfurilor importate
Articolul 101. Modul de calculare şi achitare a T.V.A.
Articolul 1011. Restituirea T.V.A. la investiţii (cheltuieli) capitale
Articolul 1013. Restituirea T.V.A. la investiţii (cheltuieli) capitale în autovehicule pentru transportul a
minimum 22 de persoane, cu excepţia şoferului
Articolul 102. Deducerea sumei T.V.A. pentru mărfurile, serviciile procurate
Capitolul 4
LIVRĂRILE SCUTITE DE T.V.A.
Articolul 103. Scutirea de T.V.A.
Capitolul 5
SCUTIREA DE T.V.A. CU DREPT DE DEDUCERE
Articolul 104. Livrările scutite de T.V.A. cu drept de deducere
Capitolul 6
LIVRĂRILE
Articolul 105. Livrările de mărfuri, servicii
Articolul 106. Livrările efectuate în cadrul realizării contractului de mandat
Articolul 107. Livrările efectuate în cadrul realizării contractului de comision şi contractului de administrare
fiduciară
Capitolul 7
TERMENELE OBLIGAŢIEI FISCALE
Articolul 108. Termenele obligaţiei fiscale
Articolul 109. Termenele obligaţiei fiscale în cazul importurilor
Capitolul 8
LOCUL LIVRĂRII
Articolul 110. Locul livrării mărfurilor
Articolul 111. Locul livrării serviciilor
Capitolul 9
ADMINISTRAREA T.V.A.
Articolul 112. Înregistrarea subiectului impozabil
Articolul 113. Anularea înregistrării
Articolul 114. Perioada fiscală privind T.V.A.
Articolul 115. Declararea T.V.A. şi achitarea ei
Articolul 116. Ajustarea sumei T.V.A. în cazul datoriilor compromise
Articolul 117. Factura fiscală
Articolul 1171. Cazuri speciale de eliberare a facturilor fiscale
Articolul 118. Evidenţa mărfurilor, serviciilor
Articolul 1181. Registrul general electronic al facturilor fiscale
Articolul 1182. Modul şi termenele de eliberare a formularelor de facturi fiscale, a seriei şi diapazonului de
numere
TITLUL IV
ACCIZELE
Capitolul 1
Capitolul 2
SUBIECŢII IMPUNERII, OBIECTELE IMPUNERII ŞI BAZA IMPOZABILĂ
Articolul 121. Obiectele impunerii şi baza impozabilă
Capitolul 3
COTELE ACCIZELOR, MODUL DE CALCULARE ŞI TERMENELE DE ACHITARE
Articolul 122. Cotele accizelor şi momentul impunerii accizelor
Articolul 123. Modul de calculare şi termenele de achitare a accizelor
Articolul 1231. Modul de calculare a accizelor la ţigarete
Articolul 1232. Cotele stabilite pentru tutunul prelucrat
Articolul 124. Înlesniri la plata accizelor
Articolul 125. Trecerea la cont şi restituirea accizelor achitate
Articolul 1251. Impozitarea stocului de mărfuri supuse accizelor
Capitolul 4
ÎNREGISTRAREA, ANULAREA ŞI SUSPENDAREA ÎNREGISTRĂRII SUBIECŢILOR
IMPUNERII. EVIDENŢA MĂRFURILOR SUPUSE ACCIZELOR CE SE
EXPEDIAZĂ (SE TRANSPORTĂ). DECLARAREA ACHITĂRII ACCIZELOR
Articolul 126. Înregistrarea subiecţilor impunerii
Articolul 1261. Anularea şi suspendarea înregistrării subiecţilor impunerii
Articolul 127. Evidenţa mărfurilor supuse accizelor ce se expediază (se transportă). Declararea achitării
accizelor
Capitolul 5
Abrogat
Anexa nr.1 Mărfurile supuse accizelor

Anexa nr.2 Cota accizului pentru mijloacele de transport
TITLUL V
ADMINISTRAREA FISCALĂ
Capitolul 1
Articolul 1291. Expedierea şi înmînarea actelor Serviciului Fiscal de Stat
Articolul 130. Raporturile reglementate
Articolul 131. Organele cu atribuţii de administrare fiscală
Capitolul 2
SERVICIUL FISCAL DE STAT
Articolul 132. Sarcina de bază a Serviciului Fiscal de Stat
Articolul 1321. Principiile generale de organizare a Serviciului Fiscal de Stat
Articolul 1322. Structura Serviciului Fiscal de Stat
Articolul 1323. Conducerea Serviciului Fiscal de Stat
Articolul 1324. Funcţiile de bază ale Serviciului Fiscal de Stat
Articolul 133. Atribuţiile Serviciului Fiscal de Stat
Articolul 134. Drepturile Serviciului Fiscal de Stat şi ale funcţionarilor fiscali
Articolul 136. Obligaţiile Serviciului Fiscal de Stat şi ale funcţionarilor fiscali
Articolul 1361. Soluţia fiscală individuală anticipată
Articolul 1371. Statutul juridic al funcţionarului fiscal cu statut special
Articolul 1372. Salarizarea
Articolul 1373. Gradele speciale ale funcţionarului fiscal cu statut special
Articolul 1374. Termenele de deţinere a gradelor speciale
Articolul 1375. Semnele specifice ale funcţionarului fiscal cu statut special
Articolul 1376. Garanţii sociale ale funcţionarului fiscal cu statut special
Articolul 1441. Eliberarea şi retragerea certificatului de înregistrare în calitate de centru de asistenţă tehnică
pentru maşinile de casă şi de control
Articolul 145. Ridicarea documentelor şi/sau a maşinilor de casă şi de control
Articolul 146. Postul fiscal
Articolul 147. Colaborarea Serviciului Fiscal de Stat cu autorităţile publice
Articolul 148. Selectarea, încadrarea şi concedierea funcţionarilor fiscali
Articolul 149. Gradele de calificare ale funcţionarilor fiscali
Articolul 151. Apărarea drepturilor şi intereselor funcţionarilor fiscali
Articolul 152. Asigurarea materială şi socială a funcţionarului fiscal
Articolul 153. Răspunderea funcţionarului fiscal. Dreptul de a contesta acţiunile lui
Capitolul 3
ALTE ORGANE CU ATRIBUŢII DE ADMINISTRARE FISCALĂ
Articolul 154. Atribuţiile şi drepturile organelor vamale
Articolul 155. Obligaţiile organelor vamale
Articolul 156. Atribuţiile serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale
Articolul 157. Drepturile serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale
Articolul 158. Obligaţiile serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale
Articolul 159. Actele serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale
Articolul 160. Organizarea şi funcţionarea serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale
Capitolul 4
EVIDENŢA CONTRIBUABILILOR
Articolul 161. Dispoziţii generale
Articolul 162. Atribuirea codului fiscal
Articolul 163. Locul, termenele şi modul de atribuire a codului fiscal
Articolul 164. Registrul fiscal de stat
Articolul 166. Aportul autorităţilor publice la evidenţa contribuabililor
Articolul 1661. Aportul Băncii Naţionale a Moldovei în evidenţa instituţiilor financiare licenţiate
Articolul 167. Obligaţiile în cazul deschiderii, modificării sau închiderii conturilor bancare
Articolul 168. Anularea codului fiscal
Capitolul 5
OBLIGAŢIA FISCALĂ
Articolul 169. Naşterea şi modificarea obligaţiei fiscale
Articolul 170. Modul de stingere a obligaţiei fiscale
Articolul 171. Stingerea obligaţiei fiscale prin achitare
Articolul 172. Stingerea obligaţiei fiscale, inclusiv a restanţelor, prin anulare
Articolul 173. Stingerea obligaţiei fiscale prin prescripţie
Articolul 174. Stingerea obligaţiei fiscale prin scădere
Articolul 1741. Stingerea simplificată a obligaţiei fiscale prin scădere
Articolul 175. Stingerea obligaţiei fiscale prin compensare
Articolul 176. Restituirea sumei plătite în plus şi a sumei care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituită
Articolul 177. Stingerea obligaţiei fiscale prin executare silită
Articolul 178. Data stingerii obligaţiei fiscale
Articolul 179. Succesiunea stingerii obligaţiilor fiscale
Articolul 180. Modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale
Capitolul 6
RESPONSABILITATEA DE STINGEREA OBLIGAŢIEI FISCALE
Articolul 181. Responsabilitatea persoanei cu funcţie de răspundere de stingerea obligaţiei fiscale a
contribuabilului
Articolul 182. Responsabilitatea persoanei cu funcţie de răspundere a contribuabilului obligat să reţină sau să
perceapă de la o altă persoană impozitele, taxele, majorările de întîrziere (penalităţile) şi/sau amenzile şi să le
verse la buget
Articolul 183. Responsabilitatea persoanei care dobîndeşte o proprietate de a stinge restanţa persoanei care îi
transmite proprietatea
Articolul 184. Responsabilitatea pentru obligaţiile fiscale ale persoanei în curs de lichidare
Articolul 185. Responsabilitatea pentru obligaţiile fiscale ale persoanei în cazul reorganizării ei
Articolul 186. Stingerea obligaţiilor fiscale ale persoanelor fizice decedate, declarate decedate sau dispărute
fără veste, ale persoanelor ocrotite
Capitolul 7
DAREA DE SEAMĂ FISCALĂ
Articolul 187. Prezentarea dării de seamă fiscale
Articolul 188. Darea de seamă fiscală corectată
Articolul 1881. Prezentarea dărilor de seamă fiscale şi termenul de plată a obligaţiilor fiscale în legătură cu
lichidarea agentului economic
Articolul 189. Calcularea impozitelor şi taxelor de către Serviciul Fiscal de Stat
Capitolul 8
EVIDENŢA OBIECTELOR IMPOZABILE ŞI A OBLIGAŢIILOR FISCALE
Articolul 190. Principiile generale de evidenţă a obiectelor impozabile şi a obligaţiilor fiscale
Articolul 191. Avizul de plată a obligaţiei fiscale
Articolul 192. Termenul de remitere a avizului de plată şi termenul de stingere a obligaţiei fiscale
Capitolul 9
EXECUTAREA SILITĂ A OBLIGAŢIEI FISCALE
Articolul 193. Condiţiile declanşării executării silite a obligaţiei fiscale
Articolul 194. Modalităţile de executare silită a obligaţiei fiscale
Articolul 195. Organele abilitate cu executarea silită a obligaţiei fiscale
Articolul 196. Regulile generale de executare silită a obligaţiei fiscale
Articolul 197. Încasarea de mijloace băneşti de pe conturile bancare ale contribuabilului
Articolul 198. Ridicarea de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar
Articolul 199. Reguli generale de sechestrare a bunurilor
Articolul 200. Sechestrarea bunurilor ca modalitate de asigurare a executării silite a obligaţiei fiscale
Articolul 201. Sechestrarea bunurilor contribuabilului care se află la alte persoane
Articolul 2011. Executarea silită a producţiei agricole nerecoltate (viitoare)
Articolul 202. Ridicarea sechestrului
Articolul 203. Comercializarea bunurilor sechestrate
Articolul 205. Urmărirea datoriei debitoare
Articolul 206. Imposibilitatea executării silite a obligaţiei fiscale
Articolul 207. Evidenţa acţiunilor de executare silită a obligaţiei fiscale
Capitolul 10
(Abrogat)
Capitolul 11
CONTROLUL FISCAL
Articolul 214. Principiile generale de efectuare a controlului fiscal
Articolul 215. Controlul fiscal la oficiul Serviciului Fiscal de Stat sau al altui organ cu atribuţii de administrare
fiscală
Articolul 216. Controlul fiscal la faţa locului
Articolul 217. Verificarea faptică
Articolul 218. Verificarea documentară
Articolul 219. Verificarea totală
Articolul 220. Verificarea parţială
Articolul 221. Verificarea tematică
Articolul 222. Verificarea operativă
Articolul 223. Verificarea prin contrapunere
Articolul 224. Cumpărătura de control
Articolul 2241. Controlul fiscal în legătură cu lichidarea agentului economic
Articolul 225. Metodele şi sursele indirecte de estimare a sumei obligaţiei fiscale
Articolul 2251. Particularităţile estimării obligaţiilor fiscale ca urmare a instituirii posturilor fiscale
Articolul 226. Citaţia la Serviciul Fiscal de Stat, inclusiv citaţia bancară, procedura de audiere
Capitolul 111
METODELE INDIRECTE DE ESTIMARE A VENITULUI
IMPOZABIL AL PERSOANELOR FIZICE
Articolul 2262. Termenul de prescripţie pentru determinarea venitului impozabil estimat
Articolul 2263. Subiecţii estimării prin metode indirecte
Articolul 2264. Obiectele estimării prin metode indirecte
Articolul 2265. Modalitatea impozitării
Articolul 2266. Metodele indirecte de estimare
Articolul 2267. Declararea disponibilului de mijloace băneşti
Articolul 2268. Metoda cheltuielilor
Articolul 2269. Metoda fluxului mijloacelor băneşti
Articolul 22610. Metoda proprietăţii
Articolul 22611. Surse indirecte de informaţii
Articolul 22612. Etapele aplicării metodelor indirecte de estimare
Articolul 22613. Analiza şi selectarea persoanelor fizice care urmează a fi supuse verificării
Articolul 22614. Verificarea fiscală prealabilă
Articolul 22615. Controlul fiscal
Articolul 22616. Mecanismul de declarare şi de asigurare a confidenţialităţii
Capitolul 12
ASIGURAREA STINGERII OBLIGAŢIEI FISCALE
Articolul 227. Măsurile de asigurare a stingerii obligaţiei fiscale
Articolul 2271. Stingerea obligaţiilor fiscale în cazul lichidării agentului economic
Articolul 228. Majorarea de întîrziere (penalitatea)
Articolul 229. Suspendarea operaţiunilor la conturile bancare
Articolul 230. Sechestrarea bunurilor
Capitolul 13
DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND RĂSPUNDEREA
PENTRU ÎNCĂLCĂRI FISCALE
Articolul 231. Noţiunea şi temeiurile tragerii la răspundere pentru încălcare fiscală
Articolul 232. Persoanele pasibile de răspundere pentru încălcare fiscală
Articolul 233. Condiţii generale de tragere la răspundere pentru încălcare fiscală
Articolul 234. Absolvirea de răspundere pentru încălcare fiscală
Articolul 235. Scopul şi forma sancţiunilor fiscale
Articolul 236. Amenda
Articolul 238. Regulile generale de aplicare a sancţiunii fiscale
Capitolul 14
PROCEDURA DE EXAMINARE A CAZURILOR DE ÎNCĂLCARE FISCALĂ
Articolul 239. Scopul procedurii de examinare a cazului de încălcare fiscală
Articolul 240. Circumstanţele care exclud procedura de examinare a cazului de încălcare fiscală
Articolul 241. Autoritatea abilitată să examineze cauzele privind încălcările fiscale
Articolul 242. Drepturile şi obligaţiile persoanei trase la răspundere pentru încălcare fiscală
Articolul 243. Participarea persoanei trase la răspundere pentru încălcare fiscală la examinarea cazului
Articolul 244. Reprezentantul şi confirmarea împuternicirilor lui
Articolul 245. Locul şi modul examinării cazului de încălcare fiscală
Articolul 246. Termenele de examinare a cazului de încălcare fiscală
Articolul 247. Clarificarea circumstanţelor cazului de încălcare fiscală
Articolul 248. Decizia asupra cazului de încălcare fiscală
Articolul 249. Tipurile de decizii
Articolul 250. Pronunţarea deciziei asupra cazului de încălcare fiscală şi înmînarea unui exemplar al deciziei
Articolul 251. Propunerile de lichidare a cauzelor şi condiţiilor săvîrşirii încălcării fiscale
Articolul 252. Executarea deciziei asupra cazului de încălcare fiscală
Capitolul 15
TIPURILE DE ÎNCĂLCĂRI FISCALE ŞI RĂSPUNDEREA PENTRU ELE
Articolul 253. Împiedicarea activităţii Serviciului Fiscal de Stat
Articolul 254. Neutilizarea echipamentelor de casă şi de control
Articolul 2541. Nerespectarea reglementărilor din domeniul transporturilor auto de călători. Neeliberarea
biletelor de călătorie
Articolul 255. Neprezentarea informaţiei despre sediu
Articolul 256. Nerespectarea regulilor de evidenţă a contribuabililor
Articolul 257. Încălcarea regulilor de ţinere a contabilităţii şi a evidenţei în scopuri fiscale
Articolul 2571. Neeliberarea facturii fiscale în cazul bunurilor gajate
Articolul 259. Încălcarea de către instituţiile financiare sucursalele sau filialele acestora) şi alţi prestatori de
servicii de plată a modului de decontare
Articolul 260. Nerespectarea modului de întocmire, de prezentare a dării de seamă fiscale şi a facturii fiscale,
precum şi neînregistrarea facturii fiscale în Registrul general electronic al facturilor fiscale
Articolul 2601. Încălcarea modului de prezentare de către contribuabil a documentelor privind plăţile şi/sau
impozitele reţinute
Articolul 2602. Încălcarea modului de prezentare de către rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei a
datelor ce ţin de efectuarea plăţilor salariale
Articolul 261. Încălcarea regulilor de calculare şi de plată a impozitelor şi taxelor
Articolul 262. Lipsa “Timbrelor de acciz”
Articolul 2621. Nerespectarea regulilor de comercializare a ţigaretelor
Articolul 263. Nerespectarea regulilor de executare silită a obligaţiei fiscale
Articolul 2631. Ruperea sau deteriorarea sigiliului
Articolul 2632. Încălcarea obligaţiei de transferare a plăţilor încasate de către executorii judecătoreşti
Capitolul 16
TERMENELE DE PRESCRIPŢIE
Articolul 264. Termenul de prescripţie pentru determinarea obligaţiilor fiscale
Articolul 265. Termenul de prescripţie pentru stingerea obligaţiei fiscale
Articolul 266. Termenul de prescripţie pentru compensarea ori restituirea sumelor plătite în plus sau a sumelor
care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituite
Capitolul 17
CONTESTAŢIILE
Articolul 267. Dreptul de a contesta decizia Serviciului Fiscal de Stat sau acţiunea funcţionarului fiscal
Articolul 268. Termenul de depunere a contestaţiei
Articolul 269. Depunerea contestaţiei
Articolul 270. Examinarea contestaţiei
Articolul 271. Decizia emisă pe marginea contestaţiei
Articolul 272. Executarea deciziei emise pe marginea contestaţiei
Articolul 273. Contestarea deciziilor şi acţiunilor privind executarea silită a obligaţiei fiscale
Articolul 274. Contestarea în instanţă judecătorească a deciziei Serviciului Fiscal de Stat şi a acţiunilor
funcţionarilor fiscali
Articolul 2741.Examinarea contestaţiilor în cadrul Consiliului de soluţionare a disputelor
Capitolul 18
ACTELE NORMATIVE
Articolul 275. Actele normative ale Serviciului Fiscal de Stat
TITLUL VI
IMPOZITUL PE BUNURILE IMOBILIARE
Capitolul 1
Capitolul 2
SUBIECŢII IMPUNERII, OBIECTELE IMPUNERII ŞI
BAZA IMPOZABILĂ A BUNURILOR IMOBILIARE
Articolul 278. Obiectele impunerii şi baza impozabilă a bunurilor imobiliare
Capitolul 3
EVALUAREA ŞI REEVALUAREA BUNURILOR
IMOBILIARE ÎN SCOPUL IMPOZITĂRII
Articolul 279. Evaluarea şi reevaluarea bunurilor imobiliare
Capitolul 4
COTELE, MODUL DE CALCULARE ŞI TERMENELE DE ACHITARE
A IMPOZITULUI PE BUNURILE IMOBILIARE
Articolul 280. Cotele impozitului
Articolul 280 . Perioada fiscală
1
Articolul 281. Calcularea impozitului

Articolul 2811. Termenele de prezentare a calculului impozitului
Articolul 282. Termenele achitării impozitului
Articolul 2821. Norme speciale privind calcularea şi achitarea impozitului pe bunurile imobiliare de către
rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei
Capitolul 5
ÎNLESNIRI LA PLATA IMPOZITULUI PE BUNURILE IMOBILIARE
Articolul 283. Scutirea de impozit
Articolul 284. Scutirea de impozit acordată de autorităţile administraţiei publice locale
Capitolul 6
ADMINISTRAREA IMPOZITULUI PE BUNURILE IMOBILIARE
Articolul 285. Furnizarea informaţiei
Articolul 286. Avizul de plată a impozitului
Articolul 287. Ţinerea cadastrului fiscal
Anexă. Valoarea (costul) bunurilor imobiliare cu destinaţie locativă (apartamente şi case de locuit individuale,
terenuri aferente acestor bunuri) din municipii, inclusiv din localităţile aflate în componenţa acestora, din oraşe
şi sate (comune), valoare (cost) în limitele căreia se acordă scutire la plata impozitului pe bunurile imobiliare
conform art.283 alin.(21)
TITLUL VI1
IMPOZITUL PE AVERE
Capitolul 1
Capitolul 2
SUBIECŢII IMPUNERII ŞI OBIECTUL IMPUNERII.
BAZA IMPOZABILĂ
Articolul 2873. Obiect al impunerii şi baza impozabilă
Articolul 2874. Cota impunerii
Articolul 2876. Calcularea impozitului pe avere şi avizele de plată
Articolul 2877. Achitarea impozitului
TITLUL VII
TAXELE LOCALE
Capitolul 1
Articolul 289. Relaţiile reglementate de prezentul titlu
Capitolul 2
Capitolul 3
COTELE, MODUL DE CALCUL ŞI DE PLATĂ A TAXELOR LOCALE
Articolul 292. Cotele şi termenele de plată a taxelor locale
Articolul 293. Modul de calculare
Articolul 294. Plata taxelor locale
Articolul 2941. Norme speciale privind calcularea şi achitarea taxelor locale de către rezidenţii parcurilor pentru
tehnologia informaţiei
Capitolul 4
ÎNLESNIRI LA PLATA TAXELOR LOCALE
Articolul 295. Scutirea de taxe
Articolul 296. Scutirea de taxe locale şi înlesnirile acordate de autoritatea administraţiei publice locale
Capitolul 5
ADMINISTRAREA TAXELOR LOCALE
Articolul 297. Atribuţiile autorităţii administraţiei publice locale
Articolul 298. Responsabilitatea
Anexă. Taxele locale, termenele lor de plată şi de prezentare a dărilor de seamă fiscale
TITLUL VIII
TAXELE PENTRU RESURSELE NATURALE
Capitolul 1
Articolul 301. Termenele de achitare şi prezentare a dărilor de seamă
Capitolul 2
TAXA PENTRU APĂ
Articolul 304. Cotele impunerii
Articolul 305. Modul de calculare a taxei
Articolul 306. Înlesniri fiscale
Capitolul 3
TAXA PENTRU EFECTUAREA PROSPECŢIUNILOR GEOLOGICE
Articolul 310. Modul de calculare şi achitare a taxei
Capitolul 4
TAXA PENTRU EFECTUAREA EXPLORĂRILOR GEOLOGICE
Capitolul 5
TAXA PENTRU EXTRAGEREA MINERALELOR UTILE
Articolul 319. Înlesniri
Capitolul 6
TAXA PENTRU FOLOSIREA SPAŢIILOR SUBTERANE ÎN SCOPUL
CONSTRUCŢIEI OBIECTIVELOR SUBTERANE, ALTELE DECÎT
CELE DESTINATE EXTRACŢIEI MINERALELOR UTILE
Capitolul 7
TAXA PENTRU EXPLOATAREA CONSTRUCŢIILOR SUBTERANE ÎN SCOPUL
DESFĂŞURĂRII ACTIVITĂŢII DE ÎNTREPRINZĂTOR, ALTELE
DECÎT CELE DESTINATE EXTRACŢIEI MINERALELOR UTILE
Capitolul 8
TAXA PENTRU LEMNUL ELIBERAT PE PICIOR
Articolul 333. Modul de calculare şi de achitare a taxei
Anexa nr.1 Cotele taxei pentru apă
Anexa nr.2 Cotele taxelor pentru extragerea mineralelor utile
Anexa nr.3 Cotele taxelor pentru lemnul eliberat pe picior
TITLUL IX
TAXELE RUTIERE
Capitolul 1
Articolul 335. Sistemul taxelor rutiere
Capitolul 2
TAXA PENTRU FOLOSIREA DRUMURILOR DE CĂTRE
AUTOVEHICULELE ÎNMATRICULATE
ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Articolul 340. Perioada fiscală şi termenele de achitare a taxei
Articolul 342. Darea de seamă privind achitarea taxei
Articolul 3421. Norme speciale privind calcularea şi achitarea taxei de către rezidenţii parcurilor pentru
Capitolul 3
TAXA PENTRU FOLOSIREA DRUMURILOR REPUBLICII MOLDOVA
DE CĂTRE AUTOVEHICULELE NEÎNMATRICULATE
ÎN REPUBLICA MOLDOVA (VINIETA)
Articolul 3471. Perioada şi termenele de valabilitate
Capitolul 31
(Abrogat)
Capitolul 4
TAXA PENTRU FOLOSIREA DRUMURILOR DE CĂTRE AUTOVEHICULE
A CĂROR MASĂ TOTALĂ, SARCINĂ MASICĂ PE AXĂ SAU ALE
CĂROR DIMENSIUNI DEPĂŞESC LIMITELE ADMISE
Articolul 352. Modul de calculare şi de achitare a taxei, de prezentare a dărilor de seamă
Capitolul 5
TAXA PENTRU FOLOSIREA ZONEI DRUMULUI PUBLIC ŞI/SAU
ZONELE DE PROTECŢIE A ACESTUIA DIN AFARA PERIMETRULUI
LOCALITĂŢILOR PENTRU EFECTUAREA LUCRĂRILOR
DE CONSTRUCŢIE ŞI MONTAJ
Capitolul 6
LOCALITĂŢILOR PENTRU AMPLASAREA
PUBLICITĂŢII EXTERIOARE
Capitolul 7
LOCALITĂŢILOR PENTRU AMPLASAREA OBIECTIVELOR
DE PRESTARE A SERVICIILOR RUTIERE
Anexa nr.1 Taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova
Anexa nr.2 Taxa pentru folosirea drumurilor Republicii Moldova de către autovehiculele neînmatriculate în
Republica Moldova (vinieta)
Anexa nr.21 Abrogată
Anexa nr.3 Taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate şi neînmatriculate în
Republica Moldova a căror masă totală, sarcină masică pe axă sau ale căror dimensiuni depăşesc limitele
admise
Anexa nr.4 Abrogată
Anexa nr.5 Taxa pentru folosirea zonei drumului public şi/sau zonele de protecţie a acestuia din afara
perimetrului localităţilor pentru efectuarea lucrărilor de construcţie şi montaj
Anexa nr.6 Taxa pentru folosirea zonei drumului public şi/sau zonelor de protecţie ale acestuia din afara
perimetrului localităţilor pentru amplasarea publicităţii exterioare şi taxa pentru folosirea zonei drumului public
şi/sau zonelor de protecţie ale acestuia din afara perimetrului localităţilor pentru amplasarea obiectivelor de
prestare a serviciilor rutiere
TITLUL X
ALTE REGIMURI FISCALE
Capitolul 1
REGIMUL FISCAL AL REZIDENŢILOR PARCURILOR
PENTRU TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI

Articolul 370. Cota impozitului
Articolul 372. Componenţa impozitului unic
Articolul 373. Calculul, raportarea şi achitarea impozitului unic
Articolul 374. Prezentarea altor informaţii aferente impozitului unic
Articolul 375. Tranziţia de la regimul standard de impozitare la cel special de impozitare
Articolul 376. Norme speciale privind impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător
Articolul 377. Norme speciale privind impozitul pe venit din salariu
Articolul 378. Consecinţele nerespectării regimului special de impozitare
Articolul 379. Organul abilitat cu atribuţii de administrare a impozitului unic
Notă: În cuprinsul codului, cuvintele “buget al unităţilor administrativ-teritoriale”, la orice formă gramaticală, se substituie cu
cuvintele “buget local” la forma gramaticală corespunzătoare conform Legii nr.172 din 27.07.2018, în vigoare 24.08.2018
Notă: În textul codului , sintagmele “Ministerul Sănătăţii” şi “Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei”, la orice formă
gramaticală, se substituie cu sintagma “Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale” la forma gramaticală
corespunzătoare, sintagma “Ministerul Agriculturii şi Industriei Alimentare” – cu sintagma “Ministerul Agriculturii, Dezvoltării
Regionale şi Mediului”, iar sintagma “Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii Drumurilor” – cu sintagma “Ministerul
Economiei şi Infrastructurii” conform Legii nr.79 din 24.05.2018, în vigoare 15.06.2018
Notă: În textul codului, cuvîntul “uzură”, la orice formă gramaticală, se substituie cu cuvîntul “amortizare” la forma gramaticală
corespunzătoare, cu excepţia cazurilor în care prezenta lege prevede altfel conform Legii nr.288 din 15.12.2017, în vigoare
01.01.2018
Notă: În textul codului, sintagma “organ cadastral”, la orice formă gramaticală, se substituie cu sintagma “organ cadastral teritorial”
conform Legii nr.80 din 05.05.2017, în vigoare 26.05.2017
Notă: În textul codului, sintagmele “Inspectoratul Fiscal Principal de Stat de pe lîngă Ministerul Finanţelor”, “Inspectoratul Fiscal
Principal de Stat”, “inspectorat fiscal de stat teritorial”, “inspectorat fiscal de stat specializat”, “organ fiscal teritorial”, “organ
fiscal”, se substituie cu cuvintele “Serviciul Fiscal de Stat” conform Legii nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017
Notă: În textul codului, cuvîntul “patron” se substituie cu cuvîntul “angajator” conform Legii nr.138 din 17.06.2016, în vigoare
01.07.2016
Notă: În textul codului cuvintele “hîrtii de valoare” se înlocuiesc cu cuvintele “valori mobiliare” conform Legii nr.231-XVI din
02.11.2007, în vigoare 23.11.2007
Parlamentul adoptă prezentul cod.
TITLUL I
Articolul 1. Relaţiile reglementate de prezentul cod
(1) Prin prezentul cod se stabilesc principiile generale ale impozitării în Republica Moldova, statutul juridic al contribuabililor, al
Serviciului Fiscal de Stat şi al altor participanţi la relaţiile reglementate de legislaţia fiscală, principiile de determinare a obiectului impunerii,
principiile evidenţei veniturilor şi cheltuielilor deduse, modul şi condiţiile de tragere la răspundere pentru încălcarea legislaţiei fiscale,
precum şi modul de contestare a acţiunilor Serviciului Fiscal de Stat şi ale persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora.
(2) Prezentul cod reglementează relaţiile ce ţin de executarea obligaţiilor fiscale în ce priveşte impozitele şi taxele de stat, stabilind,
de asemenea, principiile generale de determinare şi percepere a impozitelor şi taxelor locale.
[Alin.(2) art.1 modificat prin Legea nr.267 din 01.11.2013, în vigoare 01.01.2014 - pentru raioanele Basarabeasca, Ocniţa, Rîşcani şi
municipiul Chişinău, pentru toate raioanele şi pentru municipiul Bălţi şi UTA Găgăuzia, în vigoare 01.01.2015]
(3) Noţiunile şi prevederile prezentului cod se aplică în exclusivitate în limitele relaţiilor fiscale şi ale altor relaţii legate de acestea.
[Art.1 modificat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]
Articolul 2. Sistemul fiscal al Republicii Moldova

Sistemul fiscal al Republicii Moldova reprezintă totalitatea impozitelor şi taxelor, a principiilor, formelor şi metodelor de stabilire,
modificare şi anulare a acestora, prevăzute de prezentul cod, precum şi totalitatea măsurilor ce asigură achitarea lor.
Articolul 3. Legislaţia fiscală

(1) Legislaţia fiscală se compune din prezentul cod şi din alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta.
(2) Actele normative adoptate de către Guvern, Ministerul Finanţelor, Serviciul Fiscal de Stat şi Serviciul Vamal de pe lîngă
Ministerul Finanţelor, de alte autorităţi de specialitate ale administraţiei publice centrale, precum şi de către autorităţile administraţiei publice
locale, în temeiul şi pentru executarea prezentului cod, nu trebuie să contravină prevederilor lui sau să depăşească limitele acestuia.
(3) În cazul apariţiei unor discrepanţe între actele normative indicate la alin.(2) şi prevederile prezentului cod, se aplică prevederile
codului.
(31) La elaborarea proiectelor de acte legislative şi normative din domeniul fiscal, care reglementează activitatea de întreprinzător,
Guvernul întocmeşte actul de analiză a impactului de reglementare. În cazul iniţiativelor legislative înaintate de către deputaţi, actul de
analiză a impactului de reglementare va fi întocmit de Guvern în procesul de avizare, conform unei metodologii aprobate de acesta.
(4) Impozitarea se efectuează în baza prezentului cod şi a altor acte normative adoptate în conformitate cu acesta, publicate în
mod oficial, şi care sînt în vigoare pe perioada stabilită pentru achitarea impozitelor şi taxelor.
(41) Procedura fiscală se aplică în timpul şi la locul aplicării, dacă legea nu prevede altfel.
(5) Interpretarea (explicarea) prevederilor prezentului cod şi a altor acte normative adoptate în conformitate cu acesta este de
competenţa autorităţii care le-a adoptat dacă actul respectiv nu prevede altfel. Orice interpretare (explicare) urmează a fi publicată în mod
oficial.
[Art.3 completat prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]
Articolul 4. Tratatele internaţionale

(1) Dacă un tratat internaţional care reglementează impozitarea sau include norme care reglementează impozitarea, la care
Republica Moldova este parte, stipulează alte reguli şi prevederi decît cele prevăzute de legislaţia fiscală, se aplică regulile şi prevederile
tratatului internaţional.
(2) Prevederile alin.(1) nu se aplică în cazurile cînd rezidentul statului cu care a fost încheiat tratatul internaţional este folosit pentru
obţinerea facilităţilor fiscale de către o altă persoană care nu este rezidentă a statului cu care a fost încheiat tratatul internaţional şi care
nu are dreptul la facilităţi fiscale.
(3) Normele şi procedurile potrivit cărora Republica Moldova oferă/recepţionează asistenţă administrativă reciprocă în materie
fiscală conform tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte se aprobă de Guvern.

Următoarele noţiuni se aplică în scopul impozitării, fără modificarea statutului juridic al persoanelor juridice şi fizice prevăzut de
legislaţia în vigoare:
1) Persoană – orice persoană fizică sau juridică.
2) Contribuabil, subiect al impunerii – persoană care, conform legislaţiei fiscale, este obligată să calculeze şi/sau să achite la buget
orice impozite şi taxe, penalităţile şi amenzile respective; persoană care, conform legislaţiei fiscale, este obligată să reţină sau să perceapă
de la altă persoană şi să achite la buget plăţile indicate.
3) Persoană fizică:
a) cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin, apatrid;
b) forma organizatorică cu statut de persoană fizică, potrivit legislaţiei, inclusiv întreprinzătorul individual, gospodăria ţărănească
(de fermier), dacă prezentul cod nu prevede altfel.
4) Persoană juridică – orice societate comercială, cooperativă, întreprindere, instituţie, fundaţie, asociaţie, inclusiv creată cu
participarea unei persoane străine, şi alte organizaţii, cu excepţia subdiviziunilor organizaţiilor nominalizate ce nu dispun de patrimoniu
autonom şi a formelor organizatorice cu statut de persoană fizică, potrivit legislaţiei.
5) Rezident:
a) orice persoană fizică care corespunde uneia din cerinţele de mai jos:
i) are domiciliu permanent în Republica Moldova, inclusiv:
- se află la tratament sau la odihnă, sau la învăţătură, sau în deplasare peste hotare;
- este persoană cu funcţii de răspundere a Republicii Moldova, aflată în exerciţiul funcţiunii peste hotare;
ii) se află în Republica Moldova cel puţin 183 de zile pe parcursul anului fiscal;
b) orice persoană juridică sau formă organizatorică cu statut de persoană fizică a cărei activitate este organizată sau gestionată
în Republica Moldova ori al cărei loc de bază de desfăşurare a activităţii este Republica Moldova.
6) Nerezident:
a) orice persoană fizică care nu este rezident în conformitate cu pct.5) lit.a) ori, deşi corespunde cerinţelor pct.5) lit.a), se află în
Republica Moldova:
- în calitate de persoană cu statut diplomatic sau consular ori în calitate de membru al familiei unei asemenea persoane;
- în calitate de colaborator al unei organizaţii internaţionale, create în baza tratatului internaţional la care Republica Moldova este
parte, sau în calitate de membru al familiei unui asemenea colaborator;
- la tratament sau la odihnă, sau la învăţătură, dacă această persoană fizică s-a aflat în Republica Moldova exclusiv în aceste
scopuri;
- exclusiv în scopul trecerii dintr-un stat străin în alt stat străin prin teritoriul Republicii Moldova (trecere tranzit);
b) orice persoană juridică sau formă organizatorică cu statut de persoană fizică care nu corespunde cerinţelor pct.5) lit.b).
7) Întreprinzător individual – persoana fizică, înregistrată în modul stabilit, care desfăşoară activitate de întreprinzător fără a
constitui o persoană juridică.
8) Gospodărie ţărănească (de fermier) – întreprindere agricolă, cu statut de persoană fizică, constituită în conformitate cu legislaţia.
[Pct.9) art.5 abrogat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]
10) Acţionar – orice persoană proprietar al unei sau mai multor acţiuni ale unei societăţi pe acţiuni.
11) Asociat – orice persoană care posedă o cotă-parte în capitalul unei persoane juridice.
12) Persoană interdependentă – membru al familiei contribuabilului sau persoana care controlează contribuabilul, este controlat
de contribuabil sau se află împreună cu acesta sub controlul unui terţ. În sensul prezentului punct:
a) familia contribuabilului include: soţia (soţul) contribuabilului; părinţii contribuabilului; copiii contribuabilului şi soţii (soţiile) lor;
bunicii contribuabilului; nepoţii (nepoatele) contribuabilului şi soţiile (soţii) lor; fraţii şi surorile contribuabilului şi soţiile (soţii) lor; străbunicii
contribuabilului; strănepoţii contribuabilului şi soţii (soţiile) lor; fraţii şi surorile părinţilor contribuabilului şi soţiile (soţii) lor; nepoţii (nepoatele)
contribuabilului de pe frate (soră) şi soţiile (soţii) lor; fraţii şi surorile bunicilor contribuabilului şi soţiile (soţii) lor; copiii fraţilor şi surorilor
părinţilor contribuabilului şi soţiile (soţii) lor; copiii nepoţilor (nepoatelor) contribuabilului de pe frate (soră) şi soţii (soţiile) lor; precum şi
persoanele enumerate din partea soţiei (soţului) contribuabilului;
b) prin control se înţelege posesia (directă sau prin una ori mai multe persoane interdependente) a cel puţin 50% din capitalul sau
din drepturile de vot ale unei persoane. În acest caz, persoana fizică este considerată posesor al tuturor cotelor de participaţie în capital,
cote ce aparţin, în mod direct sau indirect, membrilor familiei sale.
13) Agent economic – orice persoană ce desfăşoară activitate de întreprinzător.
14) Organizaţie necomercială – persoană juridică a cărei activitate nu are drept scop obţinerea venitului şi care nu foloseşte vreo
parte din proprietate sau din venit în interesele vreunui membru al organizaţiei, ale unui fondator sau ale unei persoane particulare.
15) Reprezentanţă permanentă sau bază fixă – loc fix de afaceri prin care nerezidentul desfăşoară, integral sau parţial, activitate
de întreprinzător în Republica Moldova, fie direct, fie printr-un agent cu statut dependent, inclusiv:
a) un loc de conducere, o filială, o reprezentanţă, o secţie, un oficiu, o fabrică, o uzină, un magazin, un atelier, precum şi o mină,
o sondă petrolieră sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale sau de cultivare a culturilor agricole;
b) un şantier de construcţie, un proiect de construcţie, asamblare sau montaj ori activităţi de supraveghere tehnică, deservire şi
exploatare a utilajului legate de acestea, numai dacă asemenea şantier, proiect sau activităţi continuă pentru o perioadă mai mare de 6
luni;
c) comercializarea mărfurilor din depozite amplasate pe teritoriul Republicii Moldova şi care aparţin nerezidentului sau sînt
arendate de acesta;
d) prestarea altor servicii, desfăşurarea altor activităţi, în decursul unei perioade mai mari de 3 luni, cu excepţia celor tratate ca
reprezentanţă, potrivit pct.20), precum şi a muncii conform contractului (acordului) de muncă şi activităţii profesionale independente, dacă
prezentul cod nu prevede altfel;
e) desfăşurarea în Republica Moldova a oricărei activităţi, care corespunde uneia din condiţiile prevăzute la lit.а)-d), de către un
agent cu statut dependent sau menţinerea de către acest agent în Republica Moldova a unui stoc de produse sau mărfuri din care livrează
produse sau mărfuri în numele nerezidentului.
În înţelesul prezentului cod, reprezentanţa permanentă a unei persoane fizice nerezidente se consideră a fi baza fixă.
16) Activitate de întreprinzător, afacere (business) – orice activitate conform legislaţiei, cu excepţia muncii efectuate în baza
contractului (acordului) de muncă, desfăşurată de către o persoană, avînd drept scop obţinerea venitului, sau, în urma desfăşurării căreia,
indiferent de scopul activităţii, se obţine venit.
17) Servicii – servicii materiale şi nemateriale, de consum şi de producţie, inclusiv darea proprietăţii în arendă, transmiterea
drepturilor privind folosirea oricăror mărfuri; lucrări de construcţii şi montaj, de reparaţie, de cercetări ştiinţifice, de construcţii experimentale
şi alte lucrări.
18) Contract de leasing financiar – orice contract de leasing care îndeplineşte cel puţin una din următoarele condiţii:
a) riscurile şi beneficiile aferente dreptului de proprietate asupra bunului care face obiectul leasingului să fie transferate locatarului
la momentul încheierii contractului de leasing;
b) suma ratelor de leasing să reprezinte cel puţin 90% din costul de intrare al bunului dat în leasing;
c) contractul de leasing să prevadă expres transferul către locatar, la momentul expirării contractului, al dreptului de proprietate
asupra bunului care face obiectul leasingului;
d) perioada de leasing să depăşească 75% din durata de funcţionare utilă a bunului care face obiectul leasingului.
Din punct de vedere fiscal, în cazul leasingului financiar, locatarul este tratat ca proprietar al bunurilor primite în leasing.
19) Contract de leasing operaţional – orice contract de leasing care nu îndeplineşte nici una din condiţiile contractului de leasing
financiar.
20) Reprezentanţă – desfăşurarea de către nerezident în Republica Moldova a genurilor de activitate cu caracter pregătitor, auxiliar
sau de alt caracter, în lipsa criteriilor de reprezentanţă permanentă, prevăzute la pct.15). La genurile de activitate cu caracter pregătitor,
auxiliar sau alt caracter, în particular, se atribuie:
a) utilizarea de instalaţii, exclusiv, în scopul depozitării sau expunerii produselor sau mărfurilor ce aparţin nerezidentului;
b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri ce aparţin nerezidentului, exclusiv în scopul depozitării sau expunerii;
c) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri ce aparţin nerezidentului, exclusiv în scopul prelucrării de către o altă persoană;
d) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul achiziţionării mărfurilor de către nerezident;
e) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv în scopul colectării şi/sau distribuirii de informaţii, marketingului, publicităţii sau
cercetării pieţei mărfurilor (serviciilor), realizate de către nerezident, dacă asemenea activitate nu reprezintă o activitate de bază (obişnuită)
a nerezidentului;
f) menţinerea unui loc fix de afaceri în scopul semnării de către o persoană din numele nerezidentului a contractelor, dacă
semnarea contractelor se efectuează în conformitate cu instrucţiunile detaliate în scris ale nerezidentului;
g) desfăşurarea activităţii prevăzute la pct.15) lit.b), care nu depăşeşte 6 luni.
21) Piaţă – sistem de relaţii economice ce se formează în procesul producţiei, circulaţiei şi distribuirii mărfurilor, prestării serviciilor,
precum şi circulaţiei mijloacelor băneşti, care se caracterizează prin libertatea subiecţilor la alegerea cumpărătorilor şi vînzătorilor,
determinarea preţurilor, formarea şi folosirea resurselor.
22) Piaţa comerţului cu ridicata (angro) – tip de piaţă în cadrul căreia mărfurile, serviciile, de regulă, se comercializează de către
unele persoane altor persoane ce desfăşoară activitate de întreprinzător, care ulterior utilizează mărfurile, serviciile în procesul de producţie
sau le comercializează pe piaţa comerţului cu amănuntul.
23) Piaţa comerţului cu amănuntul – tip de piaţă în cadrul căreia mărfurile, serviciile se comercializează populaţiei pentru consum
final.
24) Piaţă cu reducere – tip de piaţă în cadrul căreia oferta depăşeşte cererea ori se comercializează mărfuri, servicii ce nu
corespund standardelor de calitate sau sînt deteriorate în urma calamităţilor naturale, a catastrofelor, a altor evenimente excepţionale care
au avut loc ori vînzătorul are dificultăţi financiare condiţionate de insolvabilitate temporară, de lichidare sau de faliment, ori există alte
situaţii similare cînd mărfurile, serviciile se oferă spre vînzare la un preţ mai mic decît cel stabilit pe piaţă.
25) Piaţă închisă – tip de piaţă în cadrul căreia comercializarea mărfurilor, serviciilor se efectuează între coproprietari sau persoane
interdependente. Preţurile de pe piaţa închisă nu constituie o dovadă a preţurilor de piaţă.
26) Preţ de piaţă, valoare de piaţă – preţul mărfii, serviciului, format prin interacţiunea cererii şi ofertei pe piaţa comerţului cu
ridicata a mărfurilor, serviciilor identice, iar în cazul lipsei mărfurilor, serviciilor identice – în urma tranzacţiilor încheiate între persoanele ce
nu sînt coproprietari sau persoane interdependente pe piaţa respectivă a comerţului cu ridicata. Tranzacţiile între coproprietari sau
persoanele interdependente pot fi luate în considerare numai cu condiţia că interdependenţa acestor persoane nu a influenţat rezultatul
tranzacţiei.
Drept surse de informaţie despre preţurile de piaţă, la momentul încheierii tranzacţiei, servesc:
a) informaţia organelor de stat de statistică şi a organelor care reglementează formarea preţurilor; iar în cazul lipsei acesteia –
b) informaţia despre preţurile de piaţă, publicată în presă sau adusă la cunoştinţa opiniei publice prin intermediul mijloacelor de
informare în masă; iar în cazul lipsei acesteia –
c) informaţia oficială şi/sau dată publicităţii despre cotările bursiere (tranzacţiile care au avut loc) la bursa cea mai apropiată de
sediul (domiciliul) vînzătorului (cumpărătorului), iar în cazul lipsei tranzacţiilor la bursa menţionată ori comercializării (procurării) la o altă
bursă – informaţia despre cotările bursiere ce au avut loc la această altă bursă, precum şi informaţia despre cotările valorilor mobiliare de
stat şi ale obligaţiunilor de stat.
Contribuabilul are dreptul să prezinte Serviciului Fiscal de Stat informaţia, din alte surse, despre preţurile de piaţă la momentul
transmiterii mărfurilor, serviciilor, iar Serviciul Fiscal de Stat are dreptul să folosească informaţia prezentată dacă există motive de a o
considera veridică.
27) Discont – reducere din preţul mărfii, serviciului, valutei străine şi al altor active financiare.
28) Cod fiscal – număr personal de identificare al contribuabilului, atribuit în modul stabilit de prezentul cod. Se consideră cod
fiscal şi nu necesită atribuire în modul prevăzut de prezentul cod:
a) numărul de identificare de stat atribuit de entitatea abilitată cu dreptul de înregistrare de stat şi indicat în decizia de înregistrare
a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali supuşi înregistrării de stat, conform prevederilor Legii nr.220-XVI din 19 octombrie
2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali;
b) numărul de identificare de stat atribuit de entitatea abilitată cu dreptul de înregistrare de stat şi indicat în certificatul de
înregistrare a persoanelor juridice supuse înregistrării de stat, conform prevederilor Legii nr.837-XIII din 17 mai 1996 cu privire la asociaţiile
obşteşti;
c) codul personal (IDNP) indicat pe versoul buletinului de identitate al persoanei fizice cetăţean al Republicii Moldova;
d) seria şi numărul paşaportului persoanei fizice cetăţean al Republicii Moldova care nu dispune de buletin de identitate, iar dacă
nu deţine nici paşaport, codul fiscal reprezintă seria şi numărul certificatului de naştere sau al altui act de identitate;
e) codul personal (IDNP) indicat pe versoul permisului de şedere al persoanei fizice cetăţean străin sau apatrid care deţine obiecte
impozabile pe teritoriul Republicii Moldova sau care are obligaţii fiscale, iar în cazul lipsei permisului de şedere, codul fiscal reprezintă
seria şi numărul (fără spaţii) al paşaportului persoanei respective din ţara de origine.
29) Subdiviziune – unitate structurală a întreprinderii, instituţiei, organizaţiei (filială, reprezentanţă, sucursală, secţie, magazin,
depozit etc.), situată în afara locului ei de reşedinţă de bază, care exercită unele din atribuţiile acesteia.
30) Cod al subdiviziunii – număr atribuit de Serviciul Fiscal de Stat subdiviziunii contribuabilului în modul stabilit de Serviciul Fiscal
de Stat. Procesul de atribuire a numărului de către Serviciul Fiscal de Stat va avea loc în baza analizei cererii şi a copiilor de pe
documentele prin care se confirmă constituirea subdiviziunilor prezentate de contribuabili. Nu este necesară prezentarea altor documente
de către contribuabili sau emiterea documentelor (certificatelor, autorizaţiilor, confirmărilor etc.) de către Serviciul Fiscal de Stat.
32) Datorie compromisă – creanţă care este nerambursabilă în cazurile în care:

a) agentul economic lichidat nu are succesor de drepturi;
b) persoana juridică sau fizică care desfăşoară activitate de întreprinzător, declarată insolvabilă, nu are bunuri;
c) persoana fizică care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi gospodăria ţărănească (de fermier) sau întreprinzătorul
individual nu are, în decurs de 2 ani din ziua apariţiei datoriei, bunuri sau este în insuficienţă de bunuri ce ar putea fi percepute în vederea
stingerii acestei datorii;
d) persoana fizică a decedat şi nu mai există persoane obligate prin lege să onoreze obligaţiile acesteia;
e) persoana fizică, inclusiv membrii gospodăriei ţărăneşti (de fermier) sau întreprinzătorul individual, care şi-a părăsit domiciliul nu
poate fi găsită în decursul termenului de prescripţie stabilit de legislaţia civilă;
f) există actul respectiv al instanţei de judecată sau al executorului judecătoresc (decizie, încheiere sau alt document prevăzut de
legislaţia în vigoare) potrivit căruia perceperea datoriei nu este posibilă.
Calificarea datoriei drept compromisă, în cazurile specificate mai sus, are loc doar în baza documentului corespunzător prin care
se confirmă apariţia circumstanţei respective de implicare într-o formă juridică în condiţiile legii.
33) Facilitate (înlesnire) fiscală – suma impozitului sau taxei nevărsată la buget sub formele stabilite la art.6 alin.(9) lit.g).
34) Agent cu statut dependent – orice persoană care, în baza contractului cu un nerezident:
a) reprezintă interesele nerezidentului în Republica Moldova;
b) acţionează în Republica Moldova în numele acestui nerezident;
c) are şi, de regulă, utilizează în Republica Moldova împuternicirea de a încheia contracte sau de a coordona condiţiile lor esenţiale
în numele nerezidentului, creînd în urma acestora consecinţe juridice pentru nerezidentul dat.
35) Agent cu statut independent – orice persoană care nu corespunde cerinţelor pct.34);
36) Servicii profesionale – activităţi independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi activităţi
independente ale inginerilor, arhitecţilor, auditorilor şi contabililor, desfăşurate în conformitate cu legislaţia în vigoare. Prevederile
prezentului punct nu se extind asupra persoanelor menţionate la pct.362) şi la 363).
361) Activităţi independente – activităţi de comerţ desfăşurate de către o persoană fizică rezidentă doar în mod individual, fără a
constitui o formă organizatorico-juridică, în urma desfăşurării cărora se obţine venit.
362) Activitate profesională în sectorul justiţiei – activitate permanentă desfăşurată în cadrul formelor de organizare a activităţii
prevăzute de lege de către avocat, avocat-stagiar, notar public, executor judecătoresc, administrator autorizat, mediator, expert judiciar în
cadrul biroului de expertiză judiciară.
363) Activitate profesională în domeniul sănătăţii – exercitare independentă a profesiunii de medic în una dintre formele de
organizare a activităţii profesionale prevăzute de Legea ocrotirii sănătăţii nr.411/1995.
38) Campanie promoţională – modalitate de promovare a vînzărilor prin organizarea de concursuri, jocuri, loterii anunţate public
şi desfăşurate pe o perioadă de timp limitată, cu acordarea de cadouri, premii, cîştiguri.
39) Mare contribuabil – contribuabilul identificat conform criteriilor de selectare a marilor contribuabili, elaborate de către Serviciul
Fiscal de Stat, şi inclus în Lista agenţilor economici – mari contribuabili.
40) Echipamente de casă şi de control – maşinile de casă şi de control cu memorie fiscală, alte sisteme informatice, ce includ
dispozitive electronice (de tip terminal de plată în numerar, terminal cash-in, aparat de schimb valutar, precum şi altele ce dispun de un
program de aplicaţie dedicat şi identificabil) cu funcţii de maşini de casă şi de control, destinate pentru înregistrarea operaţiunilor de casă
(în numerar), păstrarea, imprimarea, criptarea şi transmiterea la serverul Serviciului Fiscal de Stat a informaţiei financiare gestionate, care
asigură protecţia algoritmelor de lucru şi a datelor înregistrate de modificarea nesancţionată.
401) Instrument de plată – dispozitiv (dispozitive) personalizat (e) (card de plată, telefon mobil etc.) şi/sau orice serie de proceduri
(tehnice – coduri PIN, TAN, alte tipuri de coduri, login/parolă etc. sau funcţionale – transfer de credit, debitare directă) convenite între
utilizatorul serviciilor de plată şi prestatorul de servicii de plată şi folosite de utilizatorul serviciilor de plată pentru a iniţia un ordin de plată.
41) An fiscal – an calendaristic, care începe cu 1 ianuarie şi se termină cu 31 decembrie.
42) Certificat de atribuire a codului fiscal – document care confirmă luarea la evidenţa fiscală. Certificatul de atribuire a codului
fiscal se eliberează în modul stabilit de prezentul cod, cu excepţia contribuabililor pentru care codul fiscal este cel atribuit în conformitate
cu pct.28) lit.a), b), c), d) şi e).
Notă: Modificarea ce se referă la introducerea pct.43) art.5 din Legea nr.71 din 12.04.2015 abrogată prin Legea nr.138 din
17.06.2016, în vigoare 01.07.2016
Notă: Pct.43) art.5 va fi introdus la 1 ianuarie 2017 conform Legii nr.71 din 12.04.2015
44) Mostre de mărfuri – orice articol care reprezintă un tip de marfă ale cărui mod de prezentare şi cantitate, pentru mărfuri de
acelaşi tip, nu permit folosirea sa în alte scopuri decît pentru obţinerea de comenzi pentru mărfuri de tipul celor pe care le reprezintă.
45) Soluţie fiscală individuală anticipată – act administrativ emis de Serviciul Fiscal de Stat în vederea soluţionării cererii unei
persoane fizice şi persoane juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător referitoare la aplicarea legislaţiei fiscale asupra unei (unor)
situaţii şi/sau tranzacţii viitoare specifice.
46) Locuinţă de bază – locuinţă care întruneşte cumulativ următoarele condiţii:
a) este proprietatea contribuabilului în decurs de cel puţin 3 ani;
b) constituie domiciliul/reşedinţa contribuabilului în decursul ultimilor 3 ani pînă la momentul înstrăinării.
[Art.5 modificat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]
Articolul 6. Impozite şi taxe şi tipurile lor

(1) Impozitul este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu ţine de efectuarea unor acţiuni determinate şi concrete de către organul
împuternicit sau de către persoana cu funcţii de răspundere a acestuia pentru sau în raport cu contribuabilul care a achitat această plată.
(2) Taxa este o plată obligatorie cu titlu gratuit, care nu este impozit.
(3) Alte plăţi efectuate în limitele relaţiilor reglementate de legislaţia nefiscală nu fac parte din categoria plăţilor obligatorii, denumite
impozite şi taxe.
(4) În Republica Moldova se percep impozite şi taxe de stat şi locale.
(5) Sistemul impozitelor şi taxelor de stat include:
a) impozitul pe venit;
b) taxa pe valoarea adăugată;
c) accizele;
d) impozitul privat;
e) taxa vamală;
f) taxele rutiere;
g) impozitul pe avere;
[Lit.g) alin.(5) art.6 introdusă prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.01.2016]
h) impozitul unic de la rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei.

[Lit.h) alin.(5) art.6 introdusă prin Legea nr.145 din 14.07.2017, în vigoare 04.08.2017]
(6) Sistemul impozitelor şi taxelor locale include:

a) impozitul pe bunurile imobiliare;
a1) impozitul privat;
b) taxele pentru resursele naturale;
c) taxa pentru amenajarea teritoriului;
d) taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale;
e) taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei);
f) taxa de aplicare a simbolicii locale;
g) taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii;
h) taxa de piaţă;
i) taxa pentru cazare;
j) taxa balneară;
k) taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe rutele municipale, orăşeneşti şi săteşti (comunale);
l) taxa pentru parcare;
m) taxa de la posesorii de cîini;
[Lit.m) alin.(6) art.6 introdusă prin Legea nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]
[Lit.m) alin.(6) art.6 abrogată prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]
[Lit.n) alin.(6) art.6 abrogată prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]
[Lit.o) alin.(6) art.6 abrogată prin Legea nr.324 din 27.12.2012, în vigoare 11.01.2013]
p) taxa pentru parcaj;

[Lit.p) alin.(6) art.6 introdusă prin Legea nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]
[Lit.p) alin.(6) art.6 abrogată prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]
[Lit.q) alin.(6) art.6 abrogată prin Legea nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]
r) taxa pentru salubrizare;

[Lit.r) alin.(6) art.6 introdusă prin Legea nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]
[Lit.r) alin.(6) art.6 abrogată prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]
s) taxa pentru dispozitivele publicitare.

(7) Relaţiile ce ţin de toate impozitele şi taxele enumerate la alin.(5) şi (6) se reglementează de prezentul cod şi de alte acte
normative adoptate în conformitate cu acesta.
(8) Impozitele şi taxele enumerate la alin.(5) şi (6) se bazează pe următoarele principii:
a) neutralitatea impunerii – asigurarea prin legislaţia fiscală a condiţiilor egale investitorilor, capitalului autohton şi străin;
b) certitudinea impunerii – existenţa de norme juridice clare, care exclud interpretările arbitrare, claritate şi precizie a termenelor,
modalităţilor şi sumelor de plată pentru fiecare contribuabil, permiţînd acestuia o analiză uşoară a influenţei deciziilor sale de management
financiar asupra sarcinii lui fiscale;
c) echitatea fiscală – tratare egală a persoanelor fizice şi juridice, care activează în condiţii similare, în vederea asigurării unei
sarcini fiscale egale;
d) stabilitatea fiscală – efectuare a oricăror modificări şi completări ale prevederilor legislaţiei fiscale nemijlocit prin modificarea şi
completarea prezentului cod;
e) randamentul impozitelor – perceperea impozitelor şi taxelor cu minimum de cheltuieli, cît mai acceptabile pentru contribuabili.
(9) La stabilirea impozitelor şi taxelor se determină următoarele elemente:
a) obiectul impunerii – materia impozabilă;
b) subiectul impunerii (contribuabilul) – persoana specificată la art.5 pct.2);
c) sursa de plată a impozitului sau taxei – sursa din care se achită impozitul sau taxa;
d) unitatea de impunere – unitatea de măsură care exprimă dimensiunea obiectului impozabil;
e) cota (cotele) de impunere – cuantumul unitar al impozitului sau taxei în raport cu obiectul impozabil;
f) termenul de achitare a impozitelor sau taxelor – perioada în decursul căreia contribuabilul este obligat să achite impozitul sau
taxa sub formă de interval de timp sau zi fixă a plăţii;
g) facilităţile (înlesnirile) fiscale – elemente de care se ţine seama la estimarea obiectului impozabil, la determinarea cuantumului
impozitului sau taxei, precum şi la încasarea acestuia, sub formă de:
- scutire parţială sau totală de impozit sau taxă;
- scutire parţială sau totală de plata impozitelor sau taxelor;
- cote reduse ale impozitelor sau taxelor;
- reducerea obiectului impozabil;
- amînări ale termenului de achitare a impozitelor sau taxelor;
- eşalonări ale obligaţiei fiscale.
Scutirile specificate la art.33, 34 şi 35, cota redusă a T.V.A. şi scutirea de T.V.A. cu drept de deducere nu se consideră facilităţi
(înlesniri) fiscale.
(10) Impozitele şi taxele percepute în conformitate cu prezentul cod şi cu alte acte normative adoptate în conformitate cu acesta
reprezintă surse de venituri ale bugetului de stat şi ale bugetelor locale. Impozitul privat se virează la bugetul de stat sau la bugetul local,
în funcţie de apartenenţa bunului. Impozitul pe venitul persoanelor fizice reprezintă sursa de reglementare a veniturilor sistemului bugetar.
Pentru unitatea teritorială autonomă cu statut juridic special, surse de reglementare a veniturilor sistemului bugetar sînt de asemenea
impozitul pe venitul persoanelor juridice (colectat pe teritoriul unităţii teritoriale autonome), taxa pe valoarea adăugată (în partea ce ţine de
taxa pe valoarea adăugată la mărfurile produse şi serviciile prestate de agenţii economici din unitatea autonomă) şi accizele la mărfurile
(producţia) supuse accizelor, fabricate pe teritoriul unităţii date.
[Art.6 modificat prin Legea nr.267 din 01.11.2013, în vigoare 01.01.2015 - pentru toate raioanele şi pentru municipiul Bălţi şi UTA Găgăuzia]
[Art.6 modificat prin Legea nr.267 din 01.11.2013, în vigoare 01.01.2014 - pentru raioanele Basarabeasca, Ocniţa, Rîşcani şi municipiul
Chişinău]
Articolul 7. Stabilirea, modificarea şi anularea impozitelor şi taxelor de stat şi locale

(1) Impozitele şi taxele de stat şi locale se stabilesc, se modifică sau se anulează exclusiv prin modificarea şi completarea
prezentului cod.
[Alin.(11) abrogat prin Legea nr.229 din 01.11.2018, în vigoare 30.11.2018]

[Alin.(11) introdus prin Legea nr.109 din 28.05.2015, în vigoare 12.06.2015]
(2) Pe parcursul anului fiscal (calendaristic), stabilirea de noi impozite şi taxe de stat şi locale, în afară de cele prevăzute de
prezentul cod, sau anularea ori modificarea impozitelor şi taxelor în vigoare privind determinarea subiecţilor impunerii şi a bazei impozabile,
modificarea cotelor şi aplicarea facilităţilor fiscale se permit numai concomitent cu modificarea corespunzătoare a bugetului de stat şi a
bugetelor locale.
[Alin.(3) art.7 abrogat prin prin Legea nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]
[Alin.(3) art.7 introdus prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]
[Alin.(3) art.7 abrogat prin Legea nr.48 din 26.03.2011, în vigoare 04.04.2011]
(4) Deciziile autorităţilor administraţiei publice – ale municipiilor, oraşelor, satelor (comunelor), precum şi ale altor unităţi
administrativ-teritoriale instituite în condiţiile legislaţiei, – cu privire la punerea în aplicare, la modificarea, în limitele competenţei lor, a
cotelor, a modului şi termenelor de achitare şi la aplicarea facilităţilor se adoptă pe parcursul anului fiscal concomitent cu modificările
corespunzătoare ale bugetelor locale.
(5) Pentru executarea prevederilor art.6 alin.(10), contribuabilii care au subdiviziuni şi/sau obiecte impozabile calculează şi sting
prin achitare obligaţiile fiscale aferente subdiviziunilor/obiectelor impozabile corespunzător locului amplasării acestora (cu excepţia taxei
pe valoarea adăugată, a accizelor, a taxelor destinate transferării în fondul rutier, a impozitului pe venit stabilit conform cap.7 1titlul II şi a
impozitului unic de la rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei).
(6) Subdiviziunile amplasate în unităţile administrativ-teritoriale, al căror buget nu constituie parte componentă a bugetului public
naţional, plătesc impozitele şi taxele la bugetul local unde se află reşedinţa de bază a întreprinderii, instituţiei, organizaţiei.
[Art.7 modificat prin Legea nr.267 din 01.11.2013, în vigoare 01.01.2015 - pentru toate raioanele şi pentru municipiul Bălţi şi UTA Găgăuzia]
[Art.7 modificat prin Legea nr.267 din 01.11.2013, în vigoare 01.01.2014 - pentru raioanele Basarabeasca, Ocniţa, Rîşcani şi municipiul
Chişinău]
Articolul 8. Drepturile şi obligaţiile contribuabilului

(1) Contribuabilul are dreptul:
a) să obţină pe gratis de la Serviciul Fiscal de Stat şi serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale informaţii despre impozitele
şi taxele în vigoare, precum şi despre actele normative care reglementează modul şi condiţiile de achitare a acestora;
b) să se bucure de o atitudine corectă din partea organelor cu atribuţii de administrare fiscală şi a persoanelor cu funcţii de
răspundere ale acestora;
c) să-şi reprezinte interesele în organele cu atribuţii de administrare fiscală personal sau prin intermediul reprezentantului său;
d) să direcţioneze anual un cuantum procentual de 2% din suma impozitului pe venit calculat anual la buget către beneficiarii
desemnării procentuale potrivit art.152 dacă nu are datorii la impozitul pe venit pentru perioadele fiscale anterioare;
[Lit.d) alin.(1) art.8 în redacţia Legii nr.177 din 21.07.2016, în vigoare 12.08.2016]
[Lit.d) alin.(1) art.8 introdusă prin Legea nr.158 din 18.07.2014, în vigoare 15.08.2014]
[Lit.d) alin.(1) art.8 abrogată prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 10.08.2007]
e) să obţină amînarea, eşalonarea, trecerea în cont a impozitelor în modul şi în condiţiile prevăzute de prezentul cod;
e1) să solicite şi să obţină de la Serviciul Fiscal de Stat soluţia fiscală individuală anticipată în modul şi în condiţiile prevăzute de
prezentul cod;
f) să prezinte organelor cu atribuţii de administrare fiscală şi persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora explicaţii referitoare
la calcularea şi achitarea impozitelor şi taxelor;
g) să conteste, în modul stabilit de legislaţie, deciziile, acţiunile sau inacţiunea organelor cu atribuţii de administrare fiscală şi ale
persoanelor cu funcţii de răspundere ale acestora;
h) să beneficieze de alte drepturi stabilite de legislaţia fiscală;
i) să beneficieze de facilităţile fiscale, la care are dreptul conform legislaţiei fiscale, pe perioada fiscală în care a întrunit toate
condiţiile stabilite.
(2) Contribuabilul este obligat:
a) să respecte modul stabilit de înregistrare (reînregistrare) de stat şi de desfăşurare a activităţii de întreprinzător;
b) să se pună la evidenţă la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat în a cărei rază îşi are sediul stabilit în documentele de
constituire (înregistrare) şi să primească certificatul de atribuire a codului fiscal. Aceste prevederi nu se aplică persoanelor al căror număr
de identificare de stat reprezintă codul fiscal, cu excepţia contribuabililor pentru care codul fiscal este cel atribuit în conformitate cu art.5
pct.28) lit.a), b), c), d) şi e). Contribuabilii care sînt înregistraţi de către organele abilitate cu dreptul de înregistrare de stat se iau la evidenţa
subdiviziunii respective a Serviciului Fiscal de Stat conform informaţiei prezentate de către aceste organe;
c) să ţină contabilitatea conform formelor şi modului stabilit de legislaţie, să întocmească şi să prezinte Serviciului Fiscal de Stat
şi serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale dările de seamă fiscale prevăzute de legislaţie, să asigure integritatea documentelor
de evidenţă în conformitate cu cerinţele legislaţiei, să efectueze încasările băneşti în numerar prin intermediul echipamentelor de casă şi
de control, respectînd reglementările aprobate de Guvern, inclusiv Lista genurilor de activitate al căror specific permite efectuarea
încasărilor băneşti în numerar fără aplicarea maşinilor de casă şi de control;
d) să prezinte informaţii veridice despre veniturile rezultate din orice activitate de întreprinzător, precum şi despre alte obiecte ale
impunerii;
e) să achite la buget, la timp şi integral, ţinînd cont de prevederile art.7 alin.(5), sumele calculate ale impozitelor şi taxelor, asigurînd
exactitatea şi veridicitatea dărilor de seamă fiscale prezentate;
f) în caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să prezinte, la prima cerere, persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor
cu atribuţii de administrare fiscală documentele de evidenţă, dările de seamă fiscale şi alte documente şi informaţii privind desfăşurarea
activităţii de întreprinzător, calcularea şi achitarea la buget a impozitelor şi taxelor şi acordarea facilităţilor, să permită accesul, în cazul
ţinerii evidenţei computerizate, la sistemul electronic de contabilitate;
f1) în caz de solicitare a soluţiei fiscale individuale anticipate, să prezinte Serviciului Fiscal de Stat, la prima cerere, informaţii
veridice, documente, explicaţii şi/sau probe suplimentare privind activitatea desfăşurată, privind situaţiile şi/sau tranzacţiile viitoare;
g) în caz de control al respectării legislaţiei fiscale, să asigure persoanelor cu funcţii de răspundere ale organelor cu atribuţii de
administrare fiscală accesul liber în spaţiile de producţie, în depozite, în localurile de comerţ, în alte încăperi şi locuri (cu excepţia încăperilor
utilizate exclusiv ca spaţiu locativ) pentru inspectarea lor în scopul verificării autenticităţii datelor din documentele contabile, din dările de
seamă, din declaraţiile fiscale, din calcule, precum şi a verificării îndeplinirii obligaţiilor faţă de buget;
h) să asiste la efectuarea controlului privind respectarea legislaţiei fiscale, să semneze actele privind rezultatul controlului, să dea
explicaţii în scris sau oral;
i) în caz de calculare greşită şi determinare incorectă de către Serviciul Fiscal de Stat a sumei impozitului, penalităţii, dobînzii sau
amenzii, să dovedească acest lucru prin documente justificative;
j) să îndeplinească deciziile adoptate de organele cu atribuţii de administrare fiscală şi alte organe învestite cu funcţii de control
pe marginea rezultatelor controalelor efectuate, respectînd cerinţele legislaţiei fiscale;
k) să îndeplinească alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală.
(3) În caz de absenţă a conducătorului întreprinderii, obligaţiile prevăzute la alin.(2) lit.f) şi g) sînt îndeplinite de alte persoane cu
funcţii de răspundere, gestionare ale subiectului impunerii, în limitele competenţei lor.
[Art.8 completat prin Legea nr.113-XVI din 22.05.2008, în vigoare 13.06.2008]
Articolul 9. Administrarea fiscală

Administrarea fiscală reprezintă activitatea organelor de stat împuternicite şi responsabile de asigurarea colectării depline şi la
termen a impozitelor şi taxelor, a penalităţilor şi amenzilor în bugetele de toate nivelurile, precum şi de efectuarea acţiunilor de urmărire
penală în caz de existenţă a unor circumstanţe ce atestă comiterea infracţiunilor fiscale.
Articolul 10. Activitatea organelor cu atribuţii de administrare fiscală

(1) Organizarea activităţii şi funcţionarea organelor cu atribuţii de administrare fiscală sînt reglementate de legislaţia Republicii
Moldova şi tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.
(2) Organele cu atribuţii de administrare fiscală şi persoanele cu funcţie de răspundere ale acestora care nu îşi îndeplinesc
corespunzător obligaţiile poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.
Articolul 11. Apărarea drepturilor şi intereselor contribuabilului

(1) Apărarea drepturilor şi intereselor contribuabilului se face pe cale judiciară sau pe alte căi prevăzute de prezentul cod şi de alte
acte ale legislaţiei. Toate îndoielile apărute la aplicarea legislaţiei fiscale se vor interpreta în favoarea contribuabilului.
(2) Pagubele pricinuite contribuabilului ca urmare a îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor de către organul cu atribuţii de
administrare fiscală şi persoanele cu funcţii de răspundere ale acestuia se recuperează în conformitate cu legislaţia.
(3) Serviciul Fiscal de Stat perfectează materialele pentru a restitui contribuabilului suma plătită în plus şi dobînda calculată la
această sumă (inclusiv mijloacele decontate ilicit de pe conturile contribuabilului conform dispoziţiilor Serviciului Fiscal de Stat), în modul
stabilit.
TITLUL II
IMPOZITUL PE VENIT
Capitolul 1
În sensul prezentului titlu, se definesc următoarele noţiuni:
1) Royalty (redevenţă) – plăţi de orice natură primite în calitate de recompensă pentru utilizarea ori transmiterea dreptului de
utilizare a oricărui drept de autor şi/sau a drepturilor conexe, inclusiv asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv filme de
cinema şi filme sau benzi pentru televiziune sau radiodifuziune, a oricărui brevet de invenţie, marcă comercială, design sau model, plan,
produs soft, formulă secretă sau proces, pentru utilizarea ori transmiterea dreptului de utilizare a informaţiei referitoare la experienţa în
domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.
În sensul prezentei noţiuni, nu se consideră royalty:
[Lit.a) pct.1) abrogată prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]
b) plăţile pentru achiziţiile de software destinate exclusiv operării respectivului software, inclusiv pentru instalarea, implementarea,
stocarea, personalizarea sau actualizarea acestuia;
c) plăţile pentru achiziţionarea integrală a unui drept de autor asupra unui software sau a unui drept limitat de a-l copia exclusiv în
scopul folosirii acestuia de către utilizator sau în scopul vînzării acestuia în cadrul unui contract de distribuţie;
d) plăţile pentru obţinerea drepturilor de distribuţie a unui produs sau serviciu, fără a da dreptul la reproducere;
e) plăţile pentru accesul la sateliţi prin închirierea de transpondere sau pentru utilizarea unor cabluri ori conducte pentru transportul
energiei, gazelor sau petrolului, în situaţia în care clientul nu se află în posesia transponderelor, cablurilor, conductelor, fibrelor optice sau
a unor tehnologii similare;
f) plăţile pentru utilizarea serviciilor de comunicaţii electronice din acordurile de roaming, a frecvenţelor radio, a comunicaţiilor
electronice între operatori.
2) Anuităţi – plăţi regulate ale sumelor de asigurare, ale pensiilor sau indemnizaţiilor (prestaţiilor).
3) Dividend – venit obţinut din repartizarea profitului net între acţionari (asociaţi) în conformitate cu cota de participaţie depusă în
capitalul social, cu excepţia venitului obţinut în cazurile lichidării complete a agentului economic conform art.57 alin.(2).
4) Venit impozabil – venitul brut, inclusiv facilităţile acordate de angajator, obţinut de contribuabil din toate sursele într-o anumită
perioadă fiscală, cu excepţia deducerilor şi scutirilor, aferente acestui venit, la care are dreptul contribuabilul conform legislaţiei fiscale.
41) Venit estimat – venit apreciat (rezultat) prin aplicarea metodelor şi surselor indirecte în cadrul controalelor fiscale, inclusiv ca
urmare a instituirii posturilor fiscale.
5) Venit din investiţii – venit obţinut din investiţiile de capital şi din investiţiile în activele financiare, dacă participarea contribuabilului
la organizarea acestei activităţi nu este regulată, permanentă şi substanţială.
6) Venit financiar – venit obţinut sub formă de royalty (redevenţă), anuităţi, de la darea bunurilor în arendă, locaţiune, de la uzufruct,
pe diferenţa de curs valutar, de la activele ce au intrat în mod gratuit, alte venituri obţinute ca rezultat al activităţii financiare, dacă
participarea contribuabilului la organizarea acestei activităţi nu este regulată, permanentă şi substanţială.
7) Dobîndă, venit sub formă de dobîndă – orice venit obţinut conform creanţelor de orice fel (indiferent de modul întocmirii), inclusiv
veniturile de pe depunerile băneşti, veniturile obţinute în baza unui contract de leasing financiar.
8) Opţion – condiţie care prevede dreptul la alegere.
9) Contract future – tip de tranzacţie încheiată la bursa de valori sau la bursa de mărfuri.
10) Distribuire – plăţile efectuate de către un agent economic în folosul unuia sau mai multor proprietari care au dreptul la încasarea
acestor plăţi.
11) Deducere – sumă care, la calcularea venitului impozabil, se scade din venitul brut al contribuabilului conform prevederilor
legislaţiei fiscale.
12) Scutire – sumă care, la calcularea venitului impozabil, se scade din venitul brut al contribuabilului conform art.33, 34 şi 35.
13) Trecere în cont – sumă reţinută şi/sau achitată prealabil cu care contribuabilul are dreptul să micşoreze suma impozitului.
14) Cîştiguri – veniturile brute obţinute de la jocurile de noroc, loterii şi de la campaniile promoţionale atît în formă monetară, cît şi
nemonetară. În scopul aplicării prezentei noţiuni, cîştigul de la jocurile de noroc realizat în cazinouri sau la automatele de joc reprezintă
valoarea diferenţei pozitive dintre suma cîştigată şi suma mizată, confirmată documentar. În celelalte cazuri, cîştigul reprezintă suma totală
cîştigată.
15) Desemnare procentuală – proces în care contribuabilii direcţionează un cuantum procentual de 2% din suma impozitului pe
venit calculat anual la buget către beneficiarii desemnării procentuale conform art.15 2.
16) Plăţi la lichidare – plăţi în formă monetară şi/sau nemonetară, transmise asociaţilor/acţionarilor/membrilor/fondatorilor la
repartizarea activelor agentului economic lichidat, după satisfacerea pretenţiilor creditorilor.
Articolul 121. Perioada fiscală privind impozitul pe venit

(1) Prin perioadă fiscală privind impozitul pe venit se înţelege anul calendaristic la încheierea căruia se determină venitul impozabil
şi se calculează suma impozitului care trebuie achitată.
(2) Pentru întreprinderile nou-create, perioadă fiscală se consideră perioada de la data înregistrării întreprinderii pînă la finele
anului calendaristic.
(3) Pentru agentul economic care a adoptat decizia de lichidare pe parcursul anului calendaristic, perioadă fiscală se consideră:
a) perioada de la începutul anului calendaristic pînă la data întocmirii bilanţului provizoriu de lichidare;
b) perioada de la începutul anului calendaristic pînă la data aprobării bilanţului definitiv de lichidare.
(31) Pentru întreprinderile reorganizate, perioadă fiscală se consideră perioada de la începutul anului calendaristic pînă la data
radierii întreprinderii din Registrul de stat.
(32) Pentru agenţii economici care pe parcursul anului fiscal obţin titlul de rezident al parcului pentru tehnologia informaţiei, perioadă
fiscală se consideră perioada de la începutul anului calendaristic şi pînă la finele lunii calendaristice în care este obţinut titlul de rezident
al parcului.
(33) Pentru agenţii economici cărora pe parcursul anului fiscal li se retrage titlul de rezident al parcului pentru tehnologia informaţiei,
perioadă fiscală se consideră perioada care începe cu prima zi a lunii următoare celei în care a fost retras titlul de rezident al parcului şi
pînă la finele anului calendaristic.
(4) Prin derogare de la prevederile alin.(1), pentru agenţii economici care au dreptul, în conformitate cu prevederile Legii
contabilităţii, să aplice o perioadă de gestiune diferită de anul calendaristic, perioada fiscală privind impozitul pe venit corespunde cu
perioada de gestiune pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare. În acest caz, perioada fiscală constituie o perioadă de oricare
12 luni consecutive.
(5) Perioada fiscală menţionată la alin.(4) se va modifica ulterior doar dacă perioada de gestiune pentru întocmirea şi prezentarea
situaţiilor financiare este modificată în corespundere cu prevederile Legii contabilităţii.
(6) Înainte de aplicarea unei noi perioade fiscale în corespundere cu prevederile alin.(4) sau (5), agentul economic este obligat:
a) să informeze Serviciul Fiscal de Stat şi să prezinte acestuia documentele privind schimbarea perioadei fiscale, în modul stabilit
de Serviciul Fiscal de Stat;
b) să aplice perioada fiscală de tranziţie şi regulile stabilite în cap. 7 2 din prezentul titlu.

(1) Subiecţi ai impunerii sînt:
a) persoanele juridice şi fizice rezidente ale Republicii Moldova, care desfăşoară activitate de întreprinzător, persoanele care
desfăşoară servicii profesionale, precum şi persoanele care practică activitate profesională în sectorul justiţiei şi în domeniul sănătăţii,
care, pe parcursul perioadei fiscale, obţin venit din orice surse aflate în Republica Moldova, precum şi din orice surse aflate în afara
Republicii Moldova;
b) persoanele fizice rezidente cetăţeni ai Republicii Moldova care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi pe parcursul
perioadei fiscale obţin venituri impozabile din orice surse aflate în Republica Moldova şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova
pentru activitatea lor în Republica Moldova;
b1) persoanele fizice rezidente care desfăşoară activităţi independente şi pe parcursul perioadei fiscale obţin venit din orice surse
aflate în Republica Moldova şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea lor în Republica Moldova;
c) persoanele fizice rezidente cetăţeni ai Republicii Moldova care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi obţin venit din
investiţii şi financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova;
d) persoanele fizice rezidente cetăţeni străini şi apatrizi care desfăşoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova şi obţin venit din
orice surse aflate în Republica Moldova şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea lor în Republica Moldova,
cu excepţia venitului din investiţii şi financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova;
e) persoanele fizice nerezidente care nu desfăşoară activitate de întreprinzător pe teritoriul Republicii Moldova şi pe parcursul
perioadei fiscale obţin venituri conform capitolului 11 din prezentul titlu.
(2) Subiecţii impunerii sînt obligaţi să declare venitul brut obţinut din toate sursele.
[Art.13 modificat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 25.07.2008]

(1) Obiect al impunerii îl constituie:
a) venitul din orice surse aflate în Republica Moldova, precum şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova, cu excepţia
deducerilor şi scutirilor la care au dreptul, obţinut de persoanele juridice şi fizice rezidente ale Republicii Moldova care desfăşoară activitate
de întreprinzător, de persoanele care desfăşoară servicii profesionale, precum şi de persoanele care practică activitate profesională în
sectorul justiţiei şi în domeniul sănătăţii;
b) venitul din orice surse aflate în Republica Moldova, inclusiv facilităţile acordate de angajator, precum şi din orice surse aflate în
afara Republicii Moldova pentru activitatea în Republica Moldova, cu excepţia deducerilor şi scutirilor la care au dreptul, obţinut de
persoanele fizice rezidente cetăţeni ai Republicii Moldova care nu desfăşoară activitate de întreprinzător;
b1) venitul din orice surse aflate în Republica Moldova, precum şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru
activitatea în Republica Moldova, obţinut de persoanele fizice rezidente care desfăşoară activităţi independente;
c) venitul din investiţii şi financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova, obţinut de persoanele fizice rezidente cetăţeni
ai Republicii Moldova care nu desfăşoară activitate de întreprinzător;
d) venitul din orice surse aflate în Republica Moldova şi din orice surse aflate în afara Republicii Moldova pentru activitatea în
Republica Moldova, cu excepţia venitului din investiţii şi financiar din orice surse aflate în afara Republicii Moldova, obţinut de persoanele
fizice rezidente cetăţeni străini şi apatrizi care desfăşoară activitate pe teritoriul Republicii Moldova;
e) venitul obţinut în Republica Moldova de persoanele fizice nerezidente care nu desfăşoară activitate de întreprinzător pe teritoriul
Republicii Moldova.
Notă: Alin.(11), (12) art.14 introduse prin Legea nr.48 din 26.03.2011, a fost abrogate ulterior prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în
vigoare 13.01.2012
[Alin.(11), (12) art.14 introduse prin Legea nr.48 din 26.03.2011, în vigoare 01.01.2012]
(2) Sursele de venit sînt stabilite în cap.2 şi 11.

(3) Prin derogare de la prevederile alin.(1) şi (2) ale prezentului articol, obiect al impunerii pentru cîştigurile şi veniturile specificate
la cap. 101 şi 102, la art.881 şi la art.901 alin.(3), (31), (33), (34), (35) şi (36), precum şi pentru veniturile specificate la art.141 alin.(2), este
exclusiv acest cîştig şi/sau venit.
Articolul 141. Norme speciale aplicabile rezidenţilor parcurilor pentru tehnologia informaţiei şi angajaţilor acestora
(1) Agenţii economici rezidenţi ai parcurilor pentru tehnologia informaţiei cărora li se aplică regimul de impozitare stabilit la cap. 1
titlul X nu au obligaţii privind impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător (activitatea operaţională) conform prezentului titlu, impozitul
în cauză fiind inclus în componenţa impozitului unic reglementat de cap. 1 titlul X.
(2) Plăţile salariale efectuate angajaţilor sau în folosul acestora de către rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei în baza
legislaţiei muncii şi actelor normative ce conţin norme ale dreptului muncii nu generează obligaţii suplimentare privind impozitul pe venit
aferent acestor plăţi conform prezentului titlu, impozitul în cauză fiind inclus în componenţa impozitului unic reglementat de cap.1 titlul X.
(3) Dacă pe parcursul anului fiscal contribuabilul aplică atît regimul de impozitare stabilit în prezentul titlu, cît şi regimul special de
impozitare stabilit la cap. 1 titlul X, venitul impozabil se determină ca diferenţă dintre suma venitului brut realizat în perioada aplicării
regimului de impozitare stabilit în prezentul titlu şi mărimea cheltuielilor permise spre deducere în conformitate cu prezentul titlu, suportate
în perioada aplicării regimului de impozitare stabilit în prezentul titlu, ţinînd cont de particularităţile specificate la art.271.
[Art.141 introdus prin Legea nr.145 din 14.07.2017, în vigoare 04.08.2017]
Articolul 15. Cotele de impozit

Suma totală a impozitului pe venit se determină:
a) pentru persoane fizice, întreprinzători individuali şi medicii de familie titulari ai practicii, care exercită activitate profesională
independentă – în mărime de 12% din venitul anual impozabil;
b) pentru persoanele juridice – în mărime de 12% din venitul impozabil;
c) pentru gospodăriile ţărăneşti (de fermier) – în mărime de 7% din venitul impozabil;
d) pentru agenţii economici al căror venit a fost estimat în conformitate cu art.225 şi 225 1 – în mărime de 15% din depăşirea
venitului estimat faţă de venitul brut înregistrat în contabilitate de agentul economic.
Articolul 151. Modul de determinare a obligaţiilor fiscale

Determinarea obligaţiilor fiscale, în conformitate cu prevederile prezentului titlu, se efectuează în modul stabilit de Guvern.
Articolul 152. Desemnarea procentuală

(1) Contribuabilul persoană fizică rezidentă care nu are datorii la impozitul pe venit pentru perioadele fiscale anterioare este în
drept de a desemna un cuantum procentual de 2% din suma impozitului pe venit calculat anual la buget către unul dintre beneficiarii indicaţi
la alin.(4).
(2) Desemnarea procentuală se efectuează începînd cu 1 ianuarie al anului următor anului fiscal pentru care se face desemnarea
procentuală pînă la data-limită de prezentare a declaraţiei cu privire la impozitul pe venit, în modul stabilit de Guvern.
(3) Beneficiarii desemnării procentuale sînt:
a) asociaţiile obşteşti, fundaţiile şi instituţiile private înregistrate în Republica Moldova care desfăşoară activităţi de utilitate publică
în conformitate cu art.30 al Legii cu privire la asociaţiile obşteşti, cu condiţia că acestea îşi desfăşoară activitatea timp de cel puţin un an
pînă la solicitarea înregistrării în lista menţionată la alin.(4) şi nu au datorii la bugetul public naţional pentru perioadele fiscale anterioare;
b) cultele religioase şi părţile componente ale acestora înregistrate în Republica Moldova care desfăşoară activităţi sociale, morale,
culturale sau de caritate, cu condiţia că acestea îşi desfăşoară activitatea timp de cel puţin un an pînă la solicitarea înregistrării în lista
menţionată la alin.(4) şi nu au datorii la bugetul public naţional pentru perioadele fiscale anterioare.
(4) Lista beneficiarilor în drept să participe la desemnarea procentuală se stabileşte anual de Agenţia Servicii Publice şi se publică
pe pagina web oficială a acesteia pînă la data de 31 decembrie a anului pentru care se face desemnarea, conform modului stabilit de
Guvern.
(5) Mijloacele financiare obţinute în urma desemnării procentuale se vor utiliza în scopurile stabilite de legislaţia în vigoare.
(6) Mecanismul de desemnare procentuală şi de transfer al desemnărilor procentuale către beneficiari, precum şi de control al
utilizării acestor sume, se stabileşte de Guvern.
(7) Beneficiarii desemnării procentuale poartă răspundere potrivit legii pentru neraportarea utilizării sumelor obţinute în urma
desemnării procentuale şi pentru utilizarea contrar destinaţiei a acestor sume. Sumele neraportate şi utilizate contrar destinaţiei se restituie
la buget.
[Art.152 în redacţia Legii nr.177 din 21.07.2016, în vigoare 12.08.2016]

Contribuabilul are dreptul să treacă în cont suma reţinută şi/sau achitată prealabil, conform prevederilor cap.12, 13, 14 şi 15 din
prezentul titlu, cu excepţia art.901 şi 91.
Articolul 17. Impozitarea venitului proprietarului decedat

Veniturile generate de proprietatea persoanei decedate se consideră venituri ale moştenitorului după acceptarea succesiunii.
Capitolul 2
COMPOZIŢIA VENITULUI
Articolul 18. Sursele de venit impozabile
În venitul brut se includ:
a) venitul provenit din activitatea de întreprinzător, din activitatea profesională sau din alte activităţi similare;
b) venitul de la activitatea societăţilor obţinut de către membrii societăţilor şi venitul obţinut de către acţionarii/deţinătorii de unităţi
(titluri) emise de organismele de plasament colectiv în valori mobiliare;
c) plăţile pentru munca efectuată şi serviciile prestate (inclusiv salariile), facilităţile acordate de angajator, onorariile, comisioanele,
primele şi alte retribuţii similare;
d) venitul din chirie (arendă);
e) creşterea de capital definită la art.40 alin.(7);
f) venitul aferent provizioanelor neutilizate conform art.24 alin.(16), art.31 alin.(6);
f1) suma diminuărilor reducerilor pentru pierderi la active şi la angajamente condiţionale în urma îmbunătăţirii calităţii acestora pe
parcursul perioadei fiscale;
f2) suma diminuărilor provizioanelor destinate acoperirii eventualelor pierderi ce ţin de nerestituirea împrumuturilor şi a dobînzilor
aferente în urma îmbunătăţirii calităţii şi/sau rambursării acestora pe parcursul perioadei fiscale;
g) venitul obţinut sub formă de dobîndă;
h) royalty (redevenţe);
i) anuităţile, inclusiv primite în baza tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte; sumele şi despăgubirile de
asigurare primite în baza contractelor de asigurare şi coasigurare şi neutilizate conform art.22. Excepţie fac cele prevăzute la art.20 lit.a);
j) venitul rezultat din neachitarea datoriei de către agentul economic, cu excepţia cazurilor cînd formarea acestei datorii este o
urmare a insolvabilităţii contribuabilului;
k) dotaţiile de stat, primele şi premiile care nu sînt specificate ca neimpozabile în legile prin care se stabilesc aceste plăţi;
[Lit.l) art.18 abrogată prin Legea nr.141 din 19.07.2018, în vigoare 12.02.2019]
[Lit.m) art.18 abrogată prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]
n) veniturile obţinute, conform legislaţiei, ca urmare a aplicării clauzei penale, în formă de despăgubire pentru venitul ratat, precum
şi ca urmare a reţinerii arvunei sau restituirii arvunei;
o) alte venituri care nu au fost specificate la literele menţionate şi care nu sînt neimpozabile conform legislaţiei fiscale.
Articolul 19. Facilităţi acordate de angajator

Facilităţile impozabile acordate de angajator includ:
a) plăţile acordate salariatului de către angajator pentru recuperarea cheltuielilor personale, precum şi plăţile în favoarea
lucrătorului, efectuate altor persoane, cu excepţia plăţilor în bugetul asigurărilor sociale de stat şi a primelor de asigurare obligatorie de
stat, a plăţilor menţionate la art.24 alin.(20), precum şi a plăţilor aferente cheltuielilor suportate şi determinate de angajator pentru
transportul, hrana şi studiile profesionale ale angajatului, conform modului stabilit de Guvern;
a1) valoarea tichetelor de masă în partea în care aceasta depăşeşte valoarea nominală deductibilă stabilită la art.4 alin.(1)
din Legea nr.166/2017 cu privire la tichetele de masă;
b) suma anulată a datoriei salariatului faţă de angajator;
c) suma plătită suplimentar de angajator la orice plată a salariatului pentru locuinţa acordată de către angajator;
d) suma dobînzii, determinată reieşind din diferenţa pozitivă dintre rata medie ponderată (rotunjită pînă la următorul procent întreg)
stabilită de Banca Naţională a Moldovei în luna noiembrie a anului precedent anului fiscal de gestiune (rata dobînzii aplicată la creditele
acordate cu scadenţa ce depăşeşte 12 luni – pentru împrumuturile acordate pe un termen de pînă la 5 ani; rata dobînzii la creditele la
termen – pentru împrumuturile acordate pe un termen mai mare de 5 ani) şi rata dobînzii calculată pentru împrumuturile acordate de către
angajator salariatului, în funcţie de termenul de acordare al acestora. Prevederile prezentei litere nu se aplică creditelor acordate de bănci
angajaţilor acestora în condiţiile generale ale pieţei;
e) cheltuielile angajatorului pentru darea proprietăţii în folosinţă salariatului în scopuri personale:
- în cazul în care bunurile sînt proprietate a angajatorului, cheltuielile acestuia fiind determinate în mărime de 0,0373% din baza
valorică, pentru fiecare bun dat în folosinţă, pentru fiecare zi de folosinţă;
- în cazul în care bunurile nu sînt proprietate a angajatorului – cheltuielile acestuia pentru obţinerea dreptului de folosinţă asupra
bunurilor, pentru fiecare zi de folosinţă.
Articolul 20. Sursele de venit neimpozabile

În venitul brut nu se includ următoarele tipuri de venit:
a) anuităţile sub formă de drepturi de asigurări sociale achitate din bugetul asigurărilor sociale de stat şi drepturi de asistenţă
socială achitate din bugetul de stat, specificate de legislaţia în vigoare, inclusiv primite în baza tratatelor internaţionale la care Republica
Moldova este parte; sumele şi despăgubirile de asigurare, primite în baza contractelor de asigurare şi coasigurare, exclusiv primite în cazul
înlocuirii forţate a proprietăţii conform art.22;
b) despăgubirile şi indemnizaţiile unice primite, conform legislaţiei, în urma unui accident de muncă sau în urma unei boli
profesionale, de salariaţi ori de moştenitorii lor legali;
c) plăţile, precum şi alte forme de compensaţii acordate în caz de boală, de traumatisme, sau în alte cazuri de incapacitate
temporară de muncă, conform contractelor de asigurare de sănătate;
d) compensarea cheltuielilor salariaţilor legate de îndeplinirea obligaţiilor de serviciu: pentru aparatul Preşedintelui Republicii
Moldova, Parlament şi aparatul acestuia, aparatul Guvernului, în limitele şi în modul stabilite de Preşedintele Republicii Moldova, Parlament
şi, respectiv, de Guvern. Compensarea cheltuielilor salariaţilor agenţilor economici legate de îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, în limitele
stabilite de actele normative şi în modul stabilit de Guvern. Compensarea cheltuielilor salariaţilor legate de îndeplinirea obligaţiilor de
serviciu în cazul depăşirii limitelor de cazare stabilite de Guvern;
d1) restituirea cheltuielilor şi plăţilor compensatorii ce ţin de executarea obligaţiilor de serviciu ale militarilor, efectivului de trupă şi
corpului de comandă din organele apărării naţionale şi de ocrotire a normelor de drept, securităţii statului şi ordinii publice din contul
bugetului de stat, şi anume:
- restituirea cheltuielilor la transportul militarilor, efectivului de trupă şi corpului de comandă din organele apărării naţionale,
securităţii statului şi ordinii publice şi membrilor familiilor lor, al bunurilor personale ale acestora în legătură cu încadrarea în serviciu,
îndeplinirea serviciului şi trecerea în rezervă (retragerea), inclusiv a cheltuielilor de transport legate de deplasare la tratament
balneosanatorial, locul petrecerii concediului obligatoriu, precum şi a cheltuielilor la transportul recruţilor şi rezerviştilor chemaţi la
concentrare sau mobilizare;
- restituirea cheltuielilor de transport tur-retur funcţionarilor vamali care îşi exercită atribuţiile de serviciu într-o altă localitate decît
cea în care îşi are domiciliul;
- indemnizaţia de transfer;
- indemnizaţia unică de instalare;
- indemnizaţia unică plătită absolvenţilor instituţiilor de învăţămînt militar şi instituţiei de învăţămînt superior cu statut de mare
unitate specială;
- compensaţia bănească pentru închirierea spaţiului locativ;
- compensaţia bănească pentru procurarea sau construcţia spaţiului locativ;
– compensaţia bănească, echivalentă normelor de asigurare pentru raţia alimentară şi echipament, în mărimea stabilită de Guvern;
d2) sumele primite de către persoane fizice şi juridice ca despăgubire pentru prejudiciul cauzat sau/şi venitul ratat ca urmare a
efectuării cercetărilor arheologice pe terenurile aflate în proprietatea sau în posesia acestor persoane;
d3) sumele primite de către persoane fizice şi juridice ca despăgubire pentru prejudiciul ce le-a fost cauzat ca urmare a unei acţiuni
ilegale (inacţiuni) ori ca urmare a unor calamităţi naturale sau tehnogene, cataclisme, epidemii, epizootii;
d4) sumele primite de proprietari sau deţinători pentru bunurile rechiziţionate în interes public, pe perioada rechiziţiei, conform
legislaţiei;
d5) compensaţia bănească acordată de la bugetul de stat persoanelor beneficiare ale Programului de stat “Prima casă”, în modul
stabilit de Guvern;
d6) plăţile suportate de angajator conform art.24 alin.(19)–(20);
d7) compensaţia bănească anuală acordată personalului didactic din instituţiile publice de învăţămînt general, conform modului
stabilit de Guvern;
e) bursele elevilor, studenţilor şi persoanelor aflate la învăţămînt postuniversitar sau la învăţămînt postuniversitar specializat la
instituţiile de învăţămînt de stat şi particulare, în conformitate cu legislaţia cu privire la învăţămînt, stabilite de aceste instituţii de învăţămînt,
precum şi bursele acordate de către organizaţiile filantropice, cu excepţia retribuţiei pentru activitatea didactică sau de cercetare,
indemnizaţiile unice acordate tinerilor specialişti angajaţi la lucru, conform repartizării, în localităţile rurale;
f) pensiile alimentare şi indemnizaţiile pentru copii;
[Lit.g) art.20 abrogată prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]
h) compensaţiile nominative plătite păturilor insuficient asigurate, social vulnerabile ale populaţiei, precum şi prestaţiile de asigurări
sociale, care nu sînt achitate sub formă de anuităţi;
i) patrimoniul primit de către persoanele fizice cetăţeni ai Republicii Moldova cu titlu de donaţie sau de moştenire;
i1) patrimoniul primit de către casele de copii de tip familial cu titlu de donaţie;
j) veniturile de la primirea gratuită a proprietăţii, inclusiv a mijloacelor băneşti, conform deciziei Guvernului sau a autorităţilor
competente ale administraţiei publice locale;
[Lit.k) art.20 abrogată prin Legea nr.111-XVI din 27.04.2007, în vigoare 01.01.2008]
l) ajutoarele primite de la organizaţii filantropice – fundaţii şi asociaţii obşteşti – în conformitate cu prevederile statutului acestor
organizaţii şi ale legislaţiei;
m) contribuţiile la capitalul unui agent economic şi contribuţiile vărsate în vederea acoperirii pierderilor financiare şi echilibrării
activelor nete negative, prevăzute la art.55;
n) veniturile misiunilor diplomatice şi altor misiuni asimilate lor, organizaţiilor statelor străine, organizaţiilor internaţionale şi
personalului acestora, prevăzute la art.54;
o) sumele pe care le primesc donatorii de sînge de la instituţiile medicale de stat;
[Lit.o1) art.20 abrogată prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]
[Lit.p) art.20 abrogată prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]
p1) cîştigurile de la loterii şi/sau pariuri sportive;

[Lit.p1) art.20 modificată prin Legea nr.292 din 16.12.2016, în vigoare 06.01.2017]
[Lit.p1) art.20 introdusă prin Legea nr.307 din 26.12.2012, în vigoare 04.02.2013]
[Lit.p1) art.20 abrogată prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]
p2) cîştigurile de la campaniile promoţionale în partea în care valoarea fiecărui cîştig nu depăşeşte mărimea scutirii personale
stabilite la art.33 alin.(1);
q) mijloacele băneşti plătite, sub formă de ajutor material unic sau de reparare a prejudiciului, unor categorii de funcţionari publici
sau familiilor acestora, în conformitate cu legislaţia;
r) ajutorul material obţinut de persoanele fizice din fondurile de rezervă ale Guvernului, ale autorităţilor administraţiei publice locale,
din mijloacele Fondului de susţinere socială a populaţiei, precum şi din mijloacele sindicatelor, în conformitate cu regulamentele care
prevăd acordarea unui astfel de ajutor. În cazul ajutorului material acordat din mijloacele sindicatelor, limita neimpozabilă constituie un
salariu mediu lunar pe economie, prognozat şi aprobat anual de Guvern, per angajat anual, cu excepţia ajutorului acordat în caz de deces
şi/sau boală a angajatului sau a rudelor şi/sau afinilor de gradul I ai acestuia;
s) ajutorul financiar obţinut de către sportivi şi antrenori de la Comitetul Internaţional Olimpic, premiile obţinute de către sportivi,
antrenori şi tehnicieni la competiţiile sportive internaţionale, bursele sportive şi indemnizaţiile acordate loturilor naţionale în vederea
pregătirii şi participării la competiţiile internaţionale oficiale;
t) ajutorul financiar obţinut de Comitetul Naţional Olimpic şi Sportiv şi de federaţiile sportive naţionale de profil de la Comitetul
Internaţional Olimpic, federaţiile sportive europene şi internaţionale de profil şi de la alte organizaţii sportive internaţionale;
u) premiul naţional al Republicii Moldova în domeniul literaturii, artei, arhitecturii, ştiinţei şi tehnicii, precum şi premiile elevilor şi
profesorilor animatori acordate, în mărimi stabilite în actele normative în vigoare, pentru performanţele obţinute în cadrul olimpiadelor şi
concursurilor raionale, orăşeneşti, municipale, zonale, republicane, regionale şi internaţionale;
u1) dobînzile de la valorile mobiliare de stat;
[Lit.v) art.20 abrogată prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]
w) recompensa acordată membrilor gospodăriilor (familiilor) pentru participarea la sondajele selective efectuate de organele de
statistică;
x) veniturile persoanelor fizice obţinute din activitatea în baza patentei de întreprinzător;
y) veniturile obţinute de persoanele fizice, cu excepţia întreprinzătorilor individuali şi gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), de la
predarea materiei prime secundare, inclusiv a deşeurilor şi a reziduurilor de hîrtie şi de carton, de cauciuc, de plastic şi de sticlă (cioburi
de sticlă), de metale feroase şi neferoase, a reziduurilor industriale care conţin metale sau aliaje ale acestora şi ambalajului returnabil,
precum şi a acumulatoarelor electrice uzate;
y1) veniturile obţinute de persoanele fizice, cu excepţia întreprinzătorilor individuali şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), de la
comercializarea producţiei din fitotehnie şi horticultură în formă naturală şi a producţiei din zootehnie în formă naturală, în masă vie şi
sacrificată, efectuată în adresa altei persoane fizice, cu excepţia întreprinzătorilor individuali şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier);
y2) veniturile obţinute de persoanele fizice, cu excepţia întreprinzătorilor individuali şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), de la
livrarea laptelui natural;
y3) veniturile obţinute de persoanele fizice rezidente (cetăţeni ai Republicii Moldova şi apatrizi) de la înstrăinarea locuinţei de bază;
z) veniturile obţinute în urma utilizării facilităţilor fiscale;
[Lit.z1) art.20 abrogată prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]
z2) mijloacele băneşti obţinute din fondurile speciale şi/sau mijloacele financiare obţinute sub formă de grant prin intermediul
programelor aprobate de Guvern, utilizate conform destinaţiei acestora;
z3) compensaţiile pagubelor morale;
z4) venitul obţinut ca urmare a anulării restanţelor la bugetul public naţional;
z5) solda bănească a militarilor în termen, a elevilor şi cursanţilor (studenţilor) instituţiilor de învăţămînt militar şi ai instituţiei de
învăţămînt superior cu statut de mare unitate specială;
z6) veniturile obţinute ca urmare a compensării daunei materiale cauzate, în partea în care compensaţia acordată nu depăşeşte
dauna materială cauzată;
z7) plata depozitelor garantate din Fondul de garantare a depozitelor în sistemul bancar, conform Legii nr.575-XV din 26 decembrie
2003 privind garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar;
[Lit.z8) art.20 abrogată prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 01.01.2013]
z9) venitul din reevaluarea mijloacelor fixe şi a altor active, precum şi din reluarea pierderilor din depreciere a mijloacelor fixe şi a
altor active;
z10) dividendele aferente perioadelor fiscale de pînă la 1 ianuarie 2008 achitate în folosul persoanelor fizice rezidente;
z11) veniturile sub formă de royalty ale persoanelor fizice în vîrstă de 60 ani şi mai mult din domeniul literaturii, artei şi ştiinţei;
z12) veniturile persoanelor juridice obţinute în urma valorificării surselor financiare externe în cadrul proiectelor şi granturilor
internaţionale ce ţin de dezvoltarea învăţămîntului şi cercetării;
z13) veniturile obţinute de către organizaţiile necomerciale, cultele religioase şi părţile componente ale acestora conform legii în
urma desemnării procentuale;
z14) veniturile obţinute sub formă de indemnizaţie pentru munca prestată în ziua alegerilor, achitată membrilor consiliilor electorale
de circumscripţie, membrilor birourilor electorale ale secţiilor de votare şi funcţionarilor aparatelor consiliilor şi birourilor respective.
Articolul 21. Reguli speciale referitoare la venit

(1) Venitul obţinut sub formă nemonetară se evaluează de către fiecare subiect al impunerii şi constituie valoarea medie a preţului
de livrare a mărfurilor şi/sau de prestare a serviciilor analoage pe luna precedentă lunii în care a fost obţinut venit sub formă nemonetară.
În cazul în care, pe luna precedentă lunii în care a fost obţinut venit sub formă nemonetară, nu au fost efectuate livrări de mărfuri şi/sau
prestări de servicii, venitul obţinut sub formă nemonetară nu poate fi mai mic decît preţul de cost al mărfurilor livrate şi/sau al serviciilor
prestate în luna curentă.
(2) În cazul anuităţilor, partea oricărei anuităţi care este inclusă în venitul anual se deduce la calcularea venitului impozabil.
Deducerea este egală cu suma vărsată de contribuabil în fondul de pensii nestatal calificat şi nededusă din venitul lui brut conform art.66
alin.(2), precum şi cu suma primelor de asigurare achitate de către contribuabil persoană fizică conform contractelor de asigurare şi
coasigurare şi împărţită la numărul de ani presupuşi pentru efectuarea plăţilor (din momentul în care a început plata anuităţilor).
(3) În cazul efectuării operaţiunilor în valută străină:
1) La calcularea venitului impozabil, venitul brut şi alte încasări, precum şi cheltuielile suportate în valută străină se recalculează
în monedă naţională la cursul oficial al leului moldovenesc valabil la data tranzacţiei.
2) Orice datorie atît a contribuabilului, cît şi faţă de contribuabil, a cărei sumă este exprimată în valută străină, se recalculează la
cursul oficial al leului moldovenesc valabil pentru ultima zi a perioadei fiscale.
21) Dacă operaţiunea se efectuează în valuta străină faţă de care Banca Naţională a Moldovei nu cotează leul moldovenesc, atunci
conversiunea are loc în două etape. Iniţial, valuta străină este recalculată în altă valută străină faţă de care Banca Naţională a Moldovei
cotează leul moldovenesc. Pentru aceasta se foloseşte metoda directă de corelaţie între cursurile respectivelor valute străine. Suma
obţinută astfel în altă valută străină este recalculată în monedă naţională la cursul oficial al leului moldovenesc.
3) Orice venit sau pierdere de pe urma recalculării datoriei conform pct.2) se consideră venit obţinut sau pierdere suportată în
ultima zi a perioadei fiscale.
31) Data tranzacţiei este considerată data reflectată în extrasul de cont al băncii, iar în alte cazuri – data menţionată în documentele
primare, conform metodei de evidenţă financiară bazate pe prevederile Standardelor Naţionale de Contabilitate şi IFRS.
32) Dacă în perioada care s-a scurs de la data efectuării tranzacţiei şi pînă la data achitării pentru datoria creată cursul oficial al
leului moldovenesc s-a modificat, atunci apare diferenţa de curs valutar. Dacă achitarea sumei are loc în aceeaşi perioadă a anului fiscal
în care a avut loc tranzacţia, atunci diferenţa de curs valutar dintre suma reflectată iniţial în contabilitate şi suma achitată efectiv reprezintă
venitul sau pierderea anului fiscal curent.
33) În cazul în care achitarea pentru datoria creată nu are loc în aceeaşi perioadă a anului fiscal în care a avut loc tranzacţia,
aceasta este reevaluată de către contribuabil la cursul oficial al leului moldovenesc în ultima zi a anului fiscal pentru care se prezintă
declaraţia fiscală, iar diferenţa de curs valutar apărută este considerată drept venit sau pierdere a aceluiaşi an fiscal. Indiferent de
eventualele fluctuaţii ale cursului oficial al leului moldovenesc pe viitor, pentru reflectarea situaţiei financiare a contribuabilului la data
întocmirii bilanţului, conturile în valută străină se reflectă în sume echivalente în monedă naţională la cursul oficial al leului moldovenesc
faţă de valuta străină, valabil în ziua respectivă. Diferenţa dintre suma indicată în contabilitate şi suma în care a fost reflectată în
contabilitate tranzacţia pe parcursul perioadei sau în anul precedent este considerată drept venit sau pierdere.
4) Operaţiunile în care intervin obligaţii de plată în valută străină se referă la:
a) cheltuielile care urmează să fie efectuate sau venitul care urmează să fie obţinut în urma calculelor;
b) contractele futures, opţioanele şi alte operaţiuni financiare similare.
(4) Persoana care face o donaţie sub formă de mijloace băneşti (cu excepţia donaţiilor făcute în scopuri filantropice şi de
sponsorizare indicate la art.36 alin.(2)) se consideră drept persoană care a obţinut venit în mărimea sumei mijloacelor băneşti donate, cu
excepţia sumei donate de persoana fizică care nu desfăşoară activitate de întreprinzător pe parcursul unei perioade fiscale în partea în
care această sumă totală nu depăşeşte venitul impozabil obţinut în perioada fiscală de raportare. Prevederile prezentului alineat nu se
extind asupra persoanelor care fac donaţii persoanelor care au calitatea de rudă sau afin de gradul I.
Articolul 22. Nerecunoaşterea venitului în cazul pierderii forţate a proprietăţii

(1) Nu se recunoaşte venitul la înlocuirea proprietăţii cu o proprietate de acelaşi tip în cazul pierderii ei forţate.
(2) În cazul nerecunoaşterii venitului în conformitate cu alin.(1), baza valorică a proprietăţii de înlocuire se consideră baza valorică
a proprietăţii înlocuite, majorată cu suma cheltuielilor suportate pentru procurarea proprietăţii, care nu este acoperită din venitul obţinut în
cazul pierderii forţate.
(3) Proprietatea se consideră pierdută în mod forţat, dacă ea este parţial sau total distrusă, furată, sechestrată sau destinată
demolării ori dacă contribuabilul este forţat într-un oarecare alt mod să-şi abandoneze proprietatea din cauza pericolului sau iminenţei
uneia din acţiunile sau evenimentele menţionate mai sus.
(4) Proprietatea de înlocuire se consideră de acelaşi tip atunci cînd ea are aceleaşi însuşiri sau este de aceeaşi natură ca şi
proprietatea înlocuită (indiferent de faptul dacă este sau nu o proprietate de acelaşi nivel sau calitate).
(5) Perioada de înlocuire este perioada care expiră în perioada fiscală următoare celei în care s-a produs pierderea.
Capitolul 3
DEDUCERILE AFERENTE ACTIVITĂŢII DE ÎNTREPRINZĂTOR
Articolul 23. Regula generală
Nu se permite deducerea cheltuielilor personale şi familiale, cu excepţia cazurilor pentru care prezentul titlu prevede un alt mod
de reglementare.
Articolul 24. Deducerea cheltuielilor aferente activităţii de întreprinzător

(1) Se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare, achitate sau suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale,
exclusiv în cadrul activităţii de întreprinzător.
(2) În cazul în care cheltuielile suportate de contribuabil cuprind cheltuielile aferente activităţii de întreprinzător şi cheltuielile
personale, deducerea se permite numai atunci cînd cheltuielile aferente activităţii de întreprinzător le depăşesc pe cele personale şi numai
pentru acea parte a cheltuielilor care se referă nemijlocit la desfăşurarea activităţii de întreprinzător.
(3) Deducerea cheltuielilor de delegaţii, de reprezentanţă, de asigurare a agenţilor economici se permite în limitele stabilite de
Guvern, cu excepţia celor reglementate de prezentul articol.
(4) Prin derogare de la art.30, se permite deducerea sumelor achitate ca impozite şi taxe de către subdiviziunile situate în unităţile
administrativ-teritoriale, al căror buget nu constituie parte componentă a bugetului public naţional.
(41) Prin derogare de la prevederile prezentului articol, ale art.261, deducerea amortizării şi cheltuielilor pentru întreţinerea,
funcţionarea şi reparaţia autoturismelor folosite de către persoanele specificate la grupele minore 112 şi 121 din Clasificatorul ocupaţiilor
din Republica Moldova, deductibile conform prezentului titlu, se permite doar pentru un singur autoturism pentru fiecare persoană
specificată la grupele minore 112 şi 121 din Clasificatorul ocupaţiilor din Republica Moldova şi doar în scopul activităţii de întreprinzător.
(6) Nu se permite deducerea sumelor plătite la procurarea proprietăţii pe care se calculează amortizarea şi faţă de care se aplică
prevederile art.261, 28 şi 29.
(7) Nu se permite deducerea compensaţiilor, remuneraţiilor, dobînzilor, plăţii pentru închirieri de bunuri şi altor cheltuieli efectuate
în interesul unui membru al familiei contribuabilului, al unei persoane cu funcţie de răspundere sau al unui conducător de agent economic,
al unui membru al societăţii sau al altei persoane interdependente, dacă nu există justificarea plăţii unei astfel de sume.
(8) Nu se permite deducerea pierderilor în urma vînzării sau schimbului proprietăţii, îndeplinirii lucrărilor şi prestării serviciilor,
efectuate, în mod direct sau mijlocit, între persoanele interdependente.
(9) Nu se permite deducerea cheltuielilor legate de obţinerea venitului scutit de impozitare.
(10) Se permite deducerea cheltuielilor ordinare şi necesare suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, neconfirmate
documentar, în mărime de 0,2% din venitul impozabil.
(11) Nu se permite deducerea sumelor achitate sau suportate în folosul titularului patentei de întreprinzător şi/sau în folosul
persoanelor fizice ce desfăşoară activităţi independente conform cap. 10 2.
(12) Nu se permite deducerea plăţilor pentru eliminările supranormative de substanţe poluante în mediul înconjurător şi folosirea
supralimită a resurselor naturale.
(13) Deducerea reziduurilor, deşeurilor şi perisabilităţii naturale se permite în limitele aprobate anual de către conducătorii
întreprinderilor.
(14) Se permite deducerea cheltuielilor aferente transmiterii gratuite a proprietăţii conform deciziei Guvernului sau a autorităţilor
competente ale administraţiei publice locale.
(15) Se permite deducerea cheltuielilor achitate de contribuabili în decursul perioadei fiscale sub formă de taxe de aderare şi
cotizaţii de membru destinate activităţii patronatelor. Plafonul de deductibilitate a acestor cheltuieli constituie 0,15% din fondul de retribuire
a muncii.
(151) Se permite deducerea cheltuielilor efectuate de contribuabili în decursul perioadei fiscale sub formă de alocaţii financiare
destinate activităţii sindicatelor pentru utilizarea lor în scopurile stabilite în contractul colectiv de muncă. Plafonul de deductibilitate a acestor
cheltuieli constituie 0,15% din fondul de retribuire a muncii.
(16) Societăţilor de audit şi auditorilor întreprinzători individuali li se permite deducerea cheltuielilor, în mărime de 15% din venitul
vînzărilor în perioada fiscală de gestiune aferente auditului situaţiilor financiare anuale şi/sau situaţiilor financiare anuale consolidate, atît
pentru formarea provizioanelor aferente riscului de audit, cît şi pentru primele de asigurare conform contractelor de asigurare de
răspundere civilă profesională, încheiate potrivit legislaţiei în vigoare pentru asigurarea riscului de audit.
(17) Se permite deducerea cheltuielilor suportate de întreprinderile agricole pentru întreţinerea obiectivelor de menire social-
culturală aflate în gestiune, conform normelor (cheltuielilor medii) stabilite pentru întreţinerea instituţiilor similare finanţate de la bugetele
locale.
(18) Nu se permite deducerea sumei din reevaluarea şi din deprecierea mijloacelor fixe şi a altor active.
(19) Se permite deducerea cheltuielilor suportate şi determinate de angajator pentru transportul, hrana şi studiile profesionale ale
angajatului, inclusiv a cheltuielilor legate de organizarea şi realizarea programelor de formare profesională tehnică prin învăţămînt dual,
conform modului stabilit de Guvern.
(191) Se permite deducerea cheltuielilor suportate şi determinate de angajator pentru acordarea tichetelor de masă în mărimea
prevăzută la art.4 alin.(1) din Legea nr.166/2017 cu privire la tichetele de masă.
(20) Se permite deducerea cheltuielilor anuale suportate de angajator pentru primele de asigurare facultativă de asistenţă medicală
ale angajatului în mărime de pînă la 50% din prima de asigurare obligatorie de asistenţă medicală calculată în sumă fixă în valoare
absolută, stabilită pentru categoriile de plătitori prevăzute în anexa nr.2 la Legea nr.1593-XV din 26 decembrie 2002, pe anul respectiv.
(21) Se permite deducerea cheltuielilor suportate pentru acordarea burselor private, în modul stabilit de Guvern.
(22) Se permite deducerea cheltuielilor suportate de agentul economic în legătură cu lichidarea sa, cu excepţia
cheltuielilor/pierderilor ce ţin de reevaluarea activelor, de casarea activelor care nu pot fi lichidate, precum şi de casarea creanţelor care
nu pot fi recuperate.
(23) Se permite deducerea cheltuielilor suportate de către partenerul privat pentru obiectele construite şi transmise gratuit
partenerului public conform contractului de parteneriat public privat.
Articolul 25. Deducerea dobînzilor aferente creditelor şi împrumuturilor

(1) Deducerea dobînzilor aferente creditelor şi împrumuturilor se permite în conformitate cu art.24.
(2) Deducerea cheltuielilor aferente dobînzilor suportate în baza contractului de împrumut de către agenţii economici în folosul
persoanelor fizice şi juridice (cu excepţia instituţiilor financiare, a organizaţiilor de microfinanţare şi a companiilor de leasing) se acceptă
în limita ratei medii ponderate a dobînzii la creditele acordate de sectorul bancar persoanelor juridice pe termen de pînă la 12 luni şi peste
12 luni în secţiunea pe lei moldoveneşti şi pe valută străină. Rata medie ponderată a dobînzii la creditele acordate de sectorul bancar
persoanelor juridice pe termen de pînă la 12 luni şi peste 12 luni în secţiunea pe lei moldoveneşti şi pe valută străină se determină de
către Banca Naţională a Moldovei şi se publică pe pagina web oficială a acesteia.
(3) În cazul emisiunii unor titluri de creanţă după 1 ianuarie 1998, partea discontului iniţial, în raport cu titlul de creanţă care este
permis emitentului ca deducere a dobînzii, va fi echivalentă cu partea acestui discont repartizat proporţional în perioada fiscală.
Articolul 26. Deducerea amortizării calculate

[Art.26 abrogat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2019]
Articolul 261. Deducerea amortizării mijloacelor fixe

(1) Mărimea deducerii amortizării calculate a mijloacelor fixe se determină în conformitate cu prezentul articol şi cu art.24.
(2) Mijloacele fixe pe care se calculează amortizarea este proprietatea materială reflectată în bilanţul contribuabilului în
conformitate cu legislaţia şi folosită în activitatea de întreprinzător, a căror valoare scade prezumtiv ca urmare a uzurii fizice şi morale şi a
cărei perioadă de exploatare este mai mare de un an, iar valoarea ei depăşeşte suma de 6000 de lei.
(3) Sînt considerate, de asemenea, mijloace fixe supuse amortizării în scopuri fiscale investiţiile efectuate în mijloacele fixe care
fac obiectul unui contract de leasing operaţional, locaţiune, concesiune, arendă, comodat, sublocaţiune. În sensul prezentului alineat, prin
investiţie se înţelege excedentul cheltuielilor ce ţin de reparaţie, îmbunătăţire şi altele asemenea în privinţa mijloacelor fixe respective
asupra cheltuielilor menţionate, permise spre deducere în perioada fiscală conform modului stabilit la alin.(11).
(4) Din punct de vedere fiscal, în cazul leasingului financiar, locatarul este tratat ca proprietar al mijloacelor fixe primite în leasing,
iar în cazul leasingului operaţional, calitatea de proprietar o are locatorul. Calcularea şi deducerea amortizării mijloacelor fixe care fac
obiectul unui contract de leasing se efectuează de către locatar în cazul leasingului financiar şi de către locator în cazul leasingului
operaţional.
(5) Evidenţa mijloacelor fixe în scopuri fiscale se ţine pentru fiecare obiect separat.
(6) Amortizarea mijloacelor fixe se calculează începînd cu luna următoare celei în care mijlocul fix se pune în funcţiune prin
utilizarea metodei liniare de amortizare. Mărimea amortizării mijloacelor fixe ce urmează a fi dedusă se determină prin înmulţirea valorii
mijloacelor fixe la norma de amortizare respectivă prevăzută la alin.(7).
(7) Norma amortizării pentru fiecare mijloc fix se determină ca raport dintre 100% şi durata de funcţionare utilă a acestuia stabilită
de Guvern.
(8) Calcularea amortizării şi deducerea acesteia pentru întreţinerea autoturismului se efectuează în modul următor:
a) în cazul în care valoarea autoturismului este de pînă la 200000 de lei, amortizarea calculată se deduce integral, în funcţie de
valoarea autoturismului;
b) în cazul în care valoarea autoturismului depăşeşte 200000 de lei, deducerea se limitează la suma calculată a amortizării,
reieşind din valoarea autoturismului egală cu 200000 de lei. Prevederea nu se aplică autoturismelor utilizate în calitate de mijloace fixe în
activitatea de bază care reprezintă acordare de servicii, a căror amortizare constituie parte componentă a costului vînzărilor.
(9) În cazul înstrăinării autoturismului specificat la alin.(8) lit.b), venitul sau pierderea calculată ca diferenţă dintre suma mijloacelor
obţinute de la înstrăinarea autoturismului şi baza valorică a acestuia se recunoaşte drept venit sau pierdere a perioadei fiscale în care a
avut loc înstrăinarea. Baza valorică a autoturismului reprezintă valoarea acestuia micşorată cu suma amortizării calculate.
(10) Deducerea cheltuielilor pentru reparaţia proprietăţii se efectuează în conformitate cu Standardele Naţionale de Contabilitate.
(11) Cheltuielile aferente reparaţiei curente şi capitale a mijloacelor fixe ce nu corespund prevederilor alin.(2) se permit spre
deducere în limita a 15% din suma calculată a locaţiunii, arendei sau redevenţei (plăţii pentru concesiune), suportată pe parcursul perioadei
fiscale, iar în cazul cheltuielilor de reparaţie a mijloacelor de transport aerian internaţional – în mărime de 100% din suma calculată a ratei
de leasing operaţional, suportată pe parcursul perioadei fiscale. În sensul prezentului alineat, prin mijloacele fixe ce nu corespund
prevederilor alin.(2) se înţeleg mijloacele fixe care sînt utilizate în activitatea de întreprinzător a agentului economic conform contractului
de arendă, locaţiune, leasing operaţional, concesiune, ale căror cheltuieli aferente, potrivit contractului nominalizat, revin arendaşului,
locatarului sau concesionarului.
(111) Este permisă deducerea în mărime de 100% a cheltuielilor aferente reparaţiei mijloacelor de transport proprii utilizate la
prestarea serviciilor de transport rutier de persoane în regim de taxi.
(12) Nu se permite deducerea amortizării mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit, cu excepţia cazurilor în care valoarea acestora a
fost inclusă în venitul impozabil al contribuabilului.
(13) În cazul finanţării parţiale a procurărilor mijloacelor fixe din surse ce constituie venituri neimpozabile, amortizarea se va calcula
pentru partea suportată de către întreprindere.
(14) Prin derogare de la alin.(12) şi (13), suma subvenţiilor obţinute ca urmare a efectuării investiţiilor prin procurarea mijloacelor
fixe din sursele proprii nu influenţează asupra mărimii bazei valorice a mijloacelor fixe.
(15) În scopuri fiscale, nu se recunosc diferenţele din reevaluarea mijloacelor fixe.
(16) Baza valorică a mijloacelor fixe se ajustează conform modului stabilit de Guvern.
(17) Evidenţa şi calcularea amortizării mijloacelor fixe în scopuri fiscale se efectuează în conformitate cu regulamentul aprobat de
Guvern.
(18) Valoarea mijloacelor fixe nou-procurate se compune din preţul lor de procurare, precum şi din toate cheltuielile aferente
procurării lor, inclusiv cheltuielile de transportare, asamblare şi asigurare, dobînzile plătite sau calculate pînă la punerea obiectului în
exploatare. Valoarea mijloacelor fixe aferente proprietăţii create cu forţe proprii include toate impozitele şi taxele, cu excepţia taxei pe
valoarea adăugată care se deduce, cheltuielile şi plata dobînzilor aferente acestor mijloace fixe pentru întreaga perioadă de pînă la punerea
lor în exploatare.
Articolul 27. Valoarea mijloacelor fixe

Articolul 271. Norme speciale aplicabile rezidenţilor parcurilor pentru tehnologia informaţiei pentru deducerea cheltuielilor privind
amortizarea şi reparaţia mijloacelor fixe
(1) Prin derogare de la prevederile art.261, agenţii economici care pe parcursul anului fiscal obţin titlul de rezident al parcului pentru
tehnologia informaţiei nu au dreptul la deducerea în scopuri fiscale a cheltuielilor privind amortizarea şi reparaţia mijloacelor fixe în anul
fiscal respectiv.
(2) Pentru agenţii economici cărora, în conformitate cu prevederile legislaţiei cu privire la parcurile pentru tehnologia informaţiei,
le-a fost retras titlul de rezident al parcului pentru tehnologia informaţiei pentru perioada aplicării regimului de impozitare stabilit în prezentul
titlu se permite deducerea cheltuielilor privind amortizarea şi reparaţia mijloacelor fixe conform art.261. Valoarea de intrare a mijloacelor
fixe pe fiecare categorie de proprietate, în scop fiscal, este egală cu valoarea contabilă a acestor mijloace fixe la începutul lunii următoare
celei în care a fost retras titlul de rezident al parcului pentru tehnologia informaţiei.
Articolul 28. Deducerea amortizării imobilizărilor necorporale

Se permite deducerea amortizării fiecărei unităţi de imobilizare necorporală amortizabilă (brevete de invenţie, drept de autor şi
drepturi conexe, desene şi modele industriale, contracte, drepturi speciale etc.) cu termen de utilizare limitat, calculînd perioada ei de
utilizare prin aplicarea metodei liniare.
Articolul 29. Deducerea cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale irecuperabile

(1) Deducerea cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale irecuperabile se permite în conformitate cu art.24 alin.(1).
(2) Cheltuielile legate de explorarea şi exploatarea zăcămintelor de resurse naturale, suportate pînă la începutul exploatării,
precum şi plăţile aferente ale dobînzii se reflectă la creşterea valorii resurselor naturale.
(3) Mărimea deducerii cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale se determină prin înmulţirea bazei valorice a resurselor
naturale cu rezultatul obţinut de la împărţirea volumului extracţiei pe parcursul perioadei fiscale la volumul prognozat total al extracţiei
pentru zăcămîntul dat (în expresie naturală).
(4) Deducerea cheltuielilor viitoare pentru recultivarea terenurilor se permite în limitele mărimii calculate, care se determină ca
raport al cheltuielilor necesare pentru recultivare la soldul rezervelor industriale ale substanţelor utile de la zăcămîntul respectiv, înmulţit
la volumul substanţelor utile extrase pe perioada de gestiune.
(5) Deducerea cheltuielilor viitoare privind recuperarea pierderilor producţiei agricole în cazul atribuirii terenurilor prin hotărîre de
Guvern sau prin decizie a autorităţii reprezentative şi deliberative a administraţiei publice locale se permite în limitele mărimii calculate,
care se determină ca raport al costului pierderilor la soldul rezervelor industriale din conturul terenului existent atribuit, înmulţit la volumul
substanţelor utile extrase pe perioada de gestiune.
Articolul 30. Restricţiile privind deducerea impozitelor şi amenzilor

(1) Nu se permite deducerea impozitului pe venit, instituit în prezentul titlu, a penalităţilor şi a amenzilor aferente lui, precum şi a
amenzilor şi penalităţilor aferente altor impozite, taxe şi plăţi obligatorii la buget, a amenzilor şi penalităţilor aplicate pentru încălcarea
actelor normative.
(2) Nu se permite deducerea impozitelor achitate în numele unei persoane, alta decît contribuabilul.
Articolul 31. Limitarea altor deduceri
(1) Se permite deducerea oricărei datorii compromise, conform legislaţiei, dacă această datorie s-a format în cadrul desfăşurării
activităţii de întreprinzător.
(2) Nu se permite deducerea provizioanelor, cu excepţia reducerilor pentru pierderi la active şi la angajamente condiţionale, pentru
instituţiile financiare, efectuate conform alin.(3), şi pentru pierderi la împrumuturi şi dobînzile aferente (provizioane), pentru organizaţiile de
microfinanţare şi persoanele care practică activitatea de leasing financiar, efectuate conform alin.(4).
(3) Instituţiilor financiare li se permite deducerea reducerilor pentru pierderi la active şi la angajamente condiţionale, calculate
conform IFRS.
(4) Organizaţiilor de microfinanţare şi/sau persoanelor care practică activitatea de leasing financiar li se permite deducerea:
a) provizioanelor destinate acoperirii eventualelor pierderi ce ţin de nerestituirea împrumuturilor şi neachitarea dobînzilor aferente,
care se determină conform regulamentelor Comisiei Naţionale a Pieţei Financiare cu privire la clasificarea împrumuturilor şi formarea
provizioanelor destinate acoperirii eventualelor pierderi, condiţionate de nerestituirea împrumuturilor şi neachitarea dobînzilor aferente;
şi/sau
b) provizioanelor destinate acoperirii creanţelor ce ţin de nerecuperarea ratelor şi neachitarea dobînzilor de leasing în mărime de
pînă la 5% din soldul mediu anual al creanţelor aferente contractelor de leasing, dacă aceste creanţe sînt datorate de o persoană care nu
este afiliată contribuabilului.
(5) Băncilor admise şi obligate de Banca Naţională a Moldovei să participe la formarea mijloacelor Fondului de garantare a
depozitelor în sistemul bancar li se permite de a efectua deduceri ale vărsămîntului obligatoriu anual, contribuţiilor iniţiale, contribuţiilor
trimestriale şi contribuţiilor speciale ale băncilor în fondul menţionat, stabilite prin Legea nr.575-XV din 26 decembrie 2003 privind
garantarea depozitelor persoanelor fizice în sistemul bancar.
(51) Producătorilor de produse vitivinicole, obligaţi să contribuie la formarea mijloacelor Fondului Viei şi Vinului, li se permite să
efectueze deduceri ale contribuţiilor în fondul menţionat, stabilite prin Legea viei şi vinului nr.57-XVI din 10 martie 2006.
Articolul 32. Reportarea pierderilor în viitor

(1) Dacă, pe parcursul perioadei fiscale, cheltuielile aferente activităţii de întreprinzător depăşesc venitul brut al contribuabilului în
perioada fiscală curentă, suma pierderilor rezultate din această activitate va fi reportată eşalonat pe următoarele cinci perioade fiscale.
(2) Suma reportată pe una din perioadele fiscale următoare celei în care s-au înregistrat pierderile este egală cu suma totală a
pierderilor, redusă cu suma totală permisă spre deducere în fiecare din următoarele patru perioade fiscale.
(3) Dacă contribuabilul a suportat pierderi pe parcursul a mai mult de o perioadă fiscală, prevederile prezentului articol se aplică
faţă de aceste pierderi în ordinea în care au apărut.
Capitolul 4
SCUTIRI ŞI ALTE DEDUCERI
Articolul 33. Scutiri personale
(1) Fiecare contribuabil (persoană fizică rezidentă) are dreptul la o scutire personală în sumă de 24000 lei pe an.
(2) Suma scutirii personale, stabilită la alin.(1), va constitui 30000 lei pe an pentru orice persoană care:
a) s-a îmbolnăvit şi a suferit de boala actinică provocată de consecinţele avariei de la C.A.E. Cernobîl;
b) este persoană cu dizabilităţi şi s-a stabilit că dizabilitatea sa este în legătură cauzală cu avaria de la C.A.E. Cernobîl;
c) este părintele sau soţia (soţul) unui participant căzut sau dat dispărut în acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale
şi a independenţei Republicii Moldova, cît şi în acţiunile de luptă din Republica Afghanistan;
d) este persoană cu dizabilităţi ca urmare a participării la acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi a independenţei
Republicii Moldova, precum şi în acţiunile de luptă din Republica Afghanistan;
e) este persoană cu dizabilităţi de pe urma războiului, persoană cu dizabilităţi în urma unei afecţiuni congenitale sau din copilărie,
persoană cu dizabilităţi severe şi accentuate;
f) este pensionar-victimă a represiunilor politice, ulterior reabilitată.
Articolul 34. Scutiri acordate soţiei (soţului)

(1) Persoana fizică rezidentă aflată în relaţii de căsătorie are dreptul la o scutire suplimentară în sumă de 11280 lei anual, cu
condiţia că soţia (soţul) nu beneficiază de scutire personală.
(2) Persoana fizică rezidentă aflată în relaţii de căsătorie cu orice persoană specificată la art.33 alin.(2) are dreptul la o scutire
suplimentară în sumă de 18000 lei anual, cu condiţia că soţia (soţul) nu beneficiază de scutire personală.
(3) Prevederile alin.(1) şi (2) se vor aplica din luna următoare lunii în care au apărut circumstanţele necesare pentru exercitarea
dreptului specificat în acestea.
Articolul 35. Scutiri pentru persoanele întreţinute

(1) Contribuabilul (persoană fizică rezidentă) are dreptul la o scutire în sumă de 3000 de lei anual pentru fiecare persoană
întreţinută, cu excepţia persoanelor cu dizabilităţi în urma unei afecţiuni congenitale sau din copilărie, persoanelor cu dizabilităţi severe şi
accentuate, pentru care scutirea constituie 18000 de lei anual.
(2) În înţelesul prezentului titlu, persoană întreţinută este persoana care întruneşte toate cerinţele de mai jos:
a) este un ascendent sau descendent al contribuabilului sau al soţiei (soţului) contribuabilului (părinţii sau copiii, inclusiv înfietorii
şi înfiaţii) ori persoană cu dizabilităţi în urma unei afecţiuni congenitale sau din copilărie rudă de gradul doi în linie colaterală;
b) are un venit ce nu depăşeşte suma de 11280 lei anual. La calcularea venitului nu se include suma alocaţiilor achitate din
mijloacele bugetului de stat pentru persoanele cu dizabilităţi în urma unei afecţiuni congenitale sau din copilărie şi pentru persoanele cu
dizabilităţi severe şi accentuate.
(3) Curatorul minorilor în vîrstă de la 14 pînă la 18 ani şi tutorele legal au dreptul la o scutire suplimentară în mărimea specificată
la alin.(1), în funcţie de caz, pentru fiecare persoană aflată sub tutelă şi/sau curatelă, care întruneşte cerinţele specificate la alin.(2) lit.b).
(4) Scutirea pentru persoanele întreţinute se aplică din luna următoare lunii apariţiei acestui drept în condiţiile respectării cerinţelor
prevăzute la alin.(2) şi (3).
[Art.35 alin.(3) modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]
[Art.35 alin.(1),(2) modificate prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.01.2015]
Articolul 351. Restricţii privind aplicarea scutirilor

Persoanele fizice care, pe parcursul perioadei fiscale, au obţinut venituri impozitate conform art.881 şi cap. 1 titlul X sînt private de
dreptul de a folosi scutirile conform art.33, 34 şi 35. Scutirile neutilizate în acest caz nu pot fi transmise către soţie (soţ).
Articolul 36. Alte deduceri

(1) Agentul economic rezident are dreptul la deducerea oricăror donaţii făcute de el pe parcursul perioadei fiscale în scopuri
filantropice sau de sponsorizare, dar nu mai mult de 5% din venitul impozabil.
(2) Pot fi deduse, conform alin.(1) din prezentul articol, numai donaţiile făcute în scopuri filantropice sau de sponsorizare în
favoarea autorităţilor publice şi instituţiilor publice specificate la art.51, a organizaţiilor necomerciale specificate la art.52 alin.(1), precum
şi în favoarea caselor de copii de tip familial.
(3) Donaţiile în scopuri filantropice sau de sponsorizare vor fi deduse numai în cazul confirmării lor în modul stabilit de Guvern.
(4) Se permite deducerea cheltuielilor de investiţii în limitele venitului din investiţii ce ţin de:
a) cheltuielile ordinare şi necesare, achitate sau suportate pe parcursul perioadei fiscale în scopul obţinerii venitului din investiţii;
b) dobînzile pe datorie, cu condiţia ca dobînda să nu depăşească suma venitului din investiţii.
(5) Se permite deducerea defalcărilor obligatorii în Fondul de susţinere a populaţiei, efectuate pe parcursul perioadei fiscale în
cuantumurile stabilite de legislaţie.
(6) Se permite deducerea, în cuantumurile stabilite de legislaţie, a sumelor pentru primele de asigurare obligatorie de asistenţă
medicală achitate de persoanele fizice asigurate conform legislaţiei.
(7) Se permite deducerea contribuţiilor obligatorii în bugetul asigurărilor sociale de stat achitate de persoanele fizice, pe parcursul
perioadei fiscale, în cuantumurile stabilite de legislaţie.
(8) Angajatorilor li se permite să deducă plăţile suportate efectiv, aferente indemnizaţiei pentru incapacitate temporară de muncă
cauzată de boli obişnuite sau de accidente nelegate de muncă, conform art.4 al Legii nr.289-XV din 22 iulie 2004 privind indemnizaţiile
pentru incapacitate temporară de muncă şi alte prestaţii de asigurări sociale.
Capitolul 5
CREŞTEREA ŞI PIERDEREA DE CAPITAL
[Cap.5 (art.37-42) în redacţia Legii nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]
Articolul 37. Subiecţii creşterii sau pierderii de capital

Prevederile prezentului capitol se aplică tuturor contribuabililor (persoane fizice sau juridice), rezidenţi şi nerezidenţi ai Republicii
Moldova, care vînd, schimbă sau înstrăinează sub altă formă active de capital.
Articolul 38. Domeniul de aplicare

Prezentul capitol stabileşte modul de determinare, în scopul impozitării, a sumei creşterii de capital provenite din vînzare, schimb
sau din altă formă de înstrăinare a activelor de capital.
Articolul 39. Activele de capital

(1) Active de capital reprezintă:
a) acţiunile, obligaţiunile, alte titluri de proprietate în activitatea de întreprinzător;
b) proprietatea privată nefolosită în activitatea de întreprinzător;
c) terenurile;
d) opţionul la procurarea sau vînzarea activelor de capital.
(2) Creşterea sau pierderea de capital nu este recunoscută în cazul redistribuirii (transmiterii) proprietăţii între soţi sau între foştii
soţi, dacă o astfel de redistribuire (transmitere) rezultă din necesitatea împărţirii proprietăţii comune în caz de divorţ.
Articolul 40. Determinarea creşterii sau pierderii de capital

(1) Mărimea creşterii sau pierderii de capital provenite din vînzare, schimb sau din altă formă de înstrăinare a activelor de capital
este egală cu diferenţa dintre suma încasată (venitul obţinut) şi baza valorică a acestor active.
(2) Suma încasată ca urmare a vînzării, schimbului sau a înstrăinării în alt mod a activelor de capital este egală cu suma mijloacelor
băneşti şi/sau valoarea evaluată la preţul de piaţă a activelor de capital obţinute sub formă nemonetară.
(3) Mărimea creşterii sau pierderii de capital provenite din tranzacţionarea la bursă a acţiunilor prin intermediul unui broker/unei
societăţi de investiţii se determină în baza raportului brokerului/societăţii de investiţii, conform modului stabilit de Ministerul Finanţelor.
(4) Persoana care face o donaţie se consideră că a vîndut bunul donat la un preţ ce reprezintă mărimea maximă din baza lui
valorică ajustată sau preţul lui de piaţă la momentul donării.
(5) Creşterea sau pierderea de capital nu este recunoscută în scopuri fiscale în cazul încheierii unui contract de donaţii între rude
de gradul I, precum şi între soţi.
(6) Creşterea sau pierderea de capital provenită din vînzare, schimb sau din altă formă de înstrăinare a locuinţei de bază nu este
recunoscută în scopuri fiscale.
(7) Suma creşterii de capital în perioada fiscală este egală cu 20% din suma excedentară a creşterii de capital recunoscute peste
nivelul oricăror pierderi de capital suportate pe parcursul perioadei fiscale.
Articolul 41. Restricţiile privind deducerea pierderilor de capital

(1) Contribuabilului (persoană fizică sau juridică) i se permite deducerea pierderilor de capital numai în limitele creşterii de capital.
(2) Pierderile de capital ale agenţilor economici a căror deducere nu este permisă, conform alin.(1), în perioada fiscală respectivă
sînt considerate pierderi de capital suportate în perioada fiscală următoare.
Articolul 42. Baza valorică a activelor de capital

(1) Bază valorică a activelor de capital se confirmă documentar conform modului stabilit de Ministerul Finanţelor şi constituie:
a) valoarea activelor de capital procurate;
b) valoarea activelor de capital create de contribuabil. În cazul lipsei documentelor de confirmare a valorii bunurilor imobiliare
construite cu forţele proprii de persoana fizică ce nu desfăşoară activitate de întreprinzător, baza valorică constituie valoarea de piaţă
estimată de organele cadastrale teritoriale;
c) valoarea activelor (la data dobîndirii dreptului de proprietate) obţinute ca urmare a redistribuirii (transmiterii) proprietăţii în
devălmăşie între soţi sau între foştii soţi, dacă o astfel de redistribuire (transmitere) rezultă din necesitatea împărţirii proprietăţii comune în
caz de divorţ;
d) valoarea de piaţă a activelor de capital (la data dobîndirii dreptului de proprietate) obţinute prin moştenire, titlu de donaţie sau
prin contractul de întreţinere pe viaţă;
e) valoarea de piaţă a activelor de capital (la data dobîndirii dreptului de proprietate) obţinute prin schimb;
f) valoarea activelor de capital privatizate;
g) zero în cazul lipsei documentelor de confirmare a activelor de capital;
h) valoarea activelor confirmate documentar – în alte cazuri.
(2) Baza valorică a acţiunilor nu se majorează cu suma dividendelor sub formă de acţiuni care nu modifică în niciun fel cotele de
participare ale acţionarilor în capitalul agentului economic şi care au fost repartizate în perioadele fiscale de pînă în anul 2009 inclusiv.
(3) Baza valorică a acţiunilor dobîndite pînă la data de 1 ianuarie 1998 se determină reieşind din valoarea unei acţiuni la data de
31 decembrie 1997, care se calculează ca raportul dintre capitalul social şi numărul total al acţiunilor emise.
(4) Baza valorică ajustată a activelor de capital reprezintă baza valorică a activelor de capital:
a) redusă cu mărimea amortizării, epuizării sau altor modificări ale valorii activelor de capital, care se anulează de pe contul
mijloacelor fixe;
b) majorată cu valoarea recondiţionărilor şi altor modificări ale valorii activelor de capital, care se acumulează pe contul mijloacelor
fixe;
c) redusă cu mărimea sumei retrase din capitalul social, proporţional cu cota de participaţie;
d) majorată cu suma creşterii capitalului social, proporţional cu cota de participaţie.
(5) Reducerile şi majorările bazei valorice a activelor de capital care au avut loc pînă la 1 ianuarie 1998 se efectuează conform
actelor normative în vigoare pînă la acea dată.
(6) Baza valorică a activelor de capital se ajustează cu diferenţele pozitive rezultate din reevaluarea capitalului efectuată în
conformitate cu cap. IV din Legea nr.1164-XIII din 24 aprilie 1997pentru punerea în aplicare a titlurilor I şi II ale Codului fiscal.”
Articolul 43. Transmiterea proprietăţii ca urmare a decesului

Capitolul 6
REGULI DE EVIDENŢĂ
Articolul 44. Metodele de evidenţă şi aplicarea lor
(1) Cu excepţia cazurilor cînd este prevăzut altceva, se aplică următoarele metode de evidenţă:
a) pentru persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător – contabilitatea de casă;
b) pentru persoanele fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător – contabilitatea de casă sau contabilitatea de angajamente;
c) pentru persoanele juridice – contabilitatea de angajamente.
(2) Prin contabilitate de casă se înţelege metoda conform căreia:
a) venitul este raportat la anul fiscal în care acesta este obţinut în mijloace băneşti sau sub altă formă;
b) deducerea se permite în anul fiscal pe parcursul căruia au fost suportate cheltuielile, cu excepţia cazurilor cînd aceste cheltuieli
trebuie raportate la un alt an fiscal, în scopul reflectării corecte a venitului.
(3) Prin contabilitatea de angajamente se înţelege metoda conform căreia:
a) venitul este raportat la perioada fiscală în care a fost cîştigat;
b) deducerea se permite în perioada fiscală în care au fost calculate sau au fost suportate cheltuielile ori au fost efectuate alte
plăţi, cu condiţia că aceste cheltuieli şi plăţi nu trebuie raportate la o altă perioadă fiscală în scopul reflectării corecte a venitului;
c) pierderile aferente returnării activelor livrate în anii precedenţi, sumele reducerii de preţ, disconturilor şi rabaturilor
acordate/primite în perioada de gestiune pentru livrările/achiziţiile efectuate în anii precedenţi se raportează şi se deduc respectiv în scopuri
fiscale în perioada fiscală în care acestea au fost constatate şi/sau calculate, şi/sau acordate;
d) cheltuielile aferente sumei T.V.A. care se exclude din deducere conform art.102 alin.(6) se raportează şi se deduc respectiv în
scopuri fiscale în perioada fiscală în care acestea au fost raportate la cheltuieli;
e) venitul aferent sumei T.V.A., atribuită anterior la costuri sau la cheltuieli, care se deduce conform art.102 alin.(7) se raportează
în scopuri fiscale în perioada fiscală în care aceasta a fost dedusă.
(5) Contribuabilul care foloseşte contabilitatea angajamentelor nu are dreptul să facă nici un fel de deduceri pînă la momentul
efectuării plăţilor dacă el are obligaţii faţă de o persoană interdependentă care foloseşte contabilitatea de casă.
(6) În scopul reflectării corecte a venitului de pe urma activităţii de întreprinzător, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să ceară
persoanei care practică afaceri de proporţii folosirea contabilităţii de angajamente.
(7) În scopuri fiscale se pot folosi metode de evidenţă financiară bazate pe prevederile Standardelor Naţionale de Contabilitate şi
IFRS care nu contravin prevederilor prezentului titlu.
(8) În cazul în care contribuabilul îşi schimbă metoda de evidenţă, corectările corespunzătoare în articolele care reflectă venitul,
deducerile, trecerile în cont şi alte operaţiuni se fac astfel încît nici un articol să nu fie omis sau să se repete. Dacă schimbarea metodei
de evidenţă duce la majorarea venitului impozabil al contribuabilului în chiar prima perioadă fiscală de aplicare a noii metode, atunci
mărimea excedentului care rezultă exclusiv din schimbarea metodei de evidenţă se distribuie în părţi egale pe perioada fiscală curentă şi
pe fiecare din următoarele două perioade fiscale.
(9) Veniturile şi cheltuielile rezultate din trecerea de la Standardele Naţionale de Contabilitate la IFRS nu sînt recunoscute în
scopuri fiscale.
(10) Diferenţele rezultate din tranziţia la Standardele Naţionale de Contabilitate în vigoare din 1 ianuarie 2014 nu se recunosc în
scopuri fiscale.
Articolul 45. Metoda procentajului îndeplinit

(1) În cazul contractelor (acordurilor) pe termen lung, persoanele care aplică metoda contabilităţii de angajamente ţin evidenţa
venitului, deducerilor, trecerilor în cont şi a altor operaţiuni aferente acestor contracte după metoda procentajului îndeplinit.
(2) În sensul prezentului titlu, prin contract (acord) pe termen lung se înţelege orice contract cu privire la producere, construire,
instalare sau montare încheiat pe un termen de cel puţin 24 de luni.
(3) Evidenţa tuturor veniturilor şi cheltuielilor se face, în modul stabilit de Guvern, în perioada fiscală cuprinsă în termenul de
acţiune al contractului (acordului) pe termen lung, pe baza determinării procentajului de îndeplinire a lucrărilor prevăzute de contract
(acord) pe parcursul perioadei fiscale respective. Declaraţiile cu privire la impozitul pe venit pentru anul respectiv, cu excepţia perioadei
fiscale în care expiră contractul (acordul), se perfectează prin metoda procentajului îndeplinit.
(4) După încheierea executării contractului (acordului), în scopul determinării corectitudinii calculării plăţilor sub formă de dobîndă
(penalităţilor, dobînzilor), repartizarea impozitului pe perioadele fiscale, conform metodei procentajului îndeplinit, se recalculează pe baza
indicilor reali. Plăţile sub formă de dobîndă pentru orice plată incompletă sau supraplată a impozitului în orice perioadă fiscală, descoperite
în urma unei astfel de recalculări, se determină în conformitate cu prevederile prezentului cod şi urmează a fi achitate la termenul prevăzut
pentru prezentarea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit pentru perioada fiscală în care se încheie executarea contractului (acordului).
Această prevedere se aplică tuturor contractelor (acordurilor) pe termen lung la prezentarea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit
pentru perioada fiscală în care s-a încheiat executarea contractului (acordului) şi nicidecum de la o dată anterioară.
Articolul 46. Regimul evidenţei stocurilor de mărfuri şi materiale

(1) Orice persoană care deţine stocuri de mărfuri şi materiale destinate procesului de producţie sau stocuri de producţie finită este
obligată să ţină evidenţa lor, dacă aceasta este necesară pentru reflectarea corectă a venitului.
(2) Gospodăriile ţărăneşti (de fermier) nu ţin evidenţa stocurilor de mărfuri şi materiale în procesul producţiei agricole, cu excepţia
cazurilor de prelucrare a acesteia în scopul obţinerii venitului.
(3) Metodele de evidenţă a stocurilor de mărfuri şi materiale se aplică de către contribuabil în conformitate cu prevederile
Standardelor Naţionale de Contabilitate şi IFRS.
Articolul 47. Evidenţa venitului rezultat din proprietatea comună

Venitul rezultat din proprietatea comună se consideră drept un venit obţinut de către coproprietari proporţional cotelor-părţi deţinute
de fiecare dintre ei.
Articolul 48. Evidenţa deducerilor recuperate

În cazul în care contribuabilului i se restituie pe parcursul perioadei fiscale cheltuielile, pierderile sau datoriile compromise deduse
anterior, suma restituită se ia în calcul şi se include în venitul brut al contribuabilului pe anul în care ea a fost încasată.
Capitolul 7
IMPOZITAREA UNOR CATEGORII DE CONTRIBUABILI
Articolul 49. Agenţii economici rezidenţi ai zonelor economice libere
Impozitarea rezidenţilor zonelor economice libere reglementate de Legea nr.440-XV din 27 iulie 2001 cu privire la zonele
economice libere are următoarele particularităţi:
a) impozitul pe venitul rezidenţilor obţinut de la exportul în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova al mărfurilor (serviciilor)
produse în zona economică liberă sau obţinut de la livrarea mărfurilor (serviciilor) produse în zona economică liberă către alţi rezidenţi ai
zonelor economice libere pentru mărfurile (serviciile) orientate spre export se percepe în proporţie de 50% din cota stabilită în Republica
Moldova;
b) impozitul pe venitul de la activitatea rezidenţilor în zona economică liberă, cu excepţia celei stabilite la lit.a), se percepe în
proporţie de 75% din cota stabilită în Republica Moldova;
c) rezidenţii care au investit în mijloacele fixe ale întreprinderilor lor şi/sau în dezvoltarea infrastructurii zonei economice libere un
capital echivalent cu cel puţin un milion de dolari SUA sînt scutiţi, pe o perioadă de 3 ani, începînd cu trimestrul imediat următor trimestrului
în care a fost atins volumul indicat de investiţii, de plata impozitului pe venitul de la exportul în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova
al mărfurilor (serviciilor) produse în zona economică liberă sau de la livrarea mărfurilor (serviciilor) produse în zona liberă către alţi rezidenţi
ai zonelor economice libere pentru mărfurile (serviciile) orientate spre export;
d) rezidenţii care au investit în mijloacele fixe ale întreprinderilor lor şi/sau în dezvoltarea infrastructurii zonei economice libere un
capital echivalent cu cel puţin 5 milioane de dolari SUA sînt scutiţi, pe o perioadă de 5 ani, începînd cu trimestrul imediat următor trimestrului
în care a fost atins volumul indicat de investiţii, de plata impozitului pe venitul de la exportul în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova
al mărfurilor (serviciilor) produse în zona economică liberă sau de la livrarea mărfurilor (serviciilor) produse în zona liberă către alţi rezidenţi
ai zonelor economice libere pentru mărfurile (serviciile) orientate spre export;
e) rezidenţii care au beneficiat de scutirile prevăzute la lit.c) şi d) şi care investesc suplimentar în mijloace fixe ale întreprinderilor
lor şi/sau în dezvoltarea infrastructurii zonei economice libere au dreptul să beneficieze în mod repetat de scutiri de plata impozitului pe
venitul de la exportul în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova al mărfurilor (serviciilor) produse în zona economică liberă sau de la
livrarea mărfurilor (serviciilor) produse în zona economică liberă către alţi rezidenţi ai zonelor economice libere începînd cu trimestrul
următor în care a fost atins volumul de investiţii suplimentare, cu condiţia că numărul mediu de angajaţi înregistrat în anul calendaristic
următor anului atingerii volumului de investiţii suplimentare va depăşi cu 20% numărul mediu de angajaţi înregistrat în anul calendaristic
precedent atingerii volumului de investiţii suplimentare;
f) facilitatea fiscală prevăzută la lit.e) se acordă în funcţie de mărimea capitalului investit, după cum urmează:
– pentru un capital echivalent cu cel puţin un milion de dolari SUA – scutire pe un termen de un an;
– pentru un capital echivalent cu cel puţin 3 milioane de dolari SUA – scutire pe un termen de 3 ani;
– pentru un capital echivalent cu cel puţin 5 milioane de dolari SUA – scutire pe un termen de 5 ani.
Modul de aplicare a facilităţilor fiscale respective se stabileşte de Guvern.
Articolul 491. Organizaţiile din sfera ştiinţei şi inovării

Articolul 492. Facilităţi fiscale pentru investiţii

Articolul 50. Activitatea de asigurare/reasigurare

(1) Prevederile prezentului articol se aplică contribuabililor care activează în domeniul asigurărilor/reasigurărilor.
(2) Se permite deducerea indemnizaţiilor de asigurare şi despăgubirilor de asigurare, precum şi a altor plăţi efectuate de către
asigurător/reasigurator în favoarea asiguratului/persoanei terţe sau beneficiarului asigurării şi/sau reasiguratului, în conformitate cu
contractul de asigurare şi/sau de reasigurare încheiat.
(3) Se permite deducerea cheltuielilor asigurătorului legate de formarea rezervelor tehnice şi rezervelor matematice, în modul
stabilit de Guvern.
[Art.50 în redacţia Legii nr.251-XVI din 22.11.2007, în vigoare 05.02.2008]
Articolul 51. Autorităţile publice şi instituţiile publice scutite de impozit

Sînt scutite de impozit autorităţile publice şi instituţiile publice.
Articolul 511. Instituţiile medico-sanitare publice şi private

Articolul 512. Administraţia zonei economice libere

Sînt scutite de impozit sursele financiare ale administraţiei zonei economice libere prevăzute la art.5 alin.(4) din Legea nr.440-XV
din 27 iulie 2001 cu privire la zonele economice libere.
2
Articolul 513. Instituţiile de învăţămînt publice şi private

Instituţiile de învăţămînt publice, prin derogare de la art.51, şi instituţiile de învăţămînt private se scutesc de impozitul pe venitul
obţinut din desfăşurarea nemijlocită a procesului de învăţămînt conform Codului educaţiei.
Articolul 52. Organizaţiile necomerciale

(1) La organizaţii necomerciale sînt atribuite organizaţiile înregistrate în conformitate cu legislaţia în vigoare, şi anume:
a) asociaţia obştească – conform Legii nr.837-XIII din 17 mai 1996 cu privire la asociaţiile obşteşti;
b) fundaţia – conform Legii nr.581-XIV din 30 iulie 1999 cu privire la fundaţii;
c) organizaţia filantropică – conform Legii nr.1420-XV din 31 octombrie 2002 cu privire la filantropie şi sponsorizare;
d) organizaţia religioasă – conform Legii nr.125-XVI din 11 mai 2007 privind libertatea de conştiinţă, de gîndire şi de religie;
e) partidele politice şi organizaţiile social-politice – conform Legii nr.294-XVI din 21 decembrie 2007 privind partidele politice;
f) publicaţiile periodice şi agenţiile de presă – conform Legii presei nr.243-XIII din 26 octombrie 1994 şi Legii nr.221 din 17
septembrie 2010 privind deetatizarea publicaţiilor periodice publice.
(2) Organizaţiile necomerciale sînt scutite de plata impozitului pe venit în cazul în care corespund următoarelor cerinţe:
a) sînt înregistrate sau create în conformitate cu legislaţia şi desfăşoară activitate în corespundere cu obiectivele prevăzute în
statut, în regulament sau într-un alt document de constituire;
a1) activitatea economică prevăzută în statut, în regulament sau într-un alt document de constituire corespunde obiectivelor şi
scopurilor prevăzute în statut, în regulament sau într-un alt document de constituire şi rezultă nemijlocit din acestea;
b) în statut, în regulament sau într-un alt document de constituire este indicată interdicţia privind distribuirea mijloacelor cu
destinaţie specială, a altor mijloace şi venituri rezultate din activitatea statutară sau a proprietăţii între fondatori şi membri ai organizaţiei
sau între angajaţii ei, inclusiv în procesul reorganizării şi lichidării organizaţiei necomerciale;
c) mijloacele cu destinaţie specială, alte mijloace şi venituri rezultate din activitatea statutară, proprietatea organizaţiei sînt utilizate
în scopurile prevăzute de statut, de regulament sau de alt document de constituire;
d) nu folosesc mijloacele cu destinaţie specială, alte mijloace şi venituri rezultate din activitatea statutară sau proprietatea în
interesul unui fondator sau membru al organizaţiei ori în interesul unui angajat, cu excepţia plăţilor salariale îndreptate în favoarea acestuia;
e) nu susţin partidele politice, blocurile electorale sau candidaţii la funcţii în cadrul autorităţilor publice şi nu folosesc mijloacele cu
destinaţie specială, alte mijloace şi venituri rezultate din activitatea statutară sau din proprietate pentru finanţarea acestora.
(3) Restricţiile prevăzute la alin.(2) lit.e) nu se extind asupra partidelor şi altor organizaţii social-politice.
(4) Dreptul la scutirea de plata impozitului pe venit se realizează din data înregistrării organizaţiei la Ministerul Justiţiei.
(6) În cazul în care nu sînt respectate cerinţele prevăzute la alin.(2), organizaţia necomercială urmează a fi supusă impozitării în
modul general stabilit.
(7) Organizaţiile necomerciale care utilizează contrar destinaţiei mijloacele cu destinaţie specială sau folosesc proprietatea, alte
mijloace şi venituri rezultate din activitatea statutară în scopuri neprevăzute în statut, în regulament sau în alt document de constituire
calculează şi achită impozitul pe venit la cota prevăzută la art.15 lit.b) din suma utilizată contrar destinaţiei.
(8) Organizaţiile necomerciale de utilitate publică, cultele religioase şi părţile componente ale acestora care utilizează contrar
destinaţiei mijloacele financiare obţinute în urma desemnării procentuale restituie în buget suma utilizată contrar destinaţiei.
Articolul 53. Afacerile auxiliare

Articolul 531. Întreprinderile create de societăţile orbilor, surzilor şi invalizilor

Se scutesc de plata impozitului întreprinderile create pentru realizarea scopurilor statutare ale societăţilor orbilor, surzilor şi
invalizilor.
Articolul 532. Asociaţiile de economii şi împrumut

Se scutesc de plata impozitului asociaţiile de economii şi împrumut.
Articolul 533. Organizaţiile sindicale şi patronale

Organizaţiile sindicale şi patronale se scutesc de impozit pe venit.
Articolul 54. Organizaţiile statelor străine, organizaţiile internaţionale şi personalul acestora

(1) În conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, este scutit de impozit venitul obţinut de:
a) misiunile diplomatice şi oficiile consulare acreditate în Republica Moldova, membrii personalului acestor misiuni diplomatice şi
oficii consulare, inclusiv personalul administrativ, tehnic şi personalul de serviciu, precum şi membrii familiilor lor care locuiesc împreună
cu ei (dacă nu sînt cetăţeni ai Republicii Moldova sau dacă nu au reşedinţă permanentă în Republica Moldova);
b) reprezentanţele organizaţiilor internaţionale acreditate în Republica Moldova, membrii personalului acestora, precum şi membrii
familiilor lor care locuiesc împreună cu ei (dacă nu sînt cetăţeni ai Republicii Moldova sau dacă nu au reşedinţă permanentă în Republica
Moldova).
(2) Orice scutire acordată în conformitate cu prezentul articol este condiţionată de acordarea unor drepturi reciproce de către
statele respective.
(3) În conformitate cu tratatele internaţionale privind asistenţa tehnică şi investiţională, la care Republica Moldova este parte, nu
se impozitează venitul organizaţiilor statelor străine, al organizaţiilor internaţionale, precum şi venitul obţinut de către personalul străin
(consultanţii) care activează în cadrul tratatelor internaţionale menţionate. Venitul angajaţilor rezidenţi, precum şi cel al agenţilor economici
rezidenţi care activează în cadrul tratatelor internaţionale menţionate se impozitează în modul general stabilit, dacă tratatul internaţional
nu prevede altfel. Lista tratatelor internaţionale privind asistenţa tehnică şi investiţională, la care Republica Moldova este parte, şi proiectele
de asistenţă tehnică şi investiţională se aprobă de Guvern.
Capitolul 71
REGIMUL FISCAL AL AGENŢILOR ECONOMICI SUBIECŢI
AI SECTORULUI ÎNTREPRINDERILOR MICI ŞI MIJLOCII
[Cap.71 (art.541-544) introdus prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]

(1) Subiecţi ai impunerii sînt agenţii economici care nu sînt înregistraţi ca plătitori de T.V.A., cu excepţia gospodăriilor ţărăneşti (de
fermier), întreprinzătorilor individuali, precum şi agenţilor economici la care ponderea venitului pentru anul precedent din prestarea de
servicii de consultanţă pentru afaceri şi management (pct. 70.22 din Clasificatorul Activităţilor din Economia Moldovei) este mai mare de
60% din venitul din vînzări.
(3) Agenţii economici menţionaţi la alin.(1) pot alege regimul de impozitare prevăzut de prezentul capitol sau regimul de impozitare
aplicat în modul general stabilit dacă aceştia:
a) conform situaţiei din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, au obţinut venit din
activitatea operaţională din livrări scutite de T.V.A. sau din livrări scutite şi impozabile cu T.V.A. în sumă de pînă la 1,2 milioane de lei, cu
condiţia că livrările scutite de T.V.A. depăşesc 50% din cele impozabile cu T.V.A.;
b) conform situaţiei din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente perioadei fiscale de declarare, nu au obţinut venit din
activitatea operaţională;
c) s-au înregistrat pe parcursul perioadei fiscale de declarare.
Alegerea regimului fiscal se realizează, prin indicarea lui în politica de contabilitate a agentului economic, pentru subiecţii
menţionaţi la lit.a) şi b) pînă la data de 25 aprilie, iar pentru subiecţii menţionaţi la lit.c) pînă la data de 25 a lunii următoare trimestrului de
înregistrare.
(31) Agenţii economici menţionaţi la alin.(1) care, conform situaţiei din data de 31 decembrie a perioadei fiscale precedente
perioadei fiscale de declarare, au obţinut venit din activitatea operaţională din livrări scutite de T.V.A. în mărime ce depăşeşte 1,2 milioane
de lei, aplică regimul de impozitare în modul general stabilit.
(4) Agenţii economici care, pe parcursul perioadei fiscale declarate, devin plătitori de T.V.A. vor aplica regimul de impozitare în
modul general stabilit din momentul în care sînt înregistraţi ca plătitori de T.V.A.
(5) Agenţii economici care, pe parcursul perioadei fiscale declarate, au încetat a fi plătitori de T.V.A. vor aplica regimul de
impozitare prevăzut de prezentul capitol din momentul menţionat la art.113 alin.(4).
(6) Agenţii economici care aplică regimul de impozitare conform prezentului capitol utilizează regulile de evidenţă prevăzute la
cap.6 din prezentul titlu.
Articolul 541/1. Perioada fiscală

(1) Prin perioadă fiscală se înţelege anul calendaristic la a cărui încheiere se determină venitul din activitatea operaţională.
(2) Pentru agenţii economici nou-creaţi, perioadă fiscală se consideră perioada de la data înregistrării agentului economic şi pînă
la finele anului calendaristic.
(3) Pentru agenţii economici lichidaţi sau reorganizaţi, perioadă fiscală se consideră perioada stabilită conform art.12 1 alin.(3) şi
(31.
(4) Prin derogare de la prevederile alin.(1) al prezentului articol, pentru agenţii economici specificaţi la art.54 1 alin.(4), perioadă
fiscală privind aplicarea regimului de impozitare conform prezentului capitol se consideră perioada de la începutul anului calendaristic şi
pînă la data înregistrării acestora ca plătitori de T.V.A.
(5) Prin derogare de la prevederile alin.(1) al prezentului articol, pentru agenţii economici specificaţi la art.541 alin.(5), perioadă
fiscală privind aplicarea regimului de impozitare conform prezentului capitol se consideră perioada de la data la care aceştia au încetat a
fi plătitori de T.V.A. şi pînă la sfîrşitul anului calendaristic.
[Art.541/1 modificat prin Legea nr.104 din 09.06.2017, în vigoare 07.07.2017]
[Art.541/1 introdus prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 14.09.2012]

(1) Obiect al impunerii este venitul din activitatea operaţională obţinut în perioada fiscală de declarare.
(2) În scopul aplicării prevederilor prezentului capitol, valoarea returului de marfă sau a discontului (reducerii) urmează să
micşoreze mărimea obiectului impunerii în perioada fiscală în care a avut loc returul de marfă (s-a acordat discontul), inclusiv în cazul în
care vînzarea mărfurilor respective a avut loc în perioadele fiscale precedente.

Cota impozitului pe venit constituie 4% din obiectul impunerii.
3

(1) Calcularea impozitului pe venit se efectuează prin aplicarea cotei impozitului asupra venitului din activitatea operaţională.
(2) Calcularea impozitului se efectuează anual. Achitarea impozitului la buget se efectuează în rate, trimestrial, pînă la data de 25
a lunii următoare trimestrului corespunzător.
(21) Contribuabilul are dreptul să treacă în cont impozitul pe venitul din activitatea operaţională, achitat în orice stat străin, în
condiţiile stipulate la art.82.
(3) Darea de seamă privind impozitul pe venit se prezintă nu mai tîrziu de 25 martie a anului următor perioadei fiscale de declarare.
(4) Formularul şi modul de completare a dării de seamă privind impozitul pe venit se aprobă de către Ministerul Finanţelor.
(5) Contribuabilii care au filiale şi/sau subdiviziuni în afara unităţii administrativ-teritoriale în care se află sediul central (adresa
juridică) achită impozitul calculat la buget corespunzător sediului central (adresa juridică) al contribuabilului.
(6) Persoana responsabilă a contribuabilului care a iniţiat procedurile de încetare a activităţii este obligată, în termen de 6 luni de
la adoptarea unei astfel de decizii în conformitate cu legislaţia in vigoare, să prezinte darea de seamă privind impozitul pe venit din
activitatea operaţională.
Capitolul 72
REGIMUL FISCAL ÎN CAZUL APLICĂRII PERIOADEI FISCALE
DE TRANZIŢIE PRIVIND IMPOZITUL PE VENIT

Subiecţi ai impunerii sînt agenţii economici care aplică perioada fiscală de tranziţie conform art.121 alin.(6) lit.b).
Articolul 546. Perioada fiscală de tranziţie

Perioada cuprinsă între sfîrşitul perioadei fiscale curente şi prima zi a noii perioade fiscale reprezintă perioada fiscală de tranziţie.
Astfel, durata perioadei fiscale de tranziţie este cuprinsă între o lună şi 11 luni.
Obiectul impunerii este determinat conform regulilor prevăzute de prezentul titlu, cu excepţia sumei amortizării proprietăţii care
este egală cu suma amortizării calculate în conformitate cu art.261, împărţită la 12 luni şi înmulţită cu numărul de luni ale perioadei fiscale
de tranziţie.

Cota impozitului pe venit este cota prevăzută la art.15 lit.b) şi d).

(1) Calcularea impozitului pe venit se efectuează prin aplicarea cotei impozitului asupra obiectului impunerii.
(2) Achitarea la buget a impozitului pe venit se efectuează în rate, pînă la data de 25 a fiecărei luni a perioadei fiscale de tranziţie,
în sume egale cu 1/12 din:
a) suma calculată drept impozit ce urmează a fi plătit, conform prezentului capitol, pentru perioada fiscală de tranziţie; sau
b) impozitul ce urma să fie plătit, conform prezentului titlu, pentru perioada fiscală precedentă.
Achitarea obligaţiilor finale privind impozitul pe venit se efectuează nu mai tîrziu de termenul stabilit pentru prezentarea declaraţiei
cu privire la impozitul pe venit pentru perioada fiscală de tranziţie.
(3) Agenţilor economici subiecţi ai impunerii potrivit prezentului capitol li se aplică prevederile cap. 12 şi 13 ale prezentului titlu.
(4) Declaraţia cu privire la impozitul pe venit se prezintă, împreună cu situaţiile financiare pentru perioada fiscală respectivă, nu
mai tîrziu de 3 luni de la finele perioadei fiscale de tranziţie.
(5) Formularul şi modul de completare a declaraţiei cu privire la impozitul pe venit corespund cu formularul şi modalitatea stabilite
la art.83 alin.(4).
Capitolul 8
REGIMUL FISCAL ÎN CAZUL ORGANIZĂRII, LICHIDĂRII ŞI
REORGANIZĂRII AGENŢILOR ECONOMICI
[Denumirea cap.8 completată prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 10.08.2007]
Articolul 55. Contribuţiile la capital

(1) Contribuţiile cu active la capitalul agentului economic în schimbul cotei de participaţie în capitalul lui nu sînt supuse impozitării.
(2) Pentru persoana care a contribuit cu active, baza valorică a titlului de proprietate (acţiuni, certificat de participaţie, alt document
ce confirmă participarea în capitalul agentului economic) este egală cu baza valorică ajustată a activelor transmise ca contribuţie.
(3) Contribuţiile suplimentare ale fondatorilor, asociaţilor, acţionarilor sau membrilor entităţii, efectuate în calitate de aport pentru
acoperirea pierderilor suportate în perioadele de gestiune precedente, nu sînt supuse impozitării.
Articolul 56. Plăţile efectuate de agenţii economici

(1) Dacă agentul economic efectuează plăţi în natură acţionarilor (asociaţilor) săi conform cotei de participaţie a acestora
(dividende, plăţi în cazul lichidării, sau sub altă formă), atunci se ţine cont de creşterea sau pierderea de capital ca şi cum această
proprietate a fost vîndută acţionarului (asociatului) de către agentul economic la preţul ei de piaţă.
[Alin.(2),(3) art.56 abrogate prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]
Articolul 57. Lichidarea agentului economic
(2) În cazul lichidării agentului economic:

a) agentul economic tratează creşterea sau pierderile de capital ca şi cum proprietatea distribuită sub formă de plăţi la lichidare ar
fi fost vîndută la preţul ei de piaţă;
b) beneficiarii proprietăţii distribuite sînt trataţi astfel ca şi cum ei au schimbat cotele lor de participaţie în capitalul agentului
economic lichidat pe o sumă egală cu valoarea de piaţă a proprietăţii obţinute.
(3) La lichidarea filialei (întreprinderii-fiică), întreprinderea de bază nu ia în considerare creşterea sau pierderile de capital de pe
urma vînzării proprietăţii filialei (întreprinderii-fiică) lichidate.
(4) O întreprindere se consideră întreprindere-fiică dacă întreprinderea de bază exercită controlul asupra ei pe parcursul întregii
perioade de lichidare, în condiţiile art.55 alin.(2).
(5) Termenul de încheiere a procesului de lichidare a agentului economic, precum şi alte cerinţe privind îndeplinirea condiţiilor de
lichidare a acestuia se stabilesc în conformitate cu legislaţia.
Articolul 58. Reorganizarea agentului economic

(1) Se consideră reorganizare a agentului economic fuziunea (contopirea şi absorbţia), dezmembrarea (divizarea şi separarea)
sau transformarea agentului economic.
(2) În înţelesul prezentului titlu, este echivalentă cu reorganizarea prevăzută la alin.(1):
a) obţinerea controlului asupra unui agent economic numai în schimbul cotelor-părţi care acordă dreptul de vot decisiv în cadrul
agentului economic procurat;
b) procurarea practic a tuturor activelor agentului economic numai în schimbul cotelor-părţi care asigură dreptul de vot decisiv în
cadrul agentului economic procurat.
(21) În sensul prezentului capitol, prin control se înţelege deţinerea în capitalul agentului economic a unei cote de participaţie, în
care se includ:
a) cel puţin 80% din drepturile de vot decisiv ale tuturor formelor de participare cu drept de vot decisiv;
b) cel puţin 80% din numărul total de acţiuni în cazul oricărei alte forme de participare.
(3) În cazul reorganizării, agentul economic cumpărător preia metoda de evidenţă a agentului economic procurat împreună cu
stocurile sale de mărfuri şi materiale, pierderile reportate în viitor, conturile dividendelor şi alte atribute legate de impozitare, astfel încît
agentul economic cumpărător se substituie celui procurat în ce priveşte aceste atribute.
(31) În cazul în care, în rezultatul reorganizării, mijloacele fixe se transmit de la agentul economic supus reorganizării către alt
agent economic în reorganizare, baza valorică a acestor mijloace fixe la data transmiterii (valoarea de ieşire/intrare) va reprezenta baza
lor valorică, înregistrată în contabilitatea agentului economic supus reorganizării la începutul perioadei de gestiune în care are loc
reorganizarea.
Articolul 59. Regulile în cazul lichidării sau reorganizării agentului economic

(1) În cazul lichidării sau reorganizării agentului economic:
a) un grup de operaţiuni conexe se consideră o singură operaţiune;
b) forma operaţiunilor nu are importanţă în cazurile cînd ea nu afectează esenţa acestor operaţiuni;
c) orice reorganizare a agentului economic se consideră vînzare a acestui agent economic şi a tuturor activelor sale;
d) dacă Serviciul Fiscal de Stat stabileşte că una sau mai multe părţi participante la operaţiune nu sînt rezidente, atunci mărirea
capitalului, lichidarea sau reorganizarea agentului economic poate fi tratată drept operaţiune în care nu are loc recunoaşterea creşterii sau
pierderilor de capital.
(2) În cazul reorganizării:
a) baza valorică a proprietăţii agentului economic reorganizat se consideră baza valorică a acestei proprietăţi nemijlocit înainte de
reorganizare;
b) redistribuirea (transmiterea) proprietăţii agentului economic între părţile implicate în reorganizare nu se impozitează; însă
c) orice compensaţie, primită de orice persoană (inclusiv de orice parte implicată în reorganizare), care nu constituie o cotă de
participaţie în capitalul oricărei părţi se consideră plată în folosul beneficiarului.
(3) Parte implicată în reorganizare este:
a) agentul economic cumpărător – agentul care procură cote de participaţie (sau active) în alt agent economic;
b) agentul economic procurat – agentul ale cărui cote de participaţie (sau active) se procură;
c) orice agent economic care apare ca rezultat al reorganizării;
d) agentul economic cote de participaţie (sau active) în care au fost procurate de la alt agent economic în cadrul reorganizării.
(4) În cazul distribuirii cotelor de participaţie în capitalul părţii implicate în procesul de lichidare sau în reorganizarea unor acţionari
(asociaţi) ai acestei părţi, plata respectivă nu se impozitează.
Capitolul 9
REGULI CU PRIVIRE LA ORGANISMELE DE
PLASAMENT COLECTIV ÎN VALORI MOBILIARE
[Denumirea cap.9 modificată prin Legea nr.225 din 15.12.2017, în vigoare 29.12.2017]
[Denumirea cap.9 în redacţia Legii nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]
Articolul 60. Determinarea venitului (sau pierderilor) societăţii

Articolul 61. Plăţile efectuate de societate

Articolul 62. Baza valorică ajustată a cotei-părţi a membrului societăţii

Articolul 63. Organismele de plasament colectiv în valori mobiliare

(1) Prevederile prezentului articol se aplică asupra activităţii organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare, activitate
reglementată conform legislaţiei.
(2) Veniturile organismului de plasament colectiv în valori mobiliare, care urmează a fi distribuite şi plătite acţionarilor/deţinătorilor
de unităţi (titluri) emise de organismele de plasament colectiv în valori mobiliare, se formează din dividende, creşterea de capital, dobînzi
şi din alte venituri.
(3) Plăţile organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare în folosul acţionarilor/deţinătorilor de unităţi (titluri) emise de
acestea se efectuează conform legislaţiei privind piaţa de capital.
(4) Veniturile organismului de plasament colectiv în valori mobiliare se impozitează în modul general stabilit.
Capitolul 10
IMPOZITAREA FONDURILOR NESTATALE DE PENSII
Articolul 64. Fondurile nestatale de pensii
Se consideră fonduri nestatale de pensii fondurile care sînt create şi care activează în baza Legii nr.329-XIV din 25 martie 1999 cu
privire la fondurile nestatale de pensii.
Articolul 65. Fondurile nestatale necalificate de pensii

Articolul 66. Deducerea vărsămintelor

(1) Suma vărsată de către angajator în numele unei persoane fizice pe parcursul perioadei fiscale în fondul nestatal de pensii în
scopul acumulării se deduce din venitul brut.
(2) Persoanei fizice i se permite deducerea din venitul său brut a unei sume egale cu vărsămîntul făcut în fondul nestatal de pensii.
Articolul 67. Restricţiile privind deducerea vărsămintelor

(1) Pentru persoana fizică, suma dedusă, conform art.66 alin.(1), împreună cu suma dedusă, conform art.66 alin.(2), nu trebuie să
depăşească 15% din venitul cîştigat de ea în anul fiscal.
(2) În sensul prezentului titlu, prin venit cîştigat al persoanei fizice se înţelege venitul brut calculat pentru munca în calitate de
angajat, obţinut pentru munca în calitate de antreprenor independent sau obţinut în alt mod, conform legislaţiei. Noţiunea dată nu include
venitul sub formă de pensii.
Articolul 68. Impozitarea venitului fondului nestatal de pensii

Venitul fondului nestatal de pensii nu este supus impozitării, însă orice plăţi efectuate din acest fond se includ în venitul brut al
beneficiarului.
Articolul 69. Fondul nestatal calificat de pensii instituit în străinătate

(1) Fondul nestatal calificat de pensii instituit în străinătate este definit de Comisia Naţională a Pieţei Financiare ca un fond nestatal
calificat de pensii creat în conformitate cu legislaţia statului străin.
(2) Vărsămintele făcute de angajator în numele lucrătorului sau de lucrătorul însuşi în fondul nestatal calificat de pensii instituit în
străinătate se deduc din venitul lui brut, în limitele stabilite la art.67 alin.(1).
(3) Vărsămintele în fondul nestatal calificat de pensii instituit în străinătate făcute de un lucrător cetăţean al Republicii Moldova
sau de un lucrător cetăţean al unui stat străin, a cărui durată a activităţii de muncă în Republica Moldova se presupune că nu va depăşi 5
ani, se deduc din venitul lui brut, în limita de 15% din venitul cîştigat de lucrătorul respectiv în anul fiscal.
Capitolul 101
IMPOZITAREA PERSOANELOR CARE DESFĂŞOARĂ
ACTIVITATE PROFESIONALĂ ÎN SECTORUL JUSTIŢIEI
ŞI ÎN DOMENIUL SĂNĂTĂŢII
Notă: În cuprinsul capitolului 101 al titlului II, în toate cazurile, după cuvintele “sectorul justiţiei” se introduc cuvintele “şi în domeniul
sănătăţii” conform Legii nr.191 din 27.07.2018, în vigoare 01.01.2018
[Cap.101 (art.691-695) în redacţia Legii nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]
Notă: În titlul şi în cuprinsul capitolului 101 cuvîntul “privat” se înlocuieşte cu cuvîntul “public” conform Legii nr.130-XVIII din
23.12.2009, în vigoare 31.12.2009

Subiecţi ai impunerii sînt persoanele care desfăşoară activitate profesională în sectorul justiţiei şi în domeniul sănătăţii.

(1) Obiect al impunerii este venitul impozabil obţinut de subiectul impunerii din desfăşurarea activităţii profesionale în sectorul
justiţiei şi în domeniul sănătăţii în perioada fiscală de declarare.
(2) Contribuabilii persoane juridice aplică contabilitatea de angajamente în conformitate cu art.44 alin.(3), iar contribuabilii persoane
fizice – contabilitatea de casă în conformitate cu art.44 alin.(2).
Articolul 693. Deducerile aferente activităţii profesionale în sectorul justiţiei şi în domeniul sănătăţii
(1) Se permite deducerea cheltuielilor aferente activităţii profesionale în sectorul justiţiei şi în domeniul sănătăţii, achitate sau
suportate de contribuabil pe parcursul perioadei fiscale, conform prevederilor cap. 3 din prezentul titlu.
(2) Contribuabilii care aplică regimul de impozitare conform prezentului capitol beneficiază de dreptul la scutiri şi alte deduceri
conform prevederilor cap. 4 din prezentul titlu.

Cota impozitului pe venit constituie 18% din obiectul impunerii.

(1) Calcularea impozitului pe venit se efectuează prin aplicarea cotei impozitului asupra venitului impozabil obţinut din desfăşurarea
activităţii profesionale în sectorul justiţiei şi în domeniul sănătăţii.
(3) Contribuabilul are dreptul să treacă în cont impozitul pe venitul obţinut din desfăşurarea activităţii profesionale în sectorul
justiţiei şi în domeniul sănătăţii, achitat în orice stat străin, în condiţiile stipulate la art.82.
(4) Declaraţia cu privire la impozitul pe venit se prezintă nu mai tîrziu de 25 martie a anului următor perioadei fiscale de declarare.
(5) Formularul şi modul de completare a declaraţiei cu privire la impozitul pe venit se aprobă de către Ministerul Finanţelor.
(6) Declaraţia cu privire la impozitul pe venit se prezintă utilizînd, în mod obligatoriu, metode automatizate de raportare electronică,
în condiţiile stipulate la art.187 alin.(21).
Capitolul 102
REGIMUL FISCAL AL PERSOANELOR FIZICE
CE DESFĂŞOARĂ ACTIVITĂŢI INDEPENDENTE
[Cap.102 (art.696 -6913) introdus prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]
Articolul 696. Sfera aplicării

Prezentul regim fiscal se aplică numai activităţilor independente desfăşurate în domeniul comerţului cu amănuntul (cu excepţia
mărfurilor supuse accizelor).
6

(1) Subiecţi ai impunerii sînt persoanele fizice rezidente care, fără a constitui o formă organizatorico-juridică pentru desfăşurarea
activităţii, obţin venituri din activităţile independente menţionate la art.696, cu excepţia activităţilor menţionate la art.88, 90 şi 901, în sumă
ce nu depăşeşte 600000 lei într-o perioadă fiscală.
(2) Dreptul la aplicarea regimului fiscal reglementat prin prezentul capitol se realizează prin cererea depusă de către contribuabil
la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat. Perioada de aplicare începe cu perioada fiscală în care a fost depusă cererea, dacă aceasta a
fost depusă pînă la data de 31 decembrie a anului fiscal de gestiune. Nu este necesară depunerea repetată a cererii în perioadele ulterioare
primei perioade fiscale.
(3) Contribuabilul care a încetat activitatea este obligat, în termen de 5 zile de la adoptarea unei astfel de decizii, să prezinte o
informaţie la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat, cu anexarea obligatorie a declaraţiei cu privire la impozitul pe venit din activităţi
independente.
(4) Modelul cererii de solicitare a aplicării regimului fiscal reglementat prin prezentul capitol şi modelul informaţiei cu privire la
încetarea activităţii se aprobă de Ministerul Finanţelor.
Articolul 698. Metode de evidenţă şi aplicarea acestora

(1) Contribuabilii aplică contabilitatea de casă în conformitate cu art.44 alin.(2).
(2) În scopuri fiscale, contribuabilii sînt obligaţi să ţină evidenţa vînzărilor şi procurărilor conform modului stabilit de Ministerul
Finanţelor şi să utilizeze maşina de casă şi de control la efectuarea decontărilor în numerar în modul stabilit de Guvern pentru contribuabilii
care ţin evidenţa contabilă.

(1) Prin perioadă fiscală se înţelege anul calendaristic la a cărui încheiere se determină venitul din activitate.
(2) Pentru contribuabilii care iniţiază activitatea în cursul perioadei fiscale, perioadă fiscală se consideră perioada de la data
înregistrării contribuabilului în Registrul fiscal de stat, în conformitate cu art.69 13, şi pînă la încetarea activităţii în decursul anului sau pînă
la finele anului calendaristic.
(3) Pentru contribuabilii care încetează activitatea în cursul perioadei fiscale, perioadă fiscală se consideră perioada de la începutul
anului calendaristic şi pînă la data radierii contribuabilului din Registrul fiscal de stat.
9

(1) Obiect al impunerii este venitul din activităţi independente obţinut în perioada fiscală de declarare.
(2) În scopul aplicării prevederilor prezentului capitol, valoarea de returnare/ restituire a mărfii sau valoarea discontului (reducerii)
urmează să micşoreze mărimea obiectului impunerii în perioada fiscală în care a avut loc returnarea/restituirea mărfii ori s-a acordat
discontul (reducerea), inclusiv în cazul în care vînzarea mărfurilor respective a avut loc în perioadele fiscale precedente.

(1) Cota impozitului pe venit constituie 1% din obiectul impunerii, dar nu mai puţin de 3000 de lei.
(2) În prima perioadă fiscală, contribuabilul este în drept să diminueze suma impozitului pe venit datorat cu suma cheltuielilor
suportate pentru procurarea (achiziţionarea) maşinii de casă şi de control utilizate în activitate.
(3) Pentru contribuabilii care încetează activitatea pe parcursul perioadei fiscale, cota impozitului pe venit constituie 1% din obiectul
impunerii, dar nu mai puţin de 250 de lei pentru fiecare lună în care a desfăşurat activitate.

(1) Calcularea impozitului pe venit se efectuează prin aplicarea cotei impozitului asupra venitului din activităţi independente, care
nu poate constitui mai puţin de 3000 de lei anual.
(21) Pentru contribuabilii care încetează activitatea pe parcursul perioadei fiscale, calcularea impozitului pe venit se efectuează
prin aplicarea cotei impozitului asupra venitului din activităţi independente, care nu poate constitui mai puţin de 250 de lei pentru fiecare
lună în care a desfăşurat activitate.
(3) Impozitul pe venit se achită integral la contul trezorerial de venituri al bugetului local conform adresei de domiciliu/reşedinţă a
contribuabilului.
(4) Declaraţia cu privire la impozitul pe venit se prezintă nu mai tîrziu de data de 25 martie a anului următor perioadei fiscale de
declarare.
(5) Formularul şi modul de completare a declaraţiei cu privire la impozitul pe venit se aprobă de către Ministerul Finanţelor.
Articolul 6913. Evidenţa persoanelor fizice ce desfăşoară activităţi independente

(1) Serviciul Fiscal de Stat organizează ţinerea evidenţei şi monitoringul informaţiei privind fiecare subiect al impunerii.
(2) Forma şi metodele de ţinere a evidenţei subiecţilor impunerii se stabilesc de către Serviciul Fiscal de Stat.
(3) Pentru desfăşurarea activităţii independente subiectul se înregistrează la Serviciul Fiscal de Stat în baza cererii. Dovadă a
înregistrării fiscale serveşte confirmarea luării în evidenţă fiscală.
Capitolul 11
IMPOZITAREA NEREZIDENŢILOR. PREVEDERI SPECIALE
PENTRU TRATATELE INTERNAŢIONALE
Articolul 70. Dispoziţii generale privind divizarea surselor de venit ale nerezidenţilor
(1) Întregul venit al contribuabilului nerezident se împarte în venit obţinut:
a) în Republica Moldova din activităţi de întreprinzător sau din munca prin contract (acord) de muncă;
b) peste hotarele Republicii Moldova din activităţi de întreprinzător sau din munca prin contract (acord) de muncă.
(2) Dacă prezentul capitol nu prevede altfel, la determinarea venitului impozabil al nerezidenţilor:
a) se va ţine cont numai de venitul obţinut în Republica Moldova;
b) se va permite deducerea numai a acelor cheltuieli, care vizează direct venitul menţionat la lit.a), supus impunerii în Republica
Moldova.
Articolul 71. Venitul nerezidenţilor obţinut în Republica Moldova

(1) Venituri ale nerezidenţilor obţinute în Republica Moldova se consideră:
a) veniturile de la comercializarea mărfurilor;
b) veniturile din prestarea de servicii, inclusiv a serviciilor de management, financiare, de consultanţă, de audit, de marketing,
juridice, de agent (de intermediere), informaţionale, prestate unui rezident sau unui nerezident care dispune de o reprezentanţă
permanentă în Republica Moldova, dacă asemenea venituri sînt cheltuieli ale reprezentanţei permanente;
c) veniturile, sub formă de creştere de capital, obţinute din vînzarea proprietăţii imobiliare aflate în Republica Moldova, determinate
conform art.39-41;
d) veniturile, sub formă de creştere de capital, obţinute din vînzarea proprietăţii, alta decît proprietatea imobiliară (cu excepţia
stocurilor de mărfuri şi materiale), dacă cumpărătorul este rezident, determinate conform art.39-41;
e) dividendele, inclusiv cele sub formă de acţiuni sau cote-părţi plătite de un agent economic rezident;
f) dobînzile pentru creanţele statului ori ale unui rezident sau nerezident care dispune de o reprezentanţă permanentă în Republica
Moldova, dacă asemenea dobînzi sînt cheltuieli ale reprezentanţei permanente;
g) veniturile din cesiunea drepturilor de creanţă unui rezident sau nerezident care dispune de o reprezentanţă permanentă în
Republica Moldova, dacă asemenea venituri sînt cheltuieli ale reprezentanţei permanente;
h) amenda pentru neexecutarea sau executarea inadecvată de către orice persoană a obligaţiilor, inclusiv în baza contractelor de
executare a lucrărilor (prestare a serviciilor) şi/sau conform contractelor de comerţ extern de livrare a mărfurilor;
i) veniturile sub formă de onorarii, obţinute de la un rezident sau nerezident care dispune de o reprezentanţă permanentă în
Republica Moldova, dacă asemenea venituri sînt cheltuieli ale acestei reprezentanţe;
j) royalty obţinute de la un rezident sau nerezident care dispune de o reprezentanţă permanentă în Republica Moldova, dacă
aceste royalty sînt cheltuieli ale reprezentanţei permanente;
k) veniturile din operaţiunile de leasing, din darea în arendă sau în subarendă, din locaţiunea sau din uzufructul proprietăţii aflate
în Republica Moldova;
k1) veniturile din operaţiunile de leasing, din darea în arendă sau în subarendă, din locaţiunea sau din uzufructul navelor maritime,
aeronavelor şi/sau al mijloacelor de transport feroviar ori rutier, precum şi al containerelor;
l) veniturile din primele pe baza contractelor de asigurare şi reasigurare;
m) veniturile din transportul internaţional maritim, aerian, feroviar sau rutier, cu excepţia cazurilor în care transportul se efectuează
numai între punctele situate în afara Republicii Moldova;
n) veniturile obţinute din activitatea desfăşurată conform contractului (acordului) de muncă sau din cea desfăşurată în baza altor
contracte cu caracter civil, inclusiv onorariile conducătorilor, fondatorilor sau membrilor consiliului de administraţie şi/sau alte plăţi primite
de membrii organelor de conducere ale persoanei juridice rezidente, indiferent de locul exercitării efective a obligaţiilor administrative
încredinţate acestor persoane;
o) veniturile sub formă de facilităţi, specificate la articolul 19, acordate de angajator (beneficiar) persoanelor fizice nerezidente;
p) anuităţile plătite de fondurile nestatale de pensii rezidente;
q) veniturile obţinute de către oamenii de artă, cum ar fi artiştii de teatru, de circ, de cinema, de radio, de televiziune, muzicienii şi
artiştii plastici sau sportivii, indiferent de faptul în adresa cărei persoane se efectuează plăţile aferente acestui venit;
r) veniturile obţinute din acordarea serviciilor profesionale şi altor servicii decît cele prevăzute la lit.q);
s) veniturile din premiile acordate la concursuri;
t) comisioanele de la un rezident sau nerezident care dispune de o reprezentanţă permanentă în Republica Moldova, dacă
asemenea comisioane sînt cheltuieli ale reprezentanţei permanente;
t1) cîştigurile de la jocuri de noroc şi de la campanii promoţionale;
u) alte venituri, care nu sînt specificate la literele precedente, cu condiţia ca acestea să nu fie scutite de impunere potrivit legislaţiei
fiscale sau altor acte legislative.
(2) Prin derogare de la prevederile alin.(1), veniturile nerezidenţilor, cu excepţia celor care dispun de o reprezentanţă permanentă
în Republica Moldova, din transportul internaţional aerian obţinute din efectuarea curselor regulate nu sînt considerate venituri obţinute în
Republica Moldova.
Articolul 72. Venitul obţinut peste hotarele Republicii Moldova

Componentele venitului obţinut peste hotarele Republicii Moldova sînt analogice componentelor venitului indicate în art.71.
Articolul 73. Reguli de impozitare a veniturilor nerezidenţilor care nu desfăşoară activitate în Republica Moldova printr-o
reprezentanţă permanentă
(1) Veniturile persoanelor juridice nerezidente, specificate la art.71, care nu ţin de o reprezentanţă permanentă în Republica
Moldova urmează a fi supuse impunerii la sursa de plată potrivit art.91, fără dreptul la deduceri, cu excepţia veniturilor din prestarea de
servicii ce ţin de deschiderea şi gestionarea conturilor corespondente ale băncilor corespondente şi de efectuarea decontărilor.
(2) Impozitarea veniturilor persoanelor juridice nerezidente la sursa de plată se efectuează, indiferent de distribuirea de către
asemenea persoane a veniturilor lor, în folosul unor terţi şi/sau al subdiviziunilor lor în alte state.
(3) Veniturile persoanelor fizice nerezidente, specificate la art.71, care nu ţin de o reprezentanţă permanentă în Republica Moldova
urmează a fi supuse impunerii la sursa de plată potrivit art.91, fără dreptul la deduceri, cu excepţia veniturilor menţionate la alin.(4).
(4) Veniturile persoanelor fizice nerezidente, specificate la art.71 lit.n) şi o), urmează a fi supuse impozitării la sursa de plată în
modul prevăzut la art.88, fără dreptul la deduceri şi/sau scutiri aferente acestor venituri.
(5) Impozitul pe venit la sursa de plată se reţine de la nerezidenţi indiferent de forma şi locul achitării venitului.
Articolul 74. Reguli de impozitare a veniturilor nerezidenţilor obţinute de la alte persoane rezidente
(1) Veniturile nerezidenţilor obţinute în Republica Moldova de la persoane altele decît cele menţionate la art.90 urmează a fi supuse
impozitului pe venit conform prezentului articol la cota specificată la art.91 sau la cotele prevăzute la art.15 lit.a), pentru veniturile specificate
la art.71 lit.n) şi o), fără dreptul la deduceri şi/sau scutiri aferente acestor venituri.
(2) Nerezidenţii care corespund condiţiilor alin.(1) şi care obţin venituri specificate la art.71 lit.а)-k), n), o), q)-s) şi u), îndeplinesc
cerinţele alin.(3), calculează şi achită impozitul pe venit de sine stătător conform alin.(4).
(3) Nerezidenţii sînt obligaţi să informeze subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat de la locul de domiciliu sau reşedinţă pe teritoriul
Republicii Moldova despre activitatea lor în termen de 15 zile de la data sosirii în Republica Moldova.
(4) Nerezidenţii menţionaţi în prezentul articol, în termen de 3 zile de la încheierea activităţii în Republica Moldova, sînt obligaţi să
prezinte subdiviziunii Serviciului Fiscal de Stat menţionate la alin.(3), documentul cu privire la impozitul pe venit, conform formei aprobate
de Ministerul Finanţelor, şi să achite impozitul pe venit la cota specificată la art.91 sau la cotele prevăzute la art.15 lit.a), pentru veniturile
specificate la art.71 lit.n) şi o), fără dreptul la deduceri şi/sau scutiri aferente acestor venituri. La documentul cu privire la impozitul pe venit
se anexează copia contractului (acordului) de muncă sau a altui contract cu caracter civil, alte documente care confirmă suma venitului
impozabil şi a impozitului pe venit reţinut la sursa de plată.
(5) Prevederile prezentului articol se aplică veniturilor obţinute de către nerezidenţi, care nu cad sub incidenţa art.73 şi 75.
Articolul 75. Reguli de impozitare a nerezidenţilor care desfăşoară activitate în Republica Moldova printr-o reprezentanţă
permanentă
(1) Venituri ale nerezidenţilor care desfăşoară activitate printr-o reprezentanţă permanentă, obţinute în Republica Moldova, se
consideră veniturile specificate la art.71 lit.а)-m), r), t) şi u).
(2) În cazul nerezidenţilor care au reprezentanţă permanentă potrivit art.5 pct.15), aceasta se consideră, în scopuri fiscale, ca
agent economic rezident, dar numai în raport cu venitul obţinut în Republica Moldova în conformitate cu alin.(1) şi cu:
a) cheltuielile administrative, conform prevederilor standardelor naţionale de contabilitate sau ale IFRS, decontate de nerezidenţi
şi înregistrate de reprezentanţa permanentă, care sînt deductibile în limita a 10% din salariul calculat al angajaţilor acestei reprezentanţe
permanente;
b) cheltuielile legate nemijlocit de acest venit, confirmate documentar, potrivit prevederilor titlului II.
(3) Evidenţa nerezidenţilor care au reprezentanţă permanentă, în calitate de contribuabil, se efectuează în conformitate cu capitolul
4 din titlul V.
(4) Reprezentanţa permanentă a nerezidentului, situată în Republica Moldova, nu are dreptul de a trece la deduceri sumele
prezentate de către acest nerezident sub formă de:
a) royalty, onorarii şi alte plăţi similare pentru utilizarea sau concesionarea proprietăţii sau a rezultatelor activităţii sale intelectuale;
b) plăţi pentru serviciile prestate de acesta;
c) dobînzi şi alte remuneraţii pentru împrumuturile acordate de către acesta;
d) cheltuieli care nu ţin de obţinerea veniturilor din activitatea desfăşurată în Republica Moldova;
e) cheltuieli care nu sînt confirmate documentar.
(5) Prin derogare de la prevederile prezentului articol, munca conform contractului (acordului) de muncă sau altui contract (acord)
cu caracter civil, exercitată de persoanele fizice nerezidente, nu conduce la formarea reprezentanţei permanente a acestor persoane fizice.
Articolul 76. Reguli pentru nerezidenţi care au reprezentanţă pe teritoriul Republicii Moldova
(1) Faptul că nerezidenţii au reprezentanţă pe teritoriul Republicii Moldova, conform art.5 pct.20), nu constituie temei pentru
recunoaşterea acestor persoane în calitate de plătitori ai impozitului pe venit, cu toate consecinţele care rezultă din legislaţia fiscală, în
afara celor prevăzute la alin.(2) din prezentul articol, la art.71 alin.(1) lit.c) şi d) şi cu excepţia obligaţiei de a reţine impozit pe venit la sursa
de plată conform art.88, 90, 901 şi 91.
(2) Reprezentanţei i se atribuie cod fiscal în conformitate cu prezentul cod.
(3) Reprezentanţa urmează să ţină contabilitatea conform cerinţelor prevăzute de Legea contabilităţii şi de Standardele Naţionale
de Contabilitate sau de IFRS şi să prezinte anual subdiviziunii Serviciului Fiscal de Stat de la locul de reşedinţă pe teritoriul Republicii
Moldova, nu mai tîrziu de data de 25 a lunii a treia după finele perioadei fiscale de gestiune, darea de seamă fiscală aferentă activităţii
desfăşurate în Republica Moldova.
(4) După încheierea activităţii în Republica Moldova, nerezidenţii care au reprezentanţă pe teritoriul Republicii Moldova sînt obligaţi
să prezinte, în termen de 10 zile, documentul cu privire la activitatea exercitată, cu anexarea documentelor confirmative. Acest document
se prezintă subdiviziunii Serviciului Fiscal de Stat, specificat la alin.(3), dacă legislaţia fiscală nu prevede altfel.
(5) Forma şi modul de completare a documentelor specificate la alin.(3) şi (4) se aprobă de către Ministerul Finanţelor.
Articolul 77. Reguli pentru nerezidenţi care exercită activitate pe şantierul de construcţie
(1) În sensul prezentului capitol, şantierul de construcţie al nerezidentului pe teritoriul Republicii Moldova înseamnă:
а) locul de construcţie a noilor obiecte, precum şi de reconstrucţie, lărgire, reutilare tehnică şi/sau reparare a obiectelor existente
de proprietate imobiliară;
b) locul de construire şi/sau montare, reparare, reconstruire şi/sau reutilare tehnică a clădirilor, inclusiv a instalaţiilor plutitoare şi
de foraj, precum şi a maşinilor şi utilajului a căror funcţionare normală necesită fixare dură pe fundament sau pe elementele de construcţie
ale clădirilor, edificiilor sau ale obiectelor plutitoare.
(2) La stabilirea termenului de existenţă a şantierului de construcţie, în scopul determinării statutului nerezidentului pe teritoriul
Republicii Moldova în sensul prezentului capitol, inclusiv la calcularea impozitului pe venit şi luarea la evidenţă a nerezidentului la Serviciul
Fiscal de Stat, lucrările şi alte operaţiuni, a căror durată se include în acest termen, cuprind toate lucrările de pregătire, construire şi/sau
montare exercitate de nerezident pe acest şantier de construcţie, inclusiv lucrările de creare a căilor de acces, comunicaţiilor, cablurilor
electrice, drenajului şi altor obiecte de infrastructură, în afară de obiectele de infrastructură iniţial create în alte scopuri decît cele ce ţin de
acest şantier de construcţie.
(3) În cazul în care nerezidentul, fiind antreprenor general, încredinţează exercitarea unei părţi a lucrărilor în antrepriză altor
persoane (subantreprenori), perioada de timp consumată de subantreprenori pentru exercitarea lucrărilor se consideră perioadă de timp
consumată de însuşi antreprenorul general. Această prevedere nu se aplică perioadei de lucrări exercitate de subantreprenor, conform
contractelor directe cu beneficiarul, şi care nu se includ în volumul de lucrări încredinţat antreprenorului general, cu excepţia cazurilor în
care aceste persoane şi antreprenorul general sînt persoane interdependente, potrivit art.5 pct.12).
(4) În cazul în care subantreprenorul, menţionat la alin.(3), este nerezident, activitatea sa pe acest şantier de construcţie, de
asemenea, se consideră că constituie reprezentanţă permanentă a acestui subantreprenor pe teritoriul Republicii Moldova.
(5) Începutul existenţei şantierului de construcţie în scopuri fiscale se consideră prima din următoarele date:
а) data semnării actului de transmitere a şantierului către antreprenorul general (a actului de admitere a personalului
subantreprenorului pentru exercitarea părţii sale din volumul total de lucrări); sau
b) data începerii efective a lucrărilor.
(6) Expirarea termenului de existenţă a şantierului de construcţie se consideră data semnării de către beneficiar a actului de primire
a obiectului sau a complexului de lucrări prevăzute de contract. Terminarea de către subantreprenor a lucrărilor se consideră data semnării
de către antreprenorul general a actului de primire a lucrărilor. În cazul în care actul de primire nu a fost perfectat sau lucrările au fost
finisate efectiv după data semnării unui astfel de act, se consideră că şantierul de construcţie şi-a încetat existenţa (lucrările
subantreprenorului se consideră finisate) la data finisării efective a lucrărilor de pregătire, construire sau montare, care se includ în volumul
lucrărilor persoanei respective pe acest şantier de construcţie.
(7) Nu se consideră că şantierul de construcţie şi-a încetat existenţa dacă lucrările pe acesta sînt temporar întrerupte, cu excepţia
cazurilor de conservare a obiectului pe un termen ce depăşeşte 90 de zile conform deciziei organelor de administrare publică, adoptate în
limitele competenţei lor sau în urma acţiunii unor circumstanţe de forţă majoră. Continuarea sau reluarea, după întrerupere, a lucrărilor pe
şantierul de construcţie după semnarea actului specificat la alin.(5) conduce la anexarea termenului de exercitare a lucrărilor continuate
sau reluate şi al întreruperii între lucrări la termenul total de existenţă a şantierului de construcţie numai în cazul în care:
а) teritoriul lucrărilor reluate este teritoriul lucrărilor anterior suspendate sau este strîns legat de acesta;
b) lucrările continuate sau reluate la obiect sînt încredinţate persoanei care anterior a exercitat lucrările pe acest şantier de
construcţie sau noul şi anteriorul antreprenor sînt persoane interdependente.
(8) Dacă continuarea sau reluarea lucrărilor, conform alin.(7), este legată de construirea sau montarea unui obiect nou pe acelaşi
şantier de construcţie sau de lărgirea obiectului anterior finisat, termenul exercitării unor astfel de lucrări continuate sau reluate şi al
întreruperii între lucrări, de asemenea, se anexează la termenul total de existenţă a şantierului de construcţie. În celelalte cazuri, inclusiv
exercitarea reparării, reconstruirii sau reutilării tehnice a obiectului anterior predat beneficiarului, termenul exercitării lucrărilor continuate
sau reluate şi al întreruperii între lucrări nu se anexează la termenul total de existenţă a şantierului de construcţie, lucrărilor începute la
obiectul anterior predat.
(9) Construirea sau montarea unor astfel de obiecte precum construirea drumurilor, viaductelor, canalelor, construirea
comunicaţiilor, în cadrul exercitării lucrărilor la care se schimbă amplasarea geografică de exercitare a lor, se consideră activitate exercitată
pe un singur şantier de construcţie.
Articolul 78. Venitul persoanei fizice care încetează a mai fi rezidentă sau care obţine statut de rezident
(1) Persoana fizică care încetează a mai fi rezidentă este considerată persoana care ca şi cum ar fi vîndut toată proprietatea,
exceptînd proprietatea imobiliară, la preţul ei de piaţă la momentul cînd a încetat a mai fi rezidentă.
(2) Orice persoană fizică nerezidentă care obţine statutul de rezident are dreptul la determinarea valorii de piaţă a proprietăţii sale
la momentul obţinerii statutului de rezident. Valoarea determinată în acest mod constituie baza valorică a proprietăţii sale, care se ia în
considerare la stabilirea venitului contribuabilului de pe urma vînzării acestei proprietăţi.

Persoana fizică nerezidentă care prezintă declaraţia cu privire la impozitul pe venit are dreptul la trecerea în cont a impozitelor
reţinute din salariul său în conformitate cu art.88.
Articolul 791. Prevederi pentru agenţii economici nerezidenţi

Articolul 792. Veniturile din sursa aflată peste hotarele Republicii Moldova ale deţinătorilor a 10% din capitalul unui nerezident
Articolul 793. Prevederi speciale privind tratatele internaţionale

(1) Aplicarea tratatelor internaţionale care reglementează impozitarea sau includ norme ce reglementează impozitarea se
efectuează în modul stabilit de prevederile tratatelor internaţionale şi ale legislaţiei fiscale din Republica Moldova. Prevederile tratatelor
internaţionale prevalează asupra legislaţiei fiscale din Republica Moldova, iar în cazul în care sînt cote diferite de impozitare în tratatele
internaţionale şi în legislaţia fiscală din Republica Moldova, se aplică cotele de impozitare mai favorabile. Pentru interpretarea prevederilor
tratatelor internaţionale încheiate de Republica Moldova cu alte state se utilizează Comentariile la Modelul Convenţiei pentru evitarea
dublei impuneri al Organizaţiei pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică.
(2) Pentru aplicarea prevederilor tratatelor internaţionale, nerezidentul are obligaţia de a prezenta plătitorului de venit, pînă la data
achitării venitului, un certificat de rezidenţă eliberat de autoritatea competentă din statul său de rezidenţă. Certificatul de rezidenţă emis
într-o limbă străină se prezintă plătitorului de venit cu traducere în limba de stat, cu excepţia celui emis în limba engleză sau în limba rusă.
Certificatul de rezidenţă se prezintă pe suport de hîrtie în original şi/sau în formă electronică pentru fiecare an calendaristic în care se
achită venitul, indiferent de numărul, regularitatea plăţilor şi de tipul venitului achitat. Modul de atestare a rezidenţei prin intermediul
certificatelor prezentate în formă electronică este stabilit de Ministerul Finanţelor. În cazul în care certificatul de rezidenţă nu a fost prezentat
pentru anul calendaristic respectiv, se vor aplica prevederile legislaţiei fiscale din Republica Moldova.
(21) În cazul în care, în decursul anului calendaristic, beneficiarul venitului prezintă certificatul de rezidenţă după data achitării
venitului obţinut din sursele aflate în Republica Moldova, acesta este în drept să depună către plătitorul venitului o cerere, în formă liberă,
pentru restituirea impozitului pe venit achitat în plus. Restituirea, prin recalcularea impozitului reţinut în plus din venitul obţinut din sursele
aflate în Republica Moldova, se efectuează de către plătitorul venitului la cotele prevăzute de convenţie (acord). În scopul restituirii prin
recalcularea sumelor impozitului pe venit calculate şi achitate la buget, potrivit cotelor prevăzute de prezentul cod, plătitorul venitului
urmează să prezinte la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat în a cărei rază se deserveşte contribuabilul o dare de seamă corectată, cu
stabilirea impozitului pe venit la cotele prevăzute de convenţie (acord).
(3) În cazul în care impozitul a fost reţinut la sursă înainte de prezentarea certificatului de rezidenţă, suma impozitului reţinut în
plus pe parcursul anului este restituită plătitorului de venit sau nerezidentului, la cererea nerezidentului, în termenul de prescripţie stabilit
de legislaţia fiscală din Republica Moldova.
(4) Cererea de restituire a impozitului reţinut în plus urmează să fie perfectată şi depusă fie de către plătitorul de venit rezident, fie
de către o altă persoană împuternicită de nerezident. În acest sens, solicitantul va acţiona în relaţiile cu Serviciul Fiscal de Stat în numele
nerezidentului. Restituirea impozitului reţinut în plus se efectuează către solicitant în cazul în care acesta nu are restanţe la buget.
Restituirea impozitului pe venit reţinut la achitarea veniturilor din surse aflate în Republica Moldova nu se acceptă în cazul în care venitul
(din care a fost reţinut un impozit) a fost obţinut prin intermediul reprezentanţei permanente a nerezidentului. Documentele ce urmează a
fi prezentate de către solicitant autorităţilor competente pentru restituirea impozitului achitat în plus sînt stabilite de Ministerul Finanţelor.
(5) Pentru impozitele reţinute la sursă în Republica Moldova, autoritatea competentă eliberează nerezidentului un certificat privind
atestarea impozitului pe venit achitat în Republica Moldova. Forma certificatului şi lista documentelor în baza cărora se eliberează
certificatul se stabilesc de Ministerul Finanţelor.
(6) În cazul în care certificatul privind atestarea impozitului pe venit achitat în Republica Moldova a fost eliberat anterior, cererea
pentru restituirea impozitului pe venit reţinut din surse aflate în Republica Moldova este executată doar în situaţia notificării nerezidentului
şi a autorităţii competente a statului străin despre anularea certificatului emis anterior privind atestarea impozitului pe venit.
(7) În cazul în care cererea pentru restituirea impozitului pe venit reţinut din surse aflate în Republica Moldova a fost executată
anterior, certificatul privind atestarea impozitului pe venit achitat în Republica Moldova poate fi emis numai dacă:
a) suma impozitului pe venit reflectată în certificatul privind atestarea impozitului pe venit achitat în Republica Moldova reprezintă
suma impozitului pe venit care nu a fost restituită;
b) nerezidentul a rambursat impozitul pe venit restituit anterior.
(8) În cazul în care tratatele internaţionale au fost aplicate incorect şi au condus la neachitarea sau achitarea parţială la buget a
impozitului pe venit, plătitorul de venit rezident care este obligat să reţină la sursă şi să plătească impozitul poartă răspundere în
conformitate cu prezentul cod.
(9) Modul de atestare şi confirmare a rezidenţei Republicii Moldova în scopul beneficierii de prevederile convenţiilor (acordurilor)
pentru evitarea dublei impuneri încheiate între Republica Moldova şi alte state se stabileşte de Ministerul Finanţelor.
Capitolul 12
REGIMUL FISCAL PENTRU DIVIDENDE
Articolul 80. Impozitarea dividendelor
(1) Agentul economic achită dividende acţionarilor (asociaţilor) săi din venitul rămas după impozitare.
Articolul 801. Achitarea prealabilă a impozitului în cazul repartizării dividendelor

(1) Persoanele specificate la art.90 care achită dividende acţionarilor (asociaţilor) săi pe parcursul perioadei fiscale achită ca parte
a impozitului o sumă egală cu 12% din profitul perioadei fiscale în curs, din care se vor achita dividende.
(11) Impozitul determinat conform alin.(1) se achită la buget pînă la data de 25 a lunii următoare celei în care au fost efectuate
plăţile în contul dividendelor.
(2) Suma impozitului achitată de agentul economic conform alin.(1) este trecută în cont ca impozit aplicat venitului impozabil al
agentului economic respectiv pentru perioada fiscală în care a fost făcută achitarea.
(3) Dacă, în vreo perioadă fiscală, trecerile în cont, permise agentului economic în conformitate cu alin.(2), depăşesc suma
impozitului pe venit în perioada fiscală respectivă, diferenţa va fi compensată conform modului stabilit în art.175 şi 176.
(4) Prevederile prezentului articol nu se aplică agenţilor economici impozitaţi conform regimului fiscal stabilit la cap.71 din prezentul
titlu şi celui stabilit la cap.1 titlul X.
Capitolul 13
TRECEREA ÎN CONT A IMPOZITELOR
Articolul 81. Trecerea în cont a impozitelor calculate şi reţinute
(1) În limitele perioadei fiscale, contribuabilii au dreptul de a trece în contul impozitului pe venit:
a) sumele reţinute de la ei pe parcursul perioadei fiscale respective în conformitate cu art.88, 89 şi 90;
[Lit.b) alin.(1) art.81 abrogată prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]
c) plăţile efectuate pe parcursul perioadei fiscale respective în conformitate cu art.84;

d) impozitele achitate în afara Republicii Moldova, a căror trecere în cont este permisă în conformitate cu art.82, pentru sumele
plătite sau calculate pentru aceeaşi perioadă fiscală.
(2) Dacă trecerile în cont, la care contribuabilul are dreptul în conformitate cu alin.(1) lit.a) şi c), depăşesc suma totală a impozitului
pe venit calculată conform art.15, Serviciul Fiscal de Stat efectuează stingerea obligaţiei fiscale prin compensare – conform art.175 şi,
după caz, restituirea la cont – conform art.176.
Articolul 82. Trecerea în cont a impozitului achitat în străinătate

(1) Contribuabilul are dreptul de a trece în cont impozitul pe venit, achitat în orice stat străin, dacă acest venit urmează a fi supus
impozitării şi în Republica Moldova. Trecerea în cont a impozitului pe venit poate fi efectuată cu condiţia prezentării de către contribuabil
a documentului, care confirmă achitarea (reţinerea) impozitului pe venit peste hotarele Republicii Moldova, certificat de organul competent
al statului străin respectiv, cu traducere în limba de stat, cu excepţia celui emis în limba engleză sau în limba rusă.
(2) Mărimea trecerii în cont, specificată la alin.(1), pentru orice an fiscal nu poate depăşi suma care ar fi fost calculată la cotele
aplicate în Republica Moldova faţă de acest venit.
(3) Trecerea în cont a impozitului achitat în alt stat se efectuează în perioada fiscală în care venitul respectiv este supus impozitării
în Republica Moldova.
Capitolul 14
PREZENTAREA DECLARAŢIEI CU PRIVIRE LA IMPOZITUL PE VENIT.
UTILIZAREA CODULUI FISCAL
[Denumirea cap.14 modificată prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]
Articolul 83. Prezentarea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit

(1) Dreptul de a prezenta declaraţia cu privire la impozitul pe venit îl au toţi contribuabilii.
(2) Sînt obligaţi să prezinte declaraţia cu privire la impozitul pe venit:
a) persoanele fizice (cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini, apatrizii, inclusiv membrii societăţilor şi acţionarii fondurilor de
investiţii) care au obligaţii privind achitarea impozitului;
a1) persoanele care practică activitate profesională, indiferent de prezenţa obligaţiei privind achitarea impozitului;
b) persoanele fizice rezidente (cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţeni străini şi apatrizi, inclusiv membri ai societăţilor şi acţionari
ai fondurilor de investiţii) care direcţionează un cuantum procentual din impozitul pe venit calculat anual la buget;
b1) persoanele fizice nerezidente care obţin venituri conform art.74;
c) persoanele juridice rezidente, inclusiv cele specificate la art.51 2 şi 513, cu excepţia autorităţilor publice şi instituţiilor publice,
indiferent de prezenţa obligaţiei privind achitarea impozitului;
d) formele organizatorice rezidenţi cu statut de persoană fizică, potrivit legislaţiei, indiferent de prezenţa obligaţiei privind achitarea
impozitului;
e) reprezentanţa permanentă a nerezidentului în Republica Moldova, indiferent de prezenţa obligaţiei privind achitarea impozitului.
(4) Declaraţia cu privire la impozitul pe venit se completează în modul şi forma stabilite de Ministerul Finanţelor. Cu excepţia
cazurilor prevăzute la alin.(5)–(10), declaraţia cu privire la impozitul pe venit se prezintă Serviciului Fiscal de Stat nu mai tîrziu de:
a) data de 25 a lunii a treia după finele perioadei fiscale de gestiune – în cazul persoanelor juridice, formelor organizatorice rezidenţi
cu statut de persoană fizică, potrivit legislaţiei, reprezentanţelor permanente ale nerezidentului în Republica Moldova;
b) data de 30 aprilie a anului următor anului fiscal de gestiune – în cazul persoanelor fizice (cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţeni
străini şi apatrizi, inclusiv membri ai societăţilor şi acţionari ai fondurilor de investiţii).
(5) Persoanele fizice care nu sînt obligate să prezinte declaraţia cu privire la impozitul pe venit, la depistarea faptului de plată în
plus la impozit, au dreptul să prezinte o declaraţie în care vor indica suma plătită în plus la impozit, care urmează să fie restituită conform
legislaţiei fiscale.
(7) Dacă contribuabilul intenţionează să-şi schimbe domiciliul permanent din Republica Moldova în altă ţară, el este obligat să
prezinte declaraţia cu privire la impozitul pe venit, în modul stabilit de Ministerul Finanţelor, pentru întreaga perioadă fiscală de gestiune
cît a fost rezident.
(8) La cererea în scris a persoanei fizice, care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, Serviciul Fiscal de Stat poate prelungi (în
limite rezonabile) termenul de prezentare a declaraţiei cu privire la impozitul pe venit. Prelungirea termenului se admite numai în cazul în
care cererea a fost depusă înainte de expirarea termenului stabilit pentru prezentarea declaraţiei.
(9) Prin derogare de la prevederile alin.(2) lit.d), gospodăria ţărănească (de fermier) care pe parcursul perioadei fiscale nu a avut
angajaţi şi nu a obţinut venit impozabil este scutită de obligaţia privind prezentarea declaraţiei cu privire la impozitul pe venit.
(10) Reprezentanţa care obţine statut de reprezentanţă permanentă conform art.5 pct.15) este obligată să prezinte în prima
declaraţie cu privire la impozitul pe venit, depusă la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat, şi informaţia aferentă perioadei fiscale pe
parcursul căreia a fost desfăşurată activitatea de întreprinzător, începînd cu ziua în care a lansat activitatea de întreprinzător şi pînă la
momentul înregistrării în calitate de reprezentanţă permanentă în anul fiscal de raportare.
(11) Prin derogare de la prevederile alin.(2) lit.d), întreprinzătorul individual sau gospodăria ţărănească (de fermier) al căror număr
mediu anual de salariaţi pe parcursul întregii perioade fiscale nu depăşeşte 3 unităţi şi care nu sînt înregistraţi ca plătitori de TVA prezintă,
nu mai tîrziu de data de 25 martie a anului următor anului fiscal de gestiune, o dare de seamă fiscală unificată (declaraţie) cu privire la
impozitul pe venit.
(12) Darea de seamă fiscală cu privire la impozitul pe venit se prezintă utilizînd, în mod obligatoriu, metode automatizate de
raportare electronică, în condiţiile stipulate la art.187 alin.(21).
Articolul 84. Achitarea impozitului în rate

(1) Agenţii economici sînt obligaţi să achite, nu mai tîrziu de 25 martie, 25 iunie, 25 septembrie şi 25 decembrie ale anului fiscal,
sume egale cu 1/4 din:
a) suma calculată drept impozit ce urmează a fi plătit, conform prezentului titlu, pentru anul respectiv; sau
b) impozitul ce urma să fie plătit, conform prezentului titlu, pentru anul precedent.
(2) Întreprinderile agricole, gospodăriile ţărăneşti (de fermier), obligate să achite impozitul în rate conform alin.(1), dispun de dreptul
de a achita impozitul în două etape: 1/4 din suma indicată la alin.(1) lit.a) sau b) – pînă la 25 septembrie şi 3/4 din această sumă – pînă la
25 decembrie ale anului fiscal.
(3) Întreprinderile, instituţiile şi organizaţiile care au subdiviziuni în afara unităţii administrativ-teritoriale în care se află sediul central
(adresa juridică) transferă la buget de la sediul subdiviziunilor partea impozitului pe venit calculată proporţional numărului mediu scriptic
de salariaţi ai subdiviziunii pentru anul precedent ori partea impozitului pe venit calculată proporţional venitului obţinut de subdiviziune
conform datelor din evidenţa financiară a acesteia pe anul precedent.
(4) Prevederile prezentului articol nu se aplică agenţilor economici impozitaţi conform regimului fiscal stabilit la cap.71 din prezentul
titlu şi celui stabilit la cap.1 titlul X.
(5) Prin derogare de la prevederile alin.(1) şi (2) ale prezentului articol, agenţii economici care aplică perioada fiscală prevăzută la
art.121 alin.(4) sînt obligaţi să achite, pînă la data de 25 a fiecăror trei luni ale perioadei fiscale curente, sume egale cu 1/4 din:
a) suma calculată drept impozit ce urmează a fi plătit, conform prezentului titlu, pentru perioada fiscală respectivă; sau
b) impozitul ce urma să fie plătit, conform prezentului titlu, pentru perioada fiscală precedentă.
Articolul 85. Semnarea declaraţiilor şi altor documente
(1) Declaraţia, darea de seamă sau alte documente care, potrivit prevederilor prezentului titlu, urmează a fi prezentate Serviciului
Fiscal de Stat trebuie să fie perfectate şi semnate în conformitate cu regulile şi formele stabilite de către Serviciul Fiscal de Stat.
(2) Numele persoanei fizice indicat în orice document semnat de aceasta serveşte drept dovadă că documentul a fost semnat
anume de către persoana respectivă, dacă nu există probe contrare.
(3) Declaraţia cu privire la impozitul pe venit a unei persoane juridice trebuie să fie semnată de către persoana sau persoanele
respective cu funcţii de răspundere.
(4) Declaraţiile şi alte documente care, potrivit prevederilor prezentului titlu, urmează a fi prezentate Serviciului Fiscal de Stat
trebuie să conţină o notificare a contribuabilului că, în cazul în care va include în documentele respective informaţii false sau care induc în
eroare, el va purta răspundere în conformitate cu legislaţia.

Fiecare persoană care obţine venit sau care efectuează plăţi impozabile, în conformitate cu prezentul titlu, utilizează codul fiscal
atribuit (obţinut) în scopul evidenţei contribuabililor în modul prevăzut de prezentul cod şi de alte acte normative adoptate în conformitate
cu acesta.
Articolul 87. Termenele, modul, forma şi locul achitării impozitului

(1) Contribuabilul care, conform art.83, este obligat să prezinte declaraţia cu privire la impozitul pe venit (fără cererea suplimentară
din partea Serviciului Fiscal de Stat) achită impozitul pe venit nu mai tîrziu de termenul stabilit pentru prezentarea declaraţiei (fără a ţine
cont de prelungirea termenului).
(2) Modul, forma şi locul achitării impozitului sînt reglementate de Ministerul Finanţelor.
(3) În cazul primirii unui aviz sau cereri din partea Serviciului Fiscal de Stat, suma impozitului, penalităţilor şi amenzilor aferente
lui, indicată în aviz sau cerere, urmează a fi plătită de către contribuabil în termenul şi modul general stabilit de prezentul cod şi de actele
normative adoptate pentru executarea prezentului cod.
(4) Avizul sau cererea Serviciului Fiscal de Stat se înmînează contribuabilului personal sau i se expediază prin poştă la ultima
adresă a acestuia indicată în registrul Serviciului Fiscal de Stat.
Capitolul 15
REŢINEREA IMPOZITULUI LA SURSA DE PLATĂ
Articolul 88. Reţinerea impozitului din salariu
(1) Fiecare angajator care plăteşte lucrătorului salariu (inclusiv primele şi facilităţile acordate) este obligat să calculeze, ţinînd cont
de scutirile solicitate de angajat şi de deduceri, şi să reţină din aceste plăţi un impozit, determinat conform modului stabilit de Guvern.
(2) Pentru obţinerea scutirilor, lucrătorul, nu mai tîrziu de data stabilită pentru începerea muncii ca angajat, prezintă angajatorului
o cerere semnată de el privind acordarea scutirilor la care are dreptul, anexînd la ea documentele ce certifică acest drept. Lucrătorul care
nu-şi schimbă locul de muncă nu este obligat să prezinte anual angajatorului cererea privind acordarea scutirilor şi documentele
corespunzătoare, cu excepţia cazurilor în care angajatul obţine dreptul la scutiri suplimentare sau pierde dreptul la unele scutiri.
(3) Dacă pe parcursul anului fiscal se schimbă suma scutirilor la care are drept lucrătorul, acesta este obligat să prezinte
angajatorului, în termen de 10 zile de la data cînd a avut loc schimbarea, o nouă cerere semnată de el cu documentele corespunzătoare.
(4) Prezentarea cu bună ştiinţă în cerere şi în documentele care confirmă dreptul la scutiri a unor informaţii false sau care induc în
eroare atrage după sine aplicarea amenzii şi răspunderea penală prevăzute de legislaţie.
(5) Veniturile persoanei fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, obţinute din prestarea serviciilor şi/sau lucrărilor,
precum şi veniturile membrilor consiliului sau comisiei de cenzori a întreprinderilor sînt considerate drept salariu din care se reţine impozitul
conform cotei prevăzute la art.15 lit.a).
Notă: Se declară neconstituţional alin.(7) art.88 conform Hot. Curţii Constituţionale nr.7 din 13.02.2014, în vigoare 13 februarie
2014
Articolul 881. Impozitarea plăţilor salariale ale angajaţilor din domeniul transportului rutier de persoane în regim de taxi
(1) Prin derogare de la prevederile art.15 şi art.88, angajatorii din domeniul transportului rutier de persoane în regim de taxi care
plătesc angajatului conducător auto ce efectuează transport rutier de persoane în regim de taxi salariu (inclusiv primele şi facilităţile
acordate) sînt obligaţi să calculeze şi să achite la buget un impozit pe venit în mărime fixă de 500 de lei lunar pentru fiecare angajat din
venitul ce nu depăşeşte 10000 de lei pe lună.
(2) Suma venitului lunar ce depăşeşte limita stabilită la alin.(1) se supune impozitării, prin aplicarea regimului fiscal general
prevăzut la art.88, începînd cu primul leu al depăşirii, cu aplicarea cotelor de impozitare stabilite la art.15.
(3) Pentru salariaţii angajaţi după prezentarea către Serviciul Fiscal de Stat a listei conform art.92 alin.(14), calcularea şi plata
impozitului pe venit conform prezentului articol pentru luna în care au fost angajaţi se vor efectua proporţional zilelor rămase pînă la finele
lunii, din mărimea impozitului specificată la alin.(1).
(4) Venitul obţinut din alte activităţi de către persoanele fizice menţionate la alin.(1) se supune impozitării în modul general stabilit
de prezentul titlu.
(5) Dacă persoana fizică angajată în calitate de conducător auto ce efectuează transport rutier de persoane în regim de taxi
cumulează două funcţii la una şi aceeaşi entitate din domeniul transportului rutier de persoane în regim de taxi, veniturile de la altă activitate
se impozitează în modul general stabilit.
(6) Pentru alte categorii de angajaţi decît cea specificată la alin.(1) se aplică regimul fiscal aferent impozitului pe venit din salariu
în modul general prevăzut la art.88.
(7) Impozitul calculat se achită lunar la bugetul de stat în termenul stabilit la art.92 alin.(14). Pentru salariaţii angajaţi după perioada
de raportare, impozitul se achită pînă la finele lunii de gestiune, proporţional pentru perioada dintre raportări şi integral pentru următoarea
lună. În cazul eliberării din serviciu a angajaţilor pe parcursul lunii de gestiune, impozitul achitat pentru aceştia nu se restituie şi nu se trece
în contul altor impozite şi taxe.
(8) Suma venitului lunar obţinut de angajaţii care prestează servicii de transport rutier de persoane în regim de taxi este considerată
ca fiind impozitată, fără necesitatea declarării salariului şi a achitării adiţionale a impozitului pe venit din salariu.”
Articolul 89. Reţinerea impozitului din dobînzi

Fiecare plătitor, menţionat la art.90, de dobînzi în folosul persoanelor fizice, cu excepţia celor efectuate în folosul întreprinzătorilor
individuali şi al gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), este obligat să reţină din fiecare dobîndă şi să achite ca parte a impozitului o sumă
egală cu 12% din plată.
[Alin.(2) art.89 abrogat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]
Articolul 90. Reţinerile din alte plăţi efectuate în folosul rezidentului

(1) Orice persoană care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia deţinătorilor de patente de întreprinzător şi persoanelor
care desfăşoară activităţi independente conform cap. 102, orice reprezentanţă conform art.5 pct.20), reprezentanţă permanentă, instituţie,
organizaţie, inclusiv orice autoritate publică şi instituţie publică, reţine, în prealabil, ca parte a impozitului, o sumă în mărime de 7% din
plăţile efectuate în folosul persoanei fizice, cu excepţia deţinătorilor de patente de întreprinzător, a întreprinzătorilor individuali şi a
gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), a persoanelor menţionate la cap. 101 şi 102, pe veniturile obţinute de către aceasta conform art.18.
Nu se reţine în prealabil suma în mărime de 7% din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice pe veniturile obţinute de către aceasta,
conform art.20, 88, 89, 901 şi 91, din înstrăinarea mijloacelor de transport rutier, din înstrăinarea valorilor mobiliare, precum şi din suma
arendei terenurilor agricole şi/sau înstrăinării activelor de capital ale persoanelor fizice cetăţeni ai Republicii Moldova conform contractelor
de leasing, lease-back, gaj, ipotecă şi/sau în cazurile de înstrăinare forţată a activelor de capital, iar în cazul lichidării agentului economic
– din plăţile la lichidare în formă nemonetară.
(2) Prin derogare de la alin.(1), în cazul plăţilor la lichidare, impozitul pe venit se reţine din diferenţa dintre suma îndreptată spre
achitare şi valoarea nominală a cotei de participare în capitalul social al agentului economic aflat în proces de lichidare.
Articolul 901. Reţinerea finală a impozitului din unele tipuri de venit
(3) Persoanele specificate la art.90 reţin un impozit în mărime de 10% din veniturile obţinute de către persoanele fizice care nu
desfăşoară activitate de întreprinzător, de la transmiterea în posesie şi/sau folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) a proprietăţii mobiliare şi
imobiliare, cu excepţia arendei terenurilor agricole.
(31) Persoanele specificate la art.90 reţin şi achită la buget un impozit în mărime de:
- 6% din dividende, inclusiv sub formă de acţiuni sau cote-părţi, cu excepţia celor aferente profitului nerepartizat obţinut în
perioadele fiscale 2008–2011 inclusiv;
- 15% din dividende, inclusiv sub formă de acţiuni sau cote-părţi, aferente profitului nerepartizat obţinut în perioadele fiscale 2008–
2011 inclusiv;
- 15% din suma retrasă din capitalul social aferentă majorării capitalului social din repartizarea profitului net şi/sau altor surse
constatate în capitalul propriu între acţionari (asociaţi) în perioadele fiscale 2010–2011 inclusiv, în conformitate cu cota de participaţie
depusă în capitalul social;
- 12% din royalty achitate în folosul persoanelor fizice.
Prevederile de la liniuţele întîi şi a doua ale prezentului alineat se aplică şi în cazul dividendelor achitate prealabil pe parcursul
perioadei fiscale.
(33) Fiecare plătitor de cîştiguri urmează să reţină şi să verse la buget un impozit în mărime de:
– 12% din cîştigurile de la jocurile de noroc, cu excepţia cîştigurilor de la loterii şi/sau pariuri sportive;
– 12% din cîştigurile de la campaniile promoţionale în partea în care valoarea fiecărui cîştig depăşeşte mărimea scutirii personale
stabilite la art.33 alin.(1).
(34) Subiecţii impunerii persoane fizice, care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi transmit persoanelor specificate la art.54,
precum şi altor persoane decît cele specificate la art.90 în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) proprietate imobiliară,
achită impozit în mărime de 7% din valoarea contractului. Persoanele menţionate sînt obligate, în termen de 3 zile de la data încheierii
contractului, să înregistreze contractul încheiat la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat în a cărei rază sînt deservite. Acest impozit se
achită lunar cel tîrziu la data de 2 a lunii în curs, sau în avans. Dacă proprietatea imobiliară a fost transmisă în posesie şi/sau în folosinţă
(locaţiune, arendă, uzufruct) după data de 2, termenul de plată în această lună va fi a doua zi din momentul încheierii contractului. Suma
impozitului achitat în avans nu se va restitui din buget. În cazul neînregistrării contractului de locaţiune, arendă, uzufruct al proprietăţii
imobiliare şi neachitării impozitului din venitul obţinut, Serviciul Fiscal de Stat va estima venitul persoanei fizice care nu desfăşoară activitate
de întreprinzător prin metode şi surse indirecte, în conformitate cu prevederile art.189 şi 225.
(35) Persoanele specificate la art.90 reţin un impozit în mărime de 5% din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice, cu excepţia
întreprinzătorilor individuali şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), pe veniturile obţinute de către acestea aferente livrării producţiei din
fitotehnie şi horticultură în formă naturală, inclusiv a nucilor şi a produselor derivate din nuci, şi a producţiei din zootehnie în formă naturală,
în masă vie şi sacrificată, cu excepţia laptelui natural.
(36) Fiecare comisionar reţine un impozit în mărime de 10% din plăţile efectuate în folosul persoanei fizice, cu excepţia
întreprinzătorilor individuali şi a gospodăriilor ţărăneşti (de fermier), pe veniturile obţinute de către acestea aferente desfacerii prin unităţile
comerţului de consignaţie a mărfurilor.
(4) Reţinerea finală a impozitului stabilit prin prezentul articol scuteşte beneficiarul cîştigurilor şi veniturilor specificate la alin.(3),
(31), (33), (34), (35) şi (36) de la includerea lor în componenţa venitului brut, precum şi de la declararea acestora.
(5) Veniturile obţinute de persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, din care a fost reţinut şi achitat la buget
impozitul în conformitate cu alin.(35) din prezentul articol, şi veniturile specificate la art.20 lit.y) şi y2) sînt pasibile de verificare, în cadrul
controalelor fiscale, în cazul în care depăşesc suma de 300 de mii de lei cumulativ pe parcursul unui an fiscal.
Articolul 902. Regimul fiscal pentru unele tipuri de cheltuieli

[Art.902 în redacţia Legii nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]
[Art.902 introdus prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 25.07.2008]
Articolul 91. Reţinerile din veniturile nerezidentului

(1) Persoanele menţionate la art.90 reţin şi achită un impozit în mărime de:
- 12% din plăţile direcţionate spre achitare nerezidentului aferente veniturilor de la art.71, cu excepţia celor specificate la liniuţele
a doua, a treia şi a patra din prezentul alineat;
- 15% din dividende, inclusiv sub formă de acţiuni sau cote-părţi, aferente profitului nerepartizat obţinut în perioadele fiscale 2008–
2011 inclusiv;
- 15% din sumele specificate la art.901 alin.(31) liniuţa a treia;
- 6% din dividendele specificate la art.71 lit.e).
(2) Prevederile alin.(1) nu se aplică:
a) veniturilor nerezidentului ce ţin de activitatea reprezentanţei permanente a acestora în Republica Moldova;
b) veniturilor obţinute sub formă de salariu din care se efectuează reţineri conform art.88.
Articolul 92. Achitarea impozitelor reţinute la sursa de plată şi prezentarea către Serviciul Fiscal de Stat şi contribuabili a
documentelor privind plăţile şi/sau impozitele, primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală reţinute şi contribuţiile de asigurări
sociale de stat obligatorii calculate la sursa de plată
(1) Impozitul reţinut conform art.88-91 se achită la buget de către persoana care a efectuat reţinerea pînă la data de 25 a lunii
următoare lunii în care au fost efectuate plăţile.
(2) Dările de seamă privind impozitul pe venit, privind primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală reţinute şi contribuţiile
de asigurări sociale de stat obligatorii calculate se prezintă de către plătitorii veniturilor Serviciului Fiscal de Stat pînă la data de 25 a lunii
următoare lunii în care au fost efectuate plăţile, cu excepţia dării de seamă indicate la alin.(3), pentru care este prevăzut alt termen de
prezentare.
(3) Persoanele care sînt obligate să reţină impozitul în conformitate cu art.88–91 vor prezenta Serviciului Fiscal de Stat, pînă la
data de 25 a lunii următoare încheierii anului fiscal, o dare de seamă, în care vor indica numele şi prenumele (denumirea), adresa şi codul
fiscal al persoanei fizice sau juridice în folosul căreia au fost efectuate plăţile, precum şi suma totală a plăţii şi a impozitului pe venit reţinut.
Această dare de seamă va include şi datele despre persoanele şi/sau veniturile scutite de impozitare prealabilă conform art.90, precum şi
sumele veniturilor achitate în folosul lor. În cazul în care, pe parcursul perioadei fiscale, persoanele care sînt obligate să reţină la sursă
impozitul se lichidează sau se reorganizează prin dezmembrare, acestea urmează să prezinte darea de seamă menţionată în termen de
15 zile de la data aprobării bilanţului de lichidare/ repartiţie a întreprinderii în proces de lichidare sau reorganizare.
(4) Persoanele indicate la alin.(3) sînt obligate, pînă la 1 martie al anului fiscal imediat următor celui în care au fost efectuate plăţile,
să prezinte beneficiarului acestor plăţi (cu excepţia celor ce au obţinut venituri conform art.90 1 şi art.91 alin.(1)) informaţii privind tipul
venitului achitat, suma acestuia, suma scutirilor acordate conform art.33-35, suma deducerilor prevăzute la art.36 alin.(6) şi (7), precum şi
suma impozitului reţinut, în cazul reţinerii.
(41) În cazul efectuării corectărilor în informaţia prezentată conform alin.(3), persoanele indicate la alin.(3) sînt obligate să informeze
beneficiarul plăţilor în termen de 15 zile lucrătoare de la data efectuării modificării sau emiterii deciziei asupra cazului de încălcare fiscală.
(5) Ministerul Finanţelor stabileşte lista şi forma documentelor solicitate conform prezentului articol, precum şi modul de completare
a acestora.
(8) Prin derogare de la prevederile alin.(3), întreprinzătorul individual, gospodăria ţărănească (de fermier) al căror număr mediu
anual de salariaţi, pe parcursul perioadei fiscale, nu depăşeşte 3 unităţi şi care nu sînt înregistraţi ca plătitori de T.V.A. prezintă, nu mai
tîrziu de 25 martie al anului următor anului fiscal de gestiune, darea de seamă fiscală unificată prevăzută la alin.(3).
(9) Organele cadastrale teritoriale, deţinătorii registrelor de valori mobiliare, notarii publici prezintă Serviciului Fiscal de Stat,
conform modului stabilit de Serviciul Fiscal de Stat, informaţia privind determinarea obligaţiilor fiscale ce ţin de înstrăinarea activelor de
către persoane fizice.
(10) Casa Naţională de Asigurări Sociale prezintă Serviciului Fiscal de Stat, pînă la data de 25 a lunii următoare anului fiscal,
informaţia aferentă persoanelor fizice care au obţinut restituirea contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, în modul şi în forma
stabilită de comun acord cu Serviciul Fiscal de Stat.
(12) Ministerul Justiţiei, pînă la data de 25 a lunii următoare anului fiscal, transmite Serviciului Fiscal de Stat lista organizaţiilor
necomerciale în modul şi în forma stabilită de comun acord.
(13) Agenţii economici specializaţi (intermediari imobiliari), pînă la data de 25 a lunii următoare încheierii anului fiscal, prezintă
Serviciului Fiscal de Stat informaţia privind contractele de dare în posesie şi/sau în folosinţă (locaţiune, arendă, uzufruct) a proprietăţii
imobiliare încheiate de către persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător, în modul şi în forma stabilită de Serviciul
Fiscal de Stat.
(14) Prin derogare de la alin.(2), angajatorii din domeniul transportului rutier de persoane în regim de taxi menţionaţi la art.881,
lunar, pînă la data de 25 a lunii premergătoare celei de gestiune, prezintă Serviciului Fiscal de Stat o dare de seamă privind calcularea
impozitului pe venit, a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii şi a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală pentru
angajaţii conducători auto ce efectuează transport rutier de persoane în regim de taxi, conform modului aprobat de Ministerul Finanţelor,
utilizînd în mod obligatoriu metode automatizate de raportare electronică. În cazul angajării persoanelor în perioada de după prezentarea
dării de seamă menţionate şi pînă la data de 25 a lunii de gestiune, angajatorii sînt obligaţi să prezinte o dare de seamă suplimentară în
ziua angajării.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Dumitru MOŢPAN
Chişinău, 24 aprilie 1997.

Nr.1163-XIII.
Notă: Titlul III aprobat prin Legea nr.1415-XIII din 17.12.1997. Publicat în Monitorul Oficial al R.Moldova nr.40-41/288 din
07.05.1998. Intră în vigoare de la 01.07.1998 conform Legii nr.1417-XIII din 17.12.1997
TITLUL III
TAXA PE VALOAREA ADĂUGATĂ
Capitolul 1
1) Taxă pe valoarea adăugată (în continuare – T.V.A.) – impozit de stat care reprezintă o formă de colectare la buget a unei părţi
a valorii mărfurilor livrate, serviciilor prestate care sînt supuse impozitării pe teritoriul Republicii Moldova, precum şi a unei părţi din valoarea
mărfurilor, serviciilor impozabile importate în Republica Moldova.
[Pct.1) modificat prin Legea nr.267 din 01.11.2013, în vigoare 01.01.2014 - pentru raioanele Basarabeasca, Ocniţa, Rîşcani şi municipiul
Chişinău, pentru toate raioanele şi pentru municipiul Bălţi şi UTA Găgăuzia, în vigoare 01.01.2015]
2) Marfă, valori materiale – rezultat al muncii sub formă de articole, mărfuri de larg consum şi produse cu destinaţie tehnico-
economică, clădiri, construcţii şi alte bunuri imobiliare.
3) Livrare de mărfuri – transmitere a dreptului de proprietate asupra mărfurilor prin comercializarea lor, schimb, transmitere
gratuită, transmitere cu plată parţială, împrumutul bunurilor fungibile, cu excepţia mijloacelor băneşti, achitarea salariului în expresie
naturală, prin alte plăţi în expresie naturală, prin comercializarea mărfurilor gajate în numele debitorului gajist, prin transmiterea mărfurilor
în baza contractului de leasing financiar; transmitere a mărfurilor de către comitent comisionarului, de către comisionar cumpărătorului, de
către furnizor comisionarului şi de către comisionar comitentului în cadrul realizării contractului de comision.
4) Livrare (prestare) de servicii – activitate de prestare a serviciilor materiale şi nemateriale, de consum şi de producţie, inclusiv
darea proprietăţii în arendă, locaţiune, uzufruct, leasing operaţional, transmiterea cu plată sau gratuit a drepturilor privind folosirea oricăror
mărfuri, obiecte ale proprietăţii industriale şi obiecte ale dreptului de autor şi ale drepturilor conexe; activitate de executare cu plată sau
gratuit a lucrărilor de construcţii şi montaj, de reparaţie, de cercetări ştiinţifice, de construcţii experimentale şi a altor lucrări; activitate de
prestare a serviciilor de către administratorul fiduciar cumpărătorului şi de către administratorul fiduciar fondatorului administrării fiduciare
în cadrul realizării contractului de administrare fiduciară. Se consideră livrare efectuată de către fondatorul administrării fiduciare
administratorului fiduciar serviciile prestate de către administratorul fiduciar cumpărătorului în cadrul realizării contractului de administrare
fiduciară.
5) Plata parţială – îndeplinirea incompletă de către cumpărător a obligaţiunilor sale faţă de furnizor.
6) Livrare impozabilă – livrare de mărfuri, livrare (prestare) de servicii, cu excepţia celor scutite de T.V.A., fără drept de deducere,
efectuate de către subiectul impozabil în procesul activităţii de întreprinzător.
7) Mărfuri de uz sau consum personal – obiecte destinate pentru satisfacerea necesităţilor proprietarului şi (sau) ale membrilor
familiei sale.
8) Import de mărfuri – introducerea mărfurilor pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu legislaţia vamală.
9) Import de servicii – prestare de servicii de către persoanele juridice şi fizice nerezidente ale Republicii Moldova persoanelor
juridice şi fizice rezidente sau nerezidente ale Republicii Moldova, pentru care locul prestării se consideră a fi Republica Moldova.
10) Export de mărfuri – scoaterea mărfurilor de pe teritoriul Republicii Moldova în conformitate cu legislaţia vamală.
11) Export de servicii – prestare de către persoane juridice şi fizice rezidente ale Republicii Moldova persoanelor juridice şi fizice
nerezidente ale Republicii Moldova de servicii al căror loc de livrare nu este Republica Moldova.
12) Relaţii specifice – relaţii speciale, caracteristice şi aplicabile numai unui anumit subiect sau unei circumstanţe concrete, care
se deosebesc de relaţiile caracteristice pentru subiecţi şi circumstanţe analogice;
[Pct.13) art.93) abrogat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]
14) Agent – persoană care acţionează în numele altei persoane şi nu este angajatul acesteia.
15) Locul livrării mărfurilor, serviciilor – locul efectuării livrării, determinat conform regulilor stabilite în art.110 şi 111.
16) Factură fiscală – formular tipizat de document primar cu regim special, pe suport de hîrtie sau în formă electronică, prezentat
cumpărătorului (beneficiarului) la livrare de mărfuri, servicii.
17) Cumpărător (beneficiar) – persoană fizică sau juridică căreia i se livrează valori materiale sau căreia i se prestează servicii.
18) Investiţii (cheltuieli) capitale – costuri şi cheltuieli suportate de către agentul economic în legătură cu crearea şi/sau procurarea
mijloacelor fixe şi a imobilizărilor necorporale destinate utilizării în procesul de producţie (prestare servicii/executare lucrări), care nu se
reflectă în rezultatele perioadei curente, dar urmează a fi atribuite la majorarea valorii mijloacelor fixe şi imobilizărilor necorporale.
19) Registrul general electronic al facturilor fiscale – registru electronic constituit şi administrat de Serviciul Fiscal de Stat, în care,
conform regulilor stabilite de art.1181, se înregistrează facturile fiscale;
20) Scutire de T.V.A. cu drept de deducere – scutire de T.V.A. cu acordarea dreptului de deducere a sumei T.V.A., achitată sau
care urmează a fi achitată pentru procurările efectuate, conform art.104.
[Art.93 completat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]
Capitolul 2
SUBIECŢI ŞI OBIECTE IMPOZABILE
Articolul 94. Subiecţii impozabili
Subiecţii impozabili sînt:
a) persoanele juridice şi fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător, nerezidenţii care desfăşoară activitate de întreprinzător
în Republica Moldova prin intermediul reprezentanţei permanente conform art.5 pct.15), care sînt înregistraţi sau trebuie să fie înregistraţi
în calitate de plătitori de T.V.A.;
b) persoanele juridice şi fizice, nerezidenţii care desfăşoară activitate de întreprinzător în Republica Moldova prin intermediul
reprezentanţei permanente conform art.5 pct.15), care importă mărfuri, cu excepţia persoanelor fizice care importă mărfuri de uz sau
consum personal a căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare;
c) persoanele juridice şi fizice, cu excepţia organizaţiilor social-politice, nerezidenţii care desfăşoară activitate de întreprinzător în
Republica Moldova prin intermediul reprezentanţei permanente conform art.5 pct.15), care importă servicii, indiferent de faptul dacă sînt
sau nu sînt înregistraţi în calitate de plătitori de T.V.A.
Articolul 95. Obiectele impozabile

(1) Obiecte impozabile constituie:
a) livrarea mărfurilor, serviciilor de către subiecţii impozabili, reprezentînd rezultatul activităţii lor de întreprinzător în Republica
Moldova;
b) importul mărfurilor în Republica Moldova, cu excepţia mărfurilor de uz sau consum personal importate de persoane fizice, a
căror valoare nu depăşeşte limita stabilită de legislaţia în vigoare, importate de către persoanele fizice;
c) importul serviciilor în Republica Moldova.
(2) Nu constituie obiecte impozabile:
a) livrarea mărfurilor, serviciilor efectuată în interiorul zonei economice libere sau în cadrul regimului de antrepozit vamal;
b) venitul sub formă de dobîndă obţinut de către locator în baza unui contract de leasing;
c) livrarea de mărfuri şi servicii efectuată cu titlu gratuit în scopuri de publicitate şi/sau de promovare a vînzărilor în mărime anuală
de 0,5% din venitul din vînzări obţinut pe parcursul anului precedent anului în care se efectuează această livrare, iar pentru întreprinderile
nou-create pe parcursul anului, în mărime lunară de 0,5% din venitul din vînzări obţinut în luna precedentă, cu ajustarea la sfîrşit de an a
sumei respective;
d) transmiterea proprietăţii în cadrul reorganizării agentului economic;
e) valoarea nominală a tichetelor de masă percepută de către operatori şi de către unităţile comerciale/de alimentaţie publică, cu
excepţia valorii serviciilor prestate de către operatori unităţilor comerciale/de alimentaţie publică şi angajatorilor în condiţiile Legii
nr.166/2017 cu privire la tichetele de masă;
f) livrarea bunurilor materiale fungibile în procesul de împrospătare şi înlocuire a acestora conform prevederilor Legii
nr.589/1995 privind rezervele materiale de stat şi de mobilizare.
Capitolul 3
MODUL DE CALCULARE ŞI ACHITARE A T.V.A.
Articolul 96. Cotele T.V.A.
Se stabilesc următoarele cote ale T.V.A.:
a) cota-standard – în mărime de 20% din valoarea impozabilă a mărfurilor şi serviciilor importate şi a livrărilor efectuate pe teritoriul
Republicii Moldova;
b) cote reduse în mărime de:
- 8% – la pîinea şi produsele de panificaţie (190120000, 190540, 190590300, 190590600, 190590900), la laptele şi produsele
lactate (0401, 0402, 0403, 0405, 040610200), livrate pe teritoriul Republicii Moldova, cu excepţia produselor alimentare pentru copii care
sînt scutite de T.V.A. în conformitate cu art.103 alin.(1) pct.2);
- 8% – la medicamentele de la poziţiile tarifare 3001–3004, atît indicate în Nomenclatorul de stat de medicamente, cît şi autorizate
de Ministerul Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, la alcoolul etilic nedenaturat de la poziţiile tarifare 220710000 şi 220890910, destinat
producerii farmaceutice şi utilizării în medicină, în limita volumului contingentului anual stabilit de Guvern, importate şi/sau livrate pe
teritoriul Republicii Moldova, precum şi medicamentele preparate în farmacii conform prescripţiilor magistrale, cu conţinut de ingrediente
(substanţe medicamentoase) autorizate;
- 8% – la mărfurile, importate şi/sau livrate pe teritoriul Republicii Moldova, de la poziţiile tarifare 3005, 300610, 300620000,
300630000, 300640000, 300660000, 300670000, 370790, 380894, 382100000, 382200000, 4014, 401511000, 481890100, 900110900,
900130000, 900140, 900150, 901831, 901832, 901839000;
- 8% – la gazele naturale şi gazele lichefiate de la poziţia tarifară 2711, atît la cele importate, cît şi la cele livrate pe teritoriul
Republicii Moldova, precum şi la serviciile de transport şi de distribuţie a gazelor naturale;
- 8% – la producţia din zootehnie în formă naturală, masă vie, fitotehnie şi horticultură în formă naturală, produsă, importată şi/sau
livrată pe teritoriul Republicii Moldova, de la poziţiile tarifare: 010221, 010231000, 010290200, 010310000, 010410100, 010420100,
ex.0105 – pui vii de reproducţie, 060210, 060220, 0701, 07020000, 0703, 0704, 0705, 0706, 070700, 0708, 070920000, 070930000,
070940000, 070951000, 070959100, 070959300, 070960, 070970000, 070993100, 070999100, 070999400, 070999500, 070999600, ex.
070999900 – mărar şi pătrunjel, 0713, 071420100, 080231000, 080610, 080711000, 080719000, 080810, 080830, 080840000, 0809,
08101000, 081020, 081030, 1001, 1002, 1003, 1004, 1005, 1007, 1201, 1205, 120600, 1209, ex.121291 – sfeclă de zahăr proaspătă sau
refrigerată, 121300000, 1214;
- 8% – la zahărul din sfeclă de zahăr, produs, importat şi/sau livrat pe teritoriul Republicii Moldova;
- 8% – la biocombustibilul solid destinat producerii energiei electrice, energiei termice şi apei calde livrat pe teritoriul Republicii
Moldova, inclusiv la materia primă livrată în scopul producerii biocombustibilului solid, sub formă de produse din activitatea agricolă şi
silvică, reziduuri vegetale agricole şi forestiere, reziduuri vegetale provenite din industria alimentară, reziduuri de lemn, precum şi la energia
termică produsă din biocombustibil solid, livrată instituţiilor publice;
- 10% – la serviciile de cazare, indiferent de categoria de confort, în hotel, hotel-apartament, motel, vilă turistică, bungalou,
pensiune turistică, pensiune agroturistică, camping, sat de vacanţă sau tabără de vacanţă, prestate de către agenţii economici a căror
activitate se atribuie la secţiunea I a Clasificatorului Activităţilor din Economia Moldovei;
- 10% – la produsele alimentare, băuturi, cu excepţia mărfurilor supuse accizelor, livrate de către agenţii economici în cadrul
desfăşurării activităţilor de cazare şi/sau alimentaţie publică conform secţiunii I a Clasificatorului Activităţilor din Economia Moldovei.
Articolul 97. Valoarea impozabilă a livrării impozabile

(1) Valoarea impozabilă a livrării impozabile, reprezintă valoarea livrării achitate sau care urmează a fi achitată (fără T.V.A.).
(2) Dacă plata pentru livrare este, în totalitate sau parţial, achitată în expresie naturală, valoarea impozabilă a livrării impozabile
constituie valoarea ei de piaţă, care se determină în conformitate cu art.5 pct.26) şi art.99.
(3) Valoarea impozabilă a livrării impozabile include suma totală a tuturor impozitelor şi taxelor care urmează a fi achitate, cu
excepţia T.V.A.
(31) În cazul aplicării metodelor şi surselor indirecte de estimare a sumei obligaţiei fiscale, valoarea impozabilă a livrării impozabile
se consideră valoarea estimată în conformitate cu art.225.
[Ain.(4) art.97 abrogat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]
(5) Valoarea impozabilă a livrării impozabile a activelor care au fost sau sînt supuse amortizării de către furnizor reprezintă valoarea
cea mai mare din valoarea lor contabilă şi valoarea de piaţă.
Articolul 98. Ajustarea valorii impozabile a livrării impozabile

(1) Valoarea impozabilă a livrării impozabile a mărfurilor, serviciilor, după livrarea sau achitarea lor, urmează a fi ajustată, cu
condiţia prezentării documentelor de confirmare, dacă:
a) valoarea livrării impozabile, aprobată anticipat, s-a schimbat ca rezultat al schimbării preţurilor;
b) livrarea impozabilă a fost, în totalitate sau parţial, restituită subiectului impozabil care a efectuat livrarea;
c) valoarea impozabilă a livrării impozabile a fost redusă în urma acordării discontului.
Articolul 99. Livrările efectuate la un preţ mai mic decît cel de piaţă, fără efectuarea plăţii, în contul retribuirii muncii
(1) Livrarea efectuată la un preţ mai mic decît cel de piaţă din cauza relaţiilor specifice stabilite între furnizor şi cumpărător
(beneficiar) sau din cauză că cumpărătorul (beneficiarul) este un angajat al furnizorului constituie o livrare impozabilă. Valoarea impozabilă
a livrării respective constituie valoarea ei de piaţă.
(2) Mărfurile, serviciile livrate subiectului impozabil pentru desfăşurarea activităţii sale de întreprinzător, mărfurile de producţie
proprie care ulterior sînt transmise fără plată angajaţilor subiectului impozabil, serviciile prestate fără plată angajaţilor subiectului impozabil,
cu excepţia celor prevăzute la art.24 alin.(19), se consideră livrare impozabilă. Valoarea impozabilă a livrării respective constituie valoarea
ei de piaţă.
proprie, care ulterior sînt însuşite de subiect sau sînt transmise de el membrilor familiei sale se consideră livrare impozabilă a acestui
subiect. Valoare impozabilă a livrării de mărfuri, servicii este valoarea achitată de către subiect pentru livrarea destinată desfăşurării
activităţii sale de întreprinzător, iar pentru mărfurile de producţie proprie – valoarea de piaţă.
(4) Mărfurile, serviciile, livrate subiectului impozabil pentru desfăşurarea activităţii sale de întreprinzător, care ulterior au fost
transmise fără plată altor persoane se consideră livrare impozabilă efectuată de către acest subiect. Valoarea impozabilă a livrării
menţionate constituie valoarea achitată de către subiect pentru livrarea destinată desfăşurării activităţii sale de întreprinzător.
proprie, serviciile livrate în contul retribuirii muncii angajatului se consideră livrare impozabilă. Valoarea impozabilă a livrării menţionate
constituie valoarea ei de piaţă.
(6) Valoarea de piaţă a livrării impozabile nu trebuie să fie mai mică decît costul vînzărilor ei.
Articolul 100. Valoarea impozabilă a mărfurilor importate

(1) Valoarea impozabilă a mărfurilor importate constituie valoarea lor vamală, determinată în conformitate cu legislaţia vamală,
precum şi impozitele şi taxele care urmează a fi achitate la importul acestor mărfuri, cu excepţia T.V.A.
(2) În cazul absenţei documentelor care confirmă valoarea mărfurilor importate sau în cazul diminuării de către importator a valorii
mărfurilor, valoarea impozabilă a mărfurilor este determinată de către autorităţile vamale în modul stabilit la alin.(1) şi în conformitate cu
drepturile acordate acestor autorităţi de legislaţie.
Articolul 101. Modul de calculare şi achitare a T.V.A.

(1) Subiecţii impozabili stipulaţi la art.94 lit.a) sînt obligaţi să declare, conform art.115, şi să achite la buget pentru fiecare perioadă
fiscală, stabilită conform art.114, suma T.V.A., care se determină ca diferenţă dintre sumele T.V.A. achitate sau ce urmează a fi achitate
de către cumpărători (beneficiari) pentru mărfurile, serviciile livrate lor şi sumele T.V.A. achitate sau ce urmează a fi achitate furnizorilor la
momentul procurării valorilor materiale, serviciilor (inclusiv T.V.A. la valorile materiale importate) folosite pentru desfăşurarea activităţii de
întreprinzător în perioada fiscală respectivă, ţinîndu-se cont de dreptul de deducere conform art.102.
(2) Dacă suma T.V.A. achitată sau ce urmează a fi achitată furnizorului la procurarea valorilor materiale, serviciilor depăşeşte
suma T.V.A. primită sau care urmează să fie primită de la cumpărători (beneficiari) pentru mărfurile, serviciile livrate, diferenţa se
reportează în următoarea perioadă fiscală şi devine o parte a sumei T.V.A. ce urmează a fi achitată pe valorile materiale, serviciile
procurate în această perioadă cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(3), (5) şi (6).
(3) Dacă suma T.V.A. la valorile materiale şi la serviciile procurate de către întreprinderile ce produc pîine şi produse de panificaţie,
exploataţiile de producţie a laptelui şi întreprinderile ce prelucrează lapte şi produc produse lactate depăşeşte suma T.V.A. la livrările de
pîine, produse de panificaţie, lapte şi produse lactate, diferenţa se restituie din buget în limitele diferenţei dintre cota-standard şi cea
redusă, înmulţită cu valoarea livrării ce se impozitează la cota redusă. T.V.A. se restituie în modul stabilit de Guvern, într-un termen ce nu
va depăşi 45 de zile.
(5) Dacă depăşirea sumei T.V.A. la valorile materiale, serviciile procurate se datorează faptului că subiectul impozabil a efectuat
o livrare care se scuteşte de T.V.A. cu drept de deducere, acesta are dreptul la restituirea sumei achitate cu care a fost depăşită T.V.A. la
valorile materiale, serviciile procurate şi/sau la stingerea sumelor din contul restituirii impozitelor, în conformitate cu prevederile prezentului
articol, ale art.103 alin.(3) şi ale art.125, în limitele cotei-standard a T.V.A., stabilite la art.96 lit.a), sau cotei reduse a T.V.A., stabilite la
art.96 lit.b), înmulţite cu valoarea livrării, ce se scuteşte de T.V.A. cu drept de deducere. Restituirea T.V.A. se efectuează în modul stabilit
de Guvern, într-un termen care nu depăşeşte 45 de zile. La exportul mărfurilor supuse accizelor, fabricate din materia primă supusă
accizului, limita valorii maxime a T.V.A. apreciate spre restituire se majorează cu suma ce se apreciază prin înmulţirea cotei standard a
T.V.A. la valoarea accizelor achitate furnizorilor la procurarea materiei prime utilizate la producerea mărfurilor exportate.
(6) Dacă suma T.V.A. la valorile materiale şi/sau la serviciile procurate de către întreprinderile ce desfăşoară activitate de leasing
depăşeşte suma T.V.A. la livrările de bunuri sau servicii efectuate în cadrul contractelor de leasing financiar şi/sau operaţional, diferenţa
se restituie din buget în limitele cotei-standard a T.V.A. înmulţite cu valoarea acestor livrări de bunuri sau servicii. T.V.A. se restituie în
modul stabilit de Guvern, într-un termen ce nu va depăşi 45 de zile.
Notă: Se declară drept neconstituţională Legea nr.193 din 15.07.2010 conform Hot. Curţii Constituţionale nr.5 din 18.02.2011, în
vigoare 18.02.2011
(7) Persoanele juridice şi fizice care importă mărfuri pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător achită T.V.A. pînă la sau în
momentul prezentării declaraţiei vamale, adică pînă la momentul introducerii mărfurilor pe teritoriul Republicii Moldova. Persoanele fizice
care importă mărfuri a căror valoare depăşeşte limita neimpozabilă de 300 de euro în cazul transportului terestru sau de 430 de euro în
cazul transportului aerian şi maritim achită T.V.A. în funcţie de valoarea impozabilă a mărfurilor (limita neimpozabilă nu micşorează
valoarea impozabilă a mărfurilor).
(8) Restituirea T.V.A. conform prezentului articol se efectuează numai subiectului impozabil care dispune de decizie de restituire
a T.V.A. în contul stingerii datoriilor faţă de bugetul public naţional, iar în lipsa datoriilor, la cererea subiectului impozabil, în contul viitoarelor
obligaţii ale acestuia faţă de bugetul public naţional sau la contul bancar al subiectului impozabil respectiv.
Se interzice restituirea T.V.A. în contul stingerii datoriilor creditorilor subiectului impozabil care dispune de decizie de restituire a
T.V.A., inclusiv persoanelor juridice şi fizice cesionari.
Articolul 1011. Restituirea T.V.A. la investiţii (cheltuieli) capitale

(1) Acţiunea prezentului articol se extinde asupra subiecţilor impozabili care, începînd cu 1 ianuarie 2012, efectuează investiţii
(cheltuieli) capitale, cu excepţia investiţiilor (cheltuielilor) capitale în clădiri şi în mijloace de transport (de la poziţiile tarifare 870321, 870322,
870323, 870324, 870331, 870332, 870333), şi sînt înregistraţi în calitate de plătitori de T.V.A..
(11) Prin derogare de la prevederile alin.(1), agenţii economici care sînt înregistraţi în calitate de plătitori de T.V.A. şi care, începînd
cu 1 mai 2015, efectuează investiţii (cheltuieli) capitale în clădiri de producţie (destinate producerii mărfurilor sau serviciilor) au dreptul la
restituirea sumei T.V.A. Restituirea TVA nu se efectuează pentru clădiri de producţie care se află în curs de execuţie sau conservare, ci
doar pentru clădirile de producţie care sînt date în exploatare şi utilizate conform destinaţiei lor finale.
(2) Subiecţii impozabili stipulaţi la alin.(1) şi (11) care au o depăşire a sumei T.V.A. achitate sau ce urmează a fi achitată la
procurarea valorilor materiale, serviciilor faţă de suma T.V.A. achitată sau ce urmează a fi achitată de către cumpărători (beneficiari) pentru
mărfurile, serviciile livrate lor au dreptul la restituirea depăşirii date. Suma pasibilă restituirii nu poate fi mai mare decît suma T.V.A. achitată
pentru valorile materiale, serviciile ce ţin de investiţiile (cheltuielile) capitale efectuate conform alin.(1) şi (11). Restituirea T.V.A. se
efectuează în modul stabilit de Guvern, într-un termen ce nu depăşeşte 45 de zile din data depunerii cererii. Restituirea T.V.A. se
efectuează în limitele depăşirii sumei T.V.A. achitate sau ce urmează a fi achitată la procurarea valorilor materiale, serviciilor faţă de suma
T.V.A. achitată sau ce urmează a fi achitată de către cumpărători (beneficiari) pentru mărfurile, serviciile livrate lor, care este reflectată în
declaraţia privind T.V.A. pentru ultima perioadă fiscală.
(21) Restituirea T.V.A. pentru investiţiile (cheltuielile) capitale efectuate pînă la 31 decembrie 2011 inclusiv se efectuează conform
prevederilor legislative în vigoare pînă la această dată.
(4) Restituirea T.V.A. conform prezentului articol se efectuează numai subiectului impozabil care dispune de decizie de restituire
a T.V.A. în contul stingerii datoriilor faţă de bugetul public naţional, iar în lipsa datoriilor, la cererea subiectului impozabil, în contul viitoarelor
obligaţii ale acestuia faţă de bugetul public naţional sau la contul bancar al subiectului impozabil respectiv.
Se interzice restituirea T.V.A. în contul stingerii datoriilor creditorilor subiectului impozabil care dispune de decizie de restituire a
Notă: Art.1011 introdus prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007 a fost abrogat prin Legea nr.299-XVI din 21.12.2007, în vigoare
11.01.2008
Articolul 1012. Achitarea T.V.A. pentru livrările producţiei de fabricaţie proprie din fitotehnie şi horticultură în formă naturală,
producţiei de fabricaţie proprie din zootehnie în formă naturală, masă vie şi sacrificată şi pentru livrările de zahăr din sfeclă de zahăr ca
producţie de fabricaţie proprie, efectuate de agenţii economici
Articolul 1013. Restituirea T.V.A. la investiţii (cheltuieli) capitale în autovehicule pentru transportul a minimum 22 de persoane, cu
excepţia şoferului
(1) Agenţii economici care nu sînt înregistraţi în calitate de contribuabili de T.V.A. şi care, începînd cu 1 ianuarie 2013, efectuează
investiţii (cheltuieli) capitale în autovehicule de la poziţia tarifară 8702 pentru transportul a minimum 22 de persoane, cu excepţia şoferului,
au dreptul la restituirea sumei T.V.A. aferente acestor investiţii, achitată furnizorului sau organului vamal prin intermediul contului bancar.
Restituirea T.V.A. se efectuează în modul stabilit de Guvern, într-un termen ce nu depăşeşte 45 de zile din data depunerii cererii.
(2) Restituirea T.V.A. conform prezentului articol se efectuează numai agentului economic care dispune de decizie de restituire a
T.V.A. în contul stingerii datoriilor faţă de bugetul public naţional, iar în lipsa datoriilor, la cererea agentului economic, în contul viitoarelor
obligaţii ale acestuia faţă de bugetul public naţional sau la contul bancar al agentului economic respectiv.
Se interzice restituirea T.V.A. în contul stingerii datoriilor creditorilor agentului economic care dispune de decizie de restituire a
Articolul 1014. Restituirea T.V.A. la investiţii (cheltuieli) capitale efectuate în cadrul parteneriatului public-privat de interes naţional
Articolul 102. Deducerea sumei T.V.A. pentru mărfurile, serviciile procurate

(1) În cazul achitării T.V.A. la buget, subiecţilor impozabili, înregistraţi în calitate de plătitori ai T.V.A., li se permite deducerea sumei
T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată furnizorilor plătitori ai T.V.A., pe valorile materiale, serviciile procurate (inclusiv transmise
în cadrul realizării contractului de comision) pentru efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător. Se
permite deducerea sumei T.V.A. la mărfurile, serviciile importate, procurate de către subiecţii impozabili pentru efectuarea livrărilor
impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător numai în cazul achitării T.V.A. la buget pentru mărfurile, serviciile menţionate
în conformitate cu art.115.
(2) Suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care sînt folosite pentru
efectuarea livrărilor scutite de T.V.A. fără drept de deducere nu se deduce şi se raportează la costuri sau la cheltuieli.
(3) Suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care sînt folosite pentru
efectuarea livrărilor impozabile şi scutite de T.V.A. fără drept de deducere se deduce dacă se referă la livrările impozabile.
(4) Mărimea deducerii sumei T.V.A. se determină lunar prin aplicarea proratei faţă de suma T.V.A., achitată sau care urmează a
fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care sînt utilizate pentru efectuarea livrărilor impozabile, precum şi celor scutite de
T.V.A. fără drept de deducere. Prorata lunară se aproximează, conform regulilor matematice, pînă la un semn după virgulă şi se determină
prin aplicarea următorului raport:
a) la numărător se indică valoarea livrărilor impozabile (fără T.V.A.), cu excepţia avansurilor primite, pentru a căror efectuare se
utilizează valorile materiale, serviciile în cauză;
b) la numitor se indică valoarea totală a livrărilor impozabile (fără T.V.A.) şi a livrărilor scutite de T.V.A. fără drept de deducere, cu
excepţia avansurilor primite, pentru a căror efectuare se utilizează valorile materiale, serviciile în cauză.
Prorata definitivă se determină în modul descris mai sus şi se aproximează, conform regulilor matematice, pînă la un semn după
virgulă la completarea declaraţiei privind T.V.A. pentru ultima perioadă fiscală a anului şi se bazează pe indicatorii anuali ai livrărilor.
Diferenţa dintre suma T.V.A. dedusă în perioadele fiscale precedente şi suma T.V.A. determinată drept urmare a aplicării proratei definitive
se reflectă în declaraţia pentru ultima perioadă fiscală a anului.
Se permite spre deducere suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care sînt
utilizate pentru efectuarea livrărilor scutite de T.V.A. fără drept de deducere dacă mărimea raportului dintre livrările scutite de T.V.A. fără
drept de deducere şi totalul livrărilor impozabile (fără T.V.A) şi al livrărilor scutite de T.V.A. fără drept de deducere este mai mică decît
coeficientul de 0,05.
(5) Deducerea sumei T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care sînt folosite
pentru efectuarea livrărilor ce nu constituie obiecte impozabile cu T.V.A. în conformitate cu art.95 alin.(2) lit.c), d) şi f) se efectuează similar
livrărilor impozabile.
Suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care sînt folosite pentru efectuarea
livrărilor ce nu constituie obiecte impozabile cu T.V.A. în conformitate cu art.95 alin.(2) lit.a) şi b) nu se deduce şi se raportează la costuri
sau la cheltuieli.
(6) Sumele T.V.A. deduse de subiectul impozabil pe mărfurile, serviciile procurate se exclud din deducere şi se raportează la
costuri sau la cheltuieli în cazul modificării regimului fiscal pentru livrarea mărfurilor, serviciilor în procesul desfăşurării activităţii de
întreprinzător din impozabil în scutit de T.V.A. fără drept de deducere sau în cazul schimbării destinaţiei utilizării mărfurilor pentru
efectuarea livrărilor scutite de T.V.A. fără drept de deducere în locul livrărilor impozabile.
Din deducere se exclud sumele T.V.A. în mărimea atribuită anterior la deducere pentru stocurile de mărfuri rămase, iar pentru
mijloacele fixe şi imobilizările necorporale supuse amortizării – în mărimea sumei T.V.A. aferente valorii contabile, fără a lua în considerare
valoarea reevaluată.
Sumele T.V.A. care se exclud din deducere în conformitate cu prezentul alineat se raportează la costuri sau la cheltuieli.
Raportarea sumelor T.V.A. la costuri sau la cheltuieli în cazul modificării regimului fiscal se efectuează în perioada fiscală în care
a avut loc modificarea regimului fiscal din livrare impozabilă în livrare scutită de T.V.A. fără drept de deducere.
Raportarea sumelor T.V.A. la costuri sau la cheltuieli în cazul schimbării destinaţiei utilizării mărfurilor se efectuează la momentul
utilizării mărfurilor în calitate de materie primă, materiale sau mijloc fix pentru efectuarea livrărilor scutite de T.V.A. fără drept de deducere
în locul livrărilor impozabile.
(7) Sumele T.V.A. raportate la costuri sau la cheltuieli pe mărfurile, serviciile procurate se deduc în cazul modificării regimului fiscal
pentru livrarea mărfurilor, serviciilor în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător din scutit de T.V.A. fără drept de deducere în
impozabil sau în cazul schimbării destinaţiei utilizării mărfurilor pentru efectuarea livrărilor impozabile în locul livrărilor scutite de T.V.A.
fără drept de deducere.
Se deduc sumele T.V.A. în mărimea atribuită anterior la costuri sau la cheltuieli pentru stocurile de mărfuri rămase, iar pentru
mijloacele fixe şi imobilizările necorporale supuse amortizării – în mărimea sumei T.V.A. aferente valorii contabile, fără a lua în considerare
valoarea reevaluată.
Deducerea sumelor T.V.A. în cazul modificării regimului fiscal se efectuează în perioada fiscală în care a avut loc modificarea
regimului fiscal din livrare scutită de T.V.A. fără drept de deducere în livrare impozabilă.
Deducerea sumelor T.V.A. în cazul schimbării destinaţiei utilizării mărfurilor se efectuează la momentul utilizării mărfurilor în calitate
de materie primă, materiale sau mijloc fix pentru efectuarea livrărilor impozabile în locul livrărilor scutite de T.V.A. fără drept de deducere.
(8) Suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate care nu sînt folosite pentru
desfăşurarea activităţii de întreprinzător, pe mărfurile procurate care, în procesul activităţii de întreprinzător, au fost sustrase sau au
constituit deşeuri şi perisabilităţi naturale peste limitele lunare stabilite de conducător, precum şi pe valoarea care nu a fost supusă
amortizării mijloacelor fixe casate, nu se deduce şi se raportează la costurile sau cheltuielile perioadei.
(9) Suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale, serviciile procurate de către subiectul impozabil în
scopul organizării de activităţi distractive ce nu ţin de domeniul activităţii sale de întreprinzător nu se deduce şi se raportează la cheltuieli.
Subiecţii impozabili a căror activitate de întreprinzător constă în organizarea distracţiilor şi timpului liber, iar valorile materiale, serviciile
procurate sînt folosite nemijlocit pentru desfăşurarea acestei activităţi, au dreptul la deducerea sumei T.V.A. pe valorile materiale şi
serviciile procurate.
(10) Subiectul impozabil are dreptul la deducerea sumei T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe valorile materiale,
serviciile procurate dacă dispune:
a) de factura fiscală la valorile materiale, serviciile procurate pentru care a fost achitată ori urmează a fi achitată T.V.A.; sau
b) de documentul, eliberat de organul vamal, care confirmă achitarea T.V.A. la mărfurile importate;
c) de documentul care confirmă achitarea T.V.A. pentru serviciile importate.
(11) Dacă, după vînzarea valorilor materiale gajate de către creditorul gajist sau de către persoana desemnată de acesta, debitorul
gajist nu emite factura fiscală în termen de 15 zile de la vînzare, subiectul impozabil are dreptul la deducerea sumei T.V.A., achitată sau
care urmează a fi achitată, în baza ordinului de plată privind achitarea valorii, inclusiv T.V.A. pentru valorile materiale gajate.
(12) În cazul în care factura fiscală pentru serviciile a căror livrare se realizează regulat, pe o perioadă de 6 luni calendaristice
consecutive, precum şi pentru energie electrică, energie termică, gaz natural, servicii publice de telefonie fixă şi mobilă, servicii comunale,
este primită de către cumpărător (beneficiar) pînă la data de 10 inclusiv a lunii următoare celei în care a avut loc livrarea documentată prin
factura fiscală respectivă, subiectul impozabil are dreptul la deducerea sumei T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe serviciile,
mărfurile menţionate utilizate la efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de întreprinzător în luna în care a avut
loc livrarea acestora.
(13) În cazul în care factura fiscală pentru livrarea mărfurilor, serviciilor este primită de către cumpărător (beneficiar) subiect
impozabil ulterior perioadei fiscale în care aceasta a fost emisă, subiectul impozabil are dreptul la deducerea sumei T.V.A., achitată sau
care urmează a fi achitată, pe mărfurile, serviciile utilizate la efectuarea livrărilor impozabile în procesul desfăşurării activităţii de
întreprinzător în perioada fiscală în care factura fiscală respectivă a fost primită de către cumpărător (beneficiar). Deducerea sumei T.V.A.
se efectuează prin înscrierea sumei respective în declaraţia privind T.V.A. pentru perioada fiscală în care a fost primită nemijlocit factura
fiscală, fără corectarea declaraţiilor privind T.V.A. pentru perioadele fiscale anterioare.
(14) Livrarea în privinţa căreia se permite deducerea sumei T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pe mărfurile, serviciile
procurate trebuie să fie efectuată subiectului impozabil de către furnizorul care a eliberat factura fiscală (eliberată în modul stabilit de
Ministerul Finanţelor sau imprimată cu aplicarea seriei şi numărului atribuit de Serviciul Fiscal de Stat subiectului care îşi exercită dreptul
la imprimarea de sine stătător a facturilor fiscale).
(15) În scopul confirmării dreptului la restituirea sumei T.V.A. pe mărfurile şi serviciile procurate, subiectul impozabil, în afară de
declaraţiile privind T.V.A. şi registrele de evidenţă a livrărilor şi procurărilor în care sînt înregistrate operaţiunile de livrare sau procurare,
trebuie să dispună de documente confirmative stabilite de Guvern.
(16) La apariţia condiţiilor stabilite la art.1181, subiectul impozabil este în drept să deducă suma T.V.A., achitată sau care urmează
a fi achitată furnizorului, pe mărfurile, serviciile procurate pe teritoriul ţării numai în cazul în care factura fiscală este înregistrată în Registrul
general electronic al facturilor fiscale. În cazul în care furnizorul mărfurilor, serviciilor nu a înregistrat factura fiscală eliberată în Registrul
general electronic al facturilor fiscale sau a înregistrat-o cu depăşirea termenului stabilit la art.1181 alin.(11), cumpărătorul (beneficiarul) va
avea dreptul la deducerea sumei T.V.A. în condiţiile stabilite de prezentul articol, cu informarea Serviciului Fiscal de Stat, în modul şi în
termenul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat, despre nerespectarea de către furnizor a prevederilor art.118 1.
(17) Suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pentru întreţinerea, funcţionarea şi reparaţia autoturismelor folosite de
către persoanele specificate la grupele minore 112 şi 121 din Clasificatorul ocupaţiilor din Republica Moldova se deduce doar pentru un
singur autoturism pentru fiecare persoană specificată la grupele minore 112 şi 121 din Clasificatorul ocupaţiilor din Republica Moldova.
Suma T.V.A., achitată sau care urmează a fi achitată, pentru întreţinerea, funcţionarea şi reparaţia a mai mult de un singur autoturism
folosit de către persoanele specificate la grupele minore 112 şi 121 din Clasificatorul ocupaţiilor din Republica Moldova nu se deduce şi
se raportează la costuri sau la cheltuieli.
(18) În cazul procurării de pe teritoriul ţării a valorilor materiale, serviciilor de la un furnizor inclus în lista contribuabililor obligaţi să
utilizeze facturi fiscale electronice (e-factura), subiectul impozabil are dreptul la deducerea sumei T.V.A., achitată sau care urmează a fi
achitată, dacă dispune de factura fiscală electronică, eliberată de furnizor în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.
[Art.102 (alin.(8), pct.10)) modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.01.2015]
Capitolul 4
LIVRĂRILE SCUTITE DE T.V.A.
Articolul 103. Scutirea de T.V.A.
(1) Se scutesc de T.V.A. fără drept de deducere:
1) locuinţa, pămîntul, locaţiunea locuinţei şi arenda pămîntului, dreptul de livrare şi arendare a acestora, cu excepţia plăţilor de
comision aferente tranzacţiilor respective;
2) mărfurile de la poziţiile tarifare 040229110, 190110000, precum şi produsele alimentare pentru copii de la poziţiile tarifare
160210001, 200510001, 200710101, 200710911, 200710991;
3) proprietatea de stat, răscumpărată în procesul privatizării;
4) instituţiile preşcolare, sanatoriile şi alte obiecte cu destinaţie social-culturală şi de locuit, precum şi drumurile, reţelele şi
substaţiile electrice, reţelele de gaz, instalaţiile pentru extragerea apelor subterane şi alte obiecte similare transferate gratuit autorităţilor
publice (sau, în baza deciziei lor, întreprinderilor specializate care folosesc şi exploatează obiectele respective conform destinaţiei), precum
şi cele transmise întreprinderilor, organizaţiilor şi instituţiilor de către autorităţile publice; proprietatea de stat transferată gratuit, la decizia
autorităţilor publice, de la bilanţul unei întreprinderi de stat la bilanţul altei întreprinderi de stat sau de la bilanţul unei întreprinderi municipale
la bilanţul altei întreprinderi municipale; lucrările de expertiză tehnică, de prospecţiuni, de proiectare, de construcţie şi de restaurare, cu
atragerea mijloacelor băneşti donate de către persoane fizice şi juridice, la obiectele incluse în lista aprobată de Parlament;
5) mărfurile, serviciile instituţiilor de învăţămînt publice şi private, legate de desfăşurarea nemijlocită a procesului de învăţămînt
conform Codului educaţiei; serviciile de instruire a copiilor şi adolescenţilor în cercuri, secţii, studiouri; serviciile prestate copiilor şi
adolescenţilor cu folosirea instalaţiilor sportive; serviciile legate de întreţinerea copiilor în instituţii preşcolare; serviciile de pregătire şi
perfecţionare a cadrelor;
6) serviciile (acţiunile) întreprinse de către autorităţile abilitate, pentru care se aplică taxa de stat; toate tipurile de activităţi legate
de taxele şi plăţile încasate de stat pentru acordare de licenţe, înregistrare şi eliberare de brevete, precum şi taxele şi plăţile încasate de
autorităţile administraţiei publice centrale şi locale; serviciile în domeniul protecţiei obiectelor proprietăţii intelectuale, prestate de către
Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală; activitatea profesională în sectorul justiţiei; serviciile de înregistrare în registrul bunurilor
imobiliare şi de eliberare a extraselor din acest registru; serviciile de înregistrare de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor
individuali şi de furnizare a informaţiei din registrele de stat respective;
[Pct.7) alin.(1) art.103 abrogat prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]
8) proprietatea confiscată, proprietatea fără stăpîn, proprietatea trecută în posesiunea statului cu drept de succesiune, comorile;
9) serviciile legate de îngrijirea bolnavilor şi bătrînilor, precum şi mărfurile, din contul organizaţiilor de binefacere, destinate pregătirii
pachetelor pentru bătrînii nevoiaşi şi distribuite lor gratuit;
10) serviciile medicale, cu excepţia celor cosmetice, serviciile de ambulanţă medicală aeriană; materia primă medicamentoasă,
materialele, articolele, ambalajul primar şi secundar utilizate la prepararea şi producerea medicamentelor, autorizate de Ministerul
Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, cu excepţia alcoolului etilic, mijloacelor cosmetice, conform listei aprobate de Guvern; articolele şi
aparatele ortopedice şi de protezare (poziţia tarifară 9021); biletele de tratament (inclusiv cele fără cazare) şi de odihnă în staţiunile
balneoclimaterice, pachetele de servicii turistice; mijloacele tehnice, inclusiv transportul auto, folosit exclusiv în scopuri legate de profilaxia
dizabilităţii şi reabilitarea persoanelor cu dizabilităţi;
11) produsele de fabricaţie proprie ale cantinelor studenţeşti, şcolare şi ale cantinelor altor instituţii de învăţămînt, ale spitalelor şi
instituţiilor preşcolare, ale cantinelor care aparţin altor instituţii şi organizaţii din sfera social-culturală finanţate, parţial sau în întregime, de
la buget, precum şi ale cantinelor specializate în alimentarea bătrînilor nevoiaşi din contul organizaţiilor de binefacere;
12) serviciile financiare:
a) acordarea sau transmiterea creditelor, garanţiilor de credit, alte garanţii ale operaţiilor în numerar şi de creditare, inclusiv
gestionarea împrumuturilor, creditelor sau garanţiilor de credit din partea creditorilor (operaţiile de creditare, de virament, fiduciare, legate
de creditare, de decontări de casă, căutarea sumelor care nu au intrat în cont, deschiderea, închiderea şi reîntocmirea conturilor);
b) operaţiile legate de evidenţa conturilor de depozit, inclusiv a conturilor de depunere, de decontare şi bugetare, transferurile de
credit (plăţi şi/sau încasări), inclusiv prin intermediul prestatorilor serviciilor de plată, titlurile de creanţă, cecurile şi alte instrumente
financiare, cu excepţia veniturilor de pe vînzarea mărfurilor în cazul nerambursării creditului, din acordarea serviciilor informaţionale, de
consultanţă şi de expertiză, din procurarea şi arendarea locurilor de broker la bursă, din darea în arendă, din serviciile de încasare şi livrare
a banilor în numerar clienţilor, din serviciile de primire la păstrare şi transferare a valorilor de preţ, a banilor în numerar, a valorilor mobiliare
şi a documentelor, a veniturilor de la operaţiile fiduciare de gestionare a bunurilor clienţilor, de la lichidarea bunurilor întreprinderilor care
au dat faliment, din aprovizionarea contra plată a clienţilor cu documentaţia normativă;
c) importul de bancnote de la poziţia tarifară 490700300 şi monede metalice de la poziţia tarifară 7118 (inclusiv de bancnote şi
monede jubiliare şi comemorative) în monedă naţională, de bancnote de la poziţia tarifară 490700300 şi monede metalice de la poziţia
tarifară 7118 în valută străină (inclusiv în scopuri numismatice) şi alte operaţiuni legate de circulaţia monedei naţionale şi valutei străine
(inclusiv operaţiunilor legate de folosirea acestora în scopuri numismatice), precum şi importul de mărfuri de la poziţia tarifară 7108 de
către Banca Naţională a Moldovei şi alte livrări către/de către Banca Naţională a Moldovei cu aceste mărfuri;
d) operaţiile legate de emiterea acţiunilor, obligaţiunilor, cambiilor şi altor valori mobiliare, inclusiv operaţiile comerciale şi de
intermediere pe piaţa de capital, operaţiile entităţii care ţine evidenţa deţinătorilor de valori mobiliare;
e) operaţiile legate de instrumentele financiare derivate, de acordurile forward, de opţiuni şi de alte operaţii financiare;
f) serviciile legate de gestionarea fondurilor investiţionale şi fondurilor nestatale calificate de pensii;
g) operaţiile de asigurare şi/sau de reasigurare, inclusiv serviciile de intermediere a acestora;
13) serviciile poştale, inclusiv distribuirea pensiilor, subvenţiilor, indemnizaţiilor;
14) serviciile legate de jocurile de noroc prestate de către subiecţii care desfăşoară activitate de întreprinzător în sfera jocurilor de
noroc (inclusiv cu folosirea jocurilor automate), cu excepţia serviciilor a căror valoare, în totalitate sau parţial, a fost inclusă în miză sau în
plata pentru intrare şi a altor servicii prestate spectatorilor sau participanţilor; loteriile;
15) serviciile de înhumare şi incinerare a corpurilor umane sau animale şi activităţi conexe: pregătirea cadavrelor către înhumare
sau incinerare, îmbălsămarea şi servicii oferite de întreprinderile de pompe funebre; închirierea încăperilor în saloanele pentru răposaţi;
închirierea sau vînzarea locurilor de veci; întreţinerea mormintelor; amenajarea şi întreţinerea cimitirelor; transportarea cadavrelor;
ritualurile şi ceremoniile efectuate de organizaţiile religioase; organizarea funeraliilor şi ceremoniilor de incinerare; confecţionarea şi/sau
livrarea sicrielor, coroanelor;
16) cazarea în cămine; serviciile comunale acordate populaţiei: închirierea spaţiului locativ, deservirea tehnică a blocurilor de
locuinţe, alimentarea cu apă, canalizarea, salubrizarea, folosirea ascensoarelor;
17) serviciile de transportare a pasagerilor pe teritoriul ţării, precum şi serviciile de comercializare a biletelor pentru transportul de
pasageri pe teritoriul ţării;
18) energia electrică importată şi livrată către operatorul reţelei de transport şi de sistem, operatorii reţelelor de distribuţie şi
furnizorii energiei electrice şi energia electrică importată de operatorul reţelei de transport şi de sistem, de operatorii reţelelor de distribuţie
şi furnizorii energiei electrice, cu excepţia serviciilor de transport şi de distribuţie a energiei electrice;
19) serviciile ce ţin de autentificarea drepturilor deţinătorilor de teren;
20) producţia de carte şi publicaţiile periodice (cu excepţia celor cu caracter publicitar şi erotic) de la poziţiile tarifare 4901, 4902,
490300000, 490400000 şi 4905, precum şi serviciile de editare a producţiei de carte şi a publicaţiilor periodice, cu excepţia celor cu
caracterul menţionat;
21) timbrele de acciz importate pentru marcarea mărfurilor supuse accizelor, precum şi hîrtiile speciale importate pentru marcarea
mărfurilor supuse accizelor destinate exportului;
22) serviciile livrate de către cooperativele agricole de prestări servicii, înfiinţate în conformitate cu art.87 din Legea nr.73-XV din
12 aprilie 2001 privind cooperativele de întreprinzător, membrilor acestei cooperative, cu condiţia că cel puţin 75% din valoarea totală a
livrărilor cooperativei constituie valoarea mărfurilor şi serviciilor livrate membrilor cooperativei şi valoarea mărfurilor livrate cooperativei de
către membrii acesteia;
24) autoturismele şi alte autovehicule (poziţiile tarifare 870321, 870322, 870323, 870324, 870331, 870332, 870333, 870390100),
scuterele cu motor electric de la poziţia tarifară 871190900;
241) mărfurile de la poziţiile tarifare 7201, 7204, 854810;
[Pct.25) alin.(1) art.103 abrogat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]
[Pct.251) alin.(1) art.103 abrogat prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 01.01.2009]
26) utilajul, echipamentul şi atributele de gratificaţie primite ca donaţii de Comitetul Naţional Olimpic şi Sportiv şi de federaţiile
sportive naţionale de profil de la Comitetul Internaţional Olimpic, de la federaţiile sportive europene şi internaţionale de profil pentru
pregătirea sportivilor de performanţă şi promovarea mişcării olimpice, fără drept de comercializare a acestui utilaj, echipament şi atribute
de gratificaţie;
27) serviciile organizaţiilor din sfera ştiinţei şi inovării acreditate de Consiliul Naţional pentru Acreditare şi Atestare. Scutirea va fi
acordată începînd cu perioada fiscală în care organizaţia din sfera ştiinţei şi inovării a fost acreditată de Consiliul Naţional pentru Acreditare
şi Atestare. În cazul retragerii certificatului de acreditare, organizaţia va fi privată de dreptul la scutire începînd cu perioada fiscală în care
i se retrage certificatul de acreditare;
271) tractoarele agricole de la poziţia tarifară 870190 şi tehnica agricolă de la poziţiile tarifare 842481100, 842481910, 8432,
843320, 843330000, 843340000, 843351000, 843352000, 843353, 843359, 8436, 8437 şi părţi ale acesteia de la poziţiile tarifare 8432,
8433 şi 8437;
272) rachetele contra grindinei de la poziţia tarifară 3604;
273) turbinele hidraulice cu puterea maximum 1000 kW de la poziţia tarifară 841011000, generatoarele electrice de o putere de
peste 75 kW, dar de maximum 375 kW de la poziţia tarifară 850133000, părţile pentru grupurile electrogene de la poziţia tarifară
850300990, aparatura pentru comutarea circuitelor electrice de la poziţia tarifară 853690850
29) mijloacele fixe utilizate nemijlocit la fabricarea produselor, la prestarea serviciilor şi/sau executarea lucrărilor, destinate
includerii în capitalul statutar (social) în modul şi în termenele prevăzute de legislaţie. Modul de aplicare a facilităţilor fiscale respective se
stabileşte de Guvern.
La mijloacele fixe utilizate nemijlocit la fabricarea produselor, la prestarea serviciilor şi/sau executarea lucrărilor se atribuie
mijloacele fixe a căror amortizare se raportează la costul produselor fabricate, serviciilor prestate şi/sau lucrărilor executate.
Mijloacele fixe care au beneficiat de facilitatea fiscală respectivă nu pot fi înstrăinate, transmise în folosinţă sau posesie (exceptînd
locaţiunea bunurilor imobile), atît integral, cît şi părţile componente ale acestora, pe parcursul a 3 ani de la data validării declaraţiei vamale
respective sau eliberării facturii fiscale, cu excepţia cazului în care aceste mijloace fixe sînt exportate, dacă anterior au fost importate şi nu
au suferit modificări în afara amortizării normale. În cazul în care aceste mijloace fixe se înstrăinează, se transmit în folosinţă sau posesie,
atît integral, cît şi părţile componente ale acestora, pînă la expirarea a 3 ani, T.V.A. se calculează şi se achită de către persoana juridică
în al cărei capital statutar (social) a fost introdus mijlocul fix, pornind de la valoarea indicată în factura fiscală eliberată în momentul
beneficierii de facilitatea fiscală respectivă, în cazul livrării de mijloace fixe, sau de la valoarea în vamă la momentul depunerii declaraţiei
vamale, în cazul importului acestora. Persoana juridică în al cărei capital statutar (social) a fost introdus mijlocul fix nu are dreptul la
deducerea sumei T.V.A., achitată pentru mijlocul fix înstrăinat, şi este obligată să prezinte declaraţia privind TVA;
30) lucrările de construcţie şi montaj al parcurilor eoliene şi al parcurilor fotovoltaice;
31) utilajul şi tehnica de la următoarele poziţii tarifare: ex.3926 – containere din plastic pentru colectarea separată a deşeurilor;
ex.841780700 – furnale şi cuptoare pentru incinerarea gunoiului; ex.8477 – maşini şi aparate pentru prelucrarea cauciucului sau a
materialelor plastice; ex.8479 – utilaje pentru mărunţirea, presarea, balotarea deşeurilor menajere; ex.8704 – autovehicule pentru
colectarea şi transportarea deşeurilor menajere.
Pot beneficia de facilitatea fiscală respectivă agenţii economici care deţin autorizaţie pentru desfăşurarea activităţii de colectare,
prelucrare, reciclare a deşeurilor menajere şi utilizează utilajul şi tehnica nominalizată nemijlocit în domeniul de activitate al acestora;
32) aeronavele de la poziţia tarifară 8802 40 000, elicopterele de la poziţiile tarifare 880211000, 880212000, locomotivele de la
poziţiile tarifare 8601, 8602, vagoanele automotoare pentru calea ferată antrenate în transportul public de pasageri de la poziţia tarifară
8603; părţile acestora de la poziţiile tarifare 880310000 - 880330000 şi 8607;
33) serviciile de leasing operaţional sau financiar ale aeronavelor de la poziţia tarifară 8802 40 000, elicopterelor de la poziţiile
tarifare 880211000, 880212000, locomotivelor de la poziţiile tarifare 8601, 8602, vagoanelor automotoarelor pentru calea ferată antrenate
în transportul public de pasageri de la poziţia tarifară 8603.
(2) Se scutesc de T.V.A. fără drept de deducere:
a) mărfurile introduse pe teritoriul vamal şi plasate sub regimurile vamale de tranzit, transformare sub control vamal, antrepozit
vamal şi sub destinaţiile vamale de distrugere şi abandon în folosul statului;
b) mărfurile autohtone anterior exportate şi reintroduse, în termen de 3 ani, în aceeaşi stare. Dacă la realizarea exportului suma
T.V.A. pentru marfa respectivă a fost restituită, scutirea de T.V.A. nu se acordă. Nerestituirea T.V.A. se confirmă printr-un certificat emis
de Serviciul Fiscal de Stat;
c) mărfurile plasate sub regimul vamal de admitere temporară şi produselor compensatoare după perfecţionarea pasivă, conform
reglementărilor vamale.
(3) Mărfurile plasate în regimul vamal de perfecţionare activă, exceptînd mărfurile supuse accizelor, carnea de bovine, proaspătă
sau refrigerată (poziţia tarifară 0201), carnea de bovine congelată (poziţia tarifară 0202), carnea de porcine, proaspătă, refrigerată sau
congelată (poziţia tarifară 0203), carnea de ovine sau caprine, proaspătă, refrigerată sau congelată (poziţia tarifară 0204), organele
comestibile de bovine, porcine, ovine, caprine, cai, măgari, catîri, asini, proaspete, refrigerate sau congelate (poziţia tarifară 0206), carnea
şi organele comestibile ale păsărilor de la poziţia tarifară 0105, proaspete, refrigerate sau congelate (poziţia tarifară 0207), slănină fără
carne slabă, grăsimea de porc şi de pasăre, netopită, nici altfel extrasă, proaspătă, refrigerată, congelată, sărată sau în saramură, uscată
sau afumată (poziţia tarifară 0209), laptele şi smîntîna din lapte, concentrate sau cu adaos de zahăr sau alţi îndulcitori (edulcoranţi) (poziţia
tarifară 0402), feculele de cartofi (poziţia tarifară 1108 13 000), grăsimile de animale din specia bovină, ovină sau caprină, altele decît cele
de la poziţia tarifară 150300 (poziţia tarifară 1502) şi zahărul brut (poziţia tarifară ex.1701), se scutesc de T.V.A. fără drept de deducere.
T.V.A. achitată pentru mărfurile plasate în regimul vamal de perfecţionare activă, la care se aplică T.V.A., se restituie, în
conformitate cu modul stabilit de Serviciul Vamal, într-un termen ce nu va depăşi 30 de zile.
(5) Se scuteşte de T.V.A. fără drept de deducere importul mărfurilor, serviciilor, destinate acordării de asistenţă în caz de calamitate
naturală, de conflict armat şi în alte situaţii excepţionale, precum şi importul şi livrarea de mărfuri, servicii definite ca ajutoare umanitare,
în modul stabilit de Guvern.
(6) Se scuteşte de T.V.A. fără drept de deducere plasarea şi comercializarea mărfurilor în magazinele, barurile şi restaurantele
duty-free.
(8) Se scuteşte de T.V.A. fără drept de deducere producţia atelierelor curative de producţie (de muncă) de pe lîngă spitalele de
psihiatrie ale Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale, în care muncesc persoane cu dizabilităţi.
[Alin.(9) art.103 abrogat prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]
(92) Se scutesc de T.V.A. fără drept de deducere mărfurile şi serviciile importate sau procurate pe teritoriul Republicii Moldova de
către organizaţiile necomerciale care corespund cerinţelor art.52, în scop de construire a instituţiilor de asistenţă socială, precum şi
mărfurile şi serviciile importate sau procurate pe teritoriul Republicii Moldova de către aceste organizaţii necomerciale pentru necesităţile
instituţiilor menţionate.
(93) Se scutesc de T.V.A. fără drept de deducere mărfurile importate de către persoane juridice în scopuri necomerciale dacă
valoarea în vamă a acestor mărfuri nu depăşeşte suma de 100 de euro. În cazul în care valoarea în vamă a mărfurilor depăşeşte limita
neimpozabilă indicată, T.V.A. se calculează pornind de la valoarea mărfurilor în vamă, iar limita neimpozabilă menţionată nu micşorează
valoarea impozabilă a acestora.
(94) Se scutesc de T.V.A fără drept de deducere deşeurile şi reziduurile de metale feroase şi neferoase, reziduurile industriale care
conţin metale sau aliaje ale acestora importate şi/sau procurate pe teritoriul Republicii Moldova de către subiecţii impozabili licenţiaţi şi
utilizate nemijlocit în activitatea lor de întreprinzător în Republica Moldova, precum şi deşeurile şi reziduurile de hîrtie şi de carton, de
cauciuc, de plastic şi de sticlă (cioburi de sticlă) procurate pe teritoriul Republicii Moldova de către subiecţii impozabili şi utilizate nemijlocit
în activitatea lor de întreprinzător în Republica Moldova.
(95) Se scutesc de T.V.A. fără drept de deducere mărfurile consumabile importate de forţa militară străină care desfăşoară aplicaţii
militare temporare, destinate uzului sau consumului exclusiv al forţei militare şi al componentei civile. Lista mărfurilor consumabile se
aprobă de către Ministerul Apărării al Republicii Moldova.
(96) Se scutesc de T.V.A. fără drept de deducere mijloacele de transport importate şi livrate cu titlu gratuit (donaţie), indiferent de
termenul de exploatare, destinate:
a) pentru scopuri medicale, clasificate la poziţiile tarifare 8702 şi 8703;
c) pentru stingerea incendiilor, clasificate la poziţia tarifară 8705 30000;

d) pentru curăţarea străzilor, pentru împrăştiat materiale, pentru colectarea deşeurilor, clasificate la poziţia tarifară 8705.
Pot beneficia de facilitatea fiscală respectivă atît beneficiarii, cu condiţia utilizării mijloacelor de transport menţionate exclusiv în
conformitate cu destinaţia lor finală, cît şi persoanele terţe care au importat şi au livrat aceste mijloace de transport către beneficiari.
Beneficiarii şi persoanele terţe nu pot comercializa, transmite în arendă, locaţiune, uzufruct, leasing operaţional sau financiar
mijloacele de transport menţionate la lit.a)-d).
Modul de introducere, plasare sub regim vamal de import a mijloacelor de transport menţionate şi de beneficiere de facilitatea
fiscală respectivă este stabilit de Guvern.
(97) Se scuteşte de T.V.A. fără drept de deducere importul mostrelor de mărfuri cu valoarea în vamă care nu depăşeşte 22 euro
pentru un import şi care nu include cheltuielile prevăzute la art.11 alin.(1) lit.a) din Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la
tariful vamal, cu condiţia ca aceste cheltuieli să fie distincte. În cazul în care valoarea mostrelor de mărfuri depăşeşte limita neimpozabilă
indicată, T.V.A. se calculează pornind de la valoarea în vamă a mostrelor de mărfuri, iar limita neimpozabilă menţionată nu micşorează
valoarea impozabilă a acestora. Pentru a beneficia de scutire, mostrele de mărfuri trebuie să fie de nefolosit prin rupere, perforare sau
marcare clară şi permanentă sau prin alte procedee, cu condiţia ca această operaţiune să nu le distrugă caracterul de mostre. Scutirea de
T.V.A. nu se aplică produselor alcoolice de la poziţiile tarifare 220300, 2204, 2205, 220600, 2207, 2208, parfumurilor şi apelor de toaletă
de la poziţia tarifară 330300, tutunului şi produselor pe bază de tutun de la poziţiile tarifare 2401, 2402 şi 2403.
(99) Se scuteşte de T.V.A. fără drept de deducere importul obiectelor de cult conform listei aprobate şi modului stabilit de Guvern.
(910) Se scuteşte de T.V.A. fără drept de deducere importul mărfurilor de la poziţiile tarifare 271012310, 271012700 şi 271019210,
destinate aprovizionării aeronavelor implicate în transportul internaţional de mărfuri şi pasageri.
[Art.103 (alin.(1), pct.18)) modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.01.2015]
vigoare 18.02.2011
Capitolul 5
SCUTIREA DE T.V.A. CU DREPT DE DEDUCERE
[Denumirea cap.5 în redacţia Legii nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]
Articolul 104. Livrările scutite de T.V.A. cu drept de deducere

Se scutesc de T.V.A. cu drept de deducere:
a) mărfurile, serviciile pentru export şi toate tipurile de transporturi internaţionale de mărfuri (inclusiv de expediţie) şi pasageri,
serviciile de transport internaţional al gazelor naturale, precum şi serviciile operatorului aerodrom (aeroport), de comercializare a biletelor
de călătorie în trafic internaţional, de deservire la sol a aeronavelor, inclusiv de livrare a combustibilului şi a mărfurilor la bordul aeronavei,
de securitate aeronautică, de căutare-salvare şi de navigaţie aeriană, aferente aeronavelor în trafic internaţional, combustibilul destinat
aprovizionării în Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti a navelor maritime implicate în transportul internaţional de mărfuri şi pasageri,
indiferent de naţionalitatea navei sau de pavilionul acesteia;
b) energia electrică, energia termică şi apa caldă pentru bunurile imobiliare cu destinaţie locativă, indiferent de subiectul în a cărui
gestiune se află aceste bunuri;
[Lit.b1) art.104 abrogată prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]
c) în baza principiului reciprocităţii, introducerea şi/sau livrarea pe teritoriul Republicii Moldova a mărfurilor, serviciilor destinate
folosinţei oficiale de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare acreditate în Republica Moldova, de reprezentanţele organizaţiilor
internaţionale acreditate în Republica Moldova, destinate uzului sau consumului personal de către membrii personalului acestor misiuni
diplomatice şi oficii consulare sau al reprezentanţelor organizaţiilor internaţionale, precum şi de către membrii familiilor lor care locuiesc
împreună cu ei, cu excepţia cetăţenilor Republicii Moldova, precum şi a cetăţenilor străini şi apatrizi cu reşedinţa permanentă în Republica
Moldova. Modul de aplicare a scutirii de T.V.A. cu drept de deducere se stabileşte de Guvern;
c1) importul şi/sau livrarea pe teritoriul ţării a mărfurilor, serviciilor destinate:
– proiectelor de asistenţă tehnică, realizate pe teritoriul Republicii Moldova de către organizaţiile internaţionale şi ţările donatoare
în limita tratatelor la care aceasta este parte;
– proiectelor de asistenţă investiţională, finanţate din contul împrumuturilor şi granturilor acordate Guvernului sau acordate cu
garanţie de stat, din contul împrumuturilor acordate de organismele financiare internaţionale (inclusiv din cota-parte a Guvernului), precum
şi din contul granturilor acordate instituţiilor finanţate de la buget.
Lista tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, lista proiectelor de asistenţă tehnică, lista împrumuturilor şi
granturilor acordate Guvernului sau acordate cu garanţie de stat, din contul împrumuturilor acordate de organismele financiare
internaţionale (inclusiv din cota-parte a Guvernului), din contul granturilor acordate instituţiilor finanţate de la buget, precum şi modul de
aplicare a scutirii de T.V.A. cu drept de deducere la livrarea pe teritoriul ţării a mărfurilor, serviciilor destinate proiectelor respective se
stabilesc de Guvern;
[Lit.d) art.104 abrogată prin Legea nr.245-XVI din 16.11.2007, în vigoare 01.01.2008]
[Lit.e) art.104 abrogată prin Legea nr.299-XVI din 21.12.2007, în vigoare 11.01.2008]
f) mărfurile, serviciile livrate în zona economică liberă din afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, livrate din zona economică
liberă în afara teritoriului vamal al Republicii Moldova, livrate în zona economică liberă din restul teritoriului vamal al Republicii Moldova,
precum şi cele livrate de către rezidenţii diferitelor zone economice libere ale Republicii Moldova unul altuia, cu excepţia serviciilor de
transport livrate în zona economică liberă din restul teritoriului vamal al Republicii Moldova, precum şi cele livrate de către rezidenţii
diferitelor zone economice libere ale Republicii Moldova unul altuia;
f1) mărfurile livrate de către rezidentul unei zone economice libere a Republicii Moldova unui nerezident al Republicii Moldova,
dacă marfa este predată în scopul prelucrării unui rezident al altei zone economice libere a Republicii Moldova, indicat de
cumpărătorul/beneficiarul nerezident;
g) serviciile prestate de întreprinderile industriei uşoare pe teritoriul Republicii Moldova agenţilor economici care plasează mărfurile
sub regimul vamal de perfecţionare activă, în cadrul contractelor de prelucrare în regimul vamal de perfecţionare activă. Tipul serviciilor
care cad sub incidenţa prezentului punct, precum şi modul de administrare a acestor servicii se stabilesc de Guvern, iar lista agenţilor
economici se aprobă de Ministerul Economiei şi Infrastructurii;
h) mărfurile livrate în magazinele, barurile şi restaurantele duty-free;
i) mărfurile şi serviciile livrate în Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti şi Aeroportul Internaţional Liber Mărculeşti din afara teritoriului
vamal al Republicii Moldova, cele livrate din Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti şi Aeroportul Internaţional Liber Mărculeşti în afara
teritoriului vamal al Republicii Moldova, cele livrate în Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti şi Aeroportul Internaţional Liber Mărculeşti din
restul teritoriului vamal al Republicii Moldova, precum şi cele livrate de către rezidenţii diferitor zone economice libere ale Republicii
Moldova, Portului Internaţional Liber Giurgiuleşti, Aeroportului Internaţional Liber Mărculeşti unul altuia, cu excepţia serviciilor de transport
livrate în Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti şi Aeroportul Internaţional Liber Mărculeşti din restul teritoriului vamal al Republicii Moldova,
precum şi a celor livrate de către rezidenţii diferitor zone economice libere ale Republicii Moldova, Portului Internaţional Liber Giurgiuleşti,
Aeroportului Internaţional Liber Mărculeşti unul altuia.
Capitolul 6
LIVRĂRILE
Articolul 105. Livrările de mărfuri, servicii
(1) Livrarea energiei electrice, a celei termice şi a gazului se consideră livrare de mărfuri.
(2) Livrarea serviciilor legată de livrarea mărfurilor se consideră parte a livrării de mărfuri.
(3) Livrarea serviciilor legată de exportul de mărfuri se consideră parte a exportului de mărfuri.
(4) Livrarea mărfurilor legată de livrarea serviciilor se consideră parte a livrării de servicii.
(5) Livrarea serviciilor legate de importul de mărfuri se consideră parte a importului de mărfuri.
Articolul 106. Livrările efectuate în cadrul realizării contractului de mandat

(1) Livrarea de mărfuri, servicii efectuată de către mandatar în numele mandantului constituie livrare efectuată de mandant.
(2) Executarea de către mandatar a însărcinării mandantului privind procurarea mărfurilor, serviciilor constituie livrare efectuată de
către furnizor mandantului.
Articolul 107. Livrările efectuate în cadrul realizării contractului de comision şi contractului de administrare fiduciară
(1) Transmiterea mărfurilor de către comitent comisionarului şi invers, precum şi transmiterea mărfurilor de către comisionar
cumpărătorului şi de către furnizor comisionarului în cadrul realizării contractului de comision constituie livrări de mărfuri.
(2) Valoarea impozabilă a livrării impozabile a mărfurilor efectuată de către comitent comisionarului subiect al impunerii cu T.V.A.
reprezintă valoarea impozabilă a livrării acestor mărfuri efectuate de către comisionar cumpărătorului. Valoarea impozabilă a livrării
impozabile a mărfurilor efectuată de către comitent comisionarului care nu este subiect al impunerii cu T.V.A. reprezintă valoarea livrării
acestor mărfuri cumpărătorului de către comisionar diminuată cu suma T.V.A. care ar fi fost calculată de către comisionar dacă acesta ar
fi fost subiect impozabil cu T.V.A.
(3) La executarea însărcinării comitentului de a procura marfa, valoarea livrării de mărfuri efectuată de comisionar comitentului
reprezintă valoarea livrării de mărfuri efectuată de către furnizor comisionarului.
(4) Executarea de către comisionar a însărcinării comitentului în cadrul realizării contractului de comision constituie livrare de
servicii.
(5) Dacă, în cadrul executării însărcinării comitentului, comisionarul importă mărfuri, acesta achită T.V.A. la import în conformitate
cu art.101 alin.(7) şi beneficiază de dreptul la deducerea sumei T.V.A. în condiţiile stabilite la art.102 alin.(10) lit.b).
(6) În cazul în care administratorul fiduciar acţionează în nume propriu, dar pe contul fiduciantului, în legătură cu o prestare de
servicii, se consideră că el însuşi a procurat şi a prestat serviciile în cauză.
(7) Valoarea impozabilă a serviciului prestat administratorului fiduciar subiect al impunerii cu T.V.A. de către fondatorul administrării
constituie valoarea impozabilă a serviciului prestat beneficiarului de către administratorul fiduciar. Valoarea impozabilă a serviciului prestat
administratorului fiduciar care nu este subiect al impunerii cu T.V.A. de către fondatorul administrării reprezintă valoarea serviciului prestat
cumpărătorului de administratorul fiduciar diminuată cu suma T.V.A. care ar fi fost calculată de către comisionar dacă acesta ar fi fost
subiect impozabil cu T.V.A.
(8) Prestarea serviciului de administrare fiduciară de către administratorul fiduciar fondatorului administrării constituie livrare de
servicii.
(9) În cazul în care fondatorul administrării este un nerezident, administratorul fiduciar este obligat să achite T.V.A. la import de
servicii în modul stabilit la art.109 alin.(2) şi dispune de dreptul la deducerea sumei T.V.A. în condiţiile stabilite la art.102 alin.(10) lit.c).
Livrarea ulterioară a serviciului de către administratorul fiduciar beneficiarului se impozitează cu T.V.A.
Capitolul 7
TERMENELE OBLIGAŢIEI FISCALE
Articolul 108. Termenele obligaţiei fiscale
(1) Data calculării obligaţiei fiscale privind T.V.A. este data livrării. Data livrării se consideră data predării mărfurilor, prestării
serviciilor, cu excepţia cazurilor stipulate la alin.(5)–(8).
(2) Pentru mărfuri, data livrării se consideră data predării (transmiterii) mărfurilor cumpărătorului (beneficiarului) sau dacă mărfurile
sînt transportate, data livrării se consideră data la care începe transportarea, cu excepţia mărfurilor de export pentru care data livrării se
consideră data scoaterii lor de pe teritoriul Republicii Moldova.
(3) În cazul livrării de bunuri imobiliare, data livrării se consideră data trecerii bunurilor imobiliare în proprietatea cumpărătorului la
data înscrierii lor în registrul bunurilor imobiliare.
(4) Pentru servicii, data livrării se consideră data prestării serviciului, data eliberării facturii fiscale sau data la care plata se
efectuează subiectului impozabil, parţial sau în întregime, în dependenţă de ce are loc mai înainte.
(5) Dacă factura fiscală. este eliberată sau plata este primită pînă la momentul efectuării livrării, data livrării se consideră data
eliberării facturii fiscale sau data primirii plăţii, în dependenţă de ce are loc mai înainte.
(6) La efectuarea livrărilor regulate de mărfuri şi servicii (energie electrică, termică, apă, gaz, arendă, locaţiune, uzufruct etc.) pe
parcursul unei anumite perioade de timp stipulate în contract, data livrării se consideră data predării mărfurilor, a prestării serviciului sau
data primirii fiecărei plăţi regulate, în funcţie de ce are loc mai înainte.
(7) În cazul livrării de mărfuri şi servicii în cadrul unui contract de leasing (financiar sau operaţional), data livrării se consideră data
specificată în contract pentru efectuarea plăţii. În cazul încasării plăţii în avans, data livrării se consideră data încasării avansului.
(8) Serviciile prestate care determină plăţi succesive, precum servicii de construcţie-montaj, consultanţă, cercetare, expertiză şi
alte servicii similare, sînt considerate efectuate la data la care sînt întocmite procesele-verbale de predare-primire a lucrărilor şi alte
documente similare, pe baza cărora se stabileşte livrarea serviciilor, sau, în funcţie de prevederile contractuale, la data acceptării lucrărilor
de către beneficiar.
vigoare 18.02.2011
Articolul 109. Termenele obligaţiei fiscale în cazul importurilor

(1) Pentru mărfurile importate, termenul obligaţiei fiscale se consideră data declarării mărfurilor la punctele vamale sau, în cazul
prevăzut la art.124 alin.(12) din Codul vamal, data prelungirii termenului de plată, iar data achitării – data depunerii de către importator
(declarant) sau de către un terţ a mijloacelor băneşti la casieria organului vamal sau la contul unic trezorerial, confirmată printr-un extras
din contul bancar.
(2) La serviciile importate, termenul obligaţiei fiscale şi data achitării T.V.A. se consideră data efectuării plăţii, inclusiv a plăţii
prealabile pentru importul de servicii.
(3) Marfa se consideră importată dacă importatorul respectă toate cerinţele prevăzute de legislaţia vamală la importul de mărfuri
pe teritoriul Republicii Moldova şi dacă marfa a fost supusă drepturilor de import. În cazul în care drepturile de import pe marfa importată
nu trebuie achitate, marfa se consideră importată ca şi cum ea ar fi fost supusă drepturilor de import, cu respectarea procedurilor
corespunzătoare de import al mărfurilor, prevăzute în legislaţia vamală.
(4) În cazul în care, la introducerea pe teritoriul Republicii Moldova, mărfurile sînt plasate sub regimul vamal suspensiv cu scutirea
totală de drepturi de import sau sub regimul vamal de tranzit, termenul obligaţiei fiscale şi data achitării T.V.A. se consideră data încheierii
regimului vamal şi punerii mărfii în liberă circulaţie.
Capitolul 8
LOCUL LIVRĂRII
Articolul 110. Locul livrării mărfurilor
(1) În cazul în care mărfurile nu sînt expediate sau transportate, locul livrării mărfurilor se consideră locul aflării acestora la
momentul la care este efectuată livrarea.
(2) Pentru mărfurile expediate sau transportate de cumpărător sau de o terţă persoană, locul livrării este considerat a fi locul aflării
mărfurilor la momentul la care începe expedierea sau transportul mărfurilor către cumpărător, cu excepţia livrărilor pentru export.
(3) Pentru mărfurile expediate sau transportate de furnizor, locul livrării mărfurilor se consideră locul aflării acestora la momentul
predării (transmiterii) sau la momentul trecerii lor în posesia cumpărătorului (beneficiarului).
(4) Locul livrării energiei electrice, a celei termice şi a gazului se consideră locul primirii lor.
Articolul 111. Locul livrării serviciilor

(1) Locul livrării serviciilor se consideră:
a) locul aflării bunurilor imobiliare – pentru serviciile prestate de experţi şi agenţi imobiliari, lucrările de construcţie aferente bunurilor
imobiliare, serviciile de cazare, indiferent de categoria de confort în hotel, hotel-apartament, motel, vilă turistică, bungalou, pensiune
turistică, pensiune agroturistică, camping, sat de vacanţă sau tabără de vacanţă, serviciile de acordare a drepturilor de utilizare a bunurilor
imobiliare şi serviciile de pregătire şi coordonare a lucrărilor de construcţie, care includ serviciile prestate de arhitecţi şi de societăţile care
asigură supravegherea pe şantier;
b) calea pe care se efectuează transportul, luîndu-se în considerare distanţa parcursă – la prestarea serviciilor de transport;
c) locul prestării efective a serviciilor:
– legate de bunurile mobile tangibile;
– prestate în domeniul culturii, artei, ştiinţei, învăţămîntului, culturii fizice, divertismentului sau sportului ori într-un alt domeniu
similar de activitate;
– legate de activităţi auxiliare de transport, aşa ca încărcarea, descărcarea, manipularea şi alte activităţi similare, strămutarea,
asamblarea;
– legate de evaluarea bunurilor mobile tangibile şi de lucrările efectuate asupra acestora;
d) locul utilizării şi posedării serviciului – la darea în chirie a bunurilor mobile tangibile;
e) sediul sau, în cazul în care acesta lipseşte, domiciliul ori reşedinţa beneficiarului următoarelor servicii:
– servicii de transmitere a obiectelor de proprietate industrială, precum şi cele referitoare la obiectele dreptului de autor şi ale
drepturilor conexe;
– servicii de publicitate;
– servicii ale consultanţilor, inginerilor, birourilor de consultanţă, avocaţilor, contabililor şi de marketing (studiere a pieţei), traduceri
de texte, precum şi servicii de furnizare a informaţiei, inclusiv prin centrele de intermediere a serviciilor publice de telefonie fixă şi mobilă;
– servicii în tehnologia informaţiei, informatice, acordate prin intermediul echipamentelor de comunicaţii electronice;
– servicii de angajare şi furnizare de personal (punere la dispoziţie de personal);
– servicii ale agenţilor care activează în numele şi din contul altor persoane – pentru serviciile enumerate la prezenta literă;
f) locul destinaţiei mărfurilor, expediate după prelucrare – la prelucrarea mărfurilor pe teritoriul vamal şi în afara teritoriului vamal.
(2) Locul livrării serviciilor se consideră sediul sau, în cazul în care acesta lipseşte, domiciliul ori reşedinţa beneficiarului
următoarelor servicii:
a) servicii de comunicaţii electronice;
b) servicii de radiodifuziune şi televiziune;
c) servicii furnizate prin mijloace radioelectronice.
(3) Serviciile furnizate prin mijloace radioelectronice în sensul alin.(2) lit.c) cuprind:
a) furnizare şi găzduire de site-uri pe internet, mentenanţă la distanţă a programelor şi echipamentelor;
b) furnizare de software şi actualizarea acestora;
c) furnizare de imagini, texte şi informaţii şi punerea la dispoziţie a unor baze de date;
d) furnizare de muzică, filme şi jocuri, inclusiv jocuri de noroc şi pariuri din cadrul emisiunilor, sau de manifestări politice, culturale,
artistice, sportive, ştiinţifice şi de divertisment;
e) furnizare de servicii de învăţămînt la distanţă.
(4) Locul livrării serviciilor care nu au fost enumerate la alin.(1)–(3) se consideră sediul sau, în cazul în care acesta lipseşte,
domiciliul ori reşedinţa persoanei care prestează serviciile respective.
Capitolul 9
ADMINISTRAREA T.V.A.
Articolul 112. Înregistrarea subiectului impozabil
(1) Subiectul care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia autorităţilor publice, instituţiilor publice, specificate la art.51,
exceptînd instituţiile de învăţămînt publice, este obligat să se înregistreze ca contribuabil al T.V.A. dacă el, într-o oricare perioadă de 12
luni consecutive, a efectuat livrări de mărfuri, servicii în sumă ce depăşeşte 1,2 milioane de lei, cu excepţia livrărilor scutite de T.V.A. fără
drept de deducere şi a celor care nu constituie obiect impozabil în conformitate cu art.95 alin.(2). Subiectul este obligat să înştiinţeze oficial
Serviciul Fiscal de Stat, completînd formularul respectiv, şi să se înregistreze nu mai tîrziu de ultima zi a lunii în care a avut loc depăşirea.
Subiectul se consideră înregistrat din prima zi a lunii următoare celei în care a avut loc depăşirea.
(2) Subiectul care desfăşoară activitate de întreprinzător are dreptul să se înregistreze în calitate de contribuabil al T.V.A. dacă el
preconizează efectuarea livrărilor impozabile de mărfuri sau servicii. Subiectul se consideră înregistrat din prima zi a lunii următoare celei
în care a fost depusă la Serviciul Fiscal de Stat cererea de înregistrare, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(1).
(3) La înregistrarea subiectului impozabil, Serviciul Fiscal de Stat este obligat să-i elibereze certificatul de înregistrare, aprobat în
modul stabilit, cu indicarea:
a) denumirii (numelui) şi adresei juridice ale subiectului impozabil;
b) datei înregistrării;
c) codului fiscal al subiectului impozabil.
(4) Subiectul care desfăşoară activitate de întreprinzător şi care beneficiază de import de servicii, cu excepţia celor scutite de
T.V.A., fără drept de deducere a căror valoare, fiind adăugată la valoarea livrărilor de mărfuri, servicii, efectuate pe parcursul oricăror 12
luni consecutive, cu excepţia livrărilor scutite de T.V.A. fără drept de deducere şi a celor care nu constituie obiect impozabil în conformitate
cu art.95 alin.(2), depăşeşte 1,2 milioane de lei este obligat să se înregistreze ca contribuabil al T.V.A. în modul stabilit la alin.(1) din
prezentul artico.
[Art.112 modificat prin Legea nr.194 din 15.07.2010,în vigoare 01.09.2010]
Articolul 1121. Înregistrarea subiecţilor impozabili care efectuează investiţii (cheltuieli) capitale
Notă: Art.1121 introdus prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007 a fost abrogat prin Legea nr.299-XVI din 21.12.2007, în vigoare
11.01.2008
Articolul 113. Anularea înregistrării

(1) În cazul suspendării livrărilor supuse T.V.A., subiectul impozabil este obligat să informeze despre aceasta Serviciul Fiscal de
Stat. Anularea înregistrării ca contribuabil al T.V.A. se efectuează în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.
(2) Serviciul Fiscal de Stat este în drept să anuleze de sine stătător înregistrarea contribuabilului T.V.A. în cazul în care:
[Lit.a) alin.(2) art.113 abrogată prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]
b) subiectul impunerii nu a prezentat declaraţie privind T.V.A. pentru fiecare perioadă fiscală;
c) informaţia prezentată despre sediul subiectului şi sediul subdiviziunilor acestuia este neveridică;
d) subiectul impunerii aflat în proces de lichidare nu a depus cererea privind anularea înregistrării ca contribuabil al T.V.A în
legătură cu lichidarea pînă la începerea controlului fiscal.
(3) În momentul anulării înregistrării contribuabilului T.V.A., el se consideră ca subiect care a efectuat o livrare impozabilă a
stocurilor sale de mărfuri şi a mijloacelor fixe pentru care, la momentul procurării lor, T.V.A. a fost dedusă şi trebuie să achite datoria la
T.V.A. pentru această livrare. Valoarea impozabilă a livrării respective se consideră valoarea ei de piaţă, iar pentru activele supuse
amortizării – valoarea cea mai mare dintre valoarea contabilă şi valoarea de piaţă.
(4) Data anulării înregistrării ca contribuabil al TVA se consideră data întocmirii actului de control în a cărui bază este emisă decizia
conducerii Serviciului Fiscal de Stat privind anularea înregistrării.
(5) În cazul suspendării activităţii subiectului impozabil în conformitate cu legislaţia în vigoare, înregistrarea în calitate de
contribuabil al T.V.A. nu se anulează, iar perioada de suspendare a activităţii nu se ia în calcul la aprecierea plafonului stabilit la alin.(2)
lit.a). În cazul efectuării livrărilor în perioada de suspendare a activităţii, obligaţiile şi drepturile contribuabilului T.V.A. se restabilesc din
prima zi a lunii în care au fost efectuate aceste livrări.
(6) În cazul lichidării, anularea înregistrării ca contribuabil al T.V.A. se efectuează în baza cererii depuse de contribuabil pînă la
data începerii controlului fiscal în legătură cu lichidarea agentului economic. Dacă contribuabilul nu depune cererea respectivă pînă la data
începerii controlului fiscal în legătură cu lichidarea agentului economic, anularea înregistrării ca contribuabil al T.V.A. se efectuează în
temeiul alin.(2) lit.d).
Articolul 114. Perioada fiscală privind T.V.A.

(1) Perioada fiscală privind T.V.A. constituie o lună calendaristică, începînd cu prima zi a lunii.
(2) În cazul anulării înregistrării, ultima perioadă fiscală începe în prima zi a lunii în care a avut loc anularea şi se termină în ultima
zi a lunii cînd a intrat în vigoare actul cu privire la anularea înregistrării.
Articolul 115. Declararea T.V.A. şi achitarea ei

(1) Fiecare subiect impozabil, specificat la art.94 lit.a) şi/sau lit.c), este obligat să prezinte declaraţia privind T.V.A. pentru fiecare
perioadă fiscală. Declaraţia se întocmeşte pe un formular oficial, care este prezentat la Serviciul Fiscal de Stat nu mai tîrziu de data de 25
a lunii care urmează după încheierea perioadei fiscale.
(11) Declaraţia privind T.V.A. se prezintă utilizînd, în mod obligatoriu, metode automatizate de raportare electronică, în condiţiile
stipulate la art.187 alin.(21).
(2) Fiecare subiect impozabil trebuie să verse la buget suma T.V.A., care urmează a fi achitată pentru fiecare perioadă fiscală, cel
tîrziu la data stabilită pentru prezentarea declaraţiei pe această perioadă, cu excepţia achitării T.V.A. în buget:
a) pentru serviciile aferente importului de mărfuri, a cărei achitare se face la momentul importului mărfii;
b) pentru serviciile importate, a cărei achitare se face la momentul efectuării plăţii, inclusiv a plăţii prealabile pentru serviciul de
import.
Articolul 116. Ajustarea sumei T.V.A. în cazul datoriilor compromise

(1) Dacă, după includerea în declaraţia privind T.V.A. a sumei T.V.A. calculate pe livrarea efectuată, toată suma sau o parte a ei
se consideră, conform legislaţiei, drept datorie compromisă, subiectul impozabil are dreptul la ajustarea sumei T.V.A. calculate începînd
cu perioada fiscală în care s-a constatat datoria compromisă. Suma T.V.A. care urmează a fi ajustată este egală cu suma T.V.A. calculată
pe livrarea care corespunde sumei datoriei compromise nerambursate.
(2) Dacă suma datoriei compromise se restituie subiectului impozabil după ajustarea sumei T.V.A. calculate conform prevederilor
alin.(1), această sumă se consideră ca plată pentru următoarea livrare impozabilă efectuată la momentul primirii sumei datoriei
compromise.
(3) Dacă, după includerea în declaraţia privind T.V.A. a sumei T.V.A. în baza facturii fiscale primite, toată suma sau o parte a ei
se consideră, conform legislaţiei, drept datorie compromisă, subiectul impozabil va exclude din deducere suma T.V.A. care corespunde
sumei datoriei compromise neachitate.
Articolul 117. Factura fiscală

(1) Subiectul impozabil care efectuează o livrare impozabilă pe teritoriul ţării este obligat să prezinte cumpărătorului (beneficiarului)
factura fiscală pe livrarea în cauză. Prezentarea facturii fiscale se efectuează la momentul apariţiei obligaţiei fiscale, stabilit prin art.108,
cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul cod. Pentru livrările impozitate conform art.104 lit.a), eliberarea facturii fiscale nu este
obligatorie.
(11) Subiectul impozabil inclus în lista privind utilizarea obligatorie a facturii fiscale electronice (e-factura), aprobată de Serviciul
Fiscal de Stat, la efectuarea livrării impozabile pe teritoriul ţării, este obligat să prezinte cumpărătorului (beneficiarului) pentru livrarea în
cauză factura fiscală electronică, eliberată în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.
(12) Începînd cu 1 iulie 2020, la efectuarea livrării impozabile în cadrul achiziţiilor publice pe teritoriul ţării, subiectul impozabil este
obligat să prezinte cumpărătorului (beneficiarului) pentru livrarea respectivă factura fiscală electronică (e-factura). Prevederile prezentului
alineat nu se aplică pentru livrările de energie electrică, de energie termică, de gaz natural, pentru serviciile de comunicaţii electronice şi
serviciile comunale.
(2) Factura fiscală trebuie să includă următoarele informaţii:

1) numărul curent al facturii/facturii fiscale;
2) denumirea (numele), adresa şi codul fiscal al furnizorului;
3) data eliberării facturii/facturii fiscale;
4) data livrării, dacă ea nu corespunde cu data eliberării facturii/facturii fiscale;
5) denumirea (numele), adresa şi codul fiscal al cumpărătorului;
6) tipul livrării;
7) pentru fiecare tip de livrare de mărfuri, servicii:
a) cantitatea mărfii;
a1) preţul de achiziţie/livrare şi mărimea adaosului comercial cumulativ – în cazul livrării mărfurilor social importante;
b) preţul unui articol de marfă fără T.V.A.;
c) cota T.V.A.;
[Lit.d) pct.7) abrogată prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]
e) suma totală a livrării de mărfuri, servicii, care urmează a fi achitată;

f) suma totală a T.V.A.
(3) Pentru vînzarea cu amănuntul şi prestările de servicii în locurile special amenajate şi în cadrul comerţului electronic, cu plata
în numerar şi/sau prin intermediul instrumentelor de plată fără numerar, eliberarea facturii fiscale nu este obligatorie (cu excepţia cazurilor
cînd este solicitată de cumpărător), dacă sînt respectate următoarele condiţii:
a) subiectul impozabil ţine evidenţa sumei primite şi achitate în numerar şi/sau prin intermediul instrumentelor de plată fără numerar
la fiecare punct comercial şi de prestări servicii cu utilizarea maşinilor de casă şi de control, prin intermediul serviciilor instituţiilor financiare,
ale Întreprinderii de Stat “Poşta Moldovei”, prin intermediul altor prestatori de servicii de plată. Înregistrarea prin maşina de casă şi de
control se efectuează în momentul primirii sumei în numerar şi/sau achitării sumei cu instrument de plată fără numerar, cu excepţia sumelor
achitate cu instrument de plată fără numerar în cadrul comerţului electronic. La sfîrşitul fiecărei zile de lucru, în registrul maşinii de casă şi
de control se înscriu datele raportului de închidere zilnică a maşinii de casă şi de control;
b) la sfîrşitul fiecărei zile de lucru, în documentaţia de evidenţă este înscrisă suma totală a T.V.A. pe livrările efectuate, iar în
documentul de evidenţă a valorilor materiale procurate se introduc datele din facturile fiscale care au fost achitate în numerar şi/sau prin
intermediul instrumentelor de plată fără numerar.
(4) În cazul produselor digitale exportate sub formă de servicii livrate pe cale electronică şi achitate prin intermediul cardurilor
sistemelor internaţionale de plăţi, eliberarea facturii fiscale nu este obligatorie.
(5) La livrarea energiei electrice, energiei termice, apei, gazului şi serviciilor către populaţie cu plată în numerar, inclusiv prin
intermediul serviciilor instituţiilor financiare, ale Întreprinderii de Stat “Poşta Moldovei”, ale altor prestatori de servicii de plată, eliberarea
facturilor fiscale de către furnizorii mărfurilor, serviciilor nu se efectuează.
Articolul 1171. Cazuri speciale de eliberare a facturilor fiscale

(1) La efectuarea livrărilor de mărfuri, în cazul în care acestea se transportă, data eliberării facturii fiscale este data la care începe
transportul lor, cu excepţia cazurilor specificate la alin.(11) şi (13).
(2) La efectuarea livrărilor regulate de mărfuri, servicii (energie electrică, termică, apă, gaz etc.) pe parcursul unei perioade,
furnizorii eliberează factură fiscală pentru perioada în care a fost efectuată livrarea, odată cu prezentarea către cumpărător a contului.
(22) La livrarea energiei termice şi apei calde către operatorii reţelelor de distribuţie a energiei termice şi apei calde, producătorul,
în baza informaţiei prezentate de operatorii reţelelor de distribuţie a energiei termice şi apei calde, eliberează factura fiscală cu divizarea
volumelor în funcţie de cota T.V.A. aplicată.
(23) La livrarea energiei electrice către operatorii reţelelor de distribuţie şi furnizorii energiei electrice, producătorul, în baza
informaţiei prezentate de furnizorii energiei electrice, eliberează factura fiscală cu divizarea volumului de energie electrică în funcţie de
cota T.V.A. aplicată.
(4) La livrările de producţie agricolă şi de mărfuri, servicii către proprietarii de teren agricol în contul plăţii pentru arenda pămîntului,
factura fiscală se eliberează de arendaş în ultima zi a lunii în care a avut loc livrarea, la valoarea totală a livrării, cu anexarea informaţiei
despre beneficiari, ce conţine indicatorii specificaţi în factura fiscală şi semnătura olografă a beneficiarilor.
(5) La transmiterea dreptului de utilizare a produsului informaţional, factura fiscală se eliberează de către autor sau de titularul
dreptului de autor la data stabilită pentru achitarea folosirii produsului informaţional, indiferent de faptul dacă transmiterea dreptului de
autor are loc în baza contractului privind transmiterea dreptului de autor exclusiv sau neexclusiv.
(6) Eliberarea de către comitent a facturii fiscale se efectuează la transmiterea mărfurilor la comisionar. La livrarea mărfii către
cumpărător (beneficiar), comisionarul eliberează factura fiscală în nume propriu. În măsura în care execută însărcinarea comitentului,
comisionarul îi eliberează factura fiscală.
(7) La executarea însărcinării comitentului de a procura marfă pentru ca, ulterior, să o predea acestuia, comisionarul eliberează
factura fiscală în nume propriu la predarea mărfii către comitent. În măsura în care execută însărcinarea comitentului, comisionarul îi
eliberează factura fiscală.
(8) Factura fiscală eliberată de fondatorul administrării se prezintă administratorului fiduciar. La livrarea de mărfuri, servicii către
cumpărătorul (beneficiarul) final, administratorul fiduciar eliberează factura fiscală în nume propriu. Pe măsura acordării serviciului de
administrare a patrimoniului, administratorul fiduciar eliberează fondatorului administrării factura fiscală.
(9) La primirea plăţii înainte de efectuarea livrării, factura fiscală se eliberează, după caz, la primirea plăţii sau la efectuarea livrării
în următoarele situaţii:
a) comercializarea de către întreprinderile de alimentaţie publică a produselor alimentare de fabricaţie proprie şi a mărfurilor către
cumpărătorul (beneficiarul) care este subiect al activităţii de întreprinzător şi care plăteşte în prealabil deservirea la întreprinderea de
alimentaţie publică pentru o anumită perioadă, factura fiscală eliberîndu-se în momentul efectuării prealabile a plăţii;
b) abonarea la publicaţiile periodice impozabile cu T.V.A., factura fiscală eliberîndu-se la primirea plăţii în prealabil;
c) livrarea serviciilor de telefonie mobilă prin achitare în prealabil, eliberîndu-se factura fiscală în momentul, stabilit prin contract,
al efectuării plăţii pentru serviciile acordate.
(10) Refacturarea cheltuielilor compensate se efectuează prin înscrierea lor într-un rînd separat în factura fiscală eliberată pentru
livrarea de mărfuri, servicii. În cazul în care livrarea de mărfuri, servicii lipseşte, refacturarea cheltuielilor compensate se efectuează prin
eliberarea facturii fiscale în care se vor înscrie doar aceste cheltuieli.
(11) În cazul în care valoarea impozabilă a livrării impozabile de mărfuri se formează în momentul primirii acestora de către
cumpărător ca rezultat al determinării calităţii, masei şi calităţilor de consum ale mărfurilor, la expedierea acestora se eliberează factura
fiscală/avizul de însoţire a mărfurilor fără completarea indicatorilor obligatorii care, la momentul expedierii mărfurilor, nu sînt indicaţi.
După stabilirea valorii impozabile a livrării respective, în baza avizului de însoţire a mărfurilor, furnizorul prezintă cumpărătorului
factura fiscală, în care se reflectă numerele şi seriile avizelor de însoţire a mărfurilor, şi informaţia despre livrările efectuate. La efectuarea
multiplă a unor astfel de livrări în decursul unei luni, furnizorul, în baza avizelor de însoţire a mărfurilor, eliberează cel puţin o dată pe lună
factura fiscală pe valoarea livrărilor efectuate.
(12) La ajustarea valorii impozabile a livrării impozabile de mărfuri, de servicii după livrarea sau achitarea lor, furnizorul eliberează
factura fiscală cu reflectarea în aceasta a denumirii mărfurilor, serviciilor la care a fost modificată valoarea impozabilă, a obligaţiei fiscale
ajustate privind T.V.A. şi a mărimii ajustării valorii impozabile a mărfurilor, serviciilor care se indică cu semnul “minus” la micşorare şi cu
semnul “plus” la majorare.
(13) La transportarea mărfurilor, furnizorul are dreptul să emită avize de însoţire a mărfurilor. În cazul în care furnizorul emite avize
de însoţire a mărfurilor, acesta eliberează factura fiscală în baza avizelor emise, pînă la sfîrşitul perioadei fiscale în care au fost emise
avizele respective.
Articolul 118. Evidenţa mărfurilor, serviciilor

(1) Fiecare subiect impozabil este obligat să ţină evidenţa întregului volum de mărfuri, servicii livrate şi a valorilor materiale,
serviciilor procurate. În comerţul cu amănuntul, în sfera prestării serviciilor, subiecţii impozabili sînt obligaţi să ţină zilnic evidenţa tuturor
mărfurilor livrate, serviciilor prestate achitate în numerar. Registrele de evidenţă a procurării şi livrării de mărfuri, servicii trebuie întocmite
în termen de o lună de la încheierea perioadei fiscale privind T.V.A.
(2) Registrul de evidenţă a procurării de mărfuri, servicii trebuie să includă:
a) seria şi numărul facturii fiscale şi/sau seria şi numărul declaraţiei de import şi/sau numărul documentului confirmativ pentru
importul de servicii;
b) data primirii facturii fiscale şi/sau data din declaraţie în regim liber de vamă şi/sau data plăţii T.V.A. la servicii şi numărul
documentului de plată;
c) denumirea (numele) furnizorului;
d) descrierea succintă a livrării;
e) valoarea totală a livrării fără T.V.A.;
f) suma totală a T.V.A..
(3) Facturile fiscale pe valorile materiale, serviciile procurate/ livrate se înregistrează în registrele respective în ordinea primirii/
eliberării lor. Facturile fiscale deteriorate sau anulate se păstrează la subiectul impozabil.
(4) Înscrierea în registrul de evidenţă a livrării de mărfuri, servicii trebuie să includă:
a) seria şi numărul facturii fiscale;
b) data eliberării ei;
c) denumirea (numele) cumpărătorului (beneficiarului);
d) descrierea succintă a livrării;
e) valoarea totală a livrării prezentată pentru a fi achitată fără T.V.A.;
f) suma totală a T.V.A.;
g) suma rabatului, dacă acesta se oferă.
(5) Pentru fiecare perioadă fiscală privind T.V.A. se ţine o evidenţă generalizată, care include:
a) suma T.V.A. pe valorile materiale, serviciile procurate;
b) suma T.V.A. pe mărfurile, serviciile livrate;
c) ajustările care influenţează suma T.V.A.;
d) suma netă a T.V.A. care trebuie achitată la buget sau suma excesivă netă a T.V.A. care urmează a fi trecută în cont;
e) suma T.V.A. vărsată la buget;
f) suma excesivă a T.V.A. raportată la perioada fiscală următoare;
g) suma T.V.A. supusă rambursării de la buget.
Articolul 1181. Registrul general electronic al facturilor fiscale

(1) Factura fiscală eliberată se supune înregistrării obligatorii de către furnizorul subiect al impunerii cu T.V.A. în Registrul general
electronic al facturilor fiscale, în forma şi în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat, în cazul în care totalul valorii impozabile a livrării
impozabile cu T.V.A., inclusiv al valorii impozabile ajustate în condiţiile art.98, depăşeşte suma de 100000 lei.
[Alin.(1) art.1181 în redacţia Legii nr.172 din 12.07.2013, în vigoare 09.08.2013]
(11) Factura fiscală eliberată urmează să fie înregistrată în Registrul general electronic al facturilor fiscale în termen de 10 zile
lucrătoare de la data eliberării.
[Alin.(11) art.1181 în redacţia Legii nr.172 din 12.07.2013, în vigoare 09.08.2013]
(2) Cumpărătorul are dreptul să verifice corespunderea datelor din factura fiscală eliberată de furnizor cu datele din Registrul
general electronic al facturilor fiscale.
(3) Prevederile prezentului articol nu se aplică faţă de facturile fiscale electronice.
Articolul 1182. Modul şi termenele de eliberare a formularelor de facturi fiscale, a seriei şi diapazonului de numere
(1) Formularele de facturi fiscale se eliberează contra plată, în baza unei cereri scrise, în care se indică numărul de formulare
solicitat, depusă de către plătitorul de T.V.A. la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat în a cărei rază de deservire acesta este înregistrat,
iar în cazul marilor contribuabili plătitori de T.V.A. – la Serviciul Fiscal de Stat. Prevederile prezentului alineat nu se aplică contribuabililor
obligaţi să utilizeze facturi fiscale electronice.
(2) În termen de 5 zile lucrătoare, Serviciul Fiscal de Stat examinează cererea depusă şi asigură eliberarea numărului solicitat al
formularelor de facturi fiscale sau informează contribuabilul despre respingerea cererii dacă, în cadrul termenului stabilit în prezentul
alineat, a fost iniţiată procedura de anulare a înregistrării contribuabilului în calitate de plătitor de TVA.
(3) Prima zi a termenului stabilit la alin.(2) se consideră următoarea zi lucrătoare ce urmează după ziua în care a fost depusă
cererea de eliberare a formularelor de facturi fiscale.
(4) Pentru contribuabilii care îşi exercită dreptul la imprimarea de sine stătător a facturilor fiscale, seria şi diapazonul de numere
se eliberează conform modului stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.
2
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Dumitru MOŢPAN
Chişinău, 17 decembrie 1997.

Nr.1415-XIII.
Notă: Titlul IV aprobat prin Legea nr.1053-XIV din 16.06.2000. Publicat în Monitorul Oficial al R.Moldova nr.139-140/992 din
02.11.2000. Intră în vigoare de la 01.01.2001 conform Legii nr.1054-XIV din 16.06.2000
TITLUL IV
ACCIZELE
Notă: În cuprinsul titlului IV, cuvîntul "(coniacurile)" se exclude, conform Legii nr.280-XVI din 14.12.2007, în vigoare 30.05.2008
Capitolul 1
1) Acciză – impozit de stat care se percepe, direct sau indirect, asupra următoarelor mărfuri de consum:
a) alcool etilic şi băuturi alcoolice;
b) tutun prelucrat;
c) petrolul şi derivatele lui;
d) caviar şi înlocuitori de caviar;
e) parfumuri şi apă de toaletă;
f) îmbrăcăminte din blană;
g) mijloace de transport de la poziţia tarifară 8703;
h) alte mărfuri specificate în anexa nr.1 la prezentul titlu.
2) Certificat de acciză – document eliberat de Serviciul Fiscal de Stat antrepozitarului autorizat, care atestă înregistrarea acestuia
şi îi atribuie dreptul de a efectua tranzacţii cu mărfurile supuse accizelor.
3) Antrepozit fiscal – totalitatea locurilor, determinate în certificatul de acciză, în care mărfurile supuse accizelor sînt produse,
transformate, deţinute sau expediate (transportate) de către antrepozitarul autorizat în activitatea sa, în cadrul cărora nu se calculează şi
nu se achită accizele.
4) Antrepozitar autorizat – persoană fizică sau juridică autorizată de Serviciul Fiscal de Stat, în cadrul activităţii sale, să producă,
să transforme, să deţină sau să expedieze (transporte) mărfuri supuse accizelor într-un antrepozit fiscal.
5) Expediere (transportare) – deplasare, transmitere a mărfurilor supuse accizelor din/în antrepozitul fiscal.
6) Informaţie despre expediere (transportare) – înscriere făcută în registrul de evidentă a mărfurilor expediate (transportate).
7) Tutun prelucrat – tutunul care reprezintă:
a) ţigarete cu filtru şi fără filtru;
a1) rezerve din tutun pentru dispozitive de încălzire a tutunului;
b) trabucuri şi ţigări de foi;
c) tutun pentru fumat:
– tutun pentru fumat tăiat fin, destinat rulării în ţigarete;
– alte tipuri de tutun pentru fumat.
[Pct.1) modificat prin Legea nr.267 din 01.11.2013, în vigoare 01.01.2014 - pentru raioanele Basarabeasca, Ocniţa, Rîşcani şi municipiul
Chişinău, pentru toate raioanele şi pentru municipiul Bălţi şi UTA Găgăuzia, în vigoare 01.01.2015]
Capitolul 2
Subiecţi ai impunerii sînt:
a) antrepozitarul autorizat care produce şi/sau prelucrează mărfuri supuse accizelor pe teritoriul Republicii Moldova;
b) persoanele juridice şi persoanele fizice care importă mărfuri supuse accizelor.

(1) Obiecte ale impunerii sînt mărfurile supuse accizelor, specificate în anexele la prezentul titlu.
(2) Baza impozabilă o constituie:
a) volumul în expresie naturală, dacă cotele accizelor, inclusiv în cazul importului, sînt stabilite în sumă absolută la unitatea de
măsură a mărfii;
b) valoarea mărfurilor, fără a ţine cont de accize şi T.V.A., dacă pentru aceste mărfuri sînt stabilite cote ad valorem în procente ale
accizelor, cu excepţia art.1231;
c) valoarea în vamă a mărfurilor importate, determinată conform legislaţiei vamale, precum şi impozitele şi taxele ce urmează a fi
achitate la momentul importului, fără a ţine cont de accize şi T.V.A., dacă pentru mărfurile în cauză sînt stabilite cote ad valorem în procente
ale accizelor, cu excepţia art.1231.
Notă: Art.121 completat prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, a fost completat ulterior prin Legea nr.299-XVI din 21.12.2007, în
vigoare 11.01.2008
[Lit.b) art.121 completată prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]
Capitolul 3
COTELE ACCIZELOR, MODUL DE CALCULARE
ŞI TERMENELE DE ACHITARE
Articolul 122. Cotele accizelor şi momentul impunerii accizelor
(1) Cotele accizelor, conform anexelor la prezentul titlu, se stabilesc:
a) în sumă absolută la unitatea de măsură a mărfii;
b) ad valorem în procente de la valoarea mărfurilor, fără a ţine cont de accize şi T.V.A., sau de la valoarea în vamă a mărfurilor
importate, luînd în considerare impozitele şi taxele ce urmează a fi achitate la momentul importului, fără a ţine cont de accize şi T.V.A.
(3) Mărfurile sînt supuse accizelor la momentul:

a) expedierii (transportării) acestora din antrepozitul fiscal;
b) importului acestora în Republica Moldova.
Articolul 123. Modul de calculare şi termenele de achitare a accizelor

(1) Subiecţii impunerii specificaţi la art.120 lit.a), care expediază (transportă) mărfuri supuse accizelor din antrepozitul fiscal:
a) calculează accizele pornind de la volumul mărfurilor în expresie naturală sau de la valoarea acestora (în dependenţă de cotă –
în sumă absolută sau ad valorem în procente);
b) achită accizele la momentul expedierii (transportării) mărfurilor din antrepozitul fiscal conform cotelor stabilite în anexa nr.1 la
prezentul titlu.
(2) În cazul transmiterii mărfurilor supuse accizelor cu plată sau cu titlu gratuit, inclusiv în contul salariului, angajaţilor
antrepozitarului autorizat, altor persoane, în cazul atribuirii mărfurilor de către antrepozitarul autorizat sau de către membrii familiei
acestuia, precum şi în cazul deplasării în alt mod a mărfurilor din antrepozitul fiscal, achitarea accizelor se efectuează în modul specificat
la alin.(1).
(3) Accizele la mărfurile importate se calculează şi se achită de către subiecţii impunerii specificaţi la art.120 lit.b) pînă la depunerea
declaraţiei vamale sau pînă la data prelungirii termenului de plată. În cazul în care pentru importul de mărfuri nu se percep drepturile de
import, mărfurile se consideră importate ca şi cum ar fi fost supuse drepturilor de import, cu respectarea reglementărilor stabilite de
legislaţia vamală pentru regimul vamal de import.
(5) Mărfurile supuse accizelor, îmbuteliate în ambalaj pentru consum final, cum ar fi votca, lichiorurile şi alte băuturi alcoolice,
vermuturile şi alte vinuri din struguri proaspeţi, alte băuturi fermentate de la poziţiile tarifare 2205 şi 220600, divinurile, comercializate,
transportate sau depozitate pe teritoriul Republicii Moldova sau importate pentru comercializare pe teritoriul ei, precum şi mărfurile supuse
accizelor, îmbuteliate în ambalaj pentru consum final, procurate de la agenţii economici rezidenţi aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova care
nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar, sînt pasibile marcării obligatorii cu “Timbru de acciz”. Marcarea se efectuează în timpul fabricării
mărfurilor supuse accizelor sau pînă la importarea acestora, iar în cazul mărfurilor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova – pînă la
momentul expedierii (transportării) acestora din antrepozitul fiscal. Modul de procurare şi de utilizare a “Timbrelor de acciz” este stabilit de
către Guvern.
(51) Articolele din tutun comercializate, transportate sau depozitate pe teritoriul Republicii Moldova ori importate pentru
comercializare pe teritoriul ei, precum şi mărfurile procurate de la agenţii economici rezidenţi aflaţi pe teritoriul Republicii Moldova, dar care
nu au relaţii fiscale cu sistemul ei bugetar, sînt pasibile marcării obligatorii cu timbru de acciz. Marcarea se efectuează în procesul fabricării
mărfurilor supuse accizelor sau pînă la importarea acestora, iar a mărfurilor fabricate pe teritoriul Republicii Moldova – pînă la momentul
expedierii (transportării) acestora din antrepozitul fiscal. Modul şi termenele de procurare, utilizare şi de circulaţie a timbrelor de acciz se
stabileşte de Guvern.
(6) Nu sînt marcate obligatoriu cu “Timbru de acciz”:
a) vinurile spumoase şi spumante, divinurile în sticle de suvenire cu capacitatea de pînă la 0,25 litri, de 1,5 litri, de 3 litri şi de 6
litri;
b) producţia alcoolică cu conţinutul de alcool etilic de pînă la 7% în volum şi berea;
c) mărfurile supuse accizelor, plasate în regimurile vamale tranzit, antrepozit vamal, admitere temporară, magazin, bar şi restaurant
duty free;
d) mărfurile supuse accizelor, fabricate pe teritoriul Republicii Moldova şi expediate de către producător pentru export;
e) alcoolul etilic nedenaturat (poziţiile tarifare 2207 şi 2208) utilizat în scopuri medicale.
(8) În cazul în care mărfurile supuse accizelor se expediază (se transportă), se importă într-o formă ce nu corespunde unităţilor de
măsură în care sînt stabilite cotele accizelor, impozitarea (aplicarea timbrelor de acciz) se efectuează pe baza cotelor aprobate,
recalculîndu-se volumele în unitatea de măsură dată. În mod similar se efectuează recalcularea accizelor la spirt, în funcţie de conţinutul
de alcool absolut.
(9) În cazul în care mărfurile supuse accizelor pasibile marcării cu timbru de acciz se expediază (se transportă), se importă într-o
formă ce nu corespunde unităţilor de măsură în care sînt stabilite cotele accizelor, acestor mărfuri li se aplică un singur timbru de acciz, a
cărui valoare se determină la momentul expedierii (transportării), importării mărfurilor în cauză, pornindu-se de la cotele aprobate,
recalculate în unitatea de măsură necesară.
(10) Pentru autoturismele de lux, accizele se calculează ca sumă a accizei determinate conform cotei accizei stabilite în funcţie
de termenul de exploatare şi capacitatea cilindrică şi a accizei în mărime de 2% din valoarea în vamă a autoturismului importat. Prin
autoturism de lux se înţelege autoturismul a cărui valoare în vamă constituie 1,5 milioane de lei şi mai mult.
(11) La plasarea în regim vamal de import a mijloacelor de transport supuse accizelor, conform prevederilor art.20 alin.(4 2)
din Codul vamal şi ale art.10 alin.(11) din Legea nr.1569/2002 cu privire la modul de introducere şi scoatere a bunurilor de pe teritoriul
Republicii Moldova de către persoane fizice, cuantumul accizei se calculează reieşind din cota aferentă termenului de exploatare a
mijlocului de transport de 10 ani.
Notă: Se declară neconstituţional alin.(7) art.123 conform Hot. Curţii Constituţionale nr.17 din 29.05.2014, în vigoare 29 mai 2014
Articolul 1231. Modul de calculare a accizelor la ţigarete

(1) Ţigaretele cu filtru şi fără filtru (poziţia tarifară 240220) fabricate în Republica Moldova şi cele importate fac obiectul unei
accize ad valorem calculate la preţul maxim de vînzare cu amănuntul, precum şi al unei accize calculate pe unitatea de produs.
(2) La ţigaretele cu filtru şi fără filtru, accizele se calculează ca sumă a accizelor determinate prin aplicarea (înmulţirea) cotei
stabilite în sumă absolută la volumul în expresie naturală (1000 bucăţi) la momentul expedierii din antrepozitul fiscal sau la momentul
importării şi a accizelor determinate prin aplicarea (înmulţirea) cotei ad valorem în procente, stabilită la preţul maxim de vînzare cu
amănuntul.
(3) Preţul maxim de vînzare cu amănuntul este preţul la care produsul a fost vîndut altor persoane pentru consum final şi care
include toate impozitele şi taxele.
(4) Preţul maxim de vînzare cu amănuntul pentru orice marcă de ţigarete cu filtru şi fără filtru se stabileşte de persoanele care
produc ţigarete în Republica Moldova (producătorul local) sau care importă ţigarete cu filtru şi fără filtru şi se înregistrează în modul stabilit
de Guvern.
(5) Se interzice vînzarea de către orice persoană a ţigaretelor pentru care nu au fost stabilite şi declarate preţuri maxime de vînzare
cu amănuntul.
(6) Se interzice vînzarea de către orice persoană a ţigaretelor la un preţ ce depăşeşte preţul maxim de vînzare cu amănuntul.
Articolul 1232. Cotele stabilite pentru tutunul prelucrat

Pentru tutunul prelucrat, cu excepţia ţigaretelor cu filtru şi fără filtru, se aplică accizele conform cotelor stabilite în anexa nr.1 la
prezentul titlu:
a) exprimate ca sumă pe kilogram;
b) exprimate ca sumă pentru un anumit număr de bucăţi;
c) ad valorem în procente de la valoarea mărfurilor.
2
Articolul 124. Înlesniri la plata accizelor

(1) Accizele nu se achită de către persoanele fizice care importă mărfuri de uz sau consum personal a căror valoare sau cantitate
nu depăşeşte limita stabilită în legislaţia în vigoare. În cazul în care valoarea în vamă a mărfurilor depăşeşte limita neimpozabilă de 300
de euro pentru mărfurile introduse de către călătorii care folosesc transportul terestru sau de 430 de euro pentru mărfurile introduse de
către călătorii care folosesc transportul aerian sau maritim, accizul se va calcula pornind de la valoarea mărfurilor în vamă, iar limita
neimpozabilă menţionată nu micşorează valoarea impozabilă a acestora.
(2) Accizele nu se achită la importul mărfurilor supuse accizelor definite ca ajutoare umanitare, în modul stabilit de Guvern.
(21) În baza principiului reciprocităţii, accizele nu se achită la introducerea şi/sau livrarea pe teritoriul Republicii Moldova a
mărfurilor, serviciilor destinate folosinţei oficiale de către misiunile diplomatice şi oficiile consulare acreditate în Republica Moldova, de
reprezentanţele organizaţiilor internaţionale acreditate în Republica Moldova, destinate uzului sau consumului personal de către membrii
personalului acestor misiuni diplomatice şi oficii consulare sau al reprezentanţelor organizaţiilor internaţionale, precum şi de către membrii
familiilor lor care locuiesc împreună cu ei, cu excepţia cetăţenilor Republicii Moldova, precum şi a cetăţenilor străini şi apatrizi cu reşedinţa
permanentă în Republica Moldova.
(22) Accizele nu se achită pentru mărfurile consumabile importate de forţa militară străină care desfăşoară aplicaţii militare
temporare, destinate uzului sau consumului exclusiv al forţei militare şi al componentei civile. Lista mărfurilor consumabile se aprobă de
către Ministerul Apărării al Republicii Moldova.
(3) Se scutesc de acciză mărfurile supuse accizelor:
a) destinate proiectelor de asistenţă tehnică, realizate pe teritoriul Republicii Moldova de către organizaţiile internaţionale şi ţările
donatoare în limitele tratatelor la care aceasta este parte;
b) finanţate din contul împrumuturilor şi granturilor acordate Guvernului sau acordate cu garanţie de stat din contul împrumuturilor
acordate de organismele financiare internaţionale (inclusiv din cota-parte a Guvernului), destinate realizării proiectelor respective, precum
şi din contul granturilor acordate instituţiilor finanţate de la buget.
Lista tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, lista proiectelor de asistenţă tehnică, lista împrumuturilor şi
granturilor acordate Guvernului sau acordate cu garanţie de stat din contul împrumuturilor acordate de organismele financiare
internaţionale (inclusiv din cota-parte a Guvernului), din contul granturilor acordate instituţiilor finanţate de la buget se stabilesc de Guvern.
(4) Accizele nu se achită în cazul în care subiectul impunerii exportă mărfuri supuse accizelor în mod independent sau în baza
contractului de comision, în cazul existenţei documentelor justificative stabilite de Guvern.
(41) Accizele nu se achită pentru proprietatea confiscată, proprietatea fără stăpîn, proprietatea trecută în posesia statului cu drept
de succesiune şi pentru comori.
(5) Accizele nu se achită la plasarea, livrarea de pe teritoriul vamal în magazinele, barurile şi restaurantele duty-free şi
comercializarea de către acestea a mărfurilor supuse accizelor, precum şi la introducerea mărfurilor supuse accizelor pe teritoriul vamal
şi plasarea acestora sub regimurile vamale de tranzit, transformare sub control vamal, antrepozit vamal, sub destinaţiile vamale de
distrugere, abandon în folosul statului.
(6) La introducerea mărfurilor străine supuse accizelor pe teritoriul vamal şi plasarea acestora în regimul vamal perfecţionare
activă, accizul se achită la introducerea acestor mărfuri, cu restituirea ulterioară a sumelor achitate ale accizului la scoaterea de pe teritoriul
vamal a produselor rezultate din prelucrare, în modul stabilit de Guvern.
(7) Accizele nu se achită la plasarea mărfurilor supuse accizelor în regimul vamal admiterea temporară.
(8) Accizele nu se achită pentru mărfurile autohtone supuse accizelor, anterior exportate şi reintroduse, în termen de 3 ani, în
aceeaşi stare, conform reglementărilor vamale.
(9) Suma accizelor achitată la introducerea pe teritoriul vamal al Republicii Moldova a mărfurilor străine supuse accizelor în regim
vamal de import se restituie la scoaterea acestora de pe teritoriul vamal, la plasarea lor sub destinaţie vamală magazin, bar şi restaurant
duty-free, la plasarea lor sub destinaţie vamală zonă liberă, în modul stabilit de Guvern.
(10) Se scutesc de plata accizelor mărfurile supuse accizelor introduse în zona economică liberă din afara teritoriului vamal al
Republicii Moldova, din restul teritoriului vamal al Republicii Moldova, precum şi mărfurile originare din această zonă şi scoase în afara
teritoriului vamal al Republicii Moldova.
(101) Nu sînt supuse accizelor livrările de mărfuri supuse accizelor efectuate în interiorul zonei economice libere, precum şi livrările
de mărfuri supuse accizelor efectuate de către agenţii economici dintr-o zonă economică liberă în altă zonă economică liberă.
(11) Mărfurile supuse accizelor scoase din zona economică liberă pe restul teritoriului vamal al Republicii Moldova se supun
accizelor.
(111) Accizele nu se achită pentru mărfurile supuse accizelor, importate de către persoane juridice în scopuri necomerciale dacă
valoarea în vamă a acestor mărfuri nu depăşeşte suma de 100 de euro. În cazul în care valoarea lor în vamă depăşeşte limita neimpozabilă
indicată, accizele se calculează pornind de la valoarea mărfurilor în vamă, iar limita neimpozabilă menţionată nu micşorează valoarea
impozabilă a acestora.
(112) Se scuteşte de accize importul mostrelor de mărfuri cu valoarea în vamă care nu depăşeşte 22 euro pentru un import şi care
nu include cheltuielile prevăzute la art.11 alin.(1) lit.a) din Legea nr.1380-XIII din 20 noiembrie 1997 cu privire la tariful vamal, cu condiţia
ca aceste cheltuieli să fie distincte. În cazul în care valoarea mostrelor depăşeşte limita neimpozabilă indicată, accizul se calculează
pornind de la valoarea în vamă a mostrelor de mărfuri, iar limita neimpozabilă menţionată nu micşorează valoarea impozabilă a acestora.
Pentru a beneficia de scutire, mostrele trebuie să fie de nefolosit prin rupere, perforare sau marcare clară şi permanentă sau prin alte
procedee, cu condiţia ca această operaţiune să nu le distrugă caracterul de mostre. Scutirea de acciz nu se aplică produselor alcoolice de
la poziţiile tarifare 220300, 2204, 2205, 220600, 2207, 2208, parfumurilor şi apelor de toaletă de la poziţia tarifară 330300, tutunului şi
produselor pe bază de tutun de la poziţiile tarifare 2401, 2402, 2403.
(13) În cazul nerespectării prevederilor alin.(5)-(9) din prezentul articol şi a condiţiilor regimului vamal ales, stabilit de legislaţia
vamală a Republicii Moldova, subiectul impunerii şi persoanele specificate la art.4 alin.(5) din Legea pentru punerea în aplicare a titlului IV
din Codul fiscal achită accizele conform cotelor stabilite în anexa nr.1 la prezentul titlu şi o penalitate în mărimea determinată conform
art.228.
(14) Se scutesc de accize mijloacele de transport, indiferent de termenul lor de exploatare:
1) importate şi livrate pentru transportarea persoanelor cu dizabilităţi ale aparatului locomotor în temeiul prevederilor art.49 alin.(3)
din Legea nr.60/2012 privind incluziunea socială a persoanelor cu dizabilităţi, clasificate la poziţia tarifară 8703 (cu capacitatea cilindrică
a motorului de pînă la 2500 cm3 inclusiv);
2) importate şi livrate cu titlu gratuit (donaţie), destinate pentru:
a) scopuri medicale, clasificate la poziţiile tarifare 8702 şi 8703;
b) stingerea incendiilor, clasificate la poziţia tarifară 870530000;
c) curăţarea străzilor, împrăştiat materiale, colectarea deşeurilor, clasificate la poziţia tarifară 8705.
Pot beneficia de facilitatea fiscală respectivă atît beneficiarii, cu condiţia utilizării mijloacelor de transport menţionate exclusiv în
conformitate cu destinaţia lor finală, cît şi persoanele terţe care au importat aceste mijloace de transport către beneficiari.
Beneficiarii şi persoanele terţe nu pot comercializa, transmite în arendă, locaţiune, uzufruct, leasing operaţional sau financiar
mijloacele de transport menţionate. În cazul în care aceste prevederi nu se respectă, sumele TVA, accizele, taxa vamală şi taxa pentru
efectuarea procedurilor vamale se calculează şi se achită de către beneficiar sau de către persoana terţă, în funcţie de cine a plasat aceste
mijloace de transport sub regimul vamal de import, de valoarea în vamă a mijloacelor de transport şi/sau de capacitatea cilindrică a
motorului la data importului, iar în cazul mijloacelor de transport prohibite, se aplică cota accizului stabilită pentru vîrsta maximă admisibilă.
Prin derogare de la aceste prevederi, după expirarea termenului de 5 ani de la data beneficierii de scutirea respectivă, beneficiarilor
din rîndul persoanelor cu dizabilităţi ale aparatului locomotor li se permite comercializarea mijloacelor de transport.
Modul de introducere, plasare sub regim vamal de import a mijloacelor de transport menţionate şi de beneficiere de facilitatea
fiscală respectivă se stabileşte de către Guvern.
(15) Se scuteşte de acciz alcoolul etilic nedenaturat de la poziţiile tarifare 220710000 şi 220890910, destinat producerii
farmaceutice şi utilizării în medicină, în limita volumului contingentului anual stabilit de Guvern.
(16) Alcoolul etilic nedenaturat de la poziţia tarifară 220710000, destinat utilizării în industria de parfumerie şi cosmetică, este scutit
de plata accizelor în limita volumului stabilit de ministerul de ramură, coordonat cu Serviciul Fiscal de Stat şi Serviciul Vamal, în vederea
realizării programului de activitate al industriei de parfumerie şi cosmetică pe anul respectiv.
Nu este scutit de acciz alcoolul etilic nedenaturat utilizat de subiecţii impunerii care desfăşoară în acelaşi timp activitate atît în
industria de parfumerie şi cosmetică, cît şi în domeniul producerii şi comercializării produselor alcoolice.
(17) Mărfurile de la poziţiile tarifare 280430000 şi 280440000 produse pe teritoriul ţării sînt scutite de plata accizului.
(18) Cota accizului se micşorează cu 50% pentru autoturismele cu motor hibrid de la poziţia tarifară 8703.
(19) Se scutesc de acciză berea, vinul de la poziţia tarifară 2205 şi băuturile fermentate produse de persoana fizică care nu
desfăşoară activitate de întreprinzător şi consumate de către aceasta şi membrii familiei sale, cu condiţia să nu fie comercializate.
(20) Se scuteşte de acciză combustibilul destinat aprovizionării în Portul Internaţional Liber Giurgiuleşti a navelor maritime implicate
în transportul internaţional de mărfuri şi pasageri, indiferent de naţionalitatea navei sau de pavilionul acesteia.
(21) Se scuteşte de acciză importul mărfurilor de la poziţiile tarifare 271012310, 271012700 şi 271019210, destinate aprovizionării
aeronavelor implicate în transportul internaţional de mărfuri şi pasageri.
Articolul 125. Trecerea la cont şi restituirea accizelor achitate

(1) Antrepozitarului autorizat i se permite trecerea la cont a accizelor achitate la mărfurile supuse accizelor, utilizate în procesul de
prelucrare şi/sau de fabricare pentru obţinerea altor mărfuri supuse accizelor, la momentul expedierii (transportării) mărfurilor finite supuse
accizelor din antrepozitul fiscal. Trecerea la cont a accizelor se permite numai în limita cantităţii de mărfuri supuse accizelor folosite la
prelucrarea şi/sau fabricarea altor mărfuri supuse accizelor, la expedierea (transportarea) lor ulterioară şi în cazul prezenţei documentelor
ce confirmă achitarea accizelor la mărfurile supuse accizelor utilizate. În cazul în care mărfurile supuse accizelor sînt depuse la maturare,
antrepozitarului autorizat i se permite trecerea în cont a accizului în limitele cantităţii de mărfuri supuse accizelor, utilizate la fabricarea de
mărfuri similare supuse accizelor, la momentul expedierii (transportării) acestor mărfuri similare supuse accizelor din antrepozitul fiscal şi
în cazul prezenţei documentelor ce confirmă achitarea accizelor la mărfurile supuse accizelor.
(2) Dacă suma accizului achitată la mărfurile supuse accizelor, utilizate în procesul de prelucrare şi/sau de fabricare pentru
obţinerea altor mărfuri supuse accizelor, depăşeşte suma accizului calculată la mărfurile supuse accizelor expediate din antrepozitul fiscal,
diferenţa se reportează la costuri sau la cheltuieli în perioada fiscală în care a avut loc expedierea mărfurilor supuse accizelor din
antrepozitul fiscal.
(21) Suma accizelor achitată la mărfurile supuse accizelor, utilizate în procesul de prelucrare şi/sau de fabricare pentru obţinerea
altor mărfuri nesupuse accizelor se reportează la costuri sau la cheltuieli.
(3) În cazul în care antrepozitarul autorizat exportă mărfuri supuse accizelor în mod independent sau în baza contractului de
comision, de asemenea, livrează mărfuri supuse accizelor în magazinele, barurile şi restaurantele duty-free, cu excepţia ţigărilor cu filtru
de import, şi/sau în zonele economice libere, suma accizului achitată anterior pentru mărfurile supuse accizelor prelucrate şi/sau fabricate
pe teritoriul Republicii Moldova, utilizate ulterior pentru prelucrarea şi/sau fabricarea altor mărfuri supuse accizelor, se restituie în modul
stabilit de Guvern, în termen de 45 de zile după prezentarea documentelor justificative specificate la alin.(4) din prezentul articol.
(31) La livrarea mărfurilor supuse accizelor la export prin intermediul poştei, subiectul care desfăşoară activitate de întreprinzător
nu poate beneficia de dreptul la restituirea sumei accizului.
(32) În cazul în care subiectul care desfăşoară activitate de întreprinzător şi care nu este înregistrat în calitate de subiect al impunerii
cu accize exportă în mod independent sau în baza contractului de comision mărfuri supuse accizelor, prelucrate şi/sau fabricate pe teritoriul
Republicii Moldova, suma accizului achitată la procurarea acestor mărfuri, expediate (transportate) pentru export, se restituie în modul
stabilit de Guvern, în termen de 45 de zile după prezentarea documentelor justificative specificate la alin.(41) din prezentul articol.
(4) Pentru a obţine restituirea accizei achitate la mărfurile supuse accizelor prelucrate şi/sau fabricate pe teritoriul Republicii
Moldova, utilizate pentru prelucrarea şi/sau fabricarea altor mărfuri supuse accizelor destinate exportului, antrepozitarul autorizat prezintă
Serviciului Fiscal de Stat documente justificative stabilite de Guvern.
(41) Pentru a obţine restituirea accizei achitate pentru mărfurile supuse accizelor prelucrate şi/sau fabricate pe teritoriul Republicii
Moldova, destinate exportului, subiectul care desfăşoară activitate de întreprinzător şi care nu este înregistrat în calitate de subiect al
impunerii cu accize prezintă Serviciului Fiscal de Stat documente justificative stabilite de Guvern.
(5) Restituirea accizelor conform prezentului articol se efectuează numai subiectului impunerii care dispune de decizie de restituire
a accizelor în contul stingerii datoriilor faţă de bugetul public naţional, iar în lipsa datoriilor, la cererea subiectului impunerii, în contul
viitoarelor obligaţii ale acestuia faţă de bugetul public naţional sau la contul bancar al subiectului impunerii respectiv.
Se interzice restituirea accizelor în contul stingerii datoriilor creditorilor subiectului impunerii care dispune de decizie de restituire
a accizelor, inclusiv persoanelor juridice şi fizice cesionari.
(6) Exportarea mărfurilor de către persoane fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător şi care nu sînt subiecţi ai impunerii
se permite fără dreptul la restituirea sumelor accizelor la mărfurile supuse accizelor expediate (transportate) pentru export.
(7) Sumele accizelor achitate de agenţii economici la procurarea mărfurilor de la poziţiile tarifare 270710100, 270720100,
270730100, 270750, 270900100, 271012110–271019290, 290110000, 290124000, 290129000, 290211000–290230000, 290244000,
290290000, 290511000–290513000, 290514, 290516, 290519000, 2909, 381400900, 381700800 se trec în cont dacă mărfurile în cauză
sînt utilizate în procesul de producţie în altă calitate decît cea de carburanţi şi combustibili. Prin derogare de la prevederile prezentului
articol, în cazul utilizării mărfurilor menţionate în calitate de materie primă pentru prelucrarea şi/sau fabricarea mărfurilor care nu sînt
supuse accizelor, trecerea în cont a sumelor accizelor se efectuează în formă de stingere a restanţelor plătitorului faţă de buget la alte
impozite şi taxe, iar în lipsa restanţelor sumele accizelor se transferă la contul bancar al agentului economic în modul stabilit de Guvern.
Articolul 1251. Impozitarea stocului de mărfuri supuse accizelor

(1) Subiecţii impunerii care importă mărfuri supuse accizelor efectuează inventarierea stocului de mărfuri supuse accizelor (poziţiile
tarifare 220300, 2205, 220600, 2207, 2208, 240210000, 240220, 240290000, 2403) în termen de 45 de zile calendaristice de la data
ultimei modificări de majorare a cotei accizelor.
(2) Stocul de mărfuri accizate enumerate la alin.(1) este impozitat cu accize la diferenţa de cote dintre cota modificată şi cota
anterioară modificării.
(3) Achitarea accizului calculat la stocul de mărfuri accizate conform alin.(2) se efectuează pînă pe data de 25 a lunii următoare
celei în care urma să aibă loc inventarierea.
(4) Declararea accizului calculat la stocul de mărfuri conform alin.(2) se efectuează în termen de pînă pe data de 25 a lunii
următoare celei în care urma să aibă loc inventarierea conform formularului şi în modul stabilit de Ministerul Finanţelor.
(5) Suma accizului calculat la stocul de mărfuri supuse accizelor conform prezentului articol este deductibilă şi se raportează la
cheltuielile perioadei.
1
Capitolul 4
ÎNREGISTRAREA, ANULAREA ŞI SUSPENDAREA ÎNREGISTRĂRII SUBIECŢILOR
IMPUNERII. EVIDENŢA MĂRFURILOR SUPUSE ACCIZELOR CE SE
EXPEDIAZĂ (SE TRANSPORTĂ). DECLARAREA ACHITĂRII ACCIZELOR
[Denumirea capitolului 4 completată prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]
Articolul 126. Înregistrarea subiecţilor impunerii

(1) Persoanele juridice şi persoanele fizice care preconizează să se ocupe sau care se ocupă cu prelucrarea şi/sau fabricarea
mărfurilor supuse accizelor sînt obligate să primească certificatul de acciz de modelul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat, pînă a începe
desfăşurarea activităţii în cauză.
(2) În cererea de solicitare a certificatului de acciz (cerere de modelul stabilit de Ministerul Finanţelor), adresată Serviciului Fiscal
de Stat, agentul economic indică:
a) denumirea, numele şi prenumele, adresa juridică (adresele juridice) şi codul fiscal (codurile fiscale);
b) proprietarul clădirii, încăperii, teritoriului, terenului;
c) denumirea, numele şi prenumele, adresa juridică (adresele juridice) şi codul fiscal (codurile fiscale) ale arendatorului sau ale
locatorului, în cazul în care proprietatea este folosită pentru desfăşurarea activităţii de întreprinzător, în baza contractului de arendă sau
de închiriere;
d) formele şi metodele concrete de control, a căror aplicare asigură integritatea mărfurilor supuse accizelor, inclusiv la expedierea
lor dintr-un antrepozit fiscal în altul ale unuia şi aceluiaşi agent economic, dacă aceste antrepozite se află pe teritorii diferite.
(3) La cerere se anexează schema (planul) amplasării blocului administrativ, a secţiei de producţie, a depozitului, a altor încăperi
aflate pe teritoriul agentului economic, în limitele stabilite pentru realizarea activităţii de întreprinzător.
(4) În cazul în care cererea conţine informaţii verificabile, Serviciul Fiscal de Stat eliberează persoanei care a înaintat cererea,
certificatul de acciz şi anexa la acesta care include schema (planul) specificată la alin.(3) din prezentul articol. Persoana menţionată devine
antrepozitar autorizat.
(5) Serviciul Fiscal de Stat poate refuza eliberarea certificatului de acciz în cazul în care consideră că activitatea agentului
economic sau antrepozitul fiscal nu pot fi controlate ori formele şi metodele de control prevăzute la alin.(2) lit.d) din prezentul articol nu
asigură integritatea mărfurilor supuse accizelor.
(6) În cazul în care mai mulţi agenţi economici folosesc unul şi acelaşi antrepozit fiscal pentru prelucrarea şi/sau fabricarea
mărfurilor supuse accizelor, Serviciul Fiscal de Stat este obligat să determine în mod independent antrepozitarul autorizat (antrepozitarii
autorizaţi) responsabil (responsabili) de achitarea accizelor, în modul stabilit de acest serviciu.
(7) Antrepozitarul autorizat care preconizează să facă unele schimbări ce trebuie reflectate în certificatul de acciz sau în anexa la
el este obligat să adreseze cererea corespunzătoare Serviciului Fiscal de Stat.
Articolul 1261. Anularea şi suspendarea înregistrării subiecţilor impunerii

(1) În cazul încheierii activităţii de prelucrare şi/sau de fabricare a mărfurilor supuse accizelor (cu excepţia cazurilor dispunerii de
mărfuri supuse accizelor aflate în stoc), persoanele juridice şi persoanele fizice înregistrate ca antrepozitari autorizaţi sînt obligate să
informeze despre aceasta Serviciul Fiscal de Stat. Anularea înregistrării ca contribuabil al accizelor se efectuează în modul stabilit de
Serviciul Fiscal de Stat.
(11) Serviciul Fiscal de Stat este în drept să iniţieze de sine stătător procedura de anulare a înregistrării antrepozitarului autorizat
(cu excepţia cazurilor dispunerii de mărfuri supuse accizelor aflate în stoc) în cazul în care antrepozitarul autorizat nu a prezentat în
termenul stabilit declaraţia privind accizele pentru perioadele fiscale a două luni consecutive.
(2) Data anulării înregistrării ca antrepozitar autorizat se consideră data întocmirii actului de control în a cărui bază este emisă
decizia conducerii Serviciului Fiscal de Stat privind anularea înregistrării.
(3) În cazul suspendării activităţii antrepozitarului autorizat în conformitate cu legislaţia în vigoare, înregistrarea în calitate de
antrepozitar autorizat nu se anulează. În cazul expedierii (transportării) mărfurilor supuse accizelor din antrepozitul fiscal în perioada de
suspendare a activităţii, obligaţiile şi drepturile antrepozitarului autorizat se restabilesc din momentul scoaterii mărfurilor supuse accizelor
din antrepozitul fiscal.
(4) În momentul anulării înregistrării în calitate de antrepozitar autorizat în conformitate cu alin.(2), agentul economic se consideră
ca subiect care a efectuat scoaterea din antrepozitul autorizat a stocurilor sale de mărfuri şi trebuie să achite accizele pentru această
scoatere.
Articolul 127. Evidenţa mărfurilor supuse accizelor ce se expediază (se transportă). Declararea achitării accizelor
(1) Antrepozitarul autorizat este obligat să ţină registrul de evidenţă a mărfurilor supuse accizelor ce se expediază (se transportă)
pentru fiecare antrepozit fiscal. Forma registrului şi informaţia ce trebuie reflectată în acesta sînt stabilite de către Ministerul Finanţelor.
Înscrierea în registru se face pînă la expedierea (transportarea) mărfurilor supuse accizelor din antrepozitul fiscal.
(2) Registrul de evidenţă a mărfurilor expediate (transportate) trebuie să se afle într-un loc determinat, accesibil verificării de către
persoanele cu funcţii de răspundere autorizate ale Serviciului Fiscal de Stat a înscrierilor, şi să fie prezentat acestor persoane la prima
solicitare.
(3) Antrepozitarii autorizaţi prevăzuţi la art.120 lit.a) sînt obligaţi să prezinte declaraţia privind achitarea accizelor pînă la data de
25 a lunii care succedă luna în care a fost efectuată expedierea (transportarea) mărfurilor supuse accizelor. Forma declaraţiei şi modul de
completare a acesteia se stabilesc de către Ministerul Finanţelor.
(31) Subiectul care desfăşoară activitate de întreprinzător şi care nu este înregistrat în calitate de antrepozitar autorizat, dar care
solicită restituirea accizelor în conformitate cu art.125 alin.(32), este obligat să prezinte declaraţia privind achitarea accizelor pînă la data
de 25 a lunii care succedă luna în care a fost efectuată expedierea (transportarea) mărfurilor supuse accizelor.
(4) Declaraţia menţionată la alin.(3) şi (31) se prezintă utilizînd, în mod obligatoriu, metode automatizate de raportare electronică,
Capitolul 5
ADMINISTRAREA ACCIZELOR
[Cap.5 (art.128) abrogat prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]
Articolul 128. Controlul efectuat de Serviciul Fiscal de Stat şi de Serviciul Vamal”

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Dumitru DIACOV
Chişinău, 16 iunie 2000.

Nr.1053-XIV.
Anexa nr.1
Mărfurile supuse accizelor
Poziţia Denumirea mărfii Unitatea Cota accizelor

tarifară de măsură Anul 2018 Anul 2019 Anul 2020
160431000 Caviar valoarea în 25% 25% 25%
lei
160432000 Înlocuitori de caviar valoarea în 25% 25% 25%
lei
220300 Bere fabricată din malţ litru 2,50 lei 2,50 lei 2,63 lei
2205 Vermuturi şi alte vinuri din struguri proaspeţi, litru 13,61 lei 14,29 lei 15,00 lei
aromatizate cu plante sau cu substanţe
aromatizante
220600 Alte băuturi fermentate (hidromel); amestecuri litru 13,61 lei 14,29 lei 15,00 lei
de băuturi fermentate şi amestecuri de băuturi
fermentate şi băuturi nealcoolice, nedenumite
şi necuprinse în altă parte, cu excepţia cidrului
de mere, cidrului de pere
220600310 Cidru de mere şi de pere, spumoase litru 2,63 lei 2,76 lei 2,90 lei
220600510 Cidru de mere şi de pere, nespumoase, litru 2,63 lei 2,76 lei 2,90 lei
prezentate în recipiente cu un conţinut de
maximum 2 litri
220600810 Cidru de mere şi de pere, nespumoase, litru 2,63 lei 2,76 lei 2,90 lei
prezentate în recipiente cu un conţinut de peste
2 litri
2207 Alcool etilic nedenaturat cu tărie alcoolică de litru alcool 94,63 lei 99,36 lei 104,33 lei
minimum 80% vol.; alcool etilic şi alte distilate absolut
denaturate, cu orice tărie alcoolică
2208 Alcool etilic nedenaturat cu tărie alcoolică sub litru alcool 94,63 lei 99,36 lei 104,33 lei
80% vol.; distilate, rachiuri, lichioruri şi alte absolut
băuturi alcoolice
240210000 Ţigări de foi (inclusiv cele cu capete tăiate) şi valoarea în 41% 41% 41%
trabucuri, care conţin tutun lei
240220 Ţigarete care conţin tutun:
– cu filtru 1000 410 lei 460 lei 540 lei
bucăţi/ +12%, dar +12%, dar +13%, dar
valoarea în nu mai nu mai nu mai
lei puţin de 540 puţin de 610 puţin de 700
lei lei lei
– fără filtru:
ovale cu lungimea de pînă la 70 mm 1000 260 lei + 360 lei +6% 540 lei
bucăţi/ 3% +13%, dar
valoarea în nu mai
lei puţin de 700
lei
cu muştiuc, altele 1000 300 lei +3% 460 lei +6% 540 lei
bucăţi/ +13%, dar
valoarea în nu mai
lei puţin de 700
lei
240290000 Alte ţigări de foi, trabucuri şi ţigarete conţinînd valoarea în 41% 41% 41%
înlocuitori de tutun lei
2403 Tutun pentru fumat, alte tutunuri şi înlocuitori kilogram 136,41 lei 143,17 lei 150,33 lei
de tutun, prelucrate; tutunuri “omogenizate”
sau “reconstituite”; extracte şi esenţe de tutun
ex. 240319 Tutun tăiat fin destinat rulării în ţigarete kilogram – 1000 lei 1200 lei
ex. Rezerve din tutun pentru dispozitive de 1000 bucăţi – 610 lei 700 lei
240399900 încălzire a tutunului
270710100 Benzoli destinaţi utilizării drept carburanţi sau tonă 4961 lei 5414 lei 5960 lei
combustibili
270720100 Toluoli destinaţi utilizării drept carburanţi sau tonă 4961 lei 5414 lei 5960 lei
combustibili
270730100 Xiloli destinaţi utilizării drept carburanţi sau tonă 4961 lei 5414 lei 5960 lei
combustibili
270750 Alte amestecuri de hidrocarburi aromatice, care tonă 4961 lei 5414 lei 5960 lei
distilează în proporţie de minimum 65%
(inclusiv pierderile) la 250o C după metoda
ASTM D 86
270900100 Condensate de gaz natural tonă 4961 lei 5414 lei 5960 lei
271012110– Uleiuri (distilate) uşoare şi medii tonă 4961 lei 5414 lei 5960 lei
271019290
271019310– Motorină, inclusiv combustibil (carburant) tonă 2092 lei 2280 lei 2508 lei
271019480 diesel şi combustibil pentru cuptoare
271019510 Păcură destinată a fi supusă unui tratament tonă 409 lei 409 lei 409 lei
specific
271019620– Păcură cu un conţinut de sulf tonă 409 lei 409 lei 409 lei
271019680
271020110– Motorină tonă 2092 lei 2280 lei 2508 lei
271020190
271020310– Păcură tonă 409 lei 409 lei 409 lei
271020390
271112 Propan tonă 3124 lei 3406 lei 3580 lei
271113 Butan tonă 3124 lei 3406 lei 3580 lei
271114000 Etilenă, propilenă, butilenă şi butadienă tonă 3124 lei 3406 lei 3580 lei
271119000 Alte lichefiate tonă 3124 lei 3406 lei 3580 lei
280430000 Azot tonă 3156 lei 3314 lei 3480 lei
280440000 Oxigen tonă 3488 lei 3662 lei 3845 lei
290110000 Hidrocarburi aciclice saturate tonă 4961 lei 5414 lei 5960 lei
ex. Buta-1, 3-dienă tonă 4961 lei 5414 lei 5960 lei
290124000
290129000 Alte hidrocarburi aciclice nesaturate tonă 4961 lei 5414 lei 5960 lei
290211000 Ciclohexan tonă 4961 lei 5414 lei 5960 lei
290219000 Alte hidrocarburi ciclanice, ciclenice şi tona 4961 lei 5414 lei 5960 lei
cicloterpenice
ex. Benzen destinat a fi utilizat drept carburant sau tonă 4961 lei 5414 lei 5960 lei
290220000 combustibil
290230000 Toluen tonă 4961 lei 5414 lei 5960 lei
290244000 Amestec de izomeri ai xilenului tonă 4961 lei 5414 lei 5960 lei
290290000 Alte hidrocarburi ciclice tonă 4961 lei 5414 lei 5960 lei
290511000- Alcooli monohidroxilici (metanol, propanol, tonă 4961 lei 5414 lei 5960 lei
290513000 butan-1-ol)
290514 Alţi butanoli tonă 4961 lei 5414 lei 5960 lei
290516 Octanol (alcool octilic) şi izomerii lui tonă 4961 lei 5414 lei 5960 lei
ex. Pentanol (alcool amelic) tonă 4961 lei 5414 lei 5960 lei
290519000
2909 Eteri, eteri-alcooli, eteri-fenoli, eteri-alcool- tonă 4961 lei 5414 lei 5960 lei
fenoli, peroxizi ai alcoolilor, peroxizi ai
eterilor, peroxizi ai cetonelor (cu compoziţie
chimică definită sau nu) şi derivaţii lor
halogenaţi, sulfonaţi, nitraţi sau nitrozaţi
330300 Parfumuri şi ape de toaletă valoarea în 30% 30% 30%
lei
381400900 Alţi solvenţi şi diluanţi organici compuşi tonă 4961 lei 5414 lei 5960 lei
nedenumiţi şi necuprinşi în altă parte; preparate
pentru îndepărtarea vopselelor sau lacurilor
381700500 Achilbenzeni lineari tonă 4961 lei 5414 lei 5960 lei
381700800 Alţi achilbenzeni tonă 4961 lei 5414 lei 5960 lei
ex. 430310 Îmbrăcăminte din blană (de nurcă, vulpe valoarea în 25% 25% 25%
polară, vulpe, samur) lei
[Anexa nr.1 la Titlul IV modificată prin Legea nr.97 din 26.07.2019, în vigoare 16.08.2019]
[Anexa nr.1 la Titlul IV în redacţia Legii nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]
[Anexa nr.1 în redacţia Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]
[Anexa nr.1 modificată prin Legea nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]
Notă: Se declară neconstituţională cota accizului de “75 lei+24%” de la poziţia tarifară “240220” conform Hot. Curţii Constituţionale
nr.11 din 25.03.2014, în vigoare 25 martie 2014
[Anexa la Titlul IV modificată prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]
[Anexa la Titlul IV completată prin Legea nr.206 din 16.07.2010, în vigoare 10.08.2010]
[Anexa la Titlul IV modificată prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]
[Anexa la Titlul IV modificată prin Legea nr.296-XVI din 25.12.2008, în vigoare 13.01.2009]
[Anexa la Titlul IV (notele) modificată prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 10.08.2007]
Anexa nr.2
Cota accizului pentru mijloacele de transport
Poziţia Denumirea mărfii Unitatea Cota accizului în funcţie de termenul de exploatare a

tarifară de mijlocului de transport, lei
măsură de la 0 la de la 3 la de la 5 la de 7 de 8 de 9 de 10
2 ani 4 ani 6 ani ani ani ani ani
inclusiv inclusiv inclusiv
8703 Autoturisme şi alte
autovehicule, proiectate în
principal pentru transportul
persoanelor (altele decît cele
de la poziţia 8702), inclusiv
maşinile de tip “break” şi
maşinile de curse:
– Alte vehicule cu motor cu
piston alternativ cu aprindere
prin scînteie:
870321 – – Cu capacitatea cilindrică cm3 9,56 10,00 10,23 10,45 11,50 12,19 12,89
de maximum 1000 cm3
de peste 1000 cm3, dar de
maximum 1500 cm3
maximum 2000 cm3
maximum 3000 cm3
de peste 3000 cm3
– Alte vehicule (autoturisme)
cu motor cu piston, cu
aprindere prin compresie
(diesel sau semidiesel):
de maximum 1500 cm3
maximum 2500 cm3
de peste 2500 cm3
8703 Autovehicul de epocă De la 30 de ani pînă la 39 de ani inclusiv – 40000 de lei.
De la 40 de ani pînă la 49 de ani inclusiv – 30000 de lei.
De la 50 de ani – 20000 de lei
8703 Autoturism de lux Suma cotei accizei în funcţie de termenul de exploatare şi
capacitatea cilindrică şi a cotei accizei în mărime de 2% din
valoarea în vamă
[Anexa nr.2 la Titlul IV completată prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]
[Anexa nr.2 în redacţia Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]
Notă: Se declară neconstituţională cota accizului de “2,00 euro” de la poziţiile tarifare “870324”, “870333” conform Hot. Curţii
Constituţionale nr.8 din 14.02.2014, în vigoare 14 februarie 2014
[Anexa nr.2 în redacţia Legii nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]
[Anexa nr.2 la Titlul IV introdusă prin Legea nr.178 din 11.07.2012, în vigoare 01.01.2013]
Notă: Titlul V aprobat prin Legea nr.407-XV din 26.07.2001. Publicat în Monitorul Oficial al R.Moldova nr.1-3/2 din 04.01.2002.
Intră în vigoare de la 01.07.2002 conform Legii nr.408-XV din 26.07.2001
TITLUL V
ADMINISTRAREA FISCALĂ
Capitolul 1
În scopul exercitării administrării fiscale, se definesc următoarele noţiuni:
[Pct.1),11) abrogate prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.04.2017]
2) Serviciul Fiscal de Stat – autoritate publică, împuternicită să administreze impozitele, taxele şi alte plăţi în interesul statului.
3) Conducerea Serviciului Fiscal de Stat – director (director adjunct) al Serviciului Fiscal de Stat; şef (şef adjunct) al subdiviziunii
Serviciului Fiscal de Stat.
4) Funcţionar fiscal – funcţionar public, conform prevederilor Legii cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, care
este persoană cu funcţie de răspundere remunerată în Serviciul Fiscal de Stat. Noţiunea “funcţionar fiscal” este identică cu noţiunile
“funcţionar public”, şi “persoană cu funcţie de răspundere a Serviciului Fiscal de Stat”, prevăzute de prezentul cod şi de Legea cu privire
la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.
5) Reprezentant al contribuabilului (al persoanei) – persoană care acţionează în baza unei procuri, eliberate în conformitate cu
legislaţia; avocat învestit cu împuterniciri conform legislaţiei; părinte, înfietor, tutore sau curator în cazul persoanei fizice lipsite de
capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă; alte persoane care, conform legislaţiei, pot avea calitatea de reprezentant.
51) Martor – persoană cu capacitatea de exerciţiu deplină, care nu este interesată de săvîrşirea actelor de executare şi care nu se
află cu participanţii la procedura de executare în legături de rudenie pînă la al patrulea grad sau în relaţii de subordonare şi nu este supus
controlului din partea lor.
6) Obligaţie fiscală – obligaţie a contribuabilului de a plăti la buget o anumită sumă ca impozit, taxă, prime de asigurare obligatorie
de asistenţă medicală şi contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii stabilite în cotă procentuală, majorare de întîrziere (penalitate)
şi/sau amendă.
61) Conformare fiscală voluntară – calculare corectă, raportare şi achitare deplină şi la timp la buget a obligaţiei fiscale de către
contribuabil în mod benevol.
7) Perioadă fiscală – timp, stabilit conform legislaţiei fiscale, pentru care se execută obligaţia fiscală.
8) Termen de stingere a obligaţiei fiscale – perioadă, stabilită conform legislaţiei fiscale, în care trebuie să fie executată obligaţia
fiscală, incluzînd şi ultima sa zi în orele de program ale Serviciului Fiscal de Stat. Dacă ultima zi a perioadei este una de odihnă, se va
considera o ultimă zi prima zi lucrătoare care urmează după ziua de odihnă. În cazul prezentării dărilor de seamă în format electronic,
ultima zi se consideră ziua deplină. În mod analogic se determină şi termenele de executare a altor acţiuni prevăzute de legislaţia fiscală.
9) Dare de seamă fiscală – orice declaraţie, informaţie, calcul, notă informativă, alt document, care sînt prezentate sau trebuie să
fie prezentate Serviciului Fiscal de Stat, privind calcularea, achitarea, reţinerea impozitelor, taxelor, primelor de asigurare obligatorie de
asistenţă medicală şi a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, majorărilor de întîrziere (penalităţilor) şi/sau amenzilor ori privind
alte fapte ce ţin de naşterea, modificarea sau stingerea obligaţiei fiscale.
91) Dare de seamă fiscală unificată – declaraţie, prezentată sau care trebuie să fie prezentată Serviciului Fiscal de Stat, privind
calcularea impozitelor, taxelor, majorărilor de întîrziere (penalităţilor) şi/sau amenzilor de către întreprinzătorul individual, gospodăria
ţărănească (de fermier) al căror număr mediu anual de salariaţi, pe parcursul perioadei fiscale, nu depăşeşte 3 unităţi şi care nu sînt
înregistraţi ca plătitori de T.V.A.
10) Documente de evidenţă – documente privitoare la operaţiuni, la efectuarea plăţilor aferente acestor operaţiuni, inclusiv
documente confirmative, orice alte documente prevăzute, conform actelor normative, pentru activitatea contribuabilului. În categoria
documentelor de evidenţă intră documentele de contabilitate (prevăzute în legislaţia privind contabilitatea), situaţiile financiare, informaţiile,
registrele contabile, titlurile de creanţă, datele contabile (sub orice formă, inclusiv computerizată) etc.
11) Control fiscal – verificare a corectitudinii cu care contribuabilul execută obligaţia fiscală şi alte obligaţii prevăzute de legislaţia
fiscală şi alte acte normative, inclusiv verificare a altor persoane sub aspectul legăturii lor cu activitatea contribuabilului prin metode, forme
şi operaţiuni prevăzute de prezentul cod.
111) Vizită fiscală – procedeu de asistenţă fiscală care constă în explicarea legislaţiei fiscale, cu caracter consultativ, şi/sau în
stabilirea unor date de ordin general despre activitatea contribuabilului.
12) Încălcare fiscală – acţiune sau inacţiune, exprimată prin neîndeplinire sau îndeplinire neadecvată a prevederilor legislaţiei
fiscale, prin încălcare a drepturilor şi intereselor legitime ale participanţilor la raporturile fiscale.
13) Restanţă – sumă pe care contribuabilul era obligat să o plătească la buget ca impozit, taxă sau altă plată, dar pe care nu a
plătit-o în termen, precum şi suma majorării de întîrziere (penalităţii) şi/sau amenzii. Obligaţia fiscală care reprezintă obiectul concilierii al
contractului încheiat conform art.180 devine restanţă după expirarea termenului modificat în conformitate cu contractul respectiv. Suma
neachitată a obligaţiilor fiscale în cuantum de pînă la 100 de lei inclusiv nu se consideră restanţă faţă de bugetul public naţional în scopul:
a) beneficierii de reducere cu 50% a amenzii pentru încălcarea fiscală;
b) neprezentării şi/sau anulării dispoziţiei de suspendare a operaţiunilor la contul bancar al contribuabilului, emisă pentru
asigurarea încasării restanţelor;
c) atestării lipsei restanţelor faţă de bugetul public naţional ale agenţilor economici;
d) asigurării executării art.13 pct.8) din Legea nr.845-XII din 3 ianuarie 1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi;
e) asigurării executării art.131 alin.(7) din prezentul cod.
Obligaţiile fiscale luate la evidenţă fiscală specială conform art.206 din prezentul cod nu se consideră restanţe pe perioada aflării
la evidenţa fiscală specială, cu excepţia obligaţiilor fiscale aferente contribuabililor aflaţi în procedură de insolvabilitate, procedura
falimentului sau procedura simplificată a falimentului.
14) Executare silită a obligaţiei fiscale – acţiuni întreprinse de Serviciul Fiscal de Stat pentru perceperea forţată a restanţei.
15) Bunuri – totalitate de valori materiale şi de active imateriale, inclusiv de bani şi de valori mobiliare, care se află în proprietatea
persoanei, indiferent de faptul în a cărei folosinţă efectivă este, precum şi de alte drepturi patrimoniale.
16) Sechestrare a bunurilor – acţiuni întreprinse de Serviciul Fiscal de Stat pentru indisponibilizarea bunurilor persoanei.
17) Cont bancar – cont de plăţi deschis în una din instituţiile financiare (sucursala sau filiala acesteia) din Republica Moldova sau
din străinătate, precum şi contul deschis în sistemul trezorerial al Ministerului Finanţelor.
18) Sumă plătită în plus – sumă plătită ca impozit, taxă, majorare de întîrziere (penalitate) şi/sau amendă prin vărsare sau încasare,
inclusiv prin executare silită, în cuantum mai mare decît cel prevăzut în conformitate cu legislaţia fiscală.
181) Diminuare a impozitelor, taxelor şi/sau altor plăţi – totalitate a acţiunilor sau inacţiunilor în rezultatul cărora contribuabilul
declară sumele impozitelor, taxelor şi/sau altor plăţi în cuantum mai mic decît cel prevăzut de legislaţie.
19) Secret fiscal – orice informaţie de care dispun organele cu atribuţii de administrare fiscală, inclusiv informaţia despre
contribuabil ce constituie secret comercial, cu excepţia informaţiei despre încălcarea legislaţiei fiscale.
20) Conducere a organelor vamale – directorul general al Serviciului Vamal (vicedirectorii acestuia), şefii birourilor vamale (şefii
adjuncţi ai acestora).
21) Sigiliu – produs electronic sau obiect alcătuit dintr-o placă de cauciuc, metal, lemn, hîrtie sau alte materiale, fixată pe un suport,
avînd gravată o emblemă, o inscripţie sau un alt semn distinctiv oficial, ca dovadă a autenticităţii.
22) Sigilare – aplicarea sigiliului pe uşile unor încăperi, mijloace de transport, pe recipiente, diferite produse, colete,
corespondenţă, pe bunurile debitorului, alte bunuri în scopul conservării, identificării, indisponibilizării ori evitării desfacerii acestora de
către persoane neautorizate.
Articolul 1291. Expedierea şi înmînarea actelor Serviciului Fiscal de Stat

(1) Actele Serviciului Fiscal de Stat se trimit destinatarului prin poştă cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire sau prin orice
alt mijloc care să asigure confirmarea primirii lor (telegramă, fax, e-mail etc.) ori se înmînează personal destinatarului sau altor persoane
indicate la alin.(2) de către Serviciul Fiscal de Stat.
(2) În cazul absenţei destinatarului persoană fizică, documentele menţionate la alin.(1) se înmînează unui membru adult al familiei
lui, rudelor, afinilor acestuia sau unei persoane care locuieşte cu destinatarul, unei persoane cu funcţie de răspundere din primărie sau
preşedintelui asociaţiei locatarilor de la domiciliul destinatarului, pentru a fi transmise acestuia. Persoana care a primit documentele este
responsabilă de transmiterea sau de comunicarea lor neîntîrziată destinatarului şi răspunde pentru prejudiciile cauzate prin necomunicarea
sau prin comunicarea tardivă a actelor. Documentul se consideră înmînat destinatarului la data indicată în avizul de primire.
(3) În cazul persoanei juridice, documentele se expediază pe adresa ei juridică şi se consideră recepţionate la data intrării lor în
sediu sau la data înmînării lor unui angajat din administraţia, din oficiul sau din secretariatul destinatarului, pentru a fi transmise acestuia.
(4) În cazul în care înmînarea actului Serviciului Fiscal de Stat către persoanele indicate la alin.(2) şi (3) nu a fost posibilă, actul
va fi comunicat prin publicitate.
(41) Comunicarea prin publicitate se efectuează prin afişarea concomitentă, la sediul organului fiscal emitent şi pe pagina web a
Serviciului Fiscal de Stat, a anunţului în care se menţionează că a fost emis actul Serviciului Fiscal de Stat pe numele destinatarului.
(42) Actul Serviciului Fiscal de Stat menţionat la alin.(4) şi (41) se consideră comunicat după expirarea a 15 zile de la data afişării
anunţului.
(5) Destinatarul şi persoana care a primit documentele pentru a le transmite semnează şi restituie avizul de primire.
(6) Refuzul de a primi actele Serviciului Fiscal de Stat nu împiedică efectuarea de către Serviciul Fiscal de Stat a acţiunilor
ulterioare ce se impun conform cadrului legal.
Articolul 130. Raporturile reglementate

Prezentul titlu reglementează raporturile care apar în cadrul administrării fiscale.
Articolul 131. Organele cu atribuţii de administrare fiscală

(1) Organe care exercită atribuţii de administrare fiscală sînt: Serviciul Fiscal de Stat, organele vamale, serviciile de colectare a
impozitelor şi taxelor locale din cadrul primăriilor şi alte organe abilitate, conform legislaţiei.
(2) Organele cu atribuţii de administrare fiscală, în procesul exercitării atribuţiilor respective, conlucrează între ele şi colaborează
cu alte autorităţi publice.
(3) Organele cu atribuţii de administrare fiscală, în cazul efectuării unor acţiuni în baza înţelegerilor reciproce, se informează despre
măsurile întreprinse şi despre rezultatele lor, fac schimb de informaţii în scopul exercitării atribuţiilor.
(4) Organele cu atribuţii de administrare fiscală au dreptul să colaboreze cu organele competente din alte ţări şi să fie membre ale
organizaţiilor internaţionale de specialitate. Modul de colaborare şi de activitate este stabilit în baza tratatelor internaţionale la care
Republica Moldova este parte.
(5) Organele cu atribuţii de administrare fiscală sînt în drept să prezinte informaţiile de care dispun referitor la un contribuabil
concret:
a) funcţionarilor fiscali şi persoanelor cu funcţie de răspundere ale organelor cu atribuţii de administrare fiscală, în scopul îndeplinirii
de către ei a atribuţiilor de serviciu;
b) autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale, în scopul îndeplinirii de către acestea a atribuţiilor;
c) instanţelor de judecată, în scopul examinării cazurilor ce ţin de competenţa acestora;
d) organelor de drept – informaţia necesară în cadrul urmăririi penale şi/sau privind încălcările fiscale;
e) Comisiei Electorale Centrale şi Curţii de Conturi, în scopul îndeplinirii funcţiilor acesteia;
f) organelor fiscale ale altor ţări, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;
g) executorilor judecătoreşti, pentru executarea documentelor executorii;
h) coordonatorilor oficiilor teritoriale ale Consiliului Naţional pentru Asistenţă Juridică Garantată de Stat, pentru verificarea
veniturilor solicitanţilor de asistenţă juridică garantată de stat;
i) organelor abilitate cu funcţii în domeniul migraţiei – informaţia despre obiectele impozabile ale imigranţilor, în scopul îndeplinirii
de către acestea a atribuţiilor;
j) organelor cu atribuţii de aprobare a preţurilor şi tarifelor, în scopul îndeplinirii de către acestea a atribuţiilor;
k) contribuabilului – informaţia cu caracter personal despre acesta privind obligaţiile fiscale şi alte plăţi la bugetul public naţional,
a căror evidenţă este ţinută de Serviciul Fiscal de Stat;
l) mijloacelor de informare în masă – informaţia despre sumele de plăţi achitate la bugetul public naţional şi/sau încălcările fiscale
dacă acest fapt nu este în detrimentul intereselor legale ale organelor de drept şi judiciare;
m) administratorilor autorizaţi, în conformitate cu prevederile legislaţiei insolvabilităţii şi administratorilor autorizaţi;
n) fondatorilor şi/sau acţionarilor întreprinderii – informaţia privind lipsa sau existenţa restanţelor (eliberarea certificatelor privind
lipsa sau existenţa restanţelor);
o) biroului istoriilor de credit – informaţia referitoare la veniturile obţinute din sursele de venit de către un contribuabil concret, în
scopul evaluării contribuabilului la faza precontractuală şi al monitorizării angajamentelor de plată, în baza unui acord stabilit între părţi;
p) Consiliului Concurenţei, în scopul examinării cazurilor din domeniul concurenţei, al ajutorului de stat şi al publicităţii.
(51) Organele cu atribuţii de administrare fiscală prezintă Ministerului Finanţelor informaţiile necesare îndeplinirii de către acesta a
atribuţiilor sale, inclusiv în scopul elaborării/reformulării politicii fiscale.
(52) Serviciul Fiscal de Stat acordă biroului istoriilor de credit acces la informaţia referitoare la veniturile obţinute din sursele de
venit de către un contribuabil concret într-o anumită perioadă fiscală, în scopul monitorizării angajamentelor de plată, în baza unui acord
stabilit între părţi.
(6) Persoanele şi autorităţile publice indicate la alin.(5) poartă răspundere, conform legislaţiei în vigoare, pentru neasigurarea
confidenţialităţii şi securităţii informaţiei primite, precum şi pentru utilizarea ei în alte scopuri decît cele stabilite.
(7) Serviciul Fiscal de Stat plasează pe pagina sa oficială date despre contribuabilii care au admis restanţe faţă de buget.
(8) Schimbul de date automatizat între organele cu atribuţii de administrare fiscală şi autorităţile publice indicate la alin.(5) se
realizează prin intermediul platformei de interoperabilitate instituite de Guvern.
(9) Serviciul Fiscal de Stat furnizează gratuit oricăror autorităţi/instituţii bugetare şi contribuabilului informaţia în limitele prevăzute
de prezentul cod, în formatul disponibil Serviciului Fiscal de Stat.
(10) Serviciul Fiscal de Stat este în drept să furnizeze doar informaţia primită de la contribuabil. În cazul în care informaţia a fost
furnizată Serviciului Fiscal de Stat de alte instituţii sau persoane juridice care au colectat-o, Serviciul Fiscal de Stat nu este obligat să o
furnizeze, aceasta urmînd să fie prezentată doar de furnizorul primar al informaţiei.
(11) Comunicarea Serviciului Fiscal de Stat cu persoanele menţionate la art.187 alin.(21), inclusiv aducerea la cunoştinţă a actelor
administrative, a citaţiilor, a altor acte sau răspunsuri la adresări, se face prin intermediul cutiei poştale din cabinetul electronic personal al
contribuabilului de pe portalul Serviciului Fiscal de Stat. Documentele menţionate se consideră recepţionate din momentul intrării în cutia
poştală din cabinetul electronic personal al contribuabilului de pe portalul Serviciului Fiscal de Stat.
Capitolul 2
SERVICIUL FISCAL DE STAT
Articolul 132. Sarcina de bază a Serviciului Fiscal de Stat
Sarcina de bază a Serviciului Fiscal de Stat constă în asigurarea administrării fiscale, prin crearea de condiţii contribuabililor pentru
conformare la respectarea legislaţiei, aplicarea uniformă a politicii şi reglementărilor în domeniul fiscal.
Articolul 1321. Principiile generale de organizare a Serviciului Fiscal de Stat

(1) Serviciul Fiscal de Stat este autoritatea administrativă care îşi desfăşoară activitatea în subordinea Ministerului Finanţelor, fiind
o structură organizaţională separată în sistemul administrativ al acestui minister, constituită pentru prestarea serviciilor publice
administrative contribuabililor, pentru supravegherea, controlul în domeniul fiscal şi constatarea infracţiunilor în cazurile prevăzute
de Codul de procedură penală.
(2) Ministerul Finanţelor exercită dirijarea metodologică a Serviciului Fiscal de Stat prin acordarea asistenţei metodologice în
activitatea acestuia şi prin exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin.(4).
(3) În vederea realizării sarcinilor, Serviciul Fiscal de Stat dispune de autonomie administrativă şi decizională, cu respectarea
prevederilor legislaţiei în vigoare. Nicio autoritate naţională sau internaţională nu admite ingerinţe în activitatea Serviciului Fiscal de Stat.
(4) Ministerul Finanţelor are următoarele atribuţii:
a) aprobă structura Serviciului Fiscal de Stat;
b) stabileşte obiectivele Serviciului Fiscal de Stat şi indicatorii de performanţă;
c) evaluează performanţa directorului şi a directorilor adjuncţi;
d) aprobă bugetul Serviciului Fiscal de Stat;
e) solicită informaţia relevantă privind monitorizarea administrării fiscale, inclusiv rapoarte privind impozitarea şi administrarea
fiscală, rapoarte trimestriale şi anuale privind suma obligaţiilor fiscale luate în evidenţă specială;
f) exercită alte acţiuni prevăzute de prezentul cod.
(5) În cazul recepţionării unor semnale de încălcare a legislaţiei fiscale de către angajaţii Serviciului Fiscal de Stat, Ministerul
Finanţelor informează conducerea Serviciului Fiscal de Stat despre aceasta. Conducerea Serviciului Fiscal de Stat ia măsuri faţă de
situaţia semnalată, fapt despre care informează Ministerul Finanţelor şi persoana (entitatea) care a înştiinţat despre încălcare.
(6) În cazul în care conducerea Serviciului Fiscal de Stat nu ia măsuri faţă de situaţia creată conform alin.(5), Ministerul Finanţelor
examinează acţiunile/ inacţiunile conducerii Serviciului Fiscal de Stat prin prisma răspunderii disciplinare prevăzute în Legea
nr.158/2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.
(7) Serviciul Fiscal de Stat este persoană juridică de drept public şi dispune de ştampilă cu imaginea Stemei de Stat a Republicii
Moldova.
(8) Subdiviziunile Serviciului Fiscal de Stat fără statut de persoană juridică utilizează ştampile cu imaginea Stemei de Stat a
Republicii Moldova.
(9) Serviciul Fiscal de Stat este în drept să dispună de simboluri corporative – stemă, drapel, insignă de apartenenţă, embleme
vizuale sau auditive cu caracter de identificare a persoanei juridice – aprobate de Guvern, în baza deciziei Comisiei Naţionale de Heraldică.
(10) Modificarea denumirii Serviciului Fiscal de Stat nu se consideră reorganizare a acestuia.
Articolul 1322. Structura Serviciului Fiscal de Stat

(1) Sistemul administrativ al Serviciului Fiscal de Stat se determină în raport cu importanţa majoră, volumul, complexitatea şi
specificul funcţiilor pe care le realizează.
(2) Structura Serviciului Fiscal de Stat se aprobă de către Ministerul Finanţelor.
(3) Efectivul-limită pentru Serviciul Fiscal de Stat se aprobă de către Guvern.
(4) Raza de activitate şi atribuţiile subdiviziunilor Serviciului Fiscal de Stat se aprobă prin ordin al directorului Serviciului Fiscal de
Stat.
(5) Atribuţiile, sarcinile şi răspunderea individuală a personalului din Serviciul Fiscal de Stat se stabilesc prin fişa postului sau
contractul individual de muncă, în baza regulamentelor de organizare şi funcţionare a subdiviziunilor.
(6) Pe lîngă Serviciul Fiscal de Stat activează un consiliu consultativ, format din angajaţii Serviciului Fiscal de Stat, specialişti
calificaţi şi savanţi din domeniul fiscal, financiar-economic şi juridic. Funcţionarea consiliului consultativ se stabileşte printr-un regulament
aprobat de către directorul Serviciului Fiscal de Stat. Sarcina de bază a consiliului consultativ constă în soluţionarea chestiunilor de ordin
metodologic şi a disensiunilor apărute în aplicarea legislaţiei fiscale, prin aplicarea prevederilor stipulate la art.11 alin.(1).
(61) În cadrul Serviciului Fiscal de Stat este instituit Colegiul Serviciului Fiscal de Stat, în conformitate cu Legea nr.98/2012 privind
administraţia publică centrală de specialitate.
(7) În scopul consultării acţiunilor privind conformarea contribuabililor şi al monitorizării procesului de conformare, pe lîngă Serviciul
Fiscal de Stat activează un consiliu de conformare, format din reprezentanţi ai Serviciului Fiscal de Stat, ai societăţii civile şi ai
contribuabililor. Funcţionarea consiliului de conformare se stabileşte printr-un regulament aprobat de către directorul Serviciului Fiscal de
Stat.
(8) Prin ordin al directorului Serviciului Fiscal de Stat pot fi înfiinţate consilii, comisii, grupuri de lucru sau echipe de proiect pentru
realizarea unor activităţi în domeniile de competenţă ale Serviciului Fiscal de Stat.
Articolul 1323. Conducerea Serviciului Fiscal de Stat

(1) Serviciul Fiscal de Stat este condus de un director, care este asistat de 4 directori adjuncţi.
(2) Ocuparea funcţiei publice vacante de director al Serviciului Fiscal de Stat se face prin concurs.
(3) Directorul Serviciului Fiscal de Stat se numeşte în funcţie de către ministrul finanţelor pe un termen de 5 ani.
(4) Directorul Serviciului Fiscal de Stat poate fi destituit din funcţie de către ministrul finanţelor pînă la expirarea termenului de 5
ani în una dintre următoarele situaţii:
a) în cazurile prevăzute la art.64 din Legea nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public;
b) la expirarea a cel puţin 6 luni după data numirii în funcţie a unui nou ministru al finanţelor.
(5) Candidat la funcţia de director al Serviciului Fiscal de Stat poate fi persoana care corespunde cerinţelor specifice minime
stabilite în Clasificatorul unic al funcţiilor publice, aprobat prin Legea nr.155 din 21 iulie 2011, precum şi condiţiilor prevăzute de Legea
nr.158 din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.
(6) Nu poate candida la funcţia de director al Serviciului Fiscal de Stat persoana care are antecedente penale pentru infracţiuni
grave, deosebit de grave şi excepţional de grave săvîrşite cu intenţie, precum şi persoana care are antecedente penale pentru săvîrşirea
infracţiunilor contra bunei desfăşurări a activităţii în sfera publică, chiar dacă au fost stinse antecedentele penale ori persoana a fost
absolvită de răspundere penală printr-un act de amnistie sau de graţiere.
(7) Numirea în funcţie a directorului Serviciului Fiscal de Stat în urma desfăşurării concursului, modificarea, suspendarea şi
încetarea raporturilor de serviciu ale directorului se efectuează de către ministrul finanţelor, în condiţiile legii.
(8) Numirea în funcţie, modificarea, suspendarea şi încetarea raporturilor de serviciu ale directorilor adjuncţi ai Serviciului Fiscal
de Stat se efectuează de către ministrul finanţelor în condiţiile legii, la propunerea directorului.
(9) Directorul raportează ministrului finanţelor despre activitatea Serviciului Fiscal de Stat.
(10) În exercitarea atribuţiilor sale, directorul Serviciului Fiscal de Stat emite ordine, indicaţii, dispoziţii în condiţiile legii.
(11) Atribuţiile, responsabilităţile şi limitele de acţiune ale directorilor adjuncţi se stabilesc prin ordin al directorului Serviciului Fiscal
de Stat.
(12) Directorul reprezintă Serviciul Fiscal de Stat în relaţia cu terţii sau acordă împuterniciri altor angajaţi ai Serviciului de a
reprezenta Serviciul Fiscal de Stat.
(13) Directorul Serviciului Fiscal de Stat:
a) asigură executarea actelor legislative, a decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, a ordonanţelor, hotărîrilor şi dispoziţiilor
Guvernului;
b) asigură realizarea sarcinilor şi funcţiilor ce revin Serviciului Fiscal de Stat;
c) asigură coordonarea şi supravegherea activităţii Serviciului Fiscal de Stat;
d) organizează sistemul de management financiar şi control, precum şi funcţia de audit intern;
e) aprobă repartizarea alocaţiilor bugetare conform clasificaţiei bugetare;
f) asumă angajamente bugetare şi efectuează cheltuieli în scopurile şi limitele alocaţiilor bugetare;
g) asigură gestionarea alocaţiilor bugetare şi administrarea patrimoniului public în corespundere cu principiile bunei guvernări;
h) aprobă statele de personal şi schema de încadrare ale Serviciului Fiscal de Stat în limitele efectivului-limită aprobat de către
Guvern;
i) angajează, eliberează, aplică sancţiuni disciplinare, stimulează şi soluţionează problemele ce ţin de mişcarea de personal în
cadrul Serviciului Fiscal de Stat;
j) soluţionează problemele activităţii operative, organizatorice, economico-financiare şi asigurării materiale şi sociale;
k) semnează actele normative în limitele competenţei Serviciului Fiscal de Stat.
(14) Prin ordin al directorului Serviciului Fiscal de Stat, unele atribuţii pot fi delegate conducerii subdiviziunilor Serviciului Fiscal de
Stat. Limitele şi condiţiile delegării se precizează prin actul de delegare.
(15) Directorul Serviciului Fiscal de Stat este independent în exercitarea mandatului. Pe durata mandatului, acesta îşi sistează
orice activitate politică, inclusiv în cadrul partidelor politice sau al altor organizaţii social-politice.
(16) În cazul absenţei directorului Serviciului Fiscal de Stat, atribuţiile acestuia sînt exercitate de unul dintre directorii adjuncţi.
(17) Actele oficiale ale Serviciului Fiscal de Stat sînt semnate olograf sau, în conformitate cu legislaţia, prin aplicarea semnăturii
electronice de către directorul Serviciului Fiscal de Stat sau de către persoanele cu funcţii de răspundere din cadrul Serviciului Fiscal de
Stat, abilitate cu acest drept prin ordin al directorului.
Articolul 1324. Funcţiile de bază ale Serviciului Fiscal de Stat

Serviciul Fiscal de Stat îndeplineşte următoarele funcţii:
1) elaborarea strategiilor şi organizarea sistemului de management în domeniul administrării fiscale;
2) administrarea, conform legii, a impozitelor, taxelor şi altor venituri la bugetul public naţional date în competenţa sa, inclusiv
expunerea poziţiei oficiale a Serviciului Fiscal de Stat referitoare la aplicarea legislaţiei fiscale;
3) acordarea de servicii pentru contribuabili;
4) prevenirea şi combaterea încălcărilor fiscale, inclusiv a evaziunii fiscale;
5) controlul fiscal;
6) constatarea contravenţiilor;
7) constatarea infracţiunilor prevăzute la art.241–242, 244, 2441, 250–253 şi 3351 din Codul penal;
8) executarea silită a restanţelor şi altor plăţi neachitate în termen la bugetul public naţional;
9) examinarea contestaţiilor;
10) emiterea actelor normative care reglementează aplicarea legislaţiei fiscale în limitele competenţei acordate prin actele
legislative;
11) coordonarea, îndrumarea şi controlul aplicării reglementărilor legale în domeniul de activitate, precum şi funcţionarea
subdiviziunilor sale;
12) managementul resurselor umane, financiare şi materiale, susţinerea activităţilor specifice prin intermediul tehnologiei
informaţiilor şi comunicaţiilor, reprezentarea juridică, auditul intern, precum şi comunicarea internă şi externă;
13) cooperarea internaţională în domeniul administrării fiscale.
Articolul 133. Atribuţiile Serviciului Fiscal de Stat

(1) În realizarea funcţiilor sale, Serviciul Fiscal de Stat are următoarele atribuţii generale:
1) contribuie la implementarea, în domeniul său de activitate, a programului de guvernare şi a altor politici publice prin elaborarea
şi aplicarea de strategii de dezvoltare pe termen mediu şi lung, generale sau sectoriale;
2) urmăreşte organizarea unui management eficient şi coerent al administrării fiscale;
3) îndrumează şi controlează activitatea serviciilor de colectare a impozitelor şi taxelor locale;
4) implementează modelul de management al riscurilor interne şi externe ale instituţiei;
5) asigură managementul resurselor umane al instituţiei;
6) întocmeşte avize cu privire la proiectele de acte normative elaborate de către alte autorităţi publice, care cuprind măsuri
referitoare la domeniul său de activitate;
7) participă la elaborarea modificărilor şi completărilor legislaţiei fiscale, la elaborarea proiectelor de norme metodologice şi a altor
acte normative care conţin prevederi referitoare la administrarea fiscală;
8) elaborează proiecte de acte cu caracter normativ şi procedurile de aplicare a prevederilor referitoare la administrarea veniturilor
bugetului public naţional date în competenţa sa, inclusiv exprimă poziţia oficială a Serviciului Fiscal de Stat. Poziţia oficială a Serviciului
Fiscal de Stat se aprobă prin ordin al conducerii Serviciului Fiscal de Stat şi se publică pe pagina web oficială a Serviciului Fiscal de Stat;
9) iniţiază măsuri pentru dezvoltarea şi desfăşurarea în condiţii bune a relaţiilor internaţionale în domeniul său de activitate;
10) colaborează cu autorităţile şi instituţiile publice sau orice alte entităţi cu atribuţii în aplicarea legii ori interesate de realizarea
prevederilor legislaţiei fiscale în partea ce ţine de administrarea fiscală;
11) gestionează informaţiile cu privire la colectarea veniturilor administrate;
12) examinează contestaţiile (cererile prealabile) formulate împotriva actelor emise în exercitarea atribuţiilor;
13) elaborează proceduri şi norme metodologice în domeniul său de activitate pentru structurile proprii şi pentru contribuabili;
14) elaborează studii, analize şi sondaje privind organizarea activităţii proprii;
15) culege, verifică, prelucrează şi arhivează date şi informaţii fiscale necesare pentru desfăşurarea activităţii sale, de asemenea
constituie baze proprii de date relevante şi gestionează colaborarea cu autorităţile naţionale competente privind informaţiile deţinute, în
condiţiile legii;
16) emite şi implementează politici şi planuri de acţiuni privind asigurarea securităţii informaţiei;
17) administrează şi dezvoltă sistemul informaţional al Serviciului Fiscal de Stat;
18) reprezintă statul în instanţele de judecată şi în organele de urmărire penală ca subiect de drepturi şi obligaţii privind raporturile
juridice fiscale, precum şi orice alte raporturi juridice rezultate din activitatea Serviciului Fiscal de Stat;
19) organizează programe de perfecţionare profesională a personalului din cadrul Serviciului Fiscal de Stat la nivel central şi la
nivelul structurilor subordonate;
20) organizează şi asigură gestionarea patrimoniului, inclusiv alocarea, mişcarea, evidenţa şi controlul asupra lui;
201) efectuează controlul asupra respectării legislaţiei fiscale în cadrul procesului de emitere, acordare, acceptare şi rambursare
a valorii tichetelor de masă;
21) emite şi prezintă, în modul stabilit, propuneri de buget fundamentate pe programe;
22) iniţiază şi derulează, în conformitate cu Legea privind achiziţiile publice, achiziţii de bunuri, lucrări şi servicii pentru activităţile
proprii;
23) asigură cooperarea administrativă, inclusiv schimbul de informaţii, cu alte instituţii din ţară şi cu administraţii fiscale din alte
state sau organizaţii internaţionale cu privire la obiectul său de activitate;
24) asigură aplicarea prevederilor cu caracter fiscal ale tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte;
25) încheie acorduri la nivel departamental şi convenţii cu administraţii fiscale din alte state, cu organizaţii internaţionale sau cu
alte entităţi în domeniul său de activitate conform prevederilor legislaţiei în vigoare;
26) acordă sau primeşte asistenţă tehnică în domeniul său de activitate şi derulează proiecte şi activităţi de cooperare cu
administraţii fiscale din alte state, cu organizaţii internaţionale sau cu alte entităţi;
27) participă, prin reprezentanţi, la evenimente organizate de către administraţii fiscale din alte state, de către organizaţii
internaţionale sau alte entităţi ori în colaborare cu acestea în domeniul său de activitate;
28) participă la elaborarea cadrului bugetar pe termen mediu şi a proiectelor legilor bugetare anuale prin prezentarea propunerilor
la obiectivele politicii de administrare fiscală şi a estimărilor pe termen mediu privind veniturile administrate.
(2) În realizarea funcţiilor sale, Serviciul Fiscal de Stat are următoarele atribuţii în domeniul administrării fiscale:
1) gestionează Registrul fiscal de stat şi dosarul contribuabilului, de asemenea efectuează înregistrarea unor categorii de
contribuabili;
2) organizează şi administrează evidenţa impozitelor, taxelor şi a altor venituri la bugetul public naţional date în competenţa sa;
3) elaborează şi aplică procedurile privind evidenţa analitică pe contribuabili şi stingerea obligaţiilor fiscale prin conformare
voluntară;
4) emite acte cu caracter normativ privind aplicarea prevederilor legislaţiei fiscale în cazurile prevăzute de lege şi expune poziţia
oficială a Serviciului Fiscal de Stat privind aplicarea legislaţiei fiscale;
5) emite soluţii fiscale individuale anticipate la cererea persoanelor fizice şi juridice care practică activitate de întreprinzător;
6) asigură aplicarea unitară, corectă şi nediscriminatorie a reglementărilor privind impozitele, taxele şi alte venituri la bugetul public
naţional date în competenţa sa;
7) aplică, de sine stătător sau prin entităţile abilitate, modalităţile de executare silită şi măsurile de asigurare a stingerii obligaţiei
fiscale şi a altor plăţi la bugetul public naţional potrivit legii;
8) defineşte, dezvoltă, implementează, furnizează şi operează servicii specifice pentru contribuabili, de asemenea eliberează acte
permisive persoanelor fizice şi juridice;
9) promovează conformarea fiscală voluntară, inclusiv prin modernizarea şi furnizarea serviciilor menite să faciliteze îndeplinirea
obligaţiilor fiscale de către contribuabili;
10) emite decizii asupra cazurilor de încălcare fiscală stabilite în urma aplicării metodelor şi surselor indirecte de estimare a
obligaţiilor fiscale;
11) gestionează riscurile de neconformare fiscală şi selectează contribuabilii cu risc sporit de neconformare fiscală;
12) examinează contestaţii şi emite decizii în rezultatul examinării acestora;
13) efectuează vizite fiscale şi instituie posturi fiscale;
14) efectuează controlul fiscal, examinează cazurile de încălcare fiscală, aplică sancţiuni fiscale şi emite acte administrative în
scopul aplicării prezentului cod;
141) efectuează controlul asupra calculării corecte şi a virării în termen a contribuţiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat şi a
primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi aplică sancţiuni pentru încălcarea prevederilor legale referitoare la calcularea
acestora;
142) efectuează alte tipuri de controale decît cele expuse la pct.14) şi 14 1), stabilite în sarcina Serviciului Fiscal de Stat prin acte
normative speciale;
15) organizează activitatea de valorificare a bunurilor sechestrate în cadrul procedurii de executare silită a obligaţiei fiscale, potrivit
legii;
16) introduce şi promovează metode de înregistrare fiscală, declarare şi plată a impozitelor, taxelor şi altor venituri la buget, bazate
pe utilizarea tehnologiei informaţiei;
17) este în drept să modifice termenul de stingere a obligaţiei fiscale prin încheierea cu contribuabilii restanţieri a contractelor de
eşalonare/amînare a stingerii obligaţiei fiscale, conform legislaţiei;
18) deţine, administrează, analizează şi evaluează informaţii, de asemenea acţionează, în condiţiile legii, pentru obţinerea de
informaţii relevante pentru Serviciul Fiscal de Stat din diverse surse;
19) stabileşte şi aplică metodologia de distribuire şi stingere a obligaţiei fiscale şi/sau de restituire a sumelor achitate în plus;
20) aplică mecanismul legal al insolvabilităţii faţă de contribuabilii care au ajuns în incapacitate de plată;
201) efectuează, la solicitarea Ministerului Finanţelor, verificarea anuală, pînă la data de 31 mai a anului de gestiune, a respectării
de către beneficiarul subvenţionării creării locurilor de muncă a obligaţiilor stipulate în contract pe parcursul valabilităţii contractului de
subvenţionare;
21) administrează procesul de utilizare a echipamentelor de casă şi de control;
22) efectuează restituirea sumelor plătite în plus şi a celor a căror restituire este prevăzută de legislaţie;
23) elaborează modelul şi conţinutul formularelor utilizate pentru administrarea fiscală, precum şi instrucţiunile de completare a
acestora;
24) asigură, conform legislaţiei, tipărirea formularelor utilizate în domeniul său de activitate, precum şi tipărirea centralizată şi
eliberarea seriei şi diapazonului de numere pentru formularele tipizate de documente primare cu regim special;
25) organizează asigurarea gratuită a contribuabililor cu formulare tipizate de dări de seamă fiscale, iar contra plată – cu formulare
tipizate de documente primare cu regim special pe suport de hîrtie, conform listei stabilite de către Guvern;
26) popularizează legislaţia fiscală şi prezintă, la solicitarea contribuabililor sau altor persoane, poziţia oficială a Serviciului Fiscal
de Stat referitoare la aplicarea normelor fiscale, conform legislaţiei;
27) asigură aplicarea unitară, corectă şi nediscriminatorie a reglementărilor privind impozitele, taxele şi alte venituri la bugetul
public naţional date în competenţa sa, în vederea aplicării unui tratament echitabil tuturor contribuabililor;
28) elaborează norme metodologice şi proceduri de efectuare şi suspendare a controalelor fiscale;
29) asigură aplicarea legislaţiei fiscale în domeniul impozitelor, taxelor şi altor venituri la bugetul public naţional date în competenţa
sa;
30) furnizează Ministerului Finanţelor şi autorităţilor administraţiei publice locale informaţiile necesare fundamentării bugetelor
respective;
31) sigilează maşinile de casă şi de control ale contribuabililor, ţine evidenţa lor, efectuează controale privind utilizarea maşinilor
de casă şi de control şi a terminalelor POS la decontările în numerar şi privind asigurarea păstrării benzilor de control emise de acestea;
32) efectuează verificarea softurilor instalate în maşinile de casă şi de control ridicate de la contribuabili, a sistemelor informaţionale
de ţinere a evidenţei fiscale şi contabile;
321) eliberează certificatul de înregistrare în calitate de centru de asistenţă tehnică pentru maşinile de casă şi de control;
33) organizează şi efectuează, după caz, executarea silită a obligaţiilor fiscale, de asemenea verifică corectitudinea acţiunilor şi
procedurii de alăturare şi raportare, prevăzute la art.197 alin.(31) şi la art.229 alin.(22), realizate de către executorul judecătoresc;
34) organizează concursuri, cu stimularea din surse bugetare a contribuabililor care, direct sau indirect, au participat la
îmbunătăţirea procesului de administrare fiscală şi/sau la majorarea încasărilor la bugetul public naţional. Organizarea concursurilor se
efectuează în modul stabilit de Guvern;
35) stabileşte criteriile de selectare a contribuabililor mari şi aprobă lista acestora;
36) confirmă contribuabililor rezidenţa fiscală în scopul beneficierii de prevederile convenţiilor (acordurilor) pentru evitarea dublei
impuneri, încheiate între Republica Moldova şi alte state în modul stabilit de legislaţie;
37) gestionează şi actualizează Registrul conturilor de plăţi şi bancare ale persoanelor fizice şi juridice.
(3) În realizarea funcţiilor sale, Serviciul Fiscal de Stat are următoarele atribuţii în domeniul prevenirii şi constatării contravenţiilor:
1) elaborează şi întreprinde măsuri de prevenire şi constatare a contravenţiilor date în competenţa sa, conform legislaţiei;
2) asigură reacţionarea promptă la sesizările şi comunicările despre contravenţii, conform competenţei sale de examinare;
3) constată cauzele şi condiţiile ce pot genera sau contribui la săvîrşirea contravenţiilor date în competenţa Serviciului Fiscal de
Stat, cu sesizarea, în condiţiile legii, a organului competent sau a persoanei cu funcţie de răspundere cu privire la necesitatea de
întreprindere a măsurilor de înlăturare a acestor cauze şi condiţii;
4) constată şi sancţionează faptele ce constituie contravenţii potrivit reglementărilor în vigoare şi reţine, în vederea confiscării,
mărfurile care fac obiectul contravenţiei.
(4) În realizarea funcţiilor sale, Serviciul Fiscal de Stat are următoarele atribuţii în domeniul constatării infracţiunilor:
1) reţine făptuitorul;
2) ridică corpurile delicte;
3) solicită informaţiile şi documentele necesare pentru constatarea infracţiunilor;
4) citează persoane şi obţine de la ele declaraţii;
5) procedează la evaluarea pagubei;
6) efectuează orice alte acţiuni care nu suferă amînare, cu întocmirea proceselor-verbale în care se consemnează acţiunile
efectuate şi circumstanţele elucidate în vederea constatării infracţiunilor, în limitele normelor de procedură penală;
7) cooperează cu instituţiile cu atribuţii similare din alte state, în baza tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte
sau pe bază de reciprocitate, precum şi cu organismele internaţionale, în scopul constatării infracţiunilor în limitele competenţei sale;
8) verifică legalitatea activităţilor desfăşurate, existenţa şi autenticitatea documentelor justificative în activităţile de producţie şi
prestări de servicii ori pe durata transportului, depozitării şi comercializării bunurilor şi aplică sigilii pentru asigurarea integrităţii bunurilor;
9) constituie şi utilizează baze de date necesare pentru constatarea infracţiunilor economico-financiare şi altor fapte ilicite în
domeniul fiscal;
10) primeşte şi înregistrează declaraţii, comunicări şi alte informaţii privind infracţiunile şi le verifică conform legislaţiei;
11) solicită, în condiţiile legii, date sau, după caz, documente de la orice entitate privată şi/sau publică în scopul instrumentării şi
fundamentării constatărilor cu privire la săvîrşirea unor fapte care contravin legislaţiei;
12) stabileşte identitatea administratorilor unităţilor controlate, precum şi a oricăror persoane implicate în săvîrşirea infracţiunilor
constatate, şi solicită acestora explicaţii scrise, după caz;
13) ridică documente, echipamente de casă şi de control, precum şi sisteme informaţionale/computerizate de evidenţă, în condiţiile
prezentului cod şi ale Codului de procedură penală, solicită copii certificate de pe documentele originale, prelevează probe, eşantioane,
mostre şi alte asemenea specimene, solicită efectuarea expertizelor tehnice necesare finalizării acţiunilor de administrare fiscală;
14) participă, cu personal propriu sau în colaborare cu organele de specialitate ale altor ministere şi instituţii specializate, la acţiuni
de constatare a activităţilor ilicite care generează fenomene de evitare a plăţilor către bugetul public naţional.
Articolul 134. Drepturile Serviciului Fiscal de Stat şi ale funcţionarilor fiscali

(1) Serviciul Fiscal de Stat şi funcţionarii fiscali, în cadrul acţiunilor de exercitare a funcţiei, au următoarele drepturi:
1) să efectueze controale asupra modului în care contribuabilii, serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale, alte persoane
respectă legislaţia fiscală;
2) să ceară şi să primească gratuit de la orice persoană informaţii, date, documente necesare pentru exercitarea atribuţiilor în
limitele funcţionale, cu excepţia informaţiilor care constituie secret de stat, precum şi copiile de pe ele, dacă acestea se anexează la actul
de control, de asemenea să ceară explicaţiile şi informaţiile de rigoare asupra problemelor identificate în procesul exercitării atribuţiilor;
3) să efectueze vizite fiscale conform prevederilor prezentului cod;
4) să deschidă şi să examineze, să sigileze, după caz, indiferent de locul aflării lor, încăperile de producţie, depozitele, spaţiile
comerciale şi alte locuri, cu excepţia domiciliului şi reşedinţei, folosite pentru obţinerea de venituri sau pentru întreţinerea obiectelor
impozabile, altor obiecte, documentelor;
5) să aibă acces la sistemul electronic/computerizat de evidenţă al contribuabilului şi să ridice mijloacele tehnice care conţin aceste
sisteme pentru a obţine probe ale încălcărilor şi infracţiunilor date în competenţa sa. Contribuabilul este în drept să obţină de la Serviciul
Fiscal de Stat, în termen de cel mult 5 zile lucrătoare, o copie a sistemului electronic/computerizat de evidenţă al contribuabilului ridicat de
Serviciul Fiscal de Stat;
6) să controleze autenticitatea datelor din documentele de evidenţă şi din dările de seamă fiscale ale contribuabilului;
7) să ridice de la contribuabil documente în cazurile şi în modul prevăzut de prezentul cod, de asemenea să ridice de la contribuabil
maşinile de casă şi de control utilizate la încasările în numerar, în scopul verificării softurilor instalate în acestea, întocmind un proces-
verbal conform modului stabilit;
8) să constate încălcările legislaţiei fiscale şi să aplice măsurile de asigurare, de executare silită a stingerii obligaţiei fiscale şi de
răspundere prevăzute de legislaţie;
9) să creeze consiliu consultativ prin parteneriat public-privat, consiliu de conformare, comisii specializate, grupuri de lucru cu
antrenarea reprezentanţilor altor ministere, altor autorităţi administrative centrale şi autorităţi publice, a reprezentanţilor autorităţilor
administraţiei publice locale, reprezentanţilor mediului academic, reprezentanţilor societăţii civile şi a specialiştilor în domeniu;
10) să pornească în instanţele judecătoreşti competente, în conformitate cu prezentul cod, acţiuni contra contribuabililor privind:
a) anularea unor tranzacţii şi încasarea la buget a mijloacelor obţinute din aceste tranzacţii;
b) anularea înregistrării întreprinderii, organizaţiei, în cazul încălcării modului stabilit de fondare a acestora sau al necorespunderii
actelor de constituire cu prevederile legislaţiei, şi încasarea veniturilor obţinute de acestea;
c) lichidarea întreprinderii, organizaţiei în temeiurile stabilite de legislaţie şi încasarea veniturilor obţinute de acestea;
11) să ceară şi să verifice înlăturarea încălcării legislaţiei fiscale, să aplice, după caz, măsuri de constrîngere;
12) să utilizeze metode şi surse directe şi indirecte la estimarea obiectelor impozabile şi la calcularea impozitelor şi taxelor;
13) să stingă, în modul stabilit de prezentul cod, obligaţiile fiscale ale contribuabililor şi drepturile la restituirea sumelor plătite în
plus;
14) să citeze la Serviciul Fiscal de Stat contribuabilul, persoana presupusă a fi subiectul impozitării, persoana cu funcţie de
răspundere a contribuabilului, inclusiv responsabilul de evidenţa documentelor referitoare la persoana presupusă a fi subiectul impozitării,
pentru a depune mărturii, a prezenta documente şi informaţii în problema de interes pentru Serviciul Fiscal de Stat, cu excepţia
documentelor şi informaţiilor care, conform legislaţiei, constituie secret de stat. Neprezentarea persoanei citate la data şi ora stabilite în
citaţie nu împiedică efectuarea de către Serviciul Fiscal de Stat a actelor procedurale fiscale;
15) să oprească, în comun cu alte organe, şi să controleze în condiţiile prezentului cod mijloacele de transport încărcate sau care
se presupune că sînt încărcate cu mărfuri supuse accizelor ori că efectuează transport ilicit de mărfuri şi pasageri în trafic naţional sau
internaţional;
16) să solicite de la instituţiile financiare (sucursalele sau filialele acestora) prezentarea documentelor referitoare la clienţii
acestora;
17) să solicite efectuarea şi să efectueze controale fiscale în alte state în baza tratatelor internaţionale la care Republica Moldova
este parte;
18) să solicite organelor competente din alte state informaţii despre activitatea contribuabililor, fără acordul acestora din urmă;
19) să prezinte organelor competente din alte state informaţii despre relaţiile contribuabililor străini cu cei autohtoni, fără acordul
sau înştiinţarea acestora din urmă;
20) să utilizeze dări de seamă fiscale, corespondenţa cu contribuabilii şi informaţii ale autorităţilor publice pe suport electronic şi
de alt fel, perfectat şi protejat conform legislaţiei în domeniu;
201) să stabilească criterii de determinare a contribuabililor care, la efectuarea livrărilor impozabile cu T.V.A. pe teritoriul ţării, sînt
obligaţi să prezinte cumpărătorului (beneficiarului) factura fiscală electronică şi să aprobe lista acestora;
21) să folosească mijloace de informare în masă pentru popularizarea şi respectarea legislaţiei fiscale;
22) să utilizeze mijloacele speciale sonore şi luminiscente instalate pe unităţile de transport conform normelor stabilite; să intre
sau să pătrundă, în modul stabilit de lege, utilizînd, în caz de necesitate, mijloace speciale, în orice încăpere sau proprietate în scop de
constatare a infracţiunilor economico-financiare conform competenţei ori dacă, în baza unor date suficiente, se ştie că în aceste localuri a
fost comisă sau se comite o infracţiune economico-financiară;
23) să limiteze sau să interzică temporar circulaţia transportului şi a pietonilor pe străzi şi pe drumuri, precum şi accesul persoanelor
pe anumite porţiuni de teren sau spre anumite locuri în scop de asigurare a efectuării unor acţiuni de constatare a infracţiunilor;
24) să efectueze filmarea şi înregistrarea audio a persoanelor reţinute, să le fotografieze pentru cercetare comparativă sau
identificare;
25) să întreprindă alte acţiuni prevăzute de legislaţia fiscală.
(2) Funcţionarii fiscali îşi exercită atribuţiile privind controlul fiscal şi vizita fiscală la faţa locului sau privind executarea silită a
stingerii obligaţiei fiscale în baza unor delegări/hotărîri emise în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.
(3) Serviciul Fiscal de Stat este în drept să revoce, să modifice sau să suspende, în condiţiile legii, actele sale cu caracter normativ
şi cele cu caracter individual dacă ele contravin legislaţiei.
(31) În procesul efectuării controlului fiscal, în caz de necesitate, Serviciul Fiscal de Stat poate contracta sau antrena specialişti,
experţi, interpreţi calificaţi în domeniul solicitat pentru a acorda asistenţa respectivă şi a contribui la clarificarea unor constatări.
(4) Cerinţele şi dispoziţiile legale ale funcţionarului fiscal sînt executorii pentru toate persoanele, inclusiv pentru cele cu funcţie de
răspundere.
(5) Împiedicarea de a-şi exercita atribuţiile, ofensarea, ameninţarea, împotrivirea, violentarea, atentarea la viaţa, la sănătatea şi la
averea funcţionarului fiscal, precum şi a rudelor lui apropiate, în timpul exercitării atribuţiilor sau în legătură cu aceasta atrag răspunderea
prevăzută de lege.
(6) Funcţionarul fiscal îşi exercită atribuţiile privind controlul fiscal la faţa locului sau privind executarea silită a obligaţiei fiscale în
baza unei decizii/hotărîri emise de conducerea Serviciului Fiscal de Stat.
[Art.134 alin.(6) completat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]
Articolul 135. Drepturile speciale ale autorităţii fiscale

[Art.135 abrogat prin Legea nr.1146-XV din 20.06.2002, în vigoare 05.07.2002]
Articolul 136. Obligaţiile Serviciului Fiscal de Stat şi ale funcţionarilor fiscali

Serviciul Fiscal de Stat şi funcţionarii fiscali, în cadrul acţiunilor de exercitare a funcţiei, au următoarele obligaţii:
1) să acţioneze în strictă conformitate cu Constituţia Republicii Moldova, cu prezentul cod, cu alte acte normative, precum şi cu
tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte;
2) să trateze cu respect şi corectitudine contribuabilul, reprezentantul lui, alţi participanţi la raporturile fiscale;
3) să popularizeze legislaţia fiscală;
4) să informeze contribuabilul, în cazurile prevăzute de legislaţia fiscală sau la solicitarea acestuia, despre drepturile şi obligaţiile
lui;
5) să informeze contribuabilul, la cerere, despre impozitele şi taxele în vigoare, despre modul şi termenele lor de achitare şi despre
actele normative corespunzătoare;
6) să primească şi să examineze cererile persoanelor fizice şi ale persoanelor juridice care practică activitate de întreprinzător
privind emiterea soluţiilor fiscale individuale anticipate, în modul stabilit de lege;
7) să asigure gratuit contribuabilul cu formulare tipizate de dare de seamă fiscală;
8) să efectueze, la cererea contribuabilului, compensarea sau perfectarea materialelor pentru restituirea sumelor plătite în plus
sau a sumelor care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituite;
9) la cererea scrisă a contribuabilului, în care se indică destinaţia certificatului, în cazurile reglementate de legislaţie sau la
solicitarea organelor şi autorităţilor publice abilitate legal, să elibereze certificate privind lipsa sau existenţa restanţelor faţă de buget şi
certificate care confirmă înregistrarea în calitate de plătitor de T.V.A. şi accize. Formularul-tip al certificatelor menţionate se aprobă de
către Serviciul Fiscal de Stat;
10) la solicitarea nerezidentului sau a persoanei împuternicite de el (plătitorul venitului), să elibereze certificatul despre sumele
veniturilor obţinute în Republica Moldova şi impozitele achitate (reţinute). Formularul-tip al certificatului menţionat se aprobă de către
Ministerul Finanţelor;
11) să ţină evidenţa contribuabililor şi a obligaţiilor fiscale;
12) să examineze petiţiile, cererile şi reclamaţiile contribuabililor în modul stabilit de lege;
13) să primească şi să înregistreze cereri, comunicări şi alte informaţii despre încălcări fiscale şi să le verifice, după caz;
14) să acţioneze în scopul constatării infracţiunilor economico-financiare, a acţiunilor ilicite ale contribuabililor;
15) în cazul depistării unei încălcări fiscale şi neîndeplinirii cerinţelor legale ale funcţionarului fiscal, să emită o decizie privind
aplicarea de sancţiuni;
16) să remită contribuabilului sau reprezentantului acestuia, în termenele prevăzute de legislaţia fiscală, decizia emisă;
17) să nu folosească situaţia de serviciu în interese personale;
18) să păstreze secretul de stat, alte secrete apărate de lege şi să nu divulge informaţia aflată în exerciţiul funcţiunii, inclusiv
informaţia referitoare la viaţa personală, la cinstea şi demnitatea persoanei;
19) să întreprindă şi alte acţiuni prevăzute de legislaţia fiscală.
Articolul 1361. Soluţia fiscală individuală anticipată

(1) Soluţia fiscală individuală anticipată se emite la cererea persoanelor fizice şi juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător,
în modul stabilit de către Guvern.
(2) Cererea pentru emiterea soluţiei fiscale individuale anticipate trebuie să fie însoţită de documente relevante pentru emitere,
precum şi de dovada plăţii taxei de emitere.
(3) În scopul soluţionării cererii, Serviciul Fiscal de Stat poate solicita informaţii, clarificări, explicaţii, documente şi alte probe
suplimentare cu privire la cerere şi/sau la documentele depuse.
(4) Cererea pentru emiterea soluţiei fiscale individuale anticipate poate fi respinsă de Serviciul Fiscal de Stat în modul stabilit de
Guvern.
(5) Soluţia fiscală individuală anticipată se emite contra plată, după cum urmează:
a) pentru contribuabilii deserviţi de Direcţia generală administrarea marilor contribuabili – 60000 de lei;
b) pentru celelalte categorii de contribuabili – 30000 de lei.
(6) Persoanele fizice şi juridice solicitante au dreptul la restituirea taxei achitate în cazul în care Serviciul Fiscal de Stat respinge
cererea lor de emitere a soluţiei fiscale individuale anticipate.
(7) Soluţia fiscală individuală anticipată se comunică doar persoanei fizice sau juridice căreia îi este destinată şi este obligatorie
pentru Serviciul Fiscal de Stat şi alte organe cu atribuţii de administrare fiscale.
(8) Soluţia fiscală individuală anticipată este obligatorie numai dacă termenele şi condiţiile acesteia au fost respectate de persoana
fizică sau juridică în privinţa căreia a fost emisă.
(9) Soluţia fiscală individuală anticipată nu mai este valabilă dacă prevederile legislaţiei fiscale în baza cărora a fost emisă se
modifică. Serviciul Fiscal de Stat are obligaţia să comunice persoanei fizice sau juridice respective modificarea legislaţiei şi faptul că soluţia
fiscală individuală anticipată emisă nu mai este aplicabilă pe viitor, stabilind şi termenul exact de încetare a efectelor acesteia.
(10) Odată cu anularea soluţiei fiscale individuale anticipate, ca urmare a modificărilor normelor materiale, conform alin.(9),
persoanei fizice sau juridice respective i se acordă o perioadă de 60 de zile de la data efectuării comunicării prevăzute la alin.(9) pentru a
lua toate măsurile necesare ajustării tratamentului fiscal la noua interpretare.
(11) Serviciul Fiscal de Stat are obligaţia să ţină registrul soluţiilor fiscale individuale anticipate.
(12) Termenul pentru emiterea soluţiei fiscale individuale anticipate este de pînă la 90 de zile de la data recepţionării cererii
respective din partea persoanelor fizice şi juridice care desfăşoară activitate de întreprinzător. În cazul necesităţii obţinerii unor documente,
informaţii, explicaţii şi/sau probe suplimentare, curgerea termenului de 90 de zile se suspendă de la momentul solicitării acestor
documente, informaţii, explicaţii şi/sau probe suplimentare. După încetarea condiţiilor care au generat suspendarea, curgerea termenului
va fi reluată.
(13) Emiterea soluţiei fiscale individuale anticipate se aprobă prin decizia Colegiului Serviciului Fiscal de Stat.
1
Articolul 137. Obligaţiile speciale ale autorităţii fiscale

Articolul 1371. Statutul juridic al funcţionarului fiscal cu statut special

(1) Funcţionarul fiscal cu statut special este funcţionarul fiscal care exercită atribuţiile Serviciului Fiscal de Stat în domeniul
constatării infracţiunilor.
(2) Statutul juridic al funcţionarului fiscal cu statut special este reglementat de prezentul cod şi este conferit în virtutea naturii
atribuţiilor de serviciu. Acţiunea Legii nr.158/2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public se extinde asupra raporturilor
de serviciu ale funcţionarului fiscal cu statut special în măsura în care acestea nu sînt reglementate prin prezentul cod. Gradele de calificare
stabilite prin Legea nr.158/2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public nu se conferă funcţionarilor fiscali cu statut
special.
(3) Funcţionarului fiscal cu statut special i se conferă grad special. Funcţionarul fiscal cu statut special dispune de semne specifice
de identificare.
Articolul 1372. Salarizarea

Salariul funcţionarului fiscal cu statut special se stabileşte în conformitate cu prevederile legislaţiei privind sistemul de salarizare
în sectorul bugetar.
Articolul 1373. Gradele speciale ale funcţionarului fiscal cu statut special

(1) Gradele speciale conferite funcţionarului fiscal cu statut special sînt următoarele:
a) locotenent al Serviciului Fiscal de Stat;
b) locotenent-major al Serviciului Fiscal de Stat;
c) căpitan al Serviciului Fiscal de Stat;
d) maior al Serviciului Fiscal de Stat;
e) locotenent-colonel al Serviciului Fiscal de Stat;
f) colonel al Serviciului Fiscal de Stat;
g) general-maior al Serviciului Fiscal de Stat;
h) general-locotenent al Serviciului Fiscal de Stat;
i) general-colonel al Serviciului Fiscal de Stat.
(2) Gradele speciale se conferă corespunzător cu funcţiile deţinute.
(3) Gradele speciale conferite funcţionarului fiscal cu statut special se clasifică în grade speciale iniţiale şi grade speciale ulterioare.
(4) Gradele speciale de pînă la gradul de colonel al Serviciului Fiscal de Stat inclusiv se conferă de către director.
(5) Gradele speciale de la gradul de general-maior al Serviciului Fiscal de Stat în sus se conferă de către Preşedintele Republicii
Moldova, la propunerea ministrului finanţelor.
(6) Gradele speciale ulterioare se conferă succesiv, în corespundere cu funcţia deţinută şi la expirarea termenului de deţinere a
gradului precedent, cu condiţia obţinerii cel puţin a calificativului “foarte bine” la ultima evaluare anuală a performanţelor profesionale sau
a calificativului “bine” la ultimele două evaluări anuale ale performanţelor profesionale.
(7) Prin derogare de la prevederile alin.(6), gradul special ulterior se poate conferi:
a) ca menţiune pentru atitudine conştiincioasă faţă de îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, pînă la expirarea termenului de deţinere
a gradului precedent, însă nu poate fi mai înalt decît gradul special corespunzător funcţiei deţinute, cu condiţia că menţiunea este conferită
la expirarea a cel puţin jumătate din termenul de deţinere a gradului precedent;
b) la expirarea termenului de deţinere a gradului special, pentru merite deosebite, cu o treaptă superioară faţă de gradul special
corespunzător funcţiei deţinute.
(8) În cazul deţinerii unui grad special, a unui grad militar sau a unui grad ştiinţific, gradul ulterior se conferă cu o treaptă superioară
faţă de gradul special corespunzător funcţiei deţinute, pînă la gradul de colonel al Serviciului Fiscal de Stat inclusiv.
(9) În cazul gradelor speciale de pînă la gradul de colonel al Serviciului Fiscal de Stat inclusiv, directorul poate lua decizia cu privire
la conferirea acestora înainte de termen sau conferirea unui grad cu o treaptă superioară faţă de gradul special corespunzător funcţiei
deţinute.
(10) Gradul special ulterior poate fi conferit înainte de expirarea termenului de deţinere a gradului precedent sau cu o treaptă
superioară faţă de gradul special corespunzător funcţiei deţinute o singură dată pe parcursul activităţii în Serviciul Fiscal de Stat.
(11) Se interzice stabilirea unei alte modalităţi de conferire a gradelor speciale decît cea prevăzută de prezentul cod.
(12) Funcţionarul fiscal cu statut special care are sancţiuni disciplinare nestinse sau în privinţa căruia s-a intentat o acţiune penală
ori o anchetă de serviciu privind încălcarea disciplinei de serviciu nu poate fi propus pentru conferirea gradului special ulterior. În cazul în
care este achitat sau ancheta de serviciu se finalizează printr-un raport privind lipsa de încălcări, funcţionarul fiscal cu statut special poate
fi propus pentru conferirea gradului special ulterior.
(13) Gradele de calificare ale funcţionarilor fiscali se echivalează cu gradele speciale în modul stabilit de către Guvern.
Articolul 1374. Termenele de deţinere a gradelor speciale

(1) Se stabilesc următoarele termene de deţinere a gradelor speciale:
a) locotenent al Serviciului Fiscal de Stat – 2 ani;
b) locotenent-major al Serviciului Fiscal de Stat – 2 ani;
c) căpitan al Serviciului Fiscal de Stat – 3 ani;
d) maior al Serviciului Fiscal de Stat – 4 ani;
e) locotenent-colonel al Serviciului Fiscal de Stat – 5 ani.
(2) Pentru gradele speciale de la gradul de colonel al Serviciului Fiscal de Stat în sus nu se stabilesc termene de deţinere.
(3) Pentru funcţionarii fiscali cu statut special care au studii superioare în domeniul fiscal şi activează în Serviciul Fiscal de Stat la
o specialitate specifică activităţii fiscale, termenul de deţinere a gradului special de locotenent al Serviciului Fiscal de Stat este de 1 an.
(4) Gradul special ulterior, corespunzător funcţiei deţinute, este conferit funcţionarului fiscal cu statut special după expirarea
termenului de deţinere a gradului precedent.
(5) La calcularea termenului de deţinere a gradului special nu se includ următoarele perioade:
a) perioada de aflare în concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului cu vîrsta de pînă la 3 ani;
b) perioada de aflare în concediul pentru îngrijirea copilului cu vîrsta de pînă la 4 ani;
c) perioada de retrogradare din gradul special;
d) perioada de suspendare a raporturilor de serviciu ce depăşeşte 60 de zile lucrătoare, cu excepţia concediilor prevăzute de lege.
Articolul 1375. Semnele specifice ale funcţionarului fiscal cu statut special

(1) Semnele specifice ale funcţionarului fiscal cu statut special sînt uniforma, însemnele distinctive şi legitimaţia de serviciu.
(2) Funcţionarul fiscal cu statut special poartă uniformă, atribuită gratuit, precum şi însemnele distinctive ale Serviciului Fiscal de
Stat. Modelul uniformei şi al însemnelor şi normele de asigurare cu uniformă se aprobă de către Guvern. Regulile de purtare a uniformei
şi a însemnelor distinctive sînt stabilite prin ordin al directorului.
(3) La cerere, funcţionarul fiscal cu statut special îşi confirmă statutul special în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu prin
prezentarea legitimaţiei de serviciu. Modelul şi modul de eliberare a legitimaţiei de serviciu sînt stabilite prin ordin al directorului.
(4) Se interzice ca uniforma, însemnele distinctive sau legitimaţia de serviciu a angajaţilor unor persoane juridice să fie identice ori
similare cu cele ale funcţionarilor fiscali cu statut special.
(5) În perioada suspendării raporturilor de serviciu, precum şi la încetarea acestora, funcţionarului fiscal cu statut special i se
retrage legitimaţia.
Articolul 1376. Garanţii sociale ale funcţionarului fiscal cu statut special

(1) Viaţa, sănătatea şi capacitatea de muncă ale funcţionarului fiscal cu statut special sînt supuse asigurării de stat obligatorii.
(2) În caz de deces al funcţionarului fiscal cu statut special survenit în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de serviciu ori ca urmare
a unei boli contractate sau traume suferite în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, se acordă o indemnizaţie unică în mărime de
120 de salarii lunare, conform ultimei funcţii deţinute, indemnizaţie ce se achită în părţi egale soţului/soţiei defunctului, copiilor minori,
copiilor majori inapţi de muncă şi persoanelor aflate la întreţinerea defunctului.
(3) În caz de pierdere a capacităţii de muncă în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, funcţionarul fiscal cu statut special
beneficiază de o indemnizaţie unică, a cărei mărime variază în funcţie de gravitatea mutilării, după cum urmează:
a) uşoară – 3 salarii lunare;
b) medie – 5 salarii lunare;
c) gravă – 7 salarii lunare.
(4) În caz de eliberare din serviciu pe motiv că a fost clasat ca fiind inapt pentru serviciu ca urmare a pierderii capacităţii de muncă
în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, funcţionarul fiscal cu statut special beneficiază de o indemnizaţie unică în mărime de un
salariu mediu lunar, conform ultimei funcţii deţinute pe parcursul a 6 luni pînă la survenirea evenimentului asigurat, pentru fiecare procent
de pierdere a capacităţii de muncă.
(5) În caz de dizabilitate a funcţionarului fiscal cu statut special survenită în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de serviciu sau
după încetarea raporturilor de serviciu în cadrul Serviciului Fiscal de Stat, însă ca urmare a unei afecţiuni din perioada serviciului, survenită
în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de serviciu, în lipsă de temei pentru stabilirea pensiei şi pînă la restabilirea capacităţii de muncă,
funcţionarul fiscal cu statut special beneficiază de o compensaţie lunară, raportată la salariul său lunar conform ultimei funcţii deţinute,
avînd următoarele valori:
a) de 100% – pentru o dizabilitate severă;
b) de 80% – pentru o dizabilitate accentuată;
c) de 60% – pentru o dizabilitate medie.
(6) Plata despăgubirii de asigurare a funcţionarului fiscal cu statut special nu se efectuează dacă evenimentul asigurat a survenit
din cauza săvîrşirii de către acesta:
a) a unei infracţiuni sau contravenţii;
b) a unei fapte ca urmare a consumului benevol de băuturi alcoolice, de substanţe narcotice, psihotrope sau de alte substanţe cu
efecte similare;
c) a suicidului sau a tentativei de suicid, dacă aceste acţiuni nu au fost provocate de o stare patologică sau de acţiuni de
determinare la sinucidere;
d) a altor fapte ce nu au legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de serviciu.
(7) Funcţionarul fiscal cu statut special care primeşte compensaţia prevăzută la alin.(5) nu beneficiază concomitent şi de pensia
de dizabilitate.
(8) Funcţionarul fiscal cu statut special beneficiază de pensie în condiţiile Legii nr.156/1998 privind sistemul public de pensii şi ale
Legii 158/2008 cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.
(9) Funcţionarii fiscali cu statut special au dreptul la asistenţă medicală şi tratament medical ambulatoriu şi staţionar în modul
stabilit de lege.
(10) Prejudiciul cauzat bunurilor funcţionarului fiscal cu statut special în legătură cu îndeplinirea obligaţiilor de serviciu se repară
integral de către Serviciul Fiscal de Stat.
(11) Dreptul la transport gratuit se asigură pe seama bugetului Serviciului Fiscal de Stat în următoarele cazuri:
a) transportul funcţionarului fiscal cu statut special, al membrilor familiei sale şi al bunurilor lor personale, legat de transferul
funcţionarului fiscal cu statut special într-o altă localitate;
b) transportul corpului neînsufleţit al funcţionarului fiscal cu statut special decedat în exerciţiul funcţiunii şi al persoanelor care îl
însoţesc, transportul membrilor familiei sale şi al bunurilor lor personale în localitatea în care vor domicilia pe teritoriul Republicii Moldova;
c) funcţionarul fiscal cu statut special care îşi exercită atribuţiile de serviciu într-o altă localitate decît cea în care îşi are domiciliul
are dreptul la restituirea cheltuielilor de transport tur-retur conform unui regulament aprobat de către ministrul finanţelor.”
Articolul 138. Condiţiile şi limitele aplicării forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armei de foc
Articolul 139. Aplicarea forţei fizice

Articolul 140. Aplicarea mijloacelor speciale

Articolul 141. Aplicarea şi folosirea armelor de foc

Articolul 142. Reţinerea persoanei, percheziţia corporală, controlul bunurilor, inclusiv al mijloacelor de transport, sechestrarea şi
ridicarea bunurilor şi a documentelor
Articolul 143. Reţinerea persoanei

Articolul 144. Percheziţia corporală, controlul bunurilor, inclusiv al mijloacelor de transport

Articolul 1441. Eliberarea şi retragerea certificatului de înregistrare în calitate de centru de asistenţă tehnică pentru maşinile de
casă şi de control
(1) Furnizorii de maşini de casă şi de control şi centrele de asistenţă tehnică pentru maşinile de casă şi de control (în continuare
– CAT MCC) sînt în drept să iniţieze activitatea doar după înregistrarea la Serviciul Fiscal de Stat şi obţinerea certificatului de înregistrare
în calitate de centru de asistenţă tehnică pentru maşinile de casă şi de control (în continuare – certificat CAT MCC).
(2) Modul de solicitare, acordare, suspendare şi retragere a certificatului CAT MCC se stabileşte de Legea nr.160/2011 privind
reglementarea prin autorizare a activităţii de întreprinzător în partea în care nu este reglementat de prezenta lege.
(3) Certificatul CAT MCC se eliberează gratis, pe un termen de 3 ani.
(4) Solicitantul depune cererea şi următoarele acte la Serviciul Fiscal de Stat:
a) copia ordinului de numire a persoanelor (numele, prenumele, IDNP-ul, numărul şi data-limită de valabilitate a legitimaţiei)
responsabile de domeniul pentru care se solicită înregistrarea (adresa pentru corespondenţă, inclusiv e-mail, telefon, fax);
b) copiile autorizaţiilor de funcţionare a unităţilor structurale unde se prestează serviciile sau copiile notificărilor şi înştiinţărilor de
recepţionare respective;
c) copiile contractelor de colaborare cu furnizorul de maşini de casă şi de control în care, în mod expres, sînt enumerate modelele
de maşini de casă şi de control care vor fi deservite (domeniul de certificare pentru solicitanţii de certificat CAT MCC);
d) preavizul furnizorului concret de maşini de casă şi de control despre acordul de a elibera sigiliile de protecţie pentru maşinile de
casă şi de control (sigiliile furnizorului);
e) lista angajaţilor specialişti (numele, prenumele, IDNP-ul, numărul şi data-limită de valabilitate a legitimaţiei) care efectuează
instalarea, repararea şi deservirea tehnică a maşinilor de casă şi de control.
(5) Serviciul Fiscal de Stat examinează documentele depuse şi, în termen de 10 zile lucrătoare de la data depunerii acestora,
eliberează certificatul CAT MCC sau refuză motivat eliberarea acestuia.
(6) Despre refuzul înregistrării în calitate de CAT MCC, Serviciul Fiscal de Stat informează solicitantul, în scris, în termen ce nu
depăşeşte 10 zile lucrătoare de la data depunerii cererii, indicînd temeiurile refuzului.
(7) După înlăturarea cauzelor ce au servit drept temei pentru refuzul înregistrării în calitate de CAT MCC, solicitantul poate depune
o nouă cerere, care se examinează în modul stabilit.
(8) Informaţia privind eliberarea certificatelor CAT MCC se plasează pe portalul unic al serviciilor publice (www.servicii.gov.md) şi
pe pagina web oficială a Serviciului Fiscal de Stat (www.fisc.md).
(9) În cazul în care se solicită operarea modificărilor în certificatul CAT MCC sau în anexe, la cerere se anexează certificatul CAT
MCC cu anexele eliberate anterior. Certificatul CAT MCC reperfectat se eliberează pe acelaşi formular sau, după caz, pe un formular nou,
ţinîndu-se cont de modificările indicate în cerere. Modificările se operează în termen de 10 zile lucrătoare.
(10) Temeiuri pentru reperfectarea certificatului CAT MCC sînt: schimbarea denumirii solicitantului, modificarea unor altor date
reflectate în acesta, fără a căror actualizare nu poate fi identificată legătura dintre certificatul CAT MCC, obiectul certificatului şi solicitant.
(11) La apariţia temeiurilor pentru reperfectarea certificatului CAT MCC, solicitantul este obligat ca, în termen de 10 zile lucrătoare,
să depună la Serviciul Fiscal de Stat, conform procedurii stabilite, o cerere de reperfectare a certificatului CAT MCC, împreună cu actul
care necesită reperfectare şi cu documentele (sau copiile de pe acestea, cu prezentarea originalelor pentru verificare) ce confirmă
modificările.
(12) Termenul de valabilitate a certificatului CAT MCC reperfectat nu poate depăşi termenul de valabilitate indicat în certificatul
CAT MCC care se reperfectează.
(13) În perioada examinării cererii de reperfectare a certificatului CAT MCC, solicitantul îşi poate continua activitatea în baza
declaraţiei pe propria răspundere, depusă la Serviciul Fiscal de Stat concomitent cu cererea de reperfectare.
(14) Temei pentru respingerea cererii de reperfectare a certificatului CAT MCC este depistarea de către Serviciul Fiscal de Stat a
unor date neveridice în informaţia prezentată sau declarată de solicitant.
(15) Dacă solicitantul intenţionează să desfăşoare activitatea indicată în certificatul CAT MCC după expirarea termenului de
valabilitate, acesta va repeta procedura prevăzută pentru eliberarea acestuia, depunînd o cerere la Serviciul Fiscal de Stat cu cel puţin 30
de zile înainte de expirarea termenului de valabilitate de 3 ani.
(16) După expirarea termenului stabilit pentru emiterea certificatului CAT MCC şi în lipsa unui refuz scris din partea Serviciului
Fiscal de Stat de eliberare a acestuia, actul solicitat se consideră acordat prin aprobare tacită.
(17) Titularul nu este în drept să transmită unei alte persoane, pentru desfăşurarea activităţii, certificatul CAT MCC sau copia de
pe el.
(18) Serviciul Fiscal de Stat retrage certificatul CAT MCC în următoarele cazuri:
a) la solicitarea titularului;
b) la stabilirea încălcărilor legislaţiei ce ţin de activitatea în domeniul instalării, reparaţiei, deservirii tehnice a maşinilor de casă şi
de control de către Serviciul Fiscal de Stat.
Articolul 145. Ridicarea documentelor şi/sau a maşinilor de casă şi de control

(1) Documentele şi/sau maşinile de casă şi de control se ridică în cazurile:
a) necesităţii de a proba prin documente încălcarea fiscală;
b) probabilităţii dispariţiei acestora;
c) în alte cazuri expres prevăzute de legislaţia fiscală.
(2) Funcţionarii fiscali ridică documentele şi/sau maşinile de casă şi de control indiferent de apartenenţa şi de locul aflării lor,
asigurînd păstrarea lor în Serviciul Fiscal de Stat.
(3) Ridicarea documentelor şi/sau maşinilor de casă şi de control se efectuează în prezenţa persoanei de la care acestea se ridică,
iar dacă ea lipseşte sau refuză să participe la procedura de ridicare, în prezenţa a doi martori asistenţi.
(4) Asupra cazului de ridicare a documentelor şi/sau maşinilor de casă şi de control se întocmeşte un proces-verbal, în care se
indică:
a) data şi locul întocmirii;
b) funcţia, numele şi prenumele funcţionarului fiscal şi ale persoanei de la care se ridică documentele şi/sau maşinile de casă şi
de control;
c) date despre proprietar sau posesor;
d) lista documentelor şi/sau maşinile de casă şi de control ridicate, numerele de înregistrare ale maşinilor de casă şi de control;
e) timpul şi motivul ridicării;
f) numele, prenumele, adresa martorilor asistenţi, după caz.
(5) Procesul-verbal este semnat de persoana care l-a întocmit şi de persoana de la care s-au ridicat documentele şi/sau maşinile
de casă şi de control ori de martorii asistenţi. Dacă persoana de la care se ridică documentele şi/sau maşinile de casă şi de control refuză
să semneze procesul-verbal, în el se va consemna refuzul.
(6) Documentele ridicate, după utilizare, sînt restituite persoanei de la care au fost ridicate sau, în lipsa acesteia, persoanei care
o înlocuieşte.
(7) Maşinile de casă şi de control ridicate sînt restituite, după verificarea softului instalat în acestea, persoanei de la care au fost
ridicate sau, în lipsa acesteia, persoanei care o înlocuieşte.
Articolul 146. Postul fiscal

(1) Postul fiscal se creează de Serviciul Fiscal de Stat în scopul prevenirii şi depistării cazurilor de încălcare fiscală, inclusiv a
cazurilor de eschivare de la stingerea obligaţiilor fiscale, precum şi în scopul exercitării altor atribuţii de administrare fiscală.
(2) Posturile fiscale pot fi staţionare, mobile şi electronice. Postul fiscal staţionar este amplasat într-un loc stabil şi special amenajat,
unde îşi exercită atribuţiile. Postul fiscal mobil, asigurat cu mijloace tehnice, inclusiv de transport, se deplasează, după caz, în raza
teritoriului controlat. Postul fiscal electronic reprezintă o soluţie tehnico-informaţională de transmitere şi stocare în mod electronic a
informaţiei care poate fi utilizată în mod direct sau indirect la determinarea obligaţiei fiscale.
(3) Postul fiscal staţionar sau postul fiscal mobil este constituit din cel puţin un funcţionar fiscal şi, în funcţie de caz şi de modul de
efectuare a controlului, din angajaţi ai organelor afacerilor interne sau ai altor organe. Postul fiscal electronic este constituit din soluţia
tehnico-informaţională de transmitere a informaţiei în formă electronică, folosind reţelele de comunicaţii, de la contribuabil către sistemul
informaţional al Serviciului Fiscal de Stat.
(4) Serviciul Fiscal de Stat hotărăşte asupra instituirii posturilor fiscale, stabileşte tipul şi locul de amplasare, iar în cazul postului
fiscal electronic – şi tehnologia de comunicare electronică, aprobă Regulamentul privind funcţionarea posturilor fiscale. În cazul creării de
posturi fiscale în locuri publice proprietate publică, decizia se aduce la cunoştinţă organului executiv al administraţiei publice locale. În
cazul creării de posturi fiscale pe teritoriul unui agent economic, acesta este obligat să asigure personalului lor accesul şi condiţiile necesare
exercitării atribuţiilor, precum şi condiţiile tehnice de instalare a echipamentelor electronice de comunicare (în cazul instalării postului fiscal
electronic).
Articolul 147. Colaborarea Serviciului Fiscal de Stat cu autorităţile publice

(1) Autorităţile publice prezintă Serviciului Fiscal de Stat datele şi materialele necesare îndeplinirii atribuţiilor sale, cu excepţia
datelor a căror prezentare este expres interzisă prin lege.
(2) Autorităţile administraţiei publice centrale şi locale deleagă persoane cu funcţie de răspundere pentru a acorda asistenţă
Serviciului Fiscal de Stat în îndeplinirea atribuţiilor sale. Decizia privind delegarea persoanei cu funcţie de răspundere se adoptă în termen
de 5 zile lucrătoare de la data depunerii cererii de către Serviciul Fiscal de Stat, cu excepţia cazurilor de urgenţă.
(3) La cererea organelor de drept, Serviciul Fiscal de Stat acordă asistenţă la determinarea obligaţiilor fiscale în cadrul proceselor
penale, precum şi la judecarea cazurilor de încălcare a legislaţiei fiscale.
(4) Serviciul Fiscal de Stat colaborează cu alte autorităţi publice, în limita atribuţiilor prevăzute de legislaţia fiscală, şi elaborează
indicaţii metodice în domeniul administrării impozitelor şi taxelor locale, conform legislaţiei în vigoare.
(5) Serviciul Fiscal de Stat decide în mod autonom asupra programului de activitate. Controalele şi alte acţiuni ale lui nu pot fi
sistate decît de organele abilitate cu acest drept în temeiul legislaţiei.
Articolul 148. Selectarea, încadrarea şi concedierea funcţionarilor fiscali

(1) Funcţionarii fiscali sînt selectaţi, indiferent de rasă, naţionalitate, origine etnică, sex, confesiune, din rîndurile cetăţenilor
Republicii Moldova care domiciliază pe teritoriul ei, au studiile corespunzătoare, sînt apţi din punct de vedere medical pentru exercitarea
funcţiei şi nu cad sub incidenţa restricţiilor prevăzute de Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public. Încadrarea în
Serviciul Fiscal de Stat se face în conformitate cu legislaţia cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi legislaţia muncii.
(2) Persoanele încadrate în Serviciul Fiscal de Stat în calitate de funcţionar fiscal depun jurămîntul în conformitate cu Legea cu
privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public şi sînt supuse înregistrării dactiloscopice de stat obligatorii, în conformitate cu
legislaţia.
(3) Funcţionarii fiscali au dreptul să poarte în exerciţiul funcţiunii uniformă, eliberată gratuit, cu însemnele gradului de calificare
respectiv, conform modelului şi normelor stabilite de Guvern.
(4) Funcţionarilor fiscali, ca o confirmare a împuternicirilor lor, li se eliberează legitimaţii, al căror model şi mod de eliberare sînt
stabilite de Serviciul Fiscal de Stat.
(5) Funcţionarul fiscal în exerciţiul funcţiunii este reprezentant al puterii de stat şi se află sub ocrotirea statului.
(51) Funcţionarul fiscal ocupă funcţie publică de inspector, specialist, auditor intern, inspector superior, specialist superior, auditor
intern superior, inspector principal, specialist principal sau auditor intern principal.
(6) Modificarea, suspendarea, încetarea raporturilor de serviciu şi aplicarea sancţiunilor disciplinare funcţionarului fiscal ţin de
competenţa autorităţii care l-a încadrat şi se efectuează în conformitate cu legislaţia.
(7) Funcţionarul fiscal nu este în drept să desfăşoare alte activităţi remunerate, cu excepţia celor prevăzute de art.25 din Legea
cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public.
(8) În interes de serviciu, directorul Serviciului Fiscal de Stat este în drept să delege, pentru o perioadă de cel mult 6 luni, o dată
în an, funcţionarii fiscali, fără acordul acestora, în altă funcţie, în cadrul aceleiaşi subdiviziuni sau în altă subdiviziune, din aceeaşi localitate
sau care se află într-o altă localitate, cu acoperirea tuturor cheltuielilor de transport şi cazare.
(9) Funcţionarul fiscal este în drept să refuze delegarea în interes de serviciu în altă localitate din următoarele motive:
a) graviditate;
b) are copil minor;
c) este singurul întreţinător al familiei;
d) starea sănătăţii, confirmată prin certificat medical, face contraindicată delegarea.
(10) În situaţiile menţionate la alin.(9), funcţionarul fiscal poate fi delegat cu acordul scris al acestuia.
(11) Cu acordul scris al funcţionarului fiscal, acesta poate fi delegat conform prevederilor alin.(8) pe un termen ce depăşeşte 6
luni.
Articolul 149. Gradele de calificare ale funcţionarilor fiscali

(1) Pentru funcţionarii publici din Serviciul Fiscal de Stat se instituie gradele de calificare prevăzute de Legea cu privire la funcţia
publică şi statutul funcţionarului public.
(2) Gradele de calificare ale funcţionarilor fiscali încadraţi anterior în Serviciul Fiscal de Stat se egalează după cum urmează:
Gradele de calificare conferite funcţionarilor fiscali Gradele de calificare prevăzute de

Legea cu privire la funcţia publică
şi statutul funcţionarului public
Consilier principal de stat în serviciul fiscal Consilier de stat al Republicii Moldova de clasa I
Consilier de stat de gradul I, II sau III în serviciul fiscal Consilier de stat de clasa I, a II-a sau a III-a
Inspector de gradul I, II sau III în serviciul fiscal Consilier de clasa I, a II-a sau a III-a”
Articolul 150. Serviciul în garda financiară

Articolul 151. Apărarea drepturilor şi intereselor funcţionarilor fiscali

(1) Drepturile şi interesele funcţionarilor fiscali sînt apărate conform Legii privind protecţia muncii, Legii cu privire la funcţia publică
şi statutul funcţionarului public şi prezentului cod.
(2) Pentru pierderile suportate în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor în Serviciul Fiscal de Stat, se acordă următoarele despăgubiri:
a) în caz de deces al funcţionarului fiscal, familiei acestuia sau persoanelor întreţinute de el li se plăteşte de la bugetul de stat un
ajutor unic, echivalent cu 10 salarii anuale, calculat în funcţie de salariul din ultimul an calendaristic de activitate al decedatului;
b) în cazul unor leziuni corporale care exclud posibilitatea funcţionarului fiscal de a exercita în continuare profesia, se plăteşte de
la bugetul de stat un ajutor unic, faţă de suma calculată conform lit.a) în proporţie de:
60% – persoanelor cu dizabilităţi severe;
40% – persoanelor cu dizabilităţi accentuate;
20% – persoanelor cu dizabilităţi medii.
(3) Persoanele ale căror acţiuni au cauzat funcţionarului fiscal decesul ori leziuni corporale sau au contribuit la ele restituie la
bugetul de stat sumele plătite conform alin.(2).
(4) Prejudiciul cauzat bunurilor funcţionarului fiscal în legătură cu exercitarea atribuţiilor în Serviciul Fiscal de Stat se repară pe
deplin de la bugetul de stat, suma reparatorie fiind încasată ulterior de la persoanele vinovate.
Articolul 152. Asigurarea materială şi socială a funcţionarului fiscal

(1) Funcţionarul fiscal în exercitarea atribuţiilor este asigurat cu mijloace de transport, tehnice şi alte mijloace necesare îndeplinirii
obligaţiilor de serviciu.
(2) Asistenţa socială şi asigurarea cu pensie a funcţionarului fiscal se efectuează în modul stabilit de legislaţie.
(3) Pot fi prevăzute, conform legislaţiei, şi alte măsuri de asigurare materială şi de acordare a asistenţei sociale personalului
Serviciului Fiscal de Stat.
Articolul 153. Răspunderea funcţionarului fiscal. Dreptul de a contesta acţiunile lui

(1) Pentru acţiuni ilegale, funcţionarul fiscal poartă răspunderea prevăzută de legislaţie.
(2) Prejudiciul cauzat de funcţionarul fiscal prin acţiune ilegală urmează să fie reparat în modul prevăzut de legislaţie.
(3) Decizia Serviciului Fiscal de Stat şi acţiunea funcţionarului fiscal pot fi contestate de contribuabil în modul prevăzut de prezentul
cod şi de alte acte normative.
Capitolul 3
ALTE ORGANE CU ATRIBUŢII DE ADMINISTRARE FISCALĂ
Articolul 1531. Atribuţiile şi drepturile Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei
Articolul 154. Atribuţiile şi drepturile organelor vamale

(1) Organele vamale exercită atribuţii de administrare fiscală potrivit prezentului cod, Codului vamal şi altor acte normative
adoptate în conformitate cu acestea.
(2) Organele vamale exercită drepturi ce ţin de asigurarea stingerii obligaţiilor fiscale aferente trecerii frontierei vamale şi/sau
plasării mărfurilor în regim vamal potrivit Codului vamal, prezentului cod în cazurile expres prevăzute de el, precum şi altor acte normative
adoptate în conformitate cu acestea.
Articolul 155. Obligaţiile organelor vamale

(1) Organele vamale au obligaţii ce ţin de asigurarea stingerii obligaţiilor fiscale aferente trecerii frontierei vamale şi/sau plasării
mărfurilor în regim vamal potrivit Codului vamal, prezentului cod în cazurile expres prevăzute de el, precum şi altor acte normative adoptate
în conformitate cu acestea, inclusiv obligaţia:
a) de a trata cu respect şi corectitudine contribuabilul, reprezentantul lui, alţi participanţi la raporturile fiscale;
b) de a informa contribuabilul, la cerere, despre impozitele şi taxele în vigoare, despre modul şi termenele lor de achitare şi despre
actele normative respective;
c) de a informa contribuabilul despre drepturile şi obligaţiile lui;
d) de a elibera contribuabilului, la cerere, certificate privind stingerea obligaţiei fiscale;
e) de a nu divulga informaţiile care constituie secret fiscal;
f) de a prezenta Serviciului Fiscal de Stat documente şi informaţii privind respectarea legislaţiei fiscale, calcularea şi vărsarea la
buget a impozitelor şi taxelor prevăzute de prezentul cod, aferente trecerii frontierei vamale şi/sau plasării mărfurilor în regim vamal, de a
executa cerinţele legitime ale funcţionarului fiscal;
g) de a ţine evidenţa obligaţiilor fiscale aferente trecerii frontierei vamale şi/sau plasării mărfurilor în regimul vamal respectiv.
(2) Organele vamale trag la răspundere, în conformitate cu legislaţia vamală, persoanele care au încălcat legislaţia fiscală la
trecerea frontierei vamale şi/sau la plasarea mărfurilor în regim vamal.
Articolul 156. Atribuţiile serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale

(1) În cadrul primăriilor funcţionează serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale cu atribuţii de administrare a impozitelor
şi taxelor.
(2) Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale exercită, corespunzător domeniului de activitate, atribuţiile de popularizare
a legislaţiei fiscale şi de examinare a petiţiilor, cererilor şi reclamaţiilor contribuabililor, de asigurare a evidenţei integrale şi conforme a
contribuabililor ale căror obligaţii fiscale sînt calculate de serviciul respectiv şi a evidenţei acestor obligaţii, alte atribuţii prevăzute expres
de legislaţia fiscală. Atribuţiile privind compensarea sau restituirea sumelor plătite în plus, privind efectuarea controlului fiscal sînt
exercitate, conform prezentului cod, în comun cu Serviciul Fiscal de Stat.
Articolul 157. Drepturile serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale

(1) Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale este învestit, corespunzător domeniului de activitate stabilit la art.156, cu
dreptul de a efectua de sine stătător:
a) calcularea obligaţiilor fiscale în raport cu plăţile şi contribuabilii administraţi;
b) ţinerea evidenţei contribuabililor şi obligaţiilor fiscale administrate;
c) aplicarea majorărilor de întîrziere (penalităţilor);
d) încasarea în numerar a impozitelor, taxelor, majorărilor de întîrziere (penalităţilor) şi/sau amenzilor;
e) alte drepturi prevăzute expres de legislaţia fiscală.
(2) Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale exercită împreună cu Serviciul Fiscal de Stat următoarele drepturi:
a) controlează autenticitatea datelor din documentele de evidenţă şi din dările de seamă fiscale ale contribuabilului;
b) efectuează controale asupra modului în care contribuabilul respectă legislaţia fiscală, conform competenţei de administrare;
c) cere explicaţiile şi informaţiile de rigoare asupra problemei identificate în timpul controlului;
d) cere şi primeşte gratuit, în procesul controalelor fiscale, de la orice persoană informaţii, date, documente necesare în exercitarea
atribuţiilor, cu excepţia informaţiilor care constituie secret de stat, precum şi copiile de pe ele, dacă acestea se anexează la actul de control;
e) compensează şi/sau restituie sumele plătite în plus.
Articolul 158. Obligaţiile serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale

Serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale este obligat, corespunzător domeniului de activitate stabilit la art.156 şi referitor
la obligaţiile fiscale a căror evidenţă este ţinută de el:
a) să acţioneze în strictă conformitate cu prezentul cod şi cu alte acte normative;
b) să trateze cu respect şi corectitudine contribuabilul, reprezentantul lui, alţi participanţi la raporturile fiscale;
c) să popularizeze legislaţia fiscală;
d) să informeze contribuabilul, în cazurile prevăzute de legislaţia fiscală sau la solicitarea acestuia, despre drepturile şi obligaţiile
lui;
e) să informeze contribuabilul, la cerere, despre impozitele şi taxele în vigoare, despre modul şi termenele lor de achitare şi despre
actele normative privind impozitele şi taxele administrate;
f) să primească şi să înregistreze cereri, comunicări şi alte informaţii despre încălcările fiscale şi să le verifice, după caz;
g) să prezinte lunar, nu mai tîrziu de data de 5 a fiecărei luni, Serviciului Fiscal de Stat darea de seamă privind impozitele şi taxele
administrate;
h) la cererea scrisă a contribuabilului, în care se indică destinaţia certificatului, să elibereze, în cazurile reglementate de legislaţie
sau la solicitarea organelor şi autorităţilor publice abilitate legal, certificate privind lipsa sau existenţa restanţelor faţă de buget referitoare
la obligaţiile fiscale a căror evidenţă o ţine;
i) să ţină evidenţa contribuabililor ale căror obligaţii fiscale sînt calculate de serviciul respectiv şi evidenţa acestor obligaţii fiscale,
inclusiv a restanţelor, să transfere la buget sumele încasate ca impozite, taxe, majorări de întîrziere (penalităţi), amenzi, conform legislaţiei
fiscale şi în modul stabilit de Guvern;
j) să întocmească, cu concursul Serviciului Fiscal de Stat, avizele de plată a obligaţiilor fiscale, să distribuie gratuit contribuabililor
formulare tipizate de dări de seamă fiscale;
k) să remită contribuabililor, conform legislaţiei fiscale, avizele de plată a obligaţiilor fiscale, precum şi deciziile emise;
l) în comun cu Serviciul Fiscal de Stat, să execute, la cererea contribuabilului, compensarea sau perfectarea materialelor pentru
restituirea sumelor plătite în plus sau a sumelor care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituite, să efectueze controale fiscale şi
să întocmească actele de rigoare;
m) să execute alte obligaţii prevăzute expres de legislaţia fiscală.
Articolul 159. Actele serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale

(1) Decizia ce ţine de exercitarea atribuţiilor serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale este emisă prin dispoziţia
primarului (pretorului). Prin derogare de la prevederile prezentului titlu, dispoziţiile primarului (pretorului) şi acţiunile perceptorului pot fi
contestate în modul stabilit de lege.
(2) În cazul atribuţiilor exercitate în comun cu Serviciul Fiscal de Stat, decizia este emisă de conducerea Serviciului Fiscal de Stat
după ce s-a coordonat cu primarul (pretorul). Dacă primarul (pretorul) refuză să semneze decizia, aceasta capătă putere juridică din
momentul semnării de către conducerea Serviciului Fiscal de Stat, care face înscrierea despre refuzul primarului (pretorului).
Articolul 160. Organizarea şi funcţionarea serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale

(1) Organizarea şi funcţionarea serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale sînt reglementate printr-un regulament,
aprobat de consiliul local. Regulamentul este elaborat în baza unui regulament-tip, aprobat de Guvern.
(2) Perceptorul este încadrat în serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale cu avizul Serviciului Fiscal de Stat. Acesta este
obligat să asigure instruirea perceptorului şi să-i acorde ajutor în exercitarea atribuţiilor.
(3) În sate (comune), funcţiile perceptorului pot fi exercitate, ca excepţie, de secretarul primăriei sau de un alt funcţionar al ei care
nu este învestit cu dreptul de a semna documente de casă.
Capitolul 4
EVIDENŢA CONTRIBUABILILOR
Articolul 161. Dispoziţii generale
(1) Serviciul Fiscal de Stat ţine evidenţa contribuabililor, atribuindu-le coduri fiscale şi actualizînd registrul fiscal în modul stabilit
de prezentul titlu şi de instrucţiunea aprobată de Serviciul Fiscal de Stat.
(2) Codul fiscal, conform prezentului capitol, se atribuie o singură dată, indiferent de dispoziţiile legislaţiei fiscale privind stabilirea
şi stingerea obligaţiilor fiscale. Legislaţia fiscală poate să prevadă ca persoana căreia i s-a atribuit cod fiscal să se înregistreze suplimentar
ca plătitor al diferitelor tipuri de impozite şi taxe, inclusiv în cazul practicării activităţii profesionale licenţiate ori autorizate sau activităţii de
întreprinzător.
(3) Persoanelor cărora codul fiscal le este atribuit de către Serviciul Fiscal de Stat li se deschid dosare în care sînt îndosariate
următoarele documente şi informaţii:
a) cererea de atribuire a codului fiscal;
b) fişa de înregistrare, eliberată de organul autorizat să înregistreze activităţile respective;
c) copia de pe documentul care confirmă înregistrarea de stat sau care permite practicarea activităţii respective;
d) copia de pe certificatul de atribuire a codului fiscal;
[Lit.c),d) alin.(3) art.161 introduse prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]
[Lit.c),d) alin.(3) art.161 abrogate prin Legea nr.235 din 26.10.2012, în vigoare 07.12.2012]
e) documentele care confirmă existenţa conturilor bancare;

f) datele fondatorului (fondatorilor) sau ale persoanelor care au obţinut dreptul de a practica activitatea respectivă, ale
conducătorului şi ale contabilului-şef (numele, prenumele, data naşterii, adresa, informaţia de contact, datele actului de identitate).
(4) Persoanelor al căror număr de identificare de stat reprezintă codul fiscal, Serviciul Fiscal de Stat le deschide dosare în care se
păstrează informaţiile acumulate şi transmise de entitatea abilitată cu dreptul de înregistrare de stat, conform unui regulament aprobat de
aceasta şi de Serviciul Fiscal de Stat.
(5) Evidenţa subdiviziunilor fără statut de persoană juridică amplasate în altă parte decît sediul persoanei juridice din care fac parte
este ţinută de Serviciul Fiscal de Stat care atribuie fiecărei subdiviziuni codul acesteia.
(6) În cazul în care contribuabilul îşi schimbă sediul (domiciliul), el va depune o cerere pentru transmiterea dosarului la noul sediu
(domiciliu). În termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii cererii, subdiviziunea responsabilă a Serviciului Fiscal de Stat va transmite
dosarul subdiviziunii Serviciului Fiscal de Stat în a cărei rază de activitate se află noul sediu (domiciliu) pentru a lua contribuabilul la
evidenţă fără a-i atribui un nou cod fiscal. Pentru contribuabilii al căror număr de identificare de stat reprezintă codul fiscal, subdiviziunea
Serviciului Fiscal de Stat care îi administrează, în termen de 5 zile lucrătoare de la data primirii informaţiei de la organele abilitate cu dreptul
de înregistrare de stat privind schimbarea sediului, va transmite dosarul subdiviziunii Serviciului Fiscal de Stat în a cărei rază de activitate
se află noul sediu al acestora.
(7) În cazul pierderii certificatului de atribuire a codului fiscal, după publicarea avizului respectiv în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, Serviciul Fiscal de Stat eliberează, la cererea contribuabilului, în termen de 3 zile lucrătoare de la data depunerii cererii, un
duplicat al certificatului pierdut.
(8) La adoptarea deciziei despre schimbarea sediului şi/sau despre constituirea subdiviziunii, contribuabilul, în termen de 60 de
zile de la data dobîndirii dreptului de proprietate (posesie, locaţiune), informează Serviciul Fiscal de Stat despre schimbarea sediului său
şi/sau prezintă informaţiile iniţiale, iar ulterior informează despre modificările cu privire la sediul subdiviziunii sale, precum şi despre sistarea
temporară a activităţii subdiviziunii.
Articolul 162. Atribuirea codului fiscal

(1) În conformitate cu prezentul cod, se atribuie cod fiscal:
a) oricărei persoane juridice, oricărui întreprinzător individual, oricărei gospodării ţărăneşti (de fermieri), precum şi oricărei
persoane fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător sau practică activitate profesională licenţiată ori autorizată, reglementată de
legislaţia de specialitate;
b) oricărei persoane fizice – cetăţean al Republicii Moldova, cetăţean străin sau apatrid – care dispune de obiecte impozabile sau
care are obligaţii fiscale, conform legislaţiei fiscale, sau care a obţinut dreptul de a exercita o anumită activitate în baza patentei de
întreprinzător;
c) oricărei persoane juridice sau organizaţii cu statut de persoană fizică nerezidente care dispune de obiecte impozabile pe teritoriul
Republicii Moldova sau care are obligaţii fiscale în conformitate cu legislaţia fiscală.
(2) Pentru a i se atribui cod fiscal, persoana este obligată să efectueze acţiunile prevăzute de prezentul capitol în termenele şi în
modul stabilit de acesta.
Notă: Modificarea, introdusă prin Legea nr.324 din 23.12.2013, se declară neconstituţională conform Hot. Curţii Constituţionale
nr.13 din 22.05.2014, în vigoare 22 mai 2014
Articolul 163. Locul, termenele şi modul de atribuire a codului fiscal

(1) Persoanelor indicate la art.162 alin.(1) lit.a) şi c) li se atribuie cod fiscal de către subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat în a
cărei rază de activitate se află sediul (domiciliul), indicat în documentele de constituire (în buletinul de identitate) sau în documentul prin
care se permite practicarea activităţii, ori se află obiectul impozabil.
(2) În cazurile prevăzute la art.162 alin.(1) lit.a), numărul de identificare de stat indicat în decizia de înregistrare, eliberată de
entitatea abilitată cu dreptul de înregistrare de stat, sau în documentul ce permite practicarea activităţii reprezintă codul fiscal al
contribuabilului.
(4) Numărul de identificare de stat, indicat în certificatul/decizia de înregistrare, este considerat codul fiscal al persoanelor
înregistrate de entitatea abilitată cu dreptul de înregistrare de stat, iar certificatul/decizia de înregistrare este recunoscut/ recunoscută şi
ca certificat de atribuire a codului fiscal.
(5) Prin derogare de la alin.(2), persoanelor juridice, constituite în baza actelor normative, precum şi în baza tratatelor internaţionale
ratificate de Republica Moldova, li se atribuie codul fiscal şi li se eliberează certificatul de atribuire a codului fiscal în termen de 3 zile
lucrătoare de la data depunerii cererii corespunzătoare, la care se anexează actul ce constată acest fapt, iar în cazul persoanelor care
activează în baza tratatelor internaţionale – şi certificatul de confirmare eliberat de autoritatea publică competentă. Persoanelor fizice care
desfăşoară activitate de întreprinzător sau practică activitate profesională licenţiată ori autorizată, reglementată de legislaţia de specialitate,
Serviciul Fiscal de Stat este în drept, la cererea contribuabilului, să atribuie cod fiscal diferit de codul fiscal personal, indicat în licenţă sau
alt document care permite practicarea activităţii respective. Atribuirea codului fiscal, eliberarea certificatului de atribuire a codului fiscal,
precum şi confirmarea luării în evidenţă fiscală se efectuează în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.
(6) Codul fiscal al persoanelor indicate la art.162 alin.(1) lit.b) reprezintă codul personal indicat pe verso-ul buletinului de identitate
sau este identic cu numărul actului de identitate al cetăţeanului străin sau al apatridului. Codul fiscal al persoanelor fără buletin de identitate
reprezintă seria şi numărul paşaportului, iar dacă nu au nici paşaport, seria şi numărul certificatului de naştere sau al altui act de identitate.
(7) În termen de 3 zile lucrătoare din data apariţiei obiectului impozabil sau a obligaţiei fiscale, cetăţenii străini şi apatrizii
nerezidenţi, persoanele indicate la art.162 alin.(1) lit.c) depun la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat în a cărei rază de activitate a
apărut obiectul impozabil sau obligaţia fiscală o cerere de atribuire a codului fiscal, la care anexează copia de pe actul de identitate,
respectiv copiile, traduse în limba de stat, autentificate notarial şi legalizate de către oficiile consulare ale Republicii Moldova, de pe
documentele de identificare în cazul organizaţiilor, precum şi copiile de pe documentele ce confirmă existenţa obiectului impozabil.
(8) Serviciul Fiscal de Stat refuză atribuirea codului fiscal numai dacă nu se prezintă toate documentele şi informaţiile prevăzute
la art.161 alin.(3) sau dacă acestea conţin date vădit denaturate.
Articolul 164. Registrul fiscal de stat

(1) Registrul fiscal de stat este constituit şi administrat de Serviciul Fiscal de Stat, în care se înscriu codurile fiscale atribuite în
conformitate cu prezentul capitol. Serviciul Fiscal de Stat este responsabil de actualizarea Registrului fiscal de stat. Actualizarea Registrului
fiscal de stat se efectuează la cererea contribuabilului, precum şi în temeiul materialelor de control ale Serviciului Fiscal de Stat.
Regulamentul privind conţinutul şi modul de administrare a sistemului informaţional al Serviciului Fiscal de Stat, precum şi procedura
privind înregistrarea, modificarea şi radierea informaţiei din acesta se aprobă de către Serviciul Fiscal de Stat.
(2) Codurile fiscale ale persoanelor indicate la art.162 alin.(1) lit.a) şi c) sînt trecute în Registrul fiscal de stat la data eliberării către
contribuabil a certificatului de atribuire a codului fiscal. Codurile fiscale care reprezintă numărul de identificare de stat sînt trecute în
Registrul fiscal de stat din Registrul de stat al persoanelor juridice, Registrul de stat al întreprinzătorilor individuali şi din Registrul de stat
al organizaţiilor necomerciale. Codurile fiscale ale persoanelor fizice rezidente, precum şi ale cetăţenilor Republicii Moldova nerezidenţi
sînt trecute în Registrul fiscal de stat din Registrul de stat al populaţiei. Codurile fiscale ale cetăţenilor străini şi ale apatrizilor nerezidenţi
sînt înscrise în Registrul fiscal de stat la momentul depunerii cererii de înregistrare în calitate de contribuabil. Trecerea codului fiscal în
Registrul fiscal de stat confirmă actul luării persoanei la evidenţă fiscală.
(3) În Registrul fiscal de stat informaţia se expune clar, corect şi exhaustiv. Registrul fiscal de stat este ţinut în limba de stat, manual
(în partea ce ţine de atribuirea codurilor fiscale de către Serviciul Fiscal de Stat) şi computerizat.
(4) În Registrul fiscal de stat sînt consemnate următoarele date privind persoanele cărora li se atribuie codurile fiscale de către
Serviciul Fiscal de Stat, dacă datele respective sînt prevăzute în legislaţie:
a) numărul curent al înscrierii;
b) codul fiscal atribuit;
c) denumirea completă şi prescurtată a contribuabilului (numele, prenumele persoanei) şi sediul (domiciliul);
d) numărul şi data înregistrării de stat a persoanei juridice, a întreprinderii cu statut de persoană fizică, a notarului, a asociaţiei de
notari, a cabinetului avocatului, a biroului asociat de avocaţi, a asociaţiei de avocaţi, a persoanei care practică activitate particulară de
detectiv şi de pază, a executorului judecătoresc, a biroului asociat de executori judecătoreşti, a administratorilor autorizaţi, a biroului asociat
de administratori autorizaţi, a biroului individual al mediatorului, a biroului asociat de mediatori, a expertului judiciar în cadrul biroului de
expertiză judiciară, a traducătorului/interpretului autorizat, a cabinetului individual al medicului de familie, a centrului medicilor de familie
sau numărul şi data eliberării documentului ce permite desfăşurarea activităţii, datele din buletinul de identitate (din paşaport, adeverinţa
de naştere sau din alte acte de identitate) al persoanei fizice sau datele din documentele de identificare în cazul organizaţiilor nerezidente;
e) numărul, seria şi data eliberării certificatului de atribuire a codului fiscal persoanelor indicate la art.162 alin.(1) lit.a) şi c);
f) numele şi prenumele persoanei fizice care a primit certificat de atribuire a codului fiscal;
g) datele fondatorului (fondatorilor) sau ale persoanelor care au obţinut dreptul de a practica un anumit gen de activitate, ale
administratorului (numele, prenumele, data naşterii, adresa, informaţia de contact, datele actului de identitate);
h) data anulării codului fiscal.
(5) Prin derogare de la alin.(4), datele privind persoanele ale căror coduri fiscale reprezintă numere atribuite de alte organe, precum
şi informaţia despre persoanele ce practică activitate profesională se introduc în Registrul fiscal de stat în baza unui regulament
aprobat/contract încheiat de acestea şi de Serviciul Fiscal de Stat. Volumul şi conţinutul datelor incluse în acest caz în Registrul fiscal de
stat se determină de regulamentul/contractul menţionat.
(6) Înscrierile în Registrul fiscal de stat ţinut manual sînt efectuate de registrator în baza informaţiilor prezentate de solicitant la
momentul eliberării către contribuabil a certificatului de atribuire a codului fiscal şi sînt certificate prin semnătura primului. Rectificarea,
modificarea şi completarea registrului se operează în modul stabilit de legislaţie şi se autentifică prin semnătură de registrator.
(7) Radierea din Registrul fiscal de stat se face, în condiţiile legii, prin bararea înscrierii, a tuturor rectificărilor, modificărilor,
completărilor efectuate anterior şi se autentifică prin semnătură de registrator.
[Art.164 alin.(1),(5) modificat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.05.2015]
[Art.164 alin.(4) completat prin Legea nr.71 din 12.04.2015, în vigoare 01.01.2015]
(1) Orice persoană obligată, conform legislaţiei fiscale, să prezinte Serviciului Fiscal de Stat dare de seamă fiscală sau alte
documente trebuie să indice în ele codul său fiscal.
(2) Orice persoană obligată, conform legislaţiei fiscale şi altor acte normative, să prezinte Serviciului Fiscal de Stat dare de seamă
fiscală sau alte documente referitoare la o altă persoană va cere acesteia codul fiscal şi îl va indica în documentul respectiv. Dacă această
altă persoană nu comunică codul fiscal, prima persoană va menţiona acest fapt în documentele prezentate.
(3) La încheierea tranzacţiilor şi efectuarea operaţiunilor economice, părţile sînt obligate să indice în documentele respective
codurile lor fiscale.
(4) Serviciul Fiscal de Stat trebuie să indice codul fiscal al contribuabilului în toate avizele expediate lui.
(5) Subdiviziunile unei persoane juridice care nu au statut de persoană juridică utilizează codul fiscal al acesteia.
(6) Evidenţa obligaţiilor fiscale ale persoanelor fizice se ţine pe baza codurilor fiscale trecute în Registrul fiscal de stat din Registrul
de stat al populaţiei.
Articolul 166. Aportul autorităţilor publice la evidenţa contribuabililor

(1) Entitatea abilitată cu dreptul de înregistrare de stat prezintă Serviciului Fiscal de Stat, sistematic, o dată la 3 zile, informaţia
privind atribuirea numerelor de identificare de stat în volumul şi în modul stabilite în comun cu Serviciul Fiscal de Stat.
(2) Autoritatea publică abilitată cu înregistrarea persoanelor prevăzute la art.162 alin.(1) lit.a) este obligată să prezinte, în termen
de 3 zile lucrătoare de la data înregistrării respective, Serviciului Fiscal de Stat informaţii despre lichidarea sau reorganizarea persoanei,
despre modificările operate în documentele ei de constituire.
(3) Autoritatea publică abilitată cu dreptul de documentare a populaţiei prezintă Serviciului Fiscal de Stat, pînă la data de 10 a
fiecărei luni, informaţii despre eliberarea sau anularea actelor de identitate.
(4) Autoritatea publică de resort permite ieşirea din Republica Moldova pentru domiciliere în altă ţară cu condiţia prezentării
certificatului privind lipsa restanţelor faţă de buget, eliberat de Serviciul Fiscal de Stat, notificînd acestuia, în termen de 3 zile lucrătoare,
faptul ieşirii.
Articolul 1661. Aportul Băncii Naţionale a Moldovei în evidenţa instituţiilor financiare licenţiate
Banca Naţională a Moldovei prezintă Serviciului Fiscal de Stat, în termen de 3 zile lucrătoare de la data eliberării licenţei, a
modificării sau retragerii acesteia, informaţia iniţială şi, ulterior, informaţia actualizată referitor la instituţiile financiare şi filialele acestora,
participante la sistemul automatizat de plăţi interbancare.
Articolul 167. Obligaţiile în cazul deschiderii, modificării sau închiderii conturilor bancare
(1) Instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) deschide conturi bancare persoanelor indicate la art.162 alin.(1) lit. a) şi c),
iar Banca Naţională deschide conturi bancare în conformitate cu Legea cu privire la Banca Naţională a Moldovei numai dacă acestea
prezintă certificatul de atribuire a codului fiscal sau documentul recunoscut ca atare. Despre deschiderea conturilor bancare (cu excepţia
conturilor tranzitorii de executare a bugetelor, conturilor de credit şi împrumut, de depozite la termen şi provizorii (de acumulare a
mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social)), instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) este obligată
să informeze în aceeaşi zi Serviciul Fiscal de Stat prin sistemul informaţional automatizat de creare şi circulaţie a documentelor electronice
între Serviciul Fiscal de Stat şi instituţiile financiare.
(2) Operaţiunile pe un cont bancar deschis (cu excepţia conturilor tranzitorii de executare a bugetelor, conturilor de credit şi
împrumut, de depozite la termen şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social),
precum şi a conturilor persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător) pot demara numai după recepţionarea de către
instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) a documentului electronic, emis şi remis de către Serviciul Fiscal de Stat, care confirmă
luarea la evidenţă fiscală a contului. Contul bancar este luat la evidenţă de către Serviciul Fiscal de Stat în baza documentului electronic,
emis şi remis de către instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia), care confirmă deschiderea contului. În cazul în care contribuabilul
are restanţe, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să nu elibereze documentul electronic care confirmă luarea la evidenţă fiscală.
Documentul electronic care confirmă deschiderea contului şi documentul electronic care confirmă luarea la evidenţă fiscală a contului
urmează a fi expediate şi recepţionate prin sistemul informaţional automatizat de creare şi circulaţie a documentelor electronice între
Serviciul Fiscal de Stat, instituţiile financiare şi Banca Naţională a Moldovei.
(3) Instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) are dreptul să deschidă conturi bancare persoanei fizice rezidente (cetăţean
străin sau apatrid) sau cetăţeanului Republicii Moldova numai dacă aceştia prezintă buletin de identitate sau un alt document, prevăzut la
art.163 alin.(4), care serveşte la stabilirea codului fiscal şi să utilizeze acest cod la ţinerea evidenţei şi în relaţiile cu clientul sau cu alte
persoane, în modul stabilit de legislaţie. Persoanele fizice nerezidente (cetăţeni străini şi apatrizi), persoanele juridice nerezidente care nu
dispun de obiecte impozabile pe teritoriul Republicii Moldova şi nu au obligaţii fiscale sînt în drept să deschidă conturi bancare în instituţiile
financiare (sucursalele sau filialele acestora) în baza documentelor confirmative privind identitatea lor sau a documentului recunoscut ca
certificat de atribuire a codului fiscal/decizie de înregistrare din ţara de origine. Despre deschiderea/ modificarea/închiderea conturilor
bancare ale persoanelor menţionate, instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) este obligată să informeze Serviciul Fiscal de Stat
prin sistemul informaţional automatizat de creare şi circulaţie a documentelor electronice între Serviciul Fiscal de Stat şi instituţiile
financiare, în corespundere cu prezentul articol.
(4) Instituţiile financiare vor informa în aceeaşi zi Serviciul Fiscal de Stat prin sistemul informaţional automatizat de creare şi
circulaţie a documentelor electronice între Serviciul Fiscal de Stat şi instituţiile financiare despre modificarea sau închiderea contului bancar
(cu excepţia conturilor tranzitorii de executare a bugetelor, conturilor de credit şi împrumut, de depozite la termen şi provizorii (de acumulare
a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social)).
(41) Trezoreria de Stat informează Serviciul Fiscal de Stat despre deschiderea, modificarea sau închiderea conturilor deschise
instituţiei publice în sistemul trezorerial al Ministerului Finanţelor.
(5) În cazul deschiderii contului bancar în străinătate, în termen de 15 zile de la data deschiderii acestuia, persoanele indicate la
art.162 alin.(1) lit.a) comunică Serviciului Fiscal de Stat faptul şi datele corespunzătoare. Drept confirmare a înregistrării contului, Serviciul
Fiscal de Stat eliberează contribuabilului, în termen de 3 zile, un certificat de confirmare.
Articolul 168. Anularea codului fiscal

(1) Codul fiscal se anulează în cazul:
a) atribuirii lui cu încălcarea legislaţiei fiscale;
b) lichidării, reorganizării sau încetării activităţii persoanei juridice, întreprinderii cu statut de persoană fizică, notarului public,
asociaţiei de notari, cabinetului avocatului, biroului asociat de avocaţi, asociaţiei de avocaţi, persoanei care practică activitate particulară
de detectiv şi de pază, executorului judecătoresc, biroului asociat de executori judecătoreşti, a administratorilor autorizaţi, a biroului asociat
de administratori autorizaţi, biroului individual al mediatorului, biroului asociat de mediatori, a cabinetului individual al medicului de familie,
a centrului medicilor de familie;
c) decesului persoanei fizice, declarării morţii ei, declarării, în modul stabilit, dispărute fără veste sau emigrării ei;
d) dispariţiei obiectului impozabil şi obligaţiei fiscale pentru persoanele fizice (cetăţeni străini şi apatrizi), persoanele juridice sau
organizaţiile cu statut de persoană fizică nerezidente;
e) radierii din oficiu a persoanelor juridice inactive şi a întreprinzătorilor individuali inactivi care întrunesc condiţiile stabilite la art.2
din Legea nr.220-XVI din 19 octombrie 2007 privind înregistrarea de stat a persoanelor juridice şi a întreprinzătorilor individuali;
f) lichidării persoanelor juridice ale căror coduri fiscale se atribuie de Serviciul Fiscal de Stat.
(2) La reorganizarea persoanelor indicate la art.162 alin.(1) lit.a):
a) prin contopire, codurile fiscale ale persoanelor ce se contopesc se anulează, iar persoanei astfel constituite i se atribuie un alt
cod fiscal;
b) prin absorbţie, codul fiscal al persoanei absorbite se anulează;
c) prin divizare, codul fiscal al persoanei divizate se anulează, iar persoanelor astfel constituite li se atribuie alte coduri fiscale;
d) prin separare, codul fiscal al persoanei reorganizate rămîne acelaşi, iar persoanelor astfel constituite li se atribuie alte coduri
fiscale;
e) prin transformare în persoană cu o altă formă juridică de organizare, codul fiscal al persoanei reorganizate trece la persoana
astfel constituită.
(3) În cazurile enumerate la alin.(2) lit.a), c) şi d), la cererea de atribuire a codului fiscal se anexează documentul ce confirmă
cuantumul datoriilor asumate în urma reorganizării.
(4) Codul fiscal se anulează în baza:
a) cererii persoanelor indicate la art.162 alin.(1) lit.a) şi/sau informaţiei prezentate în conformitate cu art.166 alin.(2), sau actului
legislativ ori actului emis în baza lui, sau certificatului de confirmare a lichidării sau reorganizării persoanei, eliberat de autoritatea publică
competentă. La cerere se anexează certificatul de atribuire a codului fiscal;
b) hotărîrii instanţei judecătoreşti – în cazul lichidării persoanei juridice şi a întreprinderii cu statut de persoană fizică sau în cazul
declarării morţii sau declarării persoanei fizice dispărute fără veste;
c) deciziei conducerii Serviciului Fiscal de Stat – în cazul atribuirii de cod fiscal cu încălcarea legislaţiei fiscale;
d) informaţiei organelor de stare civilă – în cazul decesului persoanei fizice;
e) informaţiei autorităţii publice abilitate să permită ieşirea din Republica Moldova pentru domiciliere în altă ţară – în cazul ieşirii
persoanei fizice;
f) documentelor care atestă că persoanele fizice (cetăţeni străini şi apatrizi), persoanele juridice sau organizaţiile cu statut de
persoană fizică nerezidente nu au obiecte impozabile şi nici obligaţii fiscale.
(5) Prin derogare de la alin.(4), codul fiscal care reprezintă numărul de identificare de stat se anulează în baza informaţiei
prezentate de entitatea abilitată cu dreptul de înregistrare de stat.
(6) Codul fiscal se anulează prin radierea lui din Registrul fiscal de stat şi prin consemnarea acestui fapt în dosarul contribuabilului.
(7) Avizul despre anularea codului fiscal, în legătură cu atribuirea lui cu încălcarea legislaţiei fiscale, Serviciul Fiscal de Stat îl va
publica în Monitorul Oficial al Republicii Moldova şi, în termen de 3 zile, va informa despre aceasta organele vamale, organele înregistrării
de stat şi organele de statistică. Folosirea unui cod fiscal anulat se pedepseşte în conformitate cu legea.
(8) Codul fiscal anulat se păstrează în Registrul fiscal de stat timp de 10 ani din momentul anulării.
(9) Codul fiscal anulat nu se atribuie unei alte persoane.
Capitolul 5
OBLIGAŢIA FISCALĂ
Articolul 169. Naşterea şi modificarea obligaţiei fiscale
(1) Obligaţia fiscală naşte în momentul apariţiei circumstanţelor, stabilite de legislaţia fiscală, ce prevăd stingerea ei.
(2) Obligaţia fiscală a contribuabilului ce urmează să fie stinsă de către un alt contribuabil care, conform legislaţiei fiscale, este
obligat să reţină sau să perceapă de la primul sumele ce constituie obligaţia fiscală şi să o stingă încetează a fi obligaţia fiscală a primului
şi devine obligaţia fiscală a celui de-al doilea din momentul reţinerii sau perceperii.
(3) Instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) care primeşte de la contribuabil sau de la Serviciul Fiscal de Stat ordine de
plată şi, respectiv, ordine incaso pentru transfer de mijloace băneşti în contul stingerii obligaţiei fiscale este considerată, din momentul
primirii ordinului, responsabilă de obligaţia fiscală în limita mijloacelor disponibile în contul bancar al contribuabilului. Totodată,
contribuabilul este considerat responsabil de obligaţia fiscală în limita mijloacelor care nu sînt disponibile în contul bancar pentru stingerea
integrală a obligaţiei fiscale.
(4) Modificarea obligaţiei fiscale reprezintă schimbarea cuantumului ei generată de modificarea circumstanţelor, stabilite de
legislaţia fiscală, în funcţie de care a fost calculată obligaţia.
Articolul 170. Modul de stingere a obligaţiei fiscale

Stingerea obligaţiei fiscale se face prin: achitare, anulare, prescripţie, scădere, compensare sau executare silită.
Articolul 171. Stingerea obligaţiei fiscale prin achitare

(1) Stingerea obligaţiei fiscale prin achitare se efectuează în monedă naţională, dacă prezentul cod sau alte acte legislative ce ţin
de domeniul fiscal nu prevăd altfel. Achitarea poate avea loc prin plată directă sau prin reţinere la sursă. Plata directă se face prin
intermediul cardului de plată, prin folosirea altor instrumente de plată sau în numerar.
(2) Plata cu utilizarea instrumentelor de plată fără numerar se efectuează prin intermediul instituţiilor financiare (sucursalelor sau
filialelor acestora) sau al altor prestatori de servicii de plată, care sînt obligaţi să recepţioneze mijloacele băneşti aferente bugetului public
naţional de la contribuabili persoane fizice în numerar şi să le transfere la buget în termenul prevăzut la alin.(6).
(3) Plata în numerar poate fi efectuată prin intermediul Serviciului Fiscal de Stat, autorităţilor administraţiei publice locale, al
operatorilor de poştă, instituţiilor financiare (sucursalelor sau filialelor acestora) sau al altor prestatori de servicii de plată. Autorităţile
administraţiei publice locale pot stabili încasarea impozitelor şi taxelor locale şi prin intermediul altor persoane.
(4) Autorităţile şi instituţiile enumerate la alin.(3), cu excepţia celor financiare şi a operatorilor de poştă, care au încasat bani în
numerar de la contribuabil sînt obligate să verse la buget, în numele acestuia, în aceeaşi sau în următoarea zi lucrătoare, sumele încasate.
Autorităţile administraţiei publice locale din satele şi comunele în care nu există instituţii financiare sau subdiviziuni ale acestora pot stabili
pentru serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale şi pentru operatorii de poştă o altă periodicitate de vărsare la buget a sumelor
încasate, dar nu mai rar de o dată pe săptămînă.
(5) În cazul în care contribuabilul deţine la contul său de plăţi mijloace băneşti, instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia)
este obligată să execute, în limita acestor mijloace, ordinul de plată a contribuabilului în decursul zilei lucrătoare în care a fost primită.
(6) Sumele trecute la scăderi din contul bancar al contribuabilului pentru stingerea obligaţiilor fiscale se transferă de instituţia
financiară (sucursala sau filiala acesteia) la buget în ziua lucrătoare în care au fost trecute la scăderi. Sumele încasate în numerar de la
contribuabili pentru stingerea obligaţiilor fiscale se transferă de instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) la buget nu mai tîrziu de
ziua lucrătoare următoare zilei în care au fost încasate, iar de către operatorii de poştă – nu mai tîrziu de a treia zi lucrătoare de la data în
care au fost încasate.
Articolul 172. Stingerea obligaţiei fiscale, inclusiv a restanţelor, prin anulare

(1) Stingerea obligaţiei fiscale, inclusiv a restanţelor, prin anulare se efectuează prin acte cu caracter general sau individual,
adoptate conform legislaţiei.
(2) Stingerea obligaţiei fiscale, inclusiv a restanţelor, prin anulare se efectuează prin actele organelor de drept şi judiciare privind
radierea din Registrul fiscal de stat, în mod obligatoriu definitive şi irevocabile, adoptate conform legislaţiei.
(3) Se supun anulării, conform situaţiei din data de 31 decembrie a fiecărui an fiscal de gestiune, restanţele unui contribuabil
(persoană fizică sau juridică), în cuantum de pînă la 10 lei în total, înregistrate în sistemele proprii de evidenţă ale organelor abilitate cu
atribuţii de administrare fiscală, menţionate la art.131 alin.(1) din prezentul cod, la plăţile reglementate de Codul fiscal. Determinarea şi
stingerea prin anulare a cuantumului respectiv al restanţelor în sistemele proprii de evidenţă ale organelor menţionate se efectuează
individual de către fiecare organ în parte.
Articolul 173. Stingerea obligaţiei fiscale prin prescripţie

Dacă nu a fost exercitat în termenele prevăzute de prezentul cod, dreptul statului de a determina obligaţia fiscală sau de a o
executa silit se stinge prin prescripţie în modul stabilit de Guvern. Concomitent, se stinge şi obligaţia fiscală a contribuabilului. Stingerea
obligaţiei fiscale în urma survenirii termenelor de prescripţie se face în baza unei decizii scrise a conducerii organelor cu atribuţii de
administrare fiscală care administrează obligaţia fiscală respectivă, iar în cazul serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale – în
baza deciziei adoptate de către consiliul local.
Articolul 174. Stingerea obligaţiei fiscale prin scădere

(1) Stingerea obligaţiei fiscale prin scădere are loc în situaţiile în care contribuabilul persoană fizică:
a) a decedat;
b) este declarat mort;
c) este declarat dispărut fără veste;
d) este declarat lipsit de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă.
(2) În cazurile enumerate la alin.(1), stingerea prin scădere se face în mărimea întregii obligaţii fiscale – dacă persoana nu a lăsat
(nu dispune de) bunuri – sau în mărimea părţii nestinse din obligaţia fiscală – dacă averea lăsată de ea (averea existentă) este insuficientă.
(3) Stingerea prin scădere a obligaţiei fiscale a contribuabilului persoană juridică are loc în urma încetării activităţii lui prin lichidare,
inclusiv pe cale judiciară, prin reorganizare, precum şi în cazul în care stingerea ei prin executare silită în conformitate cu prezentul cod
este imposibilă.
(4) Stingerea obligaţiei fiscale prin scădere are loc în temeiul unei decizii a conducerii organului cu atribuţii de administrare fiscală
care administrează obligaţia fiscală respectivă. În cazul serviciului de colectare a impozitelor şi taxelor locale, decizia se adoptă de către
consiliul local.
(5) Suma obligaţiilor fiscale stinse prin scădere conform prezentului articol este luată în evidenţă specială, care este parte
componentă a evidenţei generale, în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat. În cazurile prevăzute la art.186 alin.(5), sumele luate în
evidenţă specială se restabilesc.
(6) Serviciul Fiscal de Stat prezintă Ministerului Finanţelor rapoarte trimestriale şi anuale privind suma obligaţiilor fiscale luate în
evidenţă specială.
(7) Din data expirării valabilităţii actului de suspendare, obligaţiile fiscale, luate în evidenţă specială conform art.206 alin.(1) lit.c)
şi lit.e) se restabilesc în conturile contribuabilului cu data iniţială a actului de suspendare.
Articolul 1741. Stingerea simplificată a obligaţiei fiscale prin scădere

(1) În lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de evaziune fiscală sau de pseudoactivitate de întreprinzător, Serviciul Fiscal
de Stat stinge simplificat obligaţia fiscală prin scădere contribuabililor persoane juridice şi persoane fizice care practică activitate de
întreprinzător, în condiţiile prezentului articol.
(2) Serviciul Fiscal de Stat stinge simplificat prin scădere obligaţia fiscală, conform art.174 alin.(4), în cazul în care stabileşte în
cumul că:
a) persoana juridică are datorii la bugetul de stat, la bugetul local şi/sau la fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală;
b) persoana juridică nu este fondator al unei persoane juridice;
c) persoana juridică, în decursul ultimelor 24 de luni consecutive, nu a depus dările de seamă fiscale prevăzute de legislaţie şi nu
a efectuat operaţii pe nici un cont bancar;
d) faţă de persoana juridică au fost aplicate toate măsurile de executare silită a obligaţiei fiscale prevăzute de lege;
e) persoana juridică nu dispune de bunuri care pot fi urmărite în scopul executării obligaţiei fiscale.
(3) Lista contribuabililor ale căror obligaţii fiscale au fost stinse simplificat prin scădere se prezintă entităţii abilitate cu dreptul de
înregistrare de stat de către Serviciul Fiscal de Stat pentru a iniţia din oficiu procedura de radiere din Registrul de stat.
Articolul 175. Stingerea obligaţiei fiscale prin compensare

(1) Stingerea obligaţiei fiscale prin compensare se efectuează prin trecerea în contul restanţei a sumei plătite în plus sau a sumei
care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituită.
(2) Compensarea se efectuează la iniţiativa Serviciului Fiscal de Stat sau la cererea contribuabilului dacă legislaţia fiscală nu
prevede altfel.
(3) În termen de pînă la 30 de zile de la apariţia circumstanţelor respective sau de la primirea cererii contribuabilului, Serviciul
Fiscal de Stat întocmeşte documentul de plată şi îl transmite Trezoreriei de Stat spre executare, în modul stabilit de Ministerul Finanţelor.
(4) În termen de 7 zile de la data primirii documentului de plată, Trezoreria de Stat trece, după caz, dintr-un cont al bugetului în alt
cont al aceluiaşi buget sau în contul unui alt buget sumele consemnate în documentul de plată. După executarea documentului de plată,
Trezoreria de Stat remite, după caz, Serviciului Fiscal de Stat sau Serviciului Vamal extrasul din conturile trezoreriale de venituri.
(5) După ce a primit extrasul din conturile trezoreriale de venituri, Serviciul Fiscal de Stat face înscrierile de rigoare în contul
personal al contribuabilului, iar Serviciul Vamal remite extrasul cel tîrziu a doua zi unităţilor sale.
(6) Excedentul sumei compensate, la cerere, poate fi restituit contribuabilului sau lăsat în contul stingerii unei viitoare obligaţii
fiscale de alt tip. În caz de nedepunere a cererii, excedentul se lasă în contul stingerii obligaţiei fiscale de acelaşi tip.
(7) Excedentul sumei compensate se restituie contribuabilului sau se utilizează, conform prevederilor art.101 alin.(8),
art.1011 alin.(4) sau art.125 alin.(5), în cazul stingerii restanţelor faţă de bugetul public naţional. În acest scop, suma neachitată a obligaţiilor
fiscale în cuantum de pînă la 100 lei inclusiv nu se consideră restanţă faţă de bugetul public naţional.
(8) În scopul atestării lipsei restanţelor faţă de buget, în scopul beneficierii de reducere cu 50% a amenzii pentru încălcarea fiscală,
în scopul anulării dispoziţiei de suspendare a operaţiunilor la contul bancar al contribuabilului emise pentru asigurarea încasării restanţelor,
precum şi în cazurile admiterii de erori la perfectarea documentelor de plată, se vor considera stinse sumele de impozite, taxe, alte plăţi,
majorări de întîrziere (penalităţi) şi/sau amenzi pentru care, la data examinării contului personal generalizat al contribuabilului, documentele
trezoreriale de plată privind stingerea obligaţiilor fiscale prin compensare au fost perfectate şi remise organului corespunzător spre
executare.
(9) Stingerea obligaţiei fiscale prin compensare se efectuează în modul stabilit de Guvern.
Articolul 176. Restituirea sumei plătite în plus şi a sumei care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituită
(1) Cu excepţia cazurilor cînd legislaţia fiscală prevede altfel, restituirea sumei plătite în plus şi a sumei care, conform legislaţiei
fiscale, urmează a fi restituită contribuabilului se face în modul şi în termenele stabilite la art.175 numai dacă acesta nu are restanţe.
Termenul specificat la art.175 se suspendă în cazul în care contribuabilul care solicită restituirea sumei plătite în plus şi a sumei care,
conform legislaţiei, urmează a fi restituită este învinuit de săvîrşirea unei infracţiuni prin intermediul tranzacţiilor economice care a condus
la apariţia dreptului la restituirea sumelor impozitelor şi/sau taxelor şi faţă de el a fost pornită urmărirea penală pînă la încetarea urmăririi
penale, scoaterea de sub urmărire penală, pronunţarea unei sentinţe de achitare definitive sau a unei sentinţe definitive de încetare a
procesului penal faţă de contribuabilul respectiv.
(11) Dacă prin prezentarea unei declaraţii cu privire la impozitul pe venit corectate după termenul stabilit de legislaţie se stabileşte
o sumă a impozitului pe venit plătită în plus, suma pasibilă restituirii conform alin.(1) se micşorează cu suma desemnată procentual pentru
perioada fiscală corespunzătoare.
(2) Cu excepţia cazurilor în care legislaţia fiscală prevede altfel, restituirea sumei plătite în plus şi a sumei care, conform legislaţiei
fiscale, urmează a fi restituită contribuabilului persoană juridică se efectuează de Trezoreria de Stat la conturile lui bancare, iar
contribuabilului persoană fizică – la conturile lui bancare sau în numerar.
(21) Persoanele fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător vor depune cererea privind restituirea impozitului pe venit
plătit în plus începînd cu 1 iunie – pentru cele prezentate în mod electronic şi 1 iulie – pentru cele prezentate pe suport de hîrtie, cu excepţia
cazului în care persoana fizică intenţionează să îşi schimbe domiciliul permanent din Republica Moldova.
(3) Dacă suma plătită în plus şi suma care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituită nu au fost restituite în termen de 45
de zile de la data primirii cererii de către Serviciul Fiscal de Stat sau în alt termen prevăzut de legislaţia fiscală, contribuabilului i se plăteşte
o dobîndă, calculată în funcţie de rata de bază (rotunjită pînă la următorul procent întreg), stabilită de Banca Naţională a Moldovei în luna
noiembrie a anului precedent anului fiscal de gestiune, aplicată la operaţiunile de politică monetară pe termen scurt, pentru perioada
cuprinsă între data primirii cererii şi data compensării de către Trezoreria de Stat. Pe perioadă suspendării termenului în conformitate cu
alin.(1), dobîndă nu se calculează.
(4) Calculul dobînzii, efectuat şi prezentat de către contribuabil organului cu atribuţii de administrare fiscală respectiv, se verifică
şi se aprobă de conducerea acestui organ şi se anexează la ordinul de plată care prevede plata dobînzii. În cazul impozitelor şi taxelor
locale administrate de serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale, ordinul de plată va fi întocmit de Serviciul Fiscal de Stat în baza
documentelor prezentate de acest serviciu. Plata dobînzii se va efectua din bugetul în care au fost vărsate impozitele şi taxele respective.
Articolul 177. Stingerea obligaţiei fiscale prin executare silită

Stingerea obligaţiei fiscale prin executare silită are loc prin acţiunile întreprinse de Serviciul Fiscal de Stat pentru perceperea forţată
a restanţelor în conformitate cu legislaţia fiscală.
Articolul 178. Data stingerii obligaţiei fiscale

(1) Dată a stingerii obligaţiei fiscale prin achitare se consideră:
a) în cazul achitării prin intermediul instrumentelor de plată fără numerar, altele decît cardurile de plată (prin virament) – data la
care a fost debitat contul de plăţi al contribuabilului în contul obligaţiei fiscale respective. Debitarea contului de plăţi se confirmă prin
documentul de plată emis de prestatorul serviciilor de plată, în care se indică data debitării contului de plăţi;
b) în cazul achitării în numerar – data primirii numerarului prin intermediul instituţiilor financiare (sucursalelor sau filialelor acestora)
sau al altor prestatori de servicii de plată în contul obligaţiei fiscale respective. Primirea numerarului se confirmă prin ordin de încasare a
numerarului şi prin documentul de plată emis de prestatorul serviciilor de plată, în care se indică data primirii numerarului;
c) în cazul achitării prin intermediul cardurilor de plată – data la care a fost debitat contul de plăţi la care este ataşat cardul de plată
al contribuabilului pentru înscrierea sumei la buget în contul obligaţiei fiscale respective. Debitarea contului de plăţi la care este ataşat
cardul de plată se confirmă prin bonul (chitanţa) de plată cu card de plată perfectat la terminal POS sau la alt dispozitiv de utilizare a
cardurilor de plată, bon (chitanţă) ce se eliberează deţinătorului de card, şi prin documentul de plată emis de prestatorul serviciilor de plată,
în care se indică data debitării contului de card;
d) în cazul achitării prin intermediul Serviciului guvernamental de plăţi electronice (MPay) – data efectuării plăţii de către
contribuabil, confirmată de către Serviciul MPay printr-o notificare către organul de stat competent privind efectuarea completă a plăţii şi
prin documentul de plată emis de prestatorul serviciilor de plată, în care se indică data efectuării plăţii.
(2) Dată a stingerii obligaţiei fiscale prin anulare este considerată data indicată în actul de anulare.
(3) Dată a stingerii obligaţiei fiscale prin prescripţie este considerată prima zi după data în care a expirat termenul de prescripţie.
(4) Dată a stingerii obligaţiei fiscale prin scădere este considerată data:
a) întocmirii actului comun al autorităţii administraţiei publice locale şi al Serviciului Fiscal de Stat prin care ele constată că persoana
decedată, declarată moartă, dispărută fără veste, lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă nu deţinea (nu
deţine) bunuri;
b) rămînerii definitive a deciziei de încetare a activităţii persoanei juridice;
c) emiterii deciziei privind derularea procesului de lichidare (dizolvare) sau hotărîrii de intentare a procesului de insolvabilitate.
(5) Dată a stingerii obligaţiei fiscale prin compensare este considerată data la care Trezoreria de Stat a executat documentele de
plată.
(6) Dată a stingerii obligaţiei fiscale prin executare silită este considerată data la care sumele obţinute în urma acţiunilor de
executare silită au fost înscrise în contul bugetului respectiv.
Articolul 179. Succesiunea stingerii obligaţiilor fiscale

(1) Stingerea obligaţiilor fiscale, conform legislaţiei fiscale, are loc după criteriul cronologic de naştere a fiecărui tip de obligaţie
fiscală indicat în documentul privitor la stingerea ei.
(2) În caz de nerespectare de către contribuabil a prevederilor alin. (1), Serviciul Fiscal de Stat este în drept să stingă obligaţia
fiscală a acestuia conform succesiunii stabilite la alin.(1).
Articolul 180. Modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale

(1) În cazul admiterii restanţelor la bugetul public naţional, cu excepţia bugetului asigurărilor sociale de stat, termenul de stingere
a obligaţiei fiscale poate fi modificat, în conformitate cu prezentul articol, pe o perioadă de pînă la 12 luni consecutive, cu calcularea unei
majorări de întîrziere, în conformitate cu prevederile art.228, şi cu aplicarea măsurilor de asigurare a stingerii obligaţiei fiscale sub formă
de gaj.
(2) Modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale se efectuează prin:
a) amînarea stingerii obligaţiei fiscale (stingerea se va efectua printr-o plată unică);
b) eşalonarea stingerii obligaţiei fiscale (stingerea se va efectua în rate).
(3) Amînarea sau eşalonarea stingerii obligaţiei fiscale se acordă contribuabilului în următoarele cazuri:
a) calamităţi naturale şi tehnogene;
b) distrugere accidentală a clădirilor de producţie;
c) împrejurare imprevizibilă şi de neînlăturat, care împiedică în mod efectiv capacitatea de producţie pe o perioadă lungă de timp
şi executarea obligaţiei contractuale a contribuabilului;
d) datorii ale autorităţilor sau instituţiilor publice (finanţate de la bugetul public naţional) faţă de contribuabil, doar în limitele sumelor
datorate, precum şi impozitelor şi taxelor aferente acestora;
e) alte circumstanţe, stabilite de Ministerul Finanţelor, ce îndreptăţesc contribuabilul de a beneficia de modificarea termenului de
stingere a obligaţiilor fiscale.
Cazurile amînării sau eşalonării stingerii obligaţiei fiscale expuse la lit.a)–c) urmează a fi confirmate prin acte emise de autorităţile
sau instituţiile competente.
(4) Amînarea sau eşalonarea stingerii obligaţiei fiscale se acordă cu condiţia stingerii obligaţiei fiscale curente în perioada
termenului de amînare sau eşalonare.
(5) Amînarea sau eşalonarea stingerii obligaţiei fiscale se acordă în baza unui contract-tip, care se încheie între Serviciul Fiscal
de Stat şi contribuabil.
(6) Procedura de modificare a termenului de stingere a obligaţiei fiscale, modelul contractului-tip privind modificarea termenului de
stingere a obligaţiei fiscale, inclusiv modul de intrare în vigoare, de suspendare, de modificare şi de reziliere a acestuia, sînt stabilite de
Ministerul Finanţelor.
(7) În cazul nerespectării de către contribuabil a clauzelor contractului de amînare sau eşalonare a stingerii obligaţiei fiscale, acesta
este reziliat din momentul în care Serviciul Fiscal de Stat a depistat încălcările.
(8) Nu se admite încheierea unui nou contract de amînare sau eşalonare a uneia şi aceleiaşi obligaţii fiscale cu contribuabilul care
nu a îndeplinit condiţiile contractului precedent.
(9) Pînă la expirarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale, modificat prin amînare sau eşalonare, nu se vor întreprinde acţiuni
de executare silită asupra obligaţiei fiscale care este obiect al contractului.
Capitolul 6
RESPONSABILITATEA DE STINGEREA OBLIGAŢIEI FISCALE
Articolul 181. Responsabilitatea persoanei cu funcţie de răspundere de stingerea obligaţiei fiscale a contribuabilului
(1) Persoana cu funcţie de răspundere responsabilă de stingerea obligaţiei fiscale a contribuabilului este conducătorul lui sau o
altă persoană a acestuia care, în virtutea obligaţiilor de serviciu, era/este obligată să stingă obligaţia fiscală în modul şi în termenele
stabilite. În cazul în care contribuabilul nu are persoană cu funcţie de răspundere, responsabil de stingerea obligaţiei fiscale este el însuşi.
(2) Persoana cu funcţie de răspundere este responsabilă de toate obligaţiile fiscale ale contribuabilului, indiferent de data apariţiei
lor.
(3) Obligaţiile fiscale ale contribuabilului de care persoana cu funcţie de răspundere este responsabilă în conformitate cu prezentul
articol rămîn obligaţii ale acestuia pînă la stingerea lor deplină.
(4) Pentru neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de prezentul articol şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală, persoana cu
funcţie de răspundere a contribuabilului poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.
Articolul 182. Responsabilitatea persoanei cu funcţie de răspundere a contribuabilului obligat să reţină sau să perceapă de la o
altă persoană impozitele, taxele, majorările de întîrziere (penalităţile) şi/sau amenzile şi să le verse la buget
(1) Persoana cu funcţie de răspundere a contribuabilului obligat, conform legislaţiei fiscale, să reţină sau să perceapă de la o altă
persoană impozitele, taxele, majorările de întîrziere (penalităţile) şi/sau amenzile şi să le verse la buget este responsabilă de plata
impozitelor şi taxelor, majorărilor de întîrziere şi/sau amenzilor nereţinute, nepercepute şi netransferate în modul stabilit la buget dacă:
a) reţinerea, perceperea sau transferul intră în atribuţiile ei;
b) ea a ştiut sau trebuia să ştie că impozitele, taxele, majorările de întîrziere (penalităţile) şi/sau amenzile nu au fost reţinute,
percepute sau transferate de contribuabil.
(2) Obligaţia de a reţine sau percepe impozite, taxe, majorări de întîrziere (penalităţi) şi/sau amenzi rămîne a fi a contribuabilului
a cărui persoană cu funcţie de răspundere este obligată să le reţină sau să le perceapă de la o altă persoană şi să le transfere pînă cînd
impozitele, taxele, majorările de întîrziere (penalităţile) şi/sau amenzile vor fi declarate sau trebuiau să fie declarate de persoana de la care
trebuia să fie reţinute sau percepute ori pînă la stingerea lor totală în celelalte cazuri.
(3) Obligaţiile fiscale ale contribuabilului pentru care persoana lui cu funcţie de răspundere este responsabilă în conformitate cu
prezentul articol rămîn obligaţii ale contribuabilului pînă la stingerea lor deplină în cazul reţinerii sau perceperii impozitelor, taxelor,
majorărilor de întîrziere şi/sau amenzilor de la alte persoane.
(4) Pentru neîndeplinire a obligaţiilor prevăzute de prezentul articol şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală, persoana cu
funcţie de răspundere a contribuabilului poartă răspundere în conformitate cu legislaţia.
Articolul 183. Responsabilitatea persoanei care dobîndeşte o proprietate de a stinge restanţa persoanei care îi transmite
proprietatea
Dacă o persoană care are restanţă transmite o proprietate unei alte persoane, iar acestea sînt interdependente, persoana care
primeşte proprietatea este responsabilă de stingerea restanţei în mărimea diferenţei dintre valoarea de piaţă a proprietăţii dobîndite şi
suma plătită efectiv pentru ea.
Articolul 184. Responsabilitatea pentru obligaţiile fiscale ale persoanei în curs de lichidare
(1) Obligaţiile fiscale ale persoanei în curs de lichidare le stinge, din contul mijloacelor ei băneşti inclusiv din veniturile obţinute din
comercializarea activelor ei, organul, organizaţia, persoana, responsabili, conform legislaţiei, de lichidarea acesteia.
(2) În cazul aplicării modalităţilor de depăşire a insolvabilităţii, obligaţiile fiscale se sting în conformitate cu legislaţia respectivă.
Articolul 185. Responsabilitatea pentru obligaţiile fiscale ale persoanei în cazul reorganizării ei
(1) Obligaţiile fiscale ale persoanei reorganizate le stinge succesorul ei.
(2) Stingerea obligaţiei fiscale a persoanei reorganizate este impusă succesorului ei indiferent de faptul că acesta a ştiut ori nu,
înainte de finalizarea reorganizării, că persoana reorganizată nu a stins sau a stins parţial obligaţia fiscală.
(3) Reorganizarea persoanei nu schimbă pentru succesorul acesteia termenele de stingere a obligaţiei ei fiscale. În cazul
reorganizării persoanei, drepturile şi obligaţiile ei trec la întreprinderea nou-creată. Înainte de a se reorganiza, întreprinderea va înştiinţa
despre aceasta Serviciului Fiscal de Stat pentru efectuarea unui control fiscal şi determinarea volumului de drepturi şi obligaţii succesoare
ale persoanei nou-create.
(4) În cazul existenţei mai multor succesori, fiecare dintre ei poartă răspundere, în limita drepturilor şi obligaţiilor preluate în urma
reorganizării, pentru stingerea obligaţiei fiscale a persoanei reorganizate.
(5) Responsabilitatea asumată de succesorul persoanei reorganizate devine obligaţia lui fiscală care, în cazul reorganizării
acestuia, trece la succesorii lui.
(6) În cazul reorganizării prin contopirea mai multor persoane, persoana astfel creată este considerată succesor al fiecărei
persoane contopite în stingerea obligaţiilor ei fiscale.
(7) În cazul reorganizării persoanei prin absorbţie, persoana absorbantă este considerată succesorul acesteia în stingerea
obligaţiei ei fiscale.
(8) În cazul reorganizării persoanei prin divizare, persoanele astfel create sînt considerate succesorii primei în stingerea obligaţiilor
ei fiscale proporţional cotei ce le aparţine.
(9) În cazul reorganizării persoanei prin separare, persoana reorganizată şi persoana care s-a constituit în urma separării sînt
responsabile de stingerea obligaţiei fiscale a persoanei reorganizate proporţional cotei ce le aparţine.
(10) În cazul reorganizării persoanei prin transformare, persoana astfel creată este considerată succesorul celei dintîi în stingerea
obligaţiei ei fiscale.
Articolul 186. Stingerea obligaţiilor fiscale ale persoanelor fizice decedate, declarate decedate sau dispărute fără veste, ale
persoanelor ocrotite
(1) Obligaţia fiscală a persoanei fizice decedate sau declarate moartă, în modul stabilit, o stinge fiecare moştenitor al ei în limitele
valorii bunurilor moştenite şi proporţional părţii sale de moştenire.
(2) Obligaţia fiscală a persoanei fizice declarate, în modul stabilit, dispărută fără veste se stinge de către tutorele numit să
administreze bunurile dispărutului din contul acestora.
(3) Obligaţia fiscală a persoanei fizice minore sau a persoanei fizice adulte în privinţa căreia a fost instituită măsura de ocrotire
judiciară o sting părinţii, ocrotitorul provizoriu, curatorul sau tutorele din contul bunurilor acesteia. În cazul în care persoana ocrotită conform
legii sau hotărîrii judecătoreşti are capacitatea să stingă de sine stătător obligaţiile, obligaţia fiscală a acesteia se stinge de către ea însăşi.
(4) Obligaţia fiscală care nu a putut fi stinsă, în conformitate cu prezentul articol, din cauza insuficienţei de bunuri se stinge prin
scădere, efectuată de Serviciul Fiscal de Stat în conformitate cu prezentul cod.
(5) În cazul în care instanţa judecătorească emite o decizie de anulare a declarării persoanei fizice moartă sau dispărută fără veste
ori o decizie de recunoaştere a capacităţii depline de exerciţiu, acţiunea obligaţiilor fiscale stinse anterior prin scădere se restabileşte, fără
a se aplica majorările de întîrziere şi amenzile pentru perioada cuprinsă între momentul declarării persoanei fizice moartă sau dispărută
fără veste, sau lipsită de capacitate de exerciţiu, sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă şi data emiterii deciziei respective.
Capitolul 7
DAREA DE SEAMĂ FISCALĂ
Articolul 187. Prezentarea dării de seamă fiscale
(1) În cazurile prevăzute de legislaţia fiscală, contribuabilul este obligat să prezinte în termenul stabilit dări de seamă pentru fiecare
tip de impozit sau de taxă, pentru primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi contribuţiile de asigurări sociale de stat
obligatorii.
(2) Cu excepţia cazurilor expres prevăzute de legislaţia fiscală, contribuabilul este obligat să prezinte Serviciului Fiscal de Stat dări
de seamă privind impozitele, taxele, primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi contribuţiile de asigurări sociale de stat
obligatorii.
(21) Darea de seamă fiscală se prezintă utilizînd, în mod obligatoriu, metode automatizate de raportare electronică, în forma şi în
modul reglementat de Serviciul Fiscal de Stat, după cum urmează:
b) începînd cu 1 ianuarie 2013 – de către subiecţii înregistraţi în calitate de plătitori ai T.V.A.;

c) începînd cu 1 iulie 2016 – de către subiecţii care au, conform numărului scriptic de salariaţi înregistrat în anul precedent, mai
mult de 10 persoane angajate prin contract individual de muncă ori prin alte contracte;
d) începînd cu 1 ianuarie 2017 – de către contribuabilii care la situaţia din 1 ianuarie 2016 aveau angajaţi mai mult de 5 salariaţi;
e) începînd cu 1 ianuarie 2017, pentru perioadele fiscale începînd cu anul 2017 – de către subiecţii care desfăşoară activitate
profesională în sectorul justiţiei;
f) începînd cu 1 ianuarie 2017 – de către rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei;
g) începînd cu 1 ianuarie 2019 – de către contribuabilii care au 5 şi mai mulţi angajaţi.
(22) Forma şi modul de prezentare a dărilor de seamă cu utilizarea metodelor automatizate de raportare electronică pentru
contribuabilii care le utilizează benevol sînt similare celor expuse la alin.(21).
(3) Darea de seamă fiscală, de regulă, trebuie să conţină:
a) denumirea (numele şi prenumele) contribuabilului;
b) codul fiscal al contribuabilului, iar după caz şi codul subdiviziunii acestuia;
c) perioada fiscală pentru care se prezintă;
d) tipul impozitului, al taxei, al primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, al contribuţiilor de asigurări sociale de stat
obligatorii;
e) obiectul impozabil (baza impozabilă);
f) cota impozitului, a taxei, a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, a contribuţiilor de asigurări sociale de stat
obligatorii;
g) facilităţile fiscale;
h) suma impozitului, a taxei, a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, a contribuţiilor de asigurări sociale de stat
obligatorii;
i) alte date şi informaţii;
j) pentru darea de seamă pe suport de hîrtie – semnătura persoanelor responsabile (conducătorul şi contabilul-şef) ale
contribuabilului sau semnătura contribuabilului (a reprezentantului acestuia);
k) pentru darea de seamă în format electronic – semnătura electronică, aplicată în modul stabilit de Guvern, sau semnătura
electronică de autentificare, aplicată în modul stabilit de Serviciul Fiscal de Stat, a persoanelor menţionate la lit.j).
(31) Dacă contribuabilul (cu excepţia contribuabililor înregistraţi de către entitatea abilitată cu dreptul de înregistrare de stat) îşi
încetează activitatea pe parcursul anului fiscal, persoana responsabilă a acestuia este obligată să prezinte, în termen de 60 de zile de la
luarea deciziei de încetare a activităţii, Serviciului Fiscal de Stat informaţia despre încetarea activităţii, în forma aprobată de Serviciul Fiscal
de Stat. La informaţie se anexează copia de pe decizia de încetare a activităţii, adoptată de fondatori, precum şi copia de pe avizul privind
iniţierea procedurii de încetare a activităţii, publicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
(4) Contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere semnează darea de seamă fiscală, asumîndu-
şi răspunderea prevăzută de lege pentru prezentarea de date şi informaţii false sau eronate.
(5) Darea de seamă fiscală se consideră prezentată la data la care Serviciul Fiscal de Stat o primeşte, dacă este întocmită în
modul stabilit de legislaţia fiscală şi dacă este perfectată în modul reglementat de Serviciul Fiscal de Stat.
(6) Darea de seamă fiscală se consideră recepţionată de Serviciul Fiscal de Stat în conformitate cu alin.(5) în cazul în care
contribuabilul prezintă dovezi în acest sens: un exemplar de dare de seamă fiscală cu menţiunea Serviciului Fiscal de Stat că a primit-o,
o recipisă, eliberată de Serviciul Fiscal de Stat, avizul poştal, o recipisă electronică de confirmare a acceptării acesteia în sistemul
informaţional al Serviciului Fiscal de Stat etc.
(7) Instrucţiunile privind modul de întocmire şi de prezentare a dărilor de seamă fiscale, inclusiv a celor unificate, se emit de
Serviciul Fiscal de Stat dacă legislaţia fiscală nu prevede altfel.
Articolul 188. Darea de seamă fiscală corectată

(1) Darea de seamă fiscală corectată este versiunea dării de seamă fiscale precedente.
(2) Contribuabilul care descoperă că darea de seamă fiscală prezentată anterior conţine o greşeală sau o omisiune are dreptul să
prezinte o dare de seamă fiscală corectată, conform formularului şi modului de întocmire în vigoare pentru darea de seamă fiscală care
se corectează.
(3) Darea de seamă fiscală corectată, depusă înainte sau în termenul stabilit pentru prezentarea dărilor de seamă fiscale pe o
anumită perioadă fiscală se consideră dare de seamă fiscală pentru perioada respectivă.
(4) Darea de seamă fiscală corectată nu va fi luată în considerare şi, prin urmare, nu va fi modificată darea de seamă precedentă
dacă cea corectată a fost prezentată:
b) după emiterea de către conducerea organului care exercită controlul a unei decizii scrise cu privire la iniţierea efectuării unui
control fiscal, al cărui obiect va fi şi darea de seamă prezentată greşit sau cu omisiuni;
c) pe o perioadă supusă unei verificări documentare sau după ea.
Articolul 1881. Prezentarea dărilor de seamă fiscale şi termenul de plată a obligaţiilor fiscale în legătură cu lichidarea agentului
economic
(1) Agentul economic aflat în proces de lichidare este obligat să prezinte în prealabil Serviciului Fiscal de Stat darea de seamă cu
privire la impozitul pe venit pentru perioada fiscală stabilită la art.121 alin.(3) lit.a) în termen de cel mult 5 luni de la data înregistrării
dizolvării.
(2) Agentul economic aflat în proces de lichidare este obligat să prezinte Serviciului Fiscal de Stat darea de seamă cu privire la
impozitul pe venit pentru perioada fiscală stabilită la art.121 alin.(3) lit.b) în termen de cel mult 30 de zile de la data aprobării bilanţului
definitiv de lichidare.
(3) Agentul economic aflat în proces de lichidare este obligat să prezinte Serviciului Fiscal de Stat toate dările de seamă fiscale
cel tîrziu la data prezentării conform alin.(2) din prezentul articol a dării de seamă cu privire la impozitul pe venit.
(4) Dacă procesul de lichidare durează peste perioada anului fiscal în care a fost iniţiată procedura de lichidare, agentul economic
aflat în proces de lichidare este obligat să prezinte darea de seamă cu privire la impozitul pe venit conform art.83.
(5) Dacă în procesul de lichidare, pe parcursul anului fiscal, apare necesitatea de prezentare a unei dări de seamă fiscale corectate,
aceasta va substitui darea de seamă anterioară pentru perioada fiscală respectivă.
(6) Termenul de plată a obligaţiilor fiscale, calculate în baza dării de seamă cu privire la impozitul pe venit, prezentată conform
alin.(1) sau (2) din prezentul articol, se consideră data prezentării dării de seamă respective.
(7) Dacă în urma controlului fiscal se constată lipsa datoriilor faţă de creditori şi bugetul public naţional, precum şi lipsa activelor
pasibile repartizării, darea de seamă privind impozitul pe venit prezentată în prealabil se consideră a fi finală şi se prezintă bilanţul de
lichidare.
Articolul 189. Calcularea impozitelor şi taxelor de către Serviciul Fiscal de Stat
(1) Serviciul Fiscal de Stat calculează impozitele şi taxele contribuabililor în urma controalelor fiscale, dacă au fost stabilite cazuri
de nerespectare a legislaţiei fiscale, precum şi în alte cazuri prevăzute de legislaţia fiscală.
(2) Dacă în timpul controlului fiscal sumele impozitelor şi taxelor care urmau să fie vărsate la buget nu pot fi determinate din lipsă
de contabilitate ori din cauza ţinerii ei neconforme, dacă contribuabilul (reprezentantul acestuia) sau persoana lui cu funcţie de răspundere
nu prezintă, în totalitate sau în parte, documentele de evidenţă şi/sau dările de seamă fiscale, Serviciul Fiscal de Stat calculează impozitele
şi taxele prin metode şi din surse indirecte, efectuînd ulterior recalcularea lor după restabilirea evidenţei, în conformitate cu legislaţia, sau
după prezentarea documentelor respective.
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) pot fi aplicate persoanelor fizice cetăţeni ai Republicii Moldova care nu desfăşoară activitate de
întreprinzător în cadrul utilizării metodelor indirecte de estimare în conformitate cu prevederile cap.111 din prezentul titlu.
Capitolul 8
EVIDENŢA OBIECTELOR IMPOZABILE ŞI A OBLIGAŢIILOR FISCALE
Articolul 190. Principiile generale de evidenţă a obiectelor impozabile şi a obligaţiilor fiscale
(1) Evidenţa obiectelor impozabile şi a obligaţiilor fiscale se ţine de către contribuabil de sine stătător, dacă legislaţia nu prevede
altfel, pentru a se estima baza impozabilă, cuantumul obligaţiilor fiscale calculate, modificate, stinse şi restante.
(2) Contabilitatea şi/sau o altă evidenţă pe care se întemeiază evidenţa obiectelor impozabile şi a obligaţiilor fiscale trebuie să
reflecte oportun, integral şi veridic operaţiunile contribuabilului şi situaţia lui financiară.
(3) Pentru a controla stingerea obligaţiilor fiscale, Serviciul Fiscal de Stat, alte autorităţi cu atribuţii de administrare fiscală, în
cazurile prevăzute expres de legislaţia fiscală, ţin evidenţa acestora, înscriind în conturile personale ale contribuabilului, deschise pentru
fiecare impozit şi taxă, cuantumul, data apariţiei, modificării sau stingerii lor.
(4) Înscrierile în conturile personale ale contribuabilului se efectuează conform modului stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.
(5) Evidenţa impozitelor şi taxelor locale pe obiectele impozabile care nu se află în raza de activitate a subdiviziunii Serviciului
Fiscal de Stat în a cărei evidenţă este contribuabilul o ţine subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat în a cărei rază se află obiectul impozabil.
Evidenţa impozitelor şi taxelor calculate de serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale se ţine de aceste servicii.
Articolul 191. Avizul de plată a obligaţiei fiscale

(1) Avizul de plată a obligaţiei fiscale reprezintă o înştiinţare scrisă prin care Serviciul Fiscal de Stat sau o altă autoritate cu atribuţii
de administrare fiscală cere contribuabilului să stingă obligaţiile fiscale indicate în el.
(2) Avizul de plată se întocmeşte şi se remite contribuabilului în cazul în care obligaţia fiscală este calculată de Serviciul Fiscal de
Stat sau de o altă autoritate publică cu atribuţii de administrare fiscală, excepţie făcînd cazurile în care calculul este efectuat în funcţie de
rezultatele controalelor fiscale.
(3) Dacă în calculul obligaţiei fiscale, pentru care a fost remis aviz de plată, au fost făcute rectificări, Serviciul Fiscal de Stat sau o
altă autoritate cu atribuţii de administrare fiscală întocmeşte şi expediază contribuabilului un aviz de plată rectificat.
(4) Formularul tipizat al avizului de plată a obligaţiei fiscale se aprobă de Ministerul Finanţelor.
(5) Avizul de plată a obligaţiei fiscale trebuie să conţină următoarele elemente obligatorii:
a) denumirea (numele şi prenumele) contribuabilului;
b) codul fiscal al contribuabilului;
c) data emiterii sale;
d) tipul, termenele de stingere şi suma obligaţiei fiscale;
e) adresa şi codul fiscal al Serviciului Fiscal de Stat sau al unei alte autorităţi care a întocmit avizul de plată.
(6) Avizul de plată a obligaţiei fiscale intră în vigoare la data la care contribuabilul l-a primit şi este valabil pînă la stingerea obligaţiei
fiscale sau pînă la anularea lui.
Articolul 192. Termenul de remitere a avizului de plată şi termenul de stingere a obligaţiei fiscale
(1) Avizul de plată a obligaţiei fiscale se remite contribuabilului pînă la expirarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale indicat
în el, dacă legislaţia fiscală nu prevede altfel.
(2) Obligaţiile fiscale indicate în avizul de plată trebuie să fie stinse în termenele indicate în aviz.
(3) Dacă avizul de plată a fost remis contribuabilului după expirarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale, majorarea de
întîrziere (penalitatea) şi/sau amenda pentru nestingerea ei în termen se aplică după expirarea a 10 zile calendaristice de la data la care
contribuabilul a primit avizul de plată.
Capitolul 9
EXECUTAREA SILITĂ A OBLIGAŢIEI FISCALE
Articolul 193. Condiţiile declanşării executării silite a obligaţiei fiscale
Condiţiile declanşării executării silite a obligaţiei fiscale sînt:
a) existenţa restanţei, ţinîndu-se cont de prevederile art.252;
b) neexpirarea termenelor de prescripţie stabilite în prezentul cod;
c) necontestarea faptului de existenţă a restanţei şi mărimii ei în cazurile prevăzute la art.194 alin.(1) lit.c) şi d);
d) contribuabilul nu se află în procedură de lichidare (dizolvare) sau în proces de insolvabilitate conform prevederilor legislaţiei în
vigoare.
Articolul 194. Modalităţile de executare silită a obligaţiei fiscale
(1) Executarea silită a obligaţiei fiscale se efectuează prin:
a) încasare a mijloacelor băneşti, inclusiv în valută străină, de pe conturile bancare ale contribuabilului, cu excepţia celor de pe
conturile de credit şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social);
b) ridicare de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar, inclusiv în valută străină;
c) urmărire a bunurilor contribuabilului, cu excepţia celor consemnate la lit.a) şi b);
d) urmărire a datoriilor debitoare ale contribuabililor prin modalităţile prevăzute la lit.a), b) şi c).
(2) Urmărirea bunurilor se face prin sechestrare, comercializare şi ridicare.
(3) În cazul în care, după ce s-au aplicat modalităţile de executare silită, obligaţia fiscală a contribuabilului care desfăşoară activitate
de întreprinzător nu a fost stinsă în totalitate, iar aplicarea ulterioară a executării silite este imposibilă, Serviciul Fiscal de Stat are dreptul
să iniţieze aplicarea modalităţilor de depăşire a insolvabilităţii în conformitate cu legislaţia. Obligaţia fiscală a persoanei fizice neînregistrate
ca subiect al activităţii de întreprinzător se stinge în modul prevăzut de prezentul cod.
Articolul 195. Organele abilitate cu executarea silită a obligaţiei fiscale

(1) Executarea silită a obligaţiei fiscale se efectuează de către Serviciul Fiscal de Stat în conformitate cu prevederile legislaţiei în
vigoare.
(2) Executarea silită a obligaţiei fiscale calculate de către serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale se efectuează în
comun cu Serviciul Fiscal de Stat, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare.
Articolul 196. Regulile generale de executare silită a obligaţiei fiscale

(1) Executarea silită a obligaţiei fiscale se face în zile lucrătoare, între orele 6.00 şi 22.00. Executarea silită în alt timp se admite
în cazul în care contribuabilul sau debitorul lui se eschivează de la ea.
(2) Dacă contribuabilul nu poate fi găsit pe adresele cunoscute, Serviciul Fiscal de Stat va solicita intervenţia autorităţilor publice
competente.
(3) În termen de 10 zile lucrătoare de la data primirii cererii prevăzute la art.161 alin.(6), dosarul contribuabilului privind acţiunile
de executare silită întreprinse faţă de acesta se va transmite subdiviziunii responsabile a Serviciului Fiscal de Stat în modul stabilit de
(5) Serviciul Fiscal de Stat este în drept să aplice una sau mai multe modalităţi de executare silită a obligaţiei fiscale. Executarea
silită a obligaţiei fiscale în modul prevăzut la art.194 alin.(1) lit.b), c) şi d) se face în temeiul unei hotărîri emise de conducerea Serviciului
Fiscal de Stat pe un formular tipizat aprobat de Serviciul Fiscal de Stat, care are valoare de document executoriu.
(6) Cheltuielile aferente executării silite a obligaţiei fiscale se efectuează de la bugetul de stat, urmînd să fie recuperate din contul
contribuabilului, cu excepţia comisioanelor percepute de instituţia financiară la predarea mijloacelor în numerar de către funcţionarii fiscali
conform art.198.
Articolul 197. Încasarea de mijloace băneşti de pe conturile bancare ale contribuabilului

(1) Începînd cu ziua următoare celei în care a apărut restanţa sau în care s-a aflat despre apariţia ei, Serviciul Fiscal de Stat este
în drept să înainteze ordine incaso, care au valoare de documente executorii, la conturile bancare (cu excepţia contului de împrumut, a
conturilor bancare deschise conform prevederilor acordurilor de împrumut încheiate între Republica Moldova şi donatorii externi a contului
provizoriu (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor
fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător (în cazul executorilor judecătoreşti – numai conturile speciale), conturile de
acumulare deschise conform legislaţiei insolvabilităţii) ale contribuabilului dacă acesta dispune de ele şi dacă Serviciul Fiscal de Stat le
cunoaşte. Pentru toate categoriile de conturi bancare înscrise în Registrul fiscal de stat, ordinele incaso se emit în monedă naţională. La
executarea ordinului incaso emis în moneda naţională înaintat la contul în valută străină al contribuabilului, instituţia financiară efectuează
operaţiunea de cumpărare a valutei străine contra monedei naţionale aplicînd cursul valutar stabilit de aceasta, cu transferarea leilor
moldoveneşti la bugetul public naţional în aceeaşi zi.
(11) Încasarea de mijloace băneşti de pe conturile bancare deţinute de către notari, avocaţi, administratori autorizaţi şi mediatori
se efectuează conform prevederilor prezentului articol.
(2) În cazul în care contribuabilul deţine la contul său bancar mijloace băneşti, instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia)
este obligată să execute, în limita acestor mijloace, ordinul incaso a Serviciului Fiscal de Stat în decursul a 24 de ore din momentul în care
a fost primit.
(21) În cazul în care în ziua sau anterior recepţionării ordinului incaso privind încasarea mijloacelor băneşti de pe conturile bancare
ale contribuabilului au fost înaintate alte documente executorii şi/sau în aceeaşi zi au fost înaintate alte ordine incaso pentru acelaşi
cont/conturi bancare, emise de organele legal abilitate, şi mijloacele băneşti disponibile în aceste conturi nu sînt suficiente pentru
executarea integrală a ordinelor incaso şi a documentelor executorii indicate, acestea (ordinul incaso şi documentul executoriu) se remit
de către instituţia financiară (sucursală sau filială) în aceeaşi zi primului executor judecătoresc emitent, pentru încasarea şi distribuirea
mijloacelor băneşti în ordinea satisfacerii creanţelor şi conform procedurii stabilite de Codul de executare. În aceeaşi zi, instituţia financiară
(sucursala sau filiala) va informa în scris şi/sau prin alte metode legale Serviciul Fiscal de Stat despre existenţa altor ordine incaso şi/sau
documente executorii şi despre remiterea acestora executorului judecătoresc corespunzător.
(3) În cazul în care contribuabilul nu deţine la contul său bancar mijloace băneşti pentru a stinge, total sau parţial, obligaţia fiscală
şi nu există situaţiile prevăzute la alin.(21), instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) remite Serviciului Fiscal de Stat, în termen
de 3 ore după termenul reglementat de alin.(2) al prezentului articol, informaţia privind executarea ordinului incaso. În cazul suspendării
operaţiunilor la contul bancar pentru nestingerea obligaţiei fiscale, instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) informează imediat
Serviciul Fiscal de Stat despre înscrierea în contul contribuabilului a mijloacelor băneşti. Procedura încasării incontestabile a mijloacelor
de la conturile bancare se stabileşte de Banca Naţională a Moldovei în comun cu Ministerul Finanţelor.
(31) Pentru situaţiile reglementate la alin.(21) al prezentului articol se vor aplica prin analogie dispoziţiile art.92 din Codul de
executare.
(32) În urma alăturării realizate conform procedurii stabilite la alin.(31) al prezentului articol şi după expirarea termenului de alăturare
stabilit la art.92 din Codul de executare, executorul judecătoresc va comunica, în termen de 3 zile, Serviciului Fiscal de Stat despre toate
acţiunile şi actele care trebuie sau au fost realizate cu această ocazie, în special cele care vizează gradul de prioritate a creanţelor care
concurează pentru mijloacele băneşti aflate pe conturile debitorului ce sînt implicate în procedura de executare respectivă şi va solicita
avizul Serviciului Fiscal de Stat în acest sens.
(33) Repartizarea sumelor încasate de pe conturile debitorului (în speţele care vizează şi creanţele statului) se va realiza conform
prevederilor legale în vigoare şi doar în baza avizului pozitiv al Serviciului Fiscal de Stat.
În cazul primirii refuzului privind ordinea de repartizare a sumelor, actele ulterioare în acest sens ale executorului judecătoresc sînt
lovite de nulitate, executorul judecătoresc fiind obligat să se conformeze prescripţiilor privind modul de repartizare a sumelor indicate de
către Serviciul Fiscal de Stat, ţinînd cont de prevederile legislaţiei în vigoare.
(4) Prevederile prezentului articol nu se aplică în cazul în care în contul bancar al contribuabilului sînt înscrise mijloace băneşti
încasate de la comercializarea bunurilor gajate, în limita sumelor direcţionate spre plata cheltuielilor aferente vînzării bunului gajat şi în
limita creanţelor care se plătesc din produsul vînzării bunului gajat.
Articolul 198. Ridicarea de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar

(1) Executarea silită a obligaţiei fiscale prin ridicarea de mijloace băneşti în numerar este aplicată contribuabilului care corespunde
noţiunii de la art.5 pct.2).
(2) Pentru ridicarea de la contribuabil a mijloacelor băneşti în numerar, inclusiv în valută străină, funcţionarul fiscal controlează
locurile şi localurile în care contribuabilul păstrează numerarul, precum şi reţeaua lui comercială.
(3) Prin derogare de la art.129 pct.4), în calitate de reprezentant al contribuabilului, la ridicarea mijloacelor băneşti în numerar
participă casierul (gestionarul) sau un alt angajat care îl înlocuieşte. Aceştia sînt obligaţi să prezinte documentele necesare şi să asigure
accesul liber la seiful casei contribuabilului, în încăperea izolată a casei, precum şi în reţeaua lui comercială.
(4) Deschiderea fără consimţămîntul reprezentantului contribuabilului sau în lipsa acestuia a locurilor şi localurilor în care se
păstrează numerarul se efectuează în prezenţa a 2 martori asistenţi. Pînă la sosirea acestora din urmă, funcţionarul fiscal sigilează locurile
şi localurile.
(5) Faptul ridicării numerarului şi al deschiderii locurilor şi localurilor fără consimţămîntul reprezentantului contribuabilului este
consemnat în acte semnate de cei prezenţi. Actele se întocmesc în două exemplare. Exemplarul al doilea se remite contribuabilului sau
reprezentantului acestuia contra semnătură pe primul exemplar sau se expediază recomandat contribuabilului în aceeaşi zi sau în
următoarea zi lucrătoare.
(6) Funcţionarul fiscal predă mijloacele băneşti ridicate instituţiei financiare (sucursalei sau filialei acesteia) proxime, care este
obligată să le primească şi să le transfere la bugetele respective pentru stingerea restanţelor. Valuta străină se predă instituţiei financiare
(sucursalei sau filialei acesteia) contra lei moldoveneşti la cursul valutar stabilit de aceasta, cu transferarea ulterioară a leilor moldoveneşti
la bugetele respective. Valuta străină care nu poate fi comercializată (de exemplu, valuta străină care nu este solicitată pe piaţa valutară
internă) se păstrează la instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) pînă la posibila comercializare.
(7) Dacă depunerea mijloacelor băneşti în numerar la instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) în ziua ridicării lor este
imposibilă, ele vor fi predate casieriei Serviciului Fiscal de Stat pentru ca aceasta să le transmită instituţiei financiare (sucursalei sau filialei
acesteia) în următoarea zi lucrătoare.
Articolul 199. Reguli generale de sechestrare a bunurilor

(1) Îndeplinirea hotărîrii Serviciului Fiscal de Stat de sechestrare a bunurilor contribuabilului se efectuează, dacă legislaţia nu
prevede altfel, în prezenţa contribuabilului (a reprezentantului acestuia), a persoanei lui cu funcţie de răspundere, iar în cazul în care
contribuabilul este persoană fizică neînregistrată ca subiect al activităţii de întreprinzător – a unui membru major al familiei lui.
(2) Dacă contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere se eschivează de a fi prezenţi la
sechestrarea bunurilor, aceasta se efectuează fără consimţămîntul sau în absenţa lor. Deschiderea fără consimţămîntul contribuabilului
(reprezentantului acestuia), al persoanei lui cu funcţie de răspundere ori în lipsa acestora a încăperilor şi a altor locuri în care se află
bunurile, precum şi sechestrarea lor, se efectuează în prezenţa a doi martori asistenţi.
(3) Dacă bunurile contribuabilului se află la domiciliul sau la reşedinţa lui sau a unor alte persoane, sechestrarea bunurilor se va
face numai cu consimţămîntul contribuabilului sau al persoanei căreia îi aparţine domiciliul sau reşedinţa.
(4) Dacă persoana fizică nu permite accesul în domiciliul sau în reşedinţa sa pentru a i se sechestra bunurile, funcţionarul fiscal
consemnează faptul într-un act. În astfel de cazuri, Serviciul Fiscal de Stat va intenta o acţiune în justiţie. După ce instanţa judecătorească
emite o hotărîre de executare silită a obligaţiei fiscale, aceasta este îndeplinită în conformitate cu legislaţia de procedură civilă.
(5) Dacă contribuabilul nu şi-a stins obligaţia fiscală şi dacă acţiunile de sechestrare a bunurilor nu au fost atacate în decursul a
30 zile lucrătoare din data sechestrării, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să comercializeze bunurile sechestrate. În cazul cînd acţiunile
Serviciului Fiscal de Stat sînt contestate, comercializarea bunurilor menţionate în contestaţie sau în cererea de chemare în judecată se
suspendă pînă la soluţionarea cauzei.
(6) În cazul în care, în urma examinării contestaţiei sau a cererii de chemare în judecată, de pe unele bunuri a fost ridicat sechestrul,
Serviciul Fiscal de Stat este în drept să sechestreze alte bunuri ale contribuabilului.
(7) Bunurile sechestrate de Serviciul Fiscal de Stat se urmăresc în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Articolul 200. Sechestrarea bunurilor ca modalitate de asigurare a executării silite a obligaţiei fiscale
(1) În temeiul hotărîrii Serviciului Fiscal de Stat privind executarea silită a obligaţiei fiscale, sînt pasibile de sechestrare toate
bunurile proprietate a contribuabilului, indiferent de locul aflării lor, cu excepţia celor care, în conformitate cu alin.(6), nu sînt sechestrabile.
(2) Sechestrarea bunurilor în temeiul hotărîrii Serviciului Fiscal de Stat este efectuată de funcţionarul fiscal.
(3) Înainte de a se proceda la sechestrare, contribuabilului (reprezentantului acestuia), persoanei lui cu funcţie de răspundere li se
remite o copie de pe hotărîrea privind executarea silită a obligaţiei fiscale şi li se aduce la cunoştinţă, în scris sau oral, ce drepturi şi obligaţii
au în timpul sechestrării, ce răspundere prevede legea pentru neîndeplinirea obligaţiilor.
(4) Contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere sînt obligaţi să prezinte spre sechestrare toate
bunurile, inclusiv cele date unor alte persoane la păstrare sau în folosinţă, precum şi documentele confirmative ale dreptului de proprietate
asupra bunurilor, şi să comunice în scris:
a) informaţii despre bunurile care nu aparţin contribuabilului şi despre proprietarii acestora;
b) informaţii despre bunurile care aparţin contribuabilului şi care au fost date unor alte persoane la păstrare sau în folosinţă;
c) informaţii despre bunurile gajate;
d) informaţii despre bunurile sechestrate de alte autorităţi publice.
(5) Pentru depistarea bunurilor contribuabilului, funcţionarul fiscal este în drept să cerceteze locurile în care se presupune că se
află acestea, iar în cazul domiciliului şi reşedinţei – cu acordul persoanei căreia îi aparţine sau în baza hotărîrii instanţei judecătoreşti.
(6) Nu sînt sechestrabile următoarele bunuri:
a) produsele agricole perisabile, conform unei liste aprobate de Guvern;
b) bunurile gajate pînă la momentul sechestrării;
c) bunurile personale ale persoanei fizice care, conform Codului de executare, nu sînt urmăribile;
d) bunurile sechestrate de alte autorităţi publice;
e) alte bunuri care, conform legislaţiei, sînt neurmăribile.
(7) Vor fi sechestrate bunuri numai în valoarea necesară şi suficientă pentru stingerea obligaţiei fiscale, pentru achitarea
impozitelor şi taxelor aferente comercializării bunurilor sechestrate, al căror termen de plată este stabilit pînă la sau la data comercializării,
şi pentru recuperarea cheltuielilor de executare silită.
(8) Pentru determinarea cantităţii suficiente de bunuri ce urmează a fi sechestrate, în momentul sechestrării se stabileşte preţul
de sechestru al bunurilor după valoarea lor contabilă, în conformitate cu datele contabilităţii contribuabilului. În cazul cînd persoanele care,
conform legislaţiei, nu ţin contabilitatea şi cînd contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere se
eschivează de a fi prezenţi la sechestru sau lipsesc, preţul de sechestru al bunurilor îl stabileşte funcţionarul fiscal, luînd în considerare
starea lor tehnică şi alte caracteristici. Pentru constatarea stării tehnice pot fi invitaţi, după caz, specialişti în domeniu. Valorile mobiliare
sînt sechestrate la preţul lor nominal. Cota-parte într-o societate se determină conform documentelor ei de constituire.
(9) În cazul sechestrării bunurilor, funcţionarul fiscal întocmeşte, în două exemplare, după un model aprobat de Serviciul Fiscal de
Stat, lista bunurilor sechestrate. Fiecare foaie este semnată de participanţii la sechestru.
(10) În lista bunurilor sechestrate se indică denumirea, cantitatea, semnele individuale şi valoarea bunurilor. La valorile mobiliare
se indică numărul, emitentul, preţul nominal şi alte date cunoscute la momentul sechestrării.
(11) După trecerea în listă a bunurilor sechestrate, se întocmeşte, în două exemplare, actul de sechestru după un model aprobat
de Serviciul Fiscal de Stat şi se semnează de participanţii la sechestru. Exemplarul al doilea se remite contribuabilului (reprezentantului
acestuia), persoanei lui cu funcţie de răspundere contra semnătură.
(12) Bunurile sechestrate se lasă spre păstrare în locul aflării lor la momentul sechestrării: la contribuabil sau la o altă persoană.
În cel de al doilea caz, se admite remiterea bunurilor spre păstrare nemijlocit contribuabilului, care este obligat să le primească. La decizia
funcţionarului fiscal, bunurile pot fi remise spre păstrare unor alte persoane în bază de contract. Bijuteriile şi alte obiecte de aur, argint,
platină şi de metale din grupa platinei, pietrele preţioase şi perlele, precum şi reziduurile din astfel de materiale, sînt depuse spre păstrare
la instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) de către funcţionarul fiscal. Responsabili de păstrarea bunurilor sechestrate sînt
contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere sau persoana care o suplineşte, cărora li s-a adus la
cunoştinţă faptul sechestrării, sau persoana căreia i-au fost încredinţate sub semnătură bunurile sechestrate.
(13) Actul de sechestru conţine somaţia că dacă, în termen de 30 zile lucrătoare din data aplicării sechestrului, contribuabilul nu
va plăti restanţele, bunurile sechestrate se vor comercializa.
(14) Dacă contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere refuză să semneze actul de sechestru,
funcţionarul fiscal notează în dreptul numelui acestuia: "A refuzat să semneze". Nota refuzului se confirmă de regulă prin semnătura
martorilor asistenţi. În cazul absenţei acestora, actul de sechestru este semnat de funcţionarul fiscal, exemplarul al doilea fiind expediat
recomandat contribuabilului.
(15) Dacă contribuabilul (reprezentantul acestuia), persoana lui cu funcţie de răspundere nu sînt prezenţi la sechestru, faptul se
va consemna în actul de sechestru în prezenţa a 2 martori asistenţi, exemplarul al doilea fiind expediat recomandat contribuabilului în 24
de ore.
(16) În cazul sechestrării valorilor mobiliare, Serviciul Fiscal de Stat va remite copia de pe actul de sechestru entităţii care ţine
evidenţa deţinătorilor de valori mobiliare. Aceasta va consemna în registrul respectiv, imediat după primirea copiei, sechestrarea valorilor
mobiliare. Din acest moment, nu se va mai face, fără acordul Serviciului Fiscal de Stat, nici o operaţiune cu valorile mobiliare sechestrate.
(161) În cazul sechestrării bunurilor imobiliare, Serviciul Fiscal de Stat va remite, în aceeaşi zi sau în ziua următoare, copia de pe
actul de sechestru şi hotărîrea de executare silită a obligaţiei fiscale organelor cadastrale teritoriale pentru notarea aplicării sechestrului.
(17) Dacă contribuabilul nu dispune de bunuri care, conform legislaţiei, sînt sechestrabile, funcţionarul fiscal întocmeşte un act de
carenţă.
Articolul 201. Sechestrarea bunurilor contribuabilului care se află la alte persoane

(1) Bunurile contribuabilului care se află la alte persoane în baza unor contracte de împrumut, de arendă, de închiriere, de păstrare
etc. se includ în lista bunurilor sechestrate în baza documentelor de care dispune contribuabilul referitor la aceste bunuri. După semnarea
actului de sechestru, persoanei la care se află bunurile i se remite o somaţie despre sechestrarea bunurilor contribuabilului, despre obligaţia
ei de a asigura integritatea lor şi despre interdicţia de a le transmite contribuabilului sau unor terţi fără acordul Serviciului Fiscal de Stat.
Bunurile sînt examinate, după caz, la locul aflării lor.
(2) Dacă, în cadrul unor controale, se descoperă că bunurile contribuabilului sînt deţinute de o altă persoană şi că ele nu au fost
sechestrate anterior, acesteia i se remite o somaţie despre sechestrarea bunurilor contribuabilului, despre obligaţia ce-i revine de a asigura
integritatea lor şi despre interdicţia de a le transmite contribuabilului sau unor terţi fără acordul Serviciului Fiscal de Stat. Concomitent, se
va întocmi o listă a acelor bunuri, fiecare pagină fiind semnată de funcţionarul fiscal şi de deţinătorul bunurilor (reprezentantul lui).
(3) După semnarea listei bunurilor deţinute de o altă persoană, funcţionarul fiscal o va verifica după documentele de contabilitate
ale contribuabilului. După identificarea bunurilor, se va întocmi un act de sechestru.
Articolul 2011. Executarea silită a producţiei agricole nerecoltate (viitoare)

(1) Serviciul Fiscal de Stat este în drept să sechestreze producţia agricolă nerecoltată, cu excepţia celei prevăzute la art.200
alin.(6) lit.a).
(2) Aplicarea sechestrului nu absolvă contribuabilul de cultivare, recoltare şi/sau păstrare a producţiei.
(3) În cazul sechestrării producţiei agricole nerecoltate, Serviciul Fiscal de Stat va remite, în aceeaşi zi sau în ziua următoare,
copia actului de sechestru şi hotărîrea de executare silită a obligaţiei fiscale autorităţilor administraţiei publice locale de nivelul al doilea
pentru notarea aplicării sechestrului în Registrul producţiei agricole sechestrate, conform modului şi formularului aprobat de Ministerul
Finanţelor şi Ministerul Agriculturii, Dezvoltării Regionale şi Mediului. Din acest moment, contribuabilului îi este interzis să efectueze fără
acordul Serviciului Fiscal de Stat tranzacţii de înstrăinare a producţiei agricole nerecoltate sechestrate.
Articolul 202. Ridicarea sechestrului

(1) Sechestrul de pe bunuri se ridică în cazul:
a) stingerii, totale sau parţiale, a obligaţiei fiscale şi al recuperării de către contribuabil a cheltuielilor de executare silită;
b) stingerii, totale sau parţiale, a obligaţiei fiscale şi al recuperării cheltuielilor de executare silită prin alte modalităţi de executare
silită;
c) necesităţii sechestrării unor alte bunuri, solicitate pe piaţă, în vederea urgentării plăţii restanţelor;
d) înstrăinării sau dispariţiei bunurilor;
e) imposibilităţii comercializării bunurilor;
f) emiterii unei decizii în acest sens de către autoritatea care examinează plîngerea dacă se încalcă procedura de sechestrare;
g) încheierii cu Serviciul Fiscal de Stat a contractului privind modificarea termenului de stingere a obligaţiei fiscale cu recuperarea
pînă la semnarea contractului a cheltuielilor legate de executarea silită suportate anterior semnării contractului;
h) emiterii unei încheieri/hotărîri a instanţei de judecată;
i) intentării procedurii de insolvabilitate.
(2) După ridicarea sechestrului de pe bunuri, Serviciul Fiscal de Stat le restituie contribuabilului dacă le-a pus la păstrare în alt loc.
În cazul în care dreptul de proprietate asupra bunurilor a trecut la persoana care le-a cumpărat în modul stabilit de prezentul cod, acestea
nu se restituie.
(3) În cazul stingerii parţiale a obligaţiei fiscale, Serviciul Fiscal de Stat va dispune ridicarea sechestrului de pe bunuri şi imediat
va aplica sechestru pe bunurile contribuabilului în măsură suficientă pentru a asigura stingerea restanţelor existente şi compensarea
cheltuielilor de executare silită suportate sau eventuale, precum şi a impozitelor şi taxelor aferente comercializării bunurilor.
Articolul 203. Comercializarea bunurilor sechestrate

(1) Comercializarea bunurilor sechestrate ale contribuabilului, după evaluarea acestora, se efectuează de către contribuabil doar
după coordonarea cu Serviciul Fiscal de Stat şi cu acceptul acestuia.
(2) Evaluarea bunurilor sechestrate pentru comercializarea acestora se efectuează de către persoane fizice sau juridice
competente din lista aprobată anual de Serviciul Fiscal de Stat.
(3) Preţul de comercializare trebuie să fie egal sau mai mare decît valoarea de piaţă evaluată şi valoarea contabilă.
Articolul 204. Ridicarea bunurilor

Articolul 205. Urmărirea datoriei debitoare

(1) Urmărirea datoriei debitoare de la persoane care au sediu în Republica Moldova se face în baza listei debitorilor, prezentate
de contribuabil, sau a altor informaţii de care dispune Serviciul Fiscal de Stat. În conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica
Moldova este parte, pot fi urmărite datoriile debitoare de la persoane din străinătate, precum şi de la debitorii autohtoni în beneficiul
contribuabililor străini.
(2) Urmărirea datoriei debitoare se efectuează şi atunci cînd însuşi debitorul are restanţe.
(3) Pentru urmărirea datoriei debitoare, contribuabilul este obligat să prezinte Serviciului Fiscal de Stat lista debitorilor, semnată
de el (de reprezentantul său), de persoana sa cu funcţie de răspundere. La cererea Serviciului Fiscal de Stat, datele din listă sînt confirmate
documentar. Lista debitorilor trebuie să conţină, după caz:
a) denumirea (numele, prenumele) debitorului, sediul (adresa), codul fiscal, informaţia de contact;
b) conturile bancare ale debitorului, denumirea, sediul şi codul instituţiilor financiare (sucursalelor sau filialelor acestora) în care
sînt deschise conturile;
c) data apariţiei datoriilor debitoare, suma totală şi scadenţa lor;
d) măsurile întreprinse de contribuabil pentru a i se plăti datoria debitoare;
e) data ultimei verificări reciproce.
(4) În baza datelor furnizate de contribuabil, Serviciul Fiscal de Stat verifică dacă datoriile debitoare au devenit scadente şi dacă
contribuabilul are dreptul să ceară plata lor. În cazul în care dreptul de a cere plata este confirmat, Serviciul Fiscal de Stat remite debitorului
somaţia că, la data primirii ei, asupra sumelor pe care el le datorează contribuabilului s-a aplicat sechestru în cuantumul obligaţiei fiscale
a acestuia şi că debitorul este obligat să stingă obligaţia fiscală.
(5) Persoana care a primit somaţia este obligată ca, în termen de 10 zile lucrătoare, să confirme sau să infirme, parţial ori total,
datoria debitoare a contribuabilului indicată în somaţie. Dacă datoria este infirmată, la scrisoare se anexează copiile de pe documentele
de rigoare.
(6) Dacă suma datoriei debitoare a contribuabilului a fost confirmată sau dacă ea a fost infirmată fără anexarea documentelor de
rigoare, precum şi dacă, la expirarea a 10 zile lucrătoare de la primirea somaţiei, nu i s-a răspuns Serviciului Fiscal de Stat, aceasta are
dreptul să aplice debitorului, în modul corespunzător, modalităţile de executare silită a obligaţiei fiscale enumerate la art.194 alin.(1) lit.a),
b) şi c).
Articolul 206. Imposibilitatea executării silite a obligaţiei fiscale

(1) Executarea silită a obligaţiei fiscale se consideră imposibilă dacă:
a) persoana lichidată nu are succesor şi nu posedă bunuri pasibile urmăririi;
b) persoana se află în proces de lichidare (dizolvare) sau în procedură de insolvabilitate;
c) există act judecătoresc ce suspendă executarea deciziei Serviciului Fiscal de Stat asupra cazului de încălcare fiscală sau de
executare silită – pe perioada valabilităţii actului de suspendare;
d) există actul respectiv al instanţei de judecată sau al executorului judecătoresc potrivit căruia perceperea restanţei este imposibilă
sau există ordonanţa privind intentarea cauzei penale pe faptul pseudoactivităţii de întreprinzător;
e) există decizia Serviciului Fiscal de Stat privind suspendarea executării deciziei contestate şi efectuarea unui control repetat
(art.271 alin.(1) lit.d)) – pe perioada valabilităţii actului emis.
(2) Perioada aflării obligaţiilor fiscale la evidenţă fiscală specială constituie:
a) pentru cazurile indicate la alin.(1) lit.a) – perioada termenului de prescripţie prevăzut la art.265;
b) pentru cazurile indicate la alin.(1) lit.b) – din data emiterii deciziei instanţei de judecată şi pînă la definitivarea procesului;
c) pentru cazurile indicate la alin.(1) lit. c), d) şi e) – din data emiterii actului şi pînă la expirarea valabilităţii acestuia.
Articolul 207. Evidenţa acţiunilor de executare silită a obligaţiei fiscale

(1) Evidenţa acţiunilor de executare silită a obligaţiei fiscale o ţine Serviciul Fiscal de Stat în modul stabilit.
(2) În ziua semnării sau cel tîrziu în ziua lucrătoare imediat următoare acesteia, actele ce confirmă acţiunile de executare silită a
obligaţiei fiscale se înscriu la Serviciul Fiscal de Stat în registre speciale de evidenţă, ţinute manual sau computerizat, de un model stabilit
de Serviciul Fiscal de Stat.
(3) În dosarul contribuabilului căruia i s-a aplicat executarea silită a obligaţiei fiscale, se păstrează hotărîrea Serviciului Fiscal de
Stat despre executarea silită, ordinele incaso, actul de sechestru, procesul-verbal privind rezultatele licitaţiei, contractul de vînzare-
cumpărare, corespondenţa cu contribuabilul şi cu alte persoane, alte documente referitoare la caz.
Capitolul 10
ORGANIZAREA LICITAŢIEI DE BUNURI SECHESTRATE
[Cap.10 (art.208-213) abrogat prin Legea nr.178 din 26.07.2018, în vigoare 01.10.2018]
Articolul 208. Organizarea evaluării bunurilor sechestrate

Articolul 209. Organizarea licitaţiilor

Articolul 210. Comisia de licitaţie

Articolul 211. Condiţiile de participare la licitaţie

Articolul 212. Desfăşurarea licitaţiei

Articolul 213. Încheierea contractului de vînzare-cumpărare şi achitarea preţului lotului

Capitolul 11
CONTROLUL FISCAL
Articolul 214. Principiile generale de efectuare a controlului fiscal
(1) Controlul fiscal are drept scop verificarea modului în care contribuabilul respectă legislaţia fiscală într-o anumită perioadă sau
în cîteva perioade fiscale.
(2) Controlul fiscal este exercitat de Serviciul Fiscal de Stat şi/sau de un alt organ cu atribuţii de administrare fiscală, în limitele
competenţei acestora, la faţa locului şi/sau la oficiul acestora.
(3) Procedura controlului fiscal constă într-un ansamblu de metode şi operaţiuni de organizare şi desfăşurare a controlului, precum
şi de valorificare a rezultatelor lui. Controlul fiscal la faţa locului şi/sau la oficiul organului, prevăzut la alin.(2), poate fi organizat şi efectuat
prin următoarele metode şi operaţiuni: verificarea faptică, verificarea documentară, verificarea totală, verificarea parţială, verificarea
tematică, verificarea operativă, verificarea prin contrapunere. Metodele şi operaţiunile concrete utilizate la organizarea şi exercitarea
controlului fiscal sînt determinate, în baza prezentului cod, în instrucţiunile cu caracter intern ale Serviciului Fiscal de Stat.
(4) Activitatea contribuabilului poate fi supusă controlului fiscal pentru o perioadă ce nu depăşeşte termenele de prescripţie,
stabilite la art.264, pentru determinarea obligaţiei fiscale.
(5) În cadrul controlului fiscal la faţa locului şi/sau la oficiu, organele specificate la alin.(2) sînt în drept să solicite de la alte persoane
orice informaţii şi documente privind relaţiile lor cu contribuabilul respectiv.
(6) Organele cu atribuţii de administrare fiscală pot efectua controlul fiscal repetat în cazul în care rezultatele controlului fiscal
exercitat anterior sînt neconcludente, incomplete sau nesatisfăcătoare ori dacă ulterior au fost depistate circumstanţe ce atestă existenţa
unor semne de încălcare fiscală şi, prin urmare, se impune un nou control.
(7) Controlul fiscal repetat poate fi efectuat în cadrul examinării contestaţiilor împotriva deciziei Serviciului Fiscal de Stat sau acţiunii
funcţionarului fiscal şi, în alte cazuri, la decizia conducerii organelor menţionate la alin.(6).
(8) Se interzice efectuarea repetată a controalelor fiscale la faţa locului asupra unora şi aceloraşi impozite şi taxe pentru o perioadă
fiscală care anterior a fost supusă controlului, cu excepţia cazurilor cînd efectuarea controlului fiscal repetat se impune de reorganizarea
sau lichidarea contribuabilului, ţine de auditul activităţii Serviciului Fiscal de Stat de către organul ierarhic superior, de activitatea posturilor
fiscale sau de depistarea, după efectuarea controlului, a unor semne de încălcări fiscale, cînd aceasta este o verificare prin contrapunere,
cînd controlul se efectuează la solicitarea organelor de drept şi a celor specificate la art.131 alin.(5), cînd necesitatea a apărut în urma
examinării cazului cu privire la încălcarea legislaţiei fiscale sau în urma examinării contestaţiei. Drept temei pentru efectuarea controlului
fiscal repetat la faţa locului, în legătură cu auditul activităţii Serviciului Fiscal de Stat de către organul ierarhic superior, poate servi numai
decizia acestuia din urmă, cu respectarea cerinţelor prezentului articol.
(9) Controlul fiscal se efectuează în orele de program ale organului care exercită controlul fiscal şi/sau cele ale contribuabilului.
Articolul 215. Controlul fiscal la oficiul Serviciului Fiscal de Stat sau al altui organ cu atribuţii de administrare fiscală
(1) Controlul fiscal la oficiul Serviciului Fiscal de Stat sau la oficiul organului cu atribuţii de administrare fiscală (denumit în
continuare controlul fiscal cameral) constă în verificarea corectitudinii întocmirii dărilor de seamă fiscale, a altor documente prezentate de
contribuabil, care servesc drept temei pentru calcularea şi achitarea impozitelor şi taxelor, a altor documente de care dispune Serviciul
Fiscal de Stat sau alt organ cu atribuţii de administrare fiscală, precum şi în verificarea altor circumstanţe ce ţin de respectarea legislaţiei
fiscale.
(2) Controlul fiscal cameral se efectuează de către funcţionarii fiscali sau persoanele cu funcţie de răspundere ale altor organe cu
atribuţii de administrare fiscală conform obligaţiilor de serviciu, fără adoptarea unei decizii scrise asupra obiectivului vizat.
(3) La relevarea unor erori şi/sau contradicţii între indicii dărilor de seamă şi documentelor prezentate, organul care a efectuat
controlul este obligat să comunice despre aceasta contribuabilului, cerîndu-i, totodată, să modifice documentele respective în termenul
stabilit.
(4) Prin derogare de la prevederile alineatelor (2) şi (3), în cazul în care depistarea încălcării fiscale este posibilă în cadrul
controlului fiscal cameral, nefiind necesar controlul la faţa locului, funcţionarii fiscali sau persoanele cu funcţie de răspundere ale altor
organe cu atribuţii de administrare fiscală întocmesc decizia de iniţiere a controlului şi actul de control fiscal, cu respectarea prevederilor
art.216 alin.(6) şi (8).
Articolul 216. Controlul fiscal la faţa locului

(1) Controlul fiscal la faţa locului are drept scop verificarea respectării legislaţiei fiscale de contribuabil sau de o altă persoană
supusă controlului, care se efectuează la locurile aflării acestora de către funcţionarii fiscali sau de persoane cu funcţie de răspundere ale
altor organe cu atribuţii de administrare fiscală. În cazul în care contribuabilul sau o altă persoană supusă controlului nu dispune de sediu
sau de oficiu ori sediul lui se află la domiciliu, în alte cazuri cînd nu există condiţii adecvate de lucru, controlul fiscal menţionat se efectuează
la oficiul organului care exercită controlul fiscal, cu respectarea tuturor prevederilor art.145 alin.(2)-(6), inclusiv cu întocmirea obligatorie a
unui act de ridicare de la contribuabil a documentelor necesare.
(2) Controlul fiscal la faţa locului poate fi efectuat numai în temeiul unei decizii scrise a conducerii organului care exercită controlul.
Necesitatea efectuării verificării prin contrapunere la unele persoane cu care contribuabilul supus controlului are sau a avut raporturi
economice şi financiare, pentru a se constata autenticitatea acestora, se determină, de sine stătător, de către funcţionarul fiscal sau altă
persoană cu funcţie de răspundere care efectuează controlul.
(3) Controlul fiscal la faţa locului referitor la un contribuabil poate cuprinde atît unul, cît şi mai multe tipuri de impozite şi taxe. În
cursul unui an calendaristic se admite efectuarea unui singur control fiscal la faţa locului pe unele şi aceleaşi tipuri de impozite şi taxe
pentru una şi aceeaşi perioadă fiscală. Această restricţie nu se extinde asupra cazurilor cînd controlul fiscal la faţa locului se efectuează
în legătură cu reorganizarea sau lichidarea contribuabilului; cînd după efectuarea controlului se depistează semne de încălcări fiscale;
cînd acesta este o verificare prin contrapunere; cînd controlul ţine de activitatea posturilor fiscale; cînd controlul se efectuează la solicitarea
organelor de drept şi a celor prevăzute la art.131 alin.(5) sau în legătură cu auditul activităţii Serviciului Fiscal de Stat de către organul
ierarhic superior; cînd necesitatea controlului a apărut în urma examinării cazului cu privire la încălcarea fiscală sau în urma examinării
contestaţiei.
(4) Durata unui control fiscal la faţa locului nu trebuie să depăşească două luni calendaristice. În cazuri excepţionale, conducerea
organului care exercită controlul fiscal poate să decidă prelungirea duratei în cauză cu cel mult 3 luni calendaristice sau să sisteze controlul.
Perioada sistării controlului şi prezentării documentelor nu se include în durata efectuării controlului, ultima fiind calculată din ziua începerii
lui pînă la ziua semnării actului respectiv, inclusiv.
(5) La finalizarea controlului fiscal la faţa locului, se întocmeşte un act de control fiscal. La posturile fiscale, actul de control fiscal
se va întocmi numai în caz de depistare a încălcării legislaţiei fiscale. În cazul depistării vreunei încălcări fiscale, organul care exercită
controlul ia decizia corespunzătoare. Prin derogare de la prevederile prezentului alineat, dacă încălcarea fiscală se depistează de către
serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale, decizia respectivă se emite de Serviciul Fiscal de Stat, cu respectarea prevederilor de
la art.159 alin. (2).
(6) Actul de control fiscal este un document întocmit de funcţionarul fiscal sau altă persoană cu funcţie de răspundere a organului
care exercită controlul, în care se consemnează rezultatele controlului fiscal. În act se va descrie obiectiv, clar şi exact încălcarea legislaţiei
fiscale şi/sau a modului de evidenţă a obiectelor impunerii, cu referire la documentele de evidenţă respective şi la alte materiale, indicîndu-
se actele normative încălcate. În act va fi reflectată fiecare perioadă fiscală în parte, specificîndu-se încălcările fiscale depistate în ea.
(8) Contribuabilul, inclusiv prin intermediul conducătorului sau altui reprezentant al său, este obligat, după caz, să asigure condiţii
adecvate pentru efectuarea controlului, să participe la efectuarea lui şi să semneze actul de control fiscal, chiar şi în cazul dezacordului.
În caz de dezacord, el este obligat să prezinte în scris, în termen de pînă la 15 zile calendaristice, argumentarea dezacordului, anexînd
documentele de rigoare.
(9) Prin derogare de la prevederile prezentului capitol, controlul fiscal la faţa locului al persoanelor care practică activitate de
întreprinzător se înregistrează şi se supraveghează în conformitate cu prevederile Legii nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat
asupra activităţii de întreprinzător.
(10) Controlul la faţa locului efectuat la solicitarea contribuabilului în legătură cu restituirea impozitelor, taxelor şi altor plăţi de la
bugetul public naţional se raportează numai în conformitate cu Legea nr.131 din 8 iunie 2012 privind controlul de stat asupra activităţii de
întreprinzător.
(11) Serviciul Fiscal de Stat are obligaţia să-şi planifice controalele anuale în coordonare cu Serviciul Vamal, precum şi să facă cu
acesta schimb de informaţii în acest sens. În cazul identificării unor coincidenţe în partea ce se referă la persoana supusă controlului, este
obligatorie efectuarea controalelor comune.
(12) Înregistrarea deciziei de iniţiere a controlului fiscal, a delegaţiei de control, a actului de control fiscal şi a deciziei asupra cazului
de încălcare fiscală în Registrul de stat al controalelor se efectuează on-line, prin interconexiunea dintre sistemul informaţional al Serviciului
Fiscal de Stat şi Registrul de stat al controalelor.
(13) Decizia de iniţiere a controlului fiscal se echivalează cu delegaţia de control prevăzută de Legea nr.131/2012 privind controlul
de stat asupra activităţii de întreprinzător, iar actul de control fiscal se echivalează cu procesul-verbal de control prevăzut de aceeaşi lege.
Articolul 217. Verificarea faptică

(1) Verificarea faptică se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului şi constă în observarea directă a obiectelor, proceselor şi
fenomenelor, în cercetarea şi analiza activităţii contribuabilului.
(2) Verificarea faptică are sarcina de a constata situaţiile care nu sînt reflectate sau care nu rezultă din documente.
Articolul 218. Verificarea documentară

Verificarea documentară se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la faţa locului şi constă în confruntarea
dărilor de seamă fiscale, documentelor de evidenţă şi altei informaţii prezentate de contribuabil cu documentele şi cu informaţiile referitoare
la acesta de care dispune organul care exercită controlul fiscal.
Articolul 219. Verificarea totală

(1) Verificarea totală se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului asupra tuturor actelor şi operaţiunilor de determinare a
obiectelor (bazei) impozabile şi de stingere a obligaţiilor fiscale în perioada de după ultimul control fiscal.
(2) Verificarea totală este una documentară şi, în acelaşi timp, faptică a modului în care contribuabilul execută legislaţia fiscală.
Articolul 220. Verificarea parţială

Verificarea parţială se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la faţa locului şi constă în controlul asupra stingerii
unor anumite tipuri de obligaţii fiscale, asupra executării unor alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală dintr-o anumită perioadă,
verificîndu-se, în tot sau în parte, documentele sau activitatea contribuabilului.
Articolul 221. Verificarea tematică

Verificarea tematică se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la faţa locului şi constă în controlul asupra stingerii
unui anumit tip de obligaţie fiscală sau asupra executării unei alte obligaţii prevăzute de legislaţia fiscală, verificîndu-se documentele sau
activitatea contribuabilului.
Articolul 222. Verificarea operativă

(1) Verificarea operativă se aplică în cazul controlului fiscal la faţa locului, observîndu-se procesele economice si financiare, actele
şi operaţiunile aferente, pentru a constata autenticitatea lor, pentru a depista şi a preveni încălcarea legislaţiei fiscale.
(2) Verificarea operativă se face inopinat, prin verificare faptică şi/sau documentară. Dacă se constată vreo încălcare a legislaţiei
fiscale, iar verificarea circumstanţelor necesită mai mult timp, materialele se transmit subdiviziunilor respective ale organului cu atribuţii de
control fiscal pentru efectuarea unui control fiscal prin alte metode tehnice.
Articolul 223. Verificarea prin contrapunere

Verificarea prin contrapunere se aplică atît în cazul controlului fiscal cameral, cît şi al celui la faţa locului şi constă în controlul
concomitent al contribuabilului şi al persoanelor cu care acesta are sau a avut raporturi economice, financiare şi de altă natură, pentru a
se constata autenticitatea acestor raporturi şi a operaţiunilor efectuate.
Articolul 224. Cumpărătura de control

(1) Cumpărătura de control este o modalitate de control, exprimată în crearea artificială de către funcţionarul fiscal a situaţiei de
procurare a bunurilor materiale, de efectuare a comenzii de executare a lucrărilor sau de prestare a serviciilor fără scopul de a le achiziţiona
(consuma) sau de a le comercializa. Cumpărătura de control poate fi efectuată atît în monedă naţională, cît şi în valută străină.
(2) Contribuabilul (reprezentantul său în persoana vînzătorului, casierului sau altei persoane împuternicirile de a acţiona în numele
contribuabilului la realizarea bunurilor materiale, la primirea comenzii de executare a lucrărilor sau de prestare a serviciilor, care rezultă
din situaţia sau din documente confirmative) este informat despre aplicarea cumpărăturii de control după efectuarea acesteia.
(3) Mijloacele băneşti, inclusiv valuta străină, obţinute de la comercializarea bunurilor materiale, de la primirea comenzii de
executare a lucrărilor şi a serviciilor urmează a fi restituite funcţionarului fiscal care a efectuat cumpărătura de control. Bunurile materiale
se restituie contribuabilului.
(4) Ca probe ale comiterii încălcării în timpul efectuării cumpărăturii de control pot servi înregistrările audio, foto, video, precum şi
dispozitivele de înregistrare.
(5) Cumpărătura de control se efectuează din contul mijloacelor destinate pentru acest scop şi prevăzute în bugetul Serviciului
Fiscal de Stat. Modul de utilizare a mijloacelor destinate cumpărăturii de control se stabileşte de către Ministerul Finanţelor.
Articolul 2241. Controlul fiscal în legătură cu lichidarea agentului economic

(1) Serviciul Fiscal de Stat efectuează controlul fiscal în legătură cu lichidarea agentului economic în baza criteriilor de risc de
neconformare fiscală în termen de cel mult 20 de zile lucrătoare de la data prezentării în prealabil a dării de seamă cu privire la impozitul
pe venit.
(2) În cazul în care controlul fiscal nu este efectuat în termenul stabilit la alin.(1), obligaţiile fiscale înregistrate în contul curent al
contribuabilului la data zilei imediat următoare expirării acestui termen se consideră recunoscute şi acceptate.
(3) Dacă agentul economic nu dispune de active pasibile repartizării între asociaţi/acţionari/membri/fondatori, Serviciul Fiscal de
Stat efectuează controlul fiscal cameral în legătura cu lichidarea acestuia în termen de cel mult 20 de zile lucrătoare de la data prezentării
conform art.1881 alin.(2) a dării de seamă cu privire la impozitul pe venit.
(4) În cadrul controalelor fiscale în legătură cu lichidarea, verificarea stingerii obligaţiilor fiscale ale agentului economic faţă de
bugetul public naţional se efectuează de către Serviciul Fiscal de Stat prin recepţionarea informaţiilor în cauză de la autorităţile competente
potrivit principiului ghişeului unic. Organele vamale, Casa Naţională de Asigurări Sociale, Compania Naţională de Asigurări în Medicină şi
alte autorităţi sînt obligate să prezinte Serviciului Fiscal de Stat informaţia privind obligaţiile fiscale ale contribuabilului faţă de bugetul public
naţional, privind contribuţiile de asigurări sociale de stat, primele de asigurări medicale, după caz, în termen de cel mult 3 zile lucrătoare
de la data solicitării.
(5) În termen de cel mult 5 zile lucrătoare de la data controlului fiscal efectuat conform alin.(1) şi (3) şi a stingerii de către contribuabil
a tuturor obligaţiilor fiscale faţă de bugetul public naţional, Serviciul Fiscal de Stat prezintă informaţia cu privire la lipsa restanţelor
contribuabilului faţă de buget către organul care a efectuat înregistrarea de stat a contribuabilului.
Articolul 225. Metodele şi sursele indirecte de estimare a sumei obligaţiei fiscale

(1) În cadrul controlului fiscal, pentru a determina corectitudinea calculării sumei obligaţiei fiscale, autoritatea care efectuează
controlul fiscal poate folosi, în cazurile prevăzute la art.189 alin.(2) şi (3), metode şi surse indirecte, conform legii. Metodele şi sursele
indirecte de estimare a obligaţiilor fiscale se folosesc şi în cadrul administrării fiscale ca urmare a instituirii posturilor fiscale în conformitate
cu art.146.
(2) Metodele şi sursele indirecte includ:
a) tipul şi natura activităţilor practicate de contribuabil;
b) mărimea capitalului contribuabilului;
c) veniturile din vînzări ale contribuabilului, inclusiv cele constatate în cadrul posturilor fiscale;
d) numărul de angajaţi ai contribuabilului, precum şi fondul de remunerare a muncii şi alte recompense;
e) categoria clienţilor contribuabilului şi numărul lor;
f) diferenţa dintre caracteristicile cantitative şi cele calitative ale materiei prime, ale altor materiale procurate şi ale celor folosite în
producţie;
g) analiza schimbării valorii nete a proprietăţii contribuabilului;
h) chiria imobilului folosit de contribuabil în afaceri;
i) rulajul mijloacelor băneşti şi soldul lor pe conturile bancare ale contribuabilului;
j) compararea cheltuielilor contribuabilului cu veniturile lui;
k) venitul altor persoane care activează în aceleaşi condiţii sau în condiţii similare cu cele ale contribuabilului;
l) proprietatea persoanei cu funcţie de răspundere (locuinţa, automobilul etc.) procurată sau folosită în scopuri personale, starea
ei fizică, apartenenţa persoanei la diferite cercuri, numărul personalului ei casnic;
m) informaţii de la instituţiile financiare (sucursale sau filiale ale acestora), birourile notariale, organele vamale, organele poliţiei,
Agenţia Servicii Publice, bursele de valori privind tranzacţiile şi operaţiunile efectuate de contribuabil şi datele despre el;
m1) indicatorii contoarelor de evidenţă a elementelor de costuri şi cheltuieli;
m2) capacitatea normativă a utilajului de producţie/prelucrare;
n) alte obiective, procese şi fenomene, informaţii şi date care denotă suma obligaţiei fiscale a contribuabilului, prevăzute în
prezentul cod.
Articolul 2251. Particularităţile estimării obligaţiilor fiscale ca urmare a instituirii posturilor fiscale
(1) Drept bază pentru estimarea veniturilor din vînzări (prestări servicii) servesc livrările zilnice de mărfuri şi servicii.
Pentru aplicarea prevederilor din prezentul alineat este necesară respectarea cumulativă a următoarelor condiţii:
a) posturile fiscale au fost instituite cel puţin de două ori pe parcursul perioadei fiscale;
b) perioadele de funcţionare ale posturilor fiscale sînt de cel puţin 30 de zile calendaristice, iar diferenţa dintre perioadele de
activitate este de cel puţin 60 de zile calendaristice;
c) livrările de mărfuri şi servicii în medie pe zi pînă la şi între perioadele de funcţionare a posturilor fiscale sînt mai mici de 70%
faţă de livrările medii pe zi înregistrate în perioadele de funcţionare a posturilor fiscale.
(2) Estimarea veniturilor din vînzări se efectuează, avînd ca bază livrările zilnice de mărfuri şi servicii înregistrate pe perioada
funcţionării posturilor fiscale, pentru perioada de la începutul perioadei fiscale pînă la instituirea primului post fiscal şi între perioadele de
funcţionare a posturilor fiscale, pentru lunile în care media zilnică a livrărilor înregistrate în evidenţa agentului economic este mai mică de
70% din media zilnică a livrărilor înregistrate în perioadele de funcţionare a posturilor fiscale.
Articolul 226. Citaţia la Serviciul Fiscal de Stat, inclusiv citaţia bancară, procedura de audiere
(1) Citaţia este un înscris în care persoana este invitată la Serviciul Fiscal de Stat ca să depună documente sau să prezinte alt
gen de informaţie, relevante pentru administrarea fiscală, precum şi pentru realizarea tratatelor internaţionale la care Republica Moldova
este parte. Serviciul Fiscal de Stat este în drept să citeze orice persoană pentru a depune mărturii sau a prezenta documente.
(2) Modelul citaţiei este stabilit de Serviciul Fiscal de Stat. În ea se indică scopul citării, data, ora şi locul unde trebuie să se prezinte
persoana citată, obligaţiile şi responsabilitatea ei.
(3) În cazul citării, trebuie respectate următoarele reguli:
a) citaţia să fie semnată de conducerea Serviciului Fiscal de Stat;
b) citaţia să se înmîneze cu cel puţin 3 zile lucrătoare înainte de data la care persoana citată trebuie să se prezinte dacă legislaţia
nu prevede altfel;
c) în citaţie să fie specificate documentele de evidenţă sau un alt gen de informaţii dacă urmează să fie prezentate;
d) la cererea persoanei citate, Serviciul Fiscal de Stat poate schimba data, ora sau locul de prezentare;
e) persoana citată are dreptul să depună mărturii în prezenţa reprezentantului său;
f) Serviciul Fiscal de Stat este în drept să ceară persoanei citate să prezinte documentele existente, nu este însă în drept să ceară
întocmirea şi/sau semnarea de documente, cu excepţia procesului-verbal.
(4) Înainte de audiere, se identifică persoana citată, i se expun drepturile, obligaţiile, precum şi răspunderea pe care o implică
depunerea deliberată a unor mărturii false. Toate acestea se trec într-un proces-verbal, semnat, pentru conformitate, de persoana citată.
La audiere, i se solicită să declare tot ceea ce cunoaşte despre cazul pentru care a fost citată. După ce persoana depune mărturii,
funcţionarul fiscal îi poate adresa întrebări. Mărturiile se consemnează în procesul-verbal, semnat de cel care le-a depus.
(5) Citaţia bancară reprezintă o cerere specifică, adresată în scris instituţiei financiare (sucursalei sau filialei acesteia) prin
intermediul sistemului informaţional automatizat de creare şi circulaţie a documentelor electronice între Serviciul Fiscal de Stat şi instituţiile
financiare, în care acesteia i se solicită să prezinte informaţii despre persoana supusă controlului fiscal ori pasibilă de el şi documentele
referitoare la operaţiunile din conturile bancare ale persoanei.
(6) Citaţia bancară trebuie să întrunească următoarele condiţii:
a) să fie de un model aprobat de Serviciul Fiscal de Stat;
c) să fie remisă, după caz, instituţiei financiare respective sau filialei (sucursalei) în care contribuabilul are deschis cont bancar ori
instituţiei financiare dacă filiala (sucursala) ei nu este cunoscută sau dacă contribuabilul are ori se presupune că are conturi bancare la
mai multe filiale ale acesteia;
d) să indice perioada examinării documentelor specificate în ea, perioadă care va dura cel mult 10 zile din data primirii
documentelor.
(7) În termen de 3 zile lucrătoare de la primirea citaţiei bancare, instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) trebuie să
asigure colectarea tuturor documentelor pe care le deţine referitor la contul bancar al contribuabilului şi la operaţiunile efectuate în acest
cont pentru perioada (perioadele) supusă examinării şi să le prezinte Serviciului Fiscal de Stat.
(8) În contextul implementării şi realizării tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, Serviciul Fiscal de Stat
poate solicita tuturor persoanelor care cad sub incidenţa prevederilor tratatelor, prin intermediul unei citaţii specifice prevederilor tratatului
respectiv, prezentarea informaţiilor prevăzute de acesta.
Capitolul 111
METODELE INDIRECTE DE ESTIMARE A VENITULUI
IMPOZABIL AL PERSOANELOR FIZICE

În sensul prezentului capitol, se definesc următoarele noţiuni:
1) Metodă indirectă de estimare – metodă de determinare a venitului impozabil estimat prin intermediul analizei situaţiei fiscale a
persoanei fizice, conform art.2266 alin.(1).
2) Sursă indirectă de informaţie – orice sursă pasibilă să furnizeze documente, informaţii, explicaţii şi/sau alte probe referitoare la
persoana fizică supusă verificării şi/sau referitoare la situaţii similare produse în condiţii similare relevante pentru estimarea venitului
impozabil prin metode indirecte.
3) Situaţie fiscală – stare fiscală reală a persoanei fizice pe perioada verificată, care se exprimă prin totalitatea caracteristicilor
cantitative, calitative şi/sau valorice ale elementelor enumerate la art.6 alin.(9) şi a relaţiilor cu bugetul public naţional.
4) Venit impozabil estimat – venit impozabil apreciat (rezultat) prin aplicarea metodelor indirecte de estimare.
5) Valoare mobiliară – titlu financiar care confirmă drepturile patrimoniale sau nepatrimoniale ale unei persoane în raport cu altă
persoană, drepturi ce nu pot fi realizate sau transmise fără prezentarea acestui titlu financiar, fără înscrierea respectivă în registrul
deţinătorilor de valori mobiliare nominative ori în documentele de evidenţă ale custodelui acestor valori mobiliare.
6) Mijloace băneşti – sume de bani în monedă naţională şi/sau în valută străină aflate în proprietate, cu excepţia celor împrumutate,
deţinute în numerar, în conturile din instituţiile financiare naţionale şi din străinătate şi/sau împrumutate altor persoane.
7) Mijloc de transport – orice mijloc destinat transportului de bunuri şi pasageri pe toate căile posibile, inclusiv unităţile de transport
utilizate în scopuri sportive şi de agrement.
8) Bunuri imobiliare – bunurile care corespund caracteristicii expuse la art.276 pct.2).
9) Cheltuieli individuale – plăţi efectuate pentru procurarea şi/sau schimbul bunurilor, lucrărilor şi/sau serviciilor pentru consum
curent şi/sau pe termen lung, în scopuri personale sau în alte scopuri, exceptînd poziţiile expuse la pct.5)–8).
10) Declaraţie cu privire la disponibilul de mijloace băneşti – declaraţie care nu se consideră dare de seamă fiscală, care conţine
date despre disponibilul de mijloace băneşti ale persoanei fizice la sfîrşitul zilei de 1 ianuarie 2012, 1 noiembrie 2012 sau 28 decembrie
2012 şi care nu poate fi prezentată după termenul-limită de prezentare.
Articolul 2262. Termenul de prescripţie pentru determinarea venitului impozabil estimat

Termenul de prescripţie pentru determinarea venitului impozabil estimat al persoanei fizice nu va depăşi termenul stabilit la art.264.
Articolul 2263. Subiecţii estimării prin metode indirecte

Subiecţi ai estimării prin metode indirecte sînt persoanele fizice rezidente cetăţeni ai Republicii Moldova care depăşesc riscul
minim acceptat, stabilit la art.22613 alin.(11). Persoanele fizice proprietari ai bunurilor imobiliare a căror construcţie a început pînă la 1
ianuarie 2012, iar înregistrarea la organul cadastral teritorial s-a efectuat după această dată nu vor fi consideraţi subiecţi ai estimării numai
referitor la bunurile imobiliare menţionate.
Articolul 2264. Obiectele estimării prin metode indirecte

Obiecte ale estimării prin metode indirecte sînt orice venituri obţinute de subiecţii estimării începînd cu 1 ianuarie 2012.
4
Articolul 2265. Modalitatea impozitării

Impozitarea venitului impozabil estimat se efectuează în modul general stabilit de legislaţia fiscală pentru impozitarea pe venit a
persoanelor fizice.
Articolul 2266. Metodele indirecte de estimare

(1) Serviciul Fiscal de Stat este în drept să utilizeze următoarele metode indirecte de estimare a venitului impozabil:
a) metoda cheltuielilor;
b) metoda fluxului de mijloace băneşti;
c) metoda proprietăţii;
d) alte metode utilizate în practica internaţională.
(2) Selectarea metodelor indirecte de estimare a venitului impozabil se face în funcţie de situaţia constatată, de sursele de informaţii
şi de înscrisurile identificate şi/sau documentele obţinute.
(3) Utilizarea metodelor indirecte se efectuează individual sau combinat, în funcţie de complexitatea, dificultăţile, sursele de
informaţii şi de perioada verificată.
(4) La determinarea venitului impozabil estimat se va ţine cont de mijloacele băneşti declarate conform art.226 7, de veniturile
neimpozabile conform art.20 obţinute după 1 ianuarie 2012 şi de veniturile ce au fost impozitate final la sursa de plată. La determinarea
venitului impozabil estimat, veniturile obţinute de persoanele fizice în afara Republicii Moldova, inclusiv cele ce sînt transmise rudelor şi
afinilor de pînă la gradul III, se vor considera ca neimpozabile dacă:
a) sînt confirmate documentar prin declaraţiile vamale, documentele ce confirmă transferul bancar, documentele ce autentifică
intrarea lor legală în ţară după 1 ianuarie 2012;
b) sînt prezentate documente ce confirmă gradul de rudenie sau de afinitate.
(5) Prin derogare de la prevederile alin.(4), se vor considera impozabile veniturile persoanelor fizice ce sînt stipulate la art.14
alin.(1) lit.c) şi/sau cele obţinute pentru activitatea în Republica Moldova.
(51) La determinarea venitului impozabil, venitul obţinut din activitatea în baza patentei de întreprinzător ce nu depăşeşte mărimea
prevăzută la art.18 alin.(3) din Legea nr.93-XIV din 15 iulie 1998 cu privire la patenta de întreprinzător, proporţional perioadei de activitate,
se va considera venit neimpozabil.
(6) Pentru subiecţii estimării care, la data de 31 decembrie 2011, aveau 18 ani împliniţi şi care au fost sau nu au fost obligaţi să
depună declaraţia conform art.2267, venitul impozabil estimat va fi determinat prin diminuarea acestuia cu 500 mii de lei. Nu va fi permisă
diminuarea cu suma de 500 mii de lei a venitului impozabil estimat al persoanei fizice în cazul existenţei probelor ce atestă acordarea de
către aceasta a împrumutului de mijloace băneşti altor persoane fizice. Pentru subiecţii estimării care au depus declaraţia conform art.2267,
venitul impozabil estimat va fi determinat prin diminuarea acestuia cu suma de mijloace băneşti declarate.
(7) Obligaţia de a prezenta dovezi privind caracterul impozabil al venitului estimat se pune pe seama Serviciului Fiscal de Stat.
(8) Calcularea suplimentară a impozitului pe venit la buget se va efectua în baza diferenţei pozitive dintre impozitul pe venit
determinat din venitul impozabil estimat şi impozitul pe venit declarat de subiectul estimării. În cazul în care în procesul aplicării metodelor
indirecte de estimare pentru o perioadă fiscală concretă se vor stabili legături cauzale cu alte perioade fiscale, Serviciul Fiscal de Stat va
examina fiecare perioadă fiscală necesară care începe cu data de 1 ianuarie 2012, în funcţie de fiecare caz concret.
(9) Atribuţiile de aplicare a prevederilor prezentului capitol se pun în sarcina structurilor organizatorice ale Serviciului Fiscal de Stat
prin ordin al conducerii Serviciului Fiscal de Stat. Serviciul Fiscal de Stat are competenţă în aplicarea metodelor indirecte de estimare a
veniturilor persoanelor fizice, potrivit prezentului capitol, pe întreg teritoriul ţării.
(10) În scopul aplicării metodelor indirecte de estimare a venitului impozabil al persoanelor fizice, Serviciul Fiscal de Stat:
a) solicită, în condiţiile legii, informaţii de la sursele indirecte de informaţii enumerate la art.22611, precum şi de la Comisia Electorală
Centrală, de la consiliile electorale de circumscripţie, de la Comisia Naţională de Integritate, de la notari, executori judecătoreşti şi de la
avocaţi;
b) analizează informaţiile, documentele şi alte probe referitoare la posibilii subiecţi ai estimării prin metode indirecte;
c) confruntă informaţiile obţinute din toate sursele de informaţii cu cele din declaraţiile cu privire la impozitul pe venit sau constată
faptul nedepunerii acestei declaraţii;
c1) în timpul efectuării controlului fiscal, verifică sursele de provenienţă a mijloacelor băneşti depistate la persoana fizică supusă
controlului fiscal;
d) solicită, în condiţiile legii, informaţii, clarificări, explicaţii, documente şi alte probe de la persoana fizică supusă controlului fiscal
şi/sau de la persoanele cu care aceasta a avut ori are raporturi economice sau juridice;
e) discută constatările Serviciului Fiscal de Stat cu persoana fizică supusă controlului şi/sau cu reprezentantul legal al acesteia;
f) stabileşte, după caz, venitul impozabil estimat prin metodele indirecte prevăzute de prezentul cod, precum şi obligaţiile fiscale
corespunzătoare acestuia;
g) adoptă o decizie asupra cazului de încălcare fiscală în condiţiile prezentului cod.
6
Articolul 2267. Declararea disponibilului de mijloace băneşti

(1) Persoana fizică cetăţean al Republicii Moldova care, la situaţia de la 1 ianuarie 2012, deţine mijloace băneşti în sumă mai mare
de 500 mii lei sau echivalentul acesteia în valută străină are obligaţia să depună la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat de la locul de
domiciliu sau reşedinţă ori la Serviciul Fiscal de Stat, pînă la 31 decembrie 2012, declaraţia cu privire la disponibilul de mijloace băneşti.
În cazul în care suma declarată va fi mai mare de un milion de lei, persoana fizică este obligată să anexeze la declaraţie documentele care
confirmă disponibilul sumei declarate.
(2) Formularul declaraţiei şi modul de declarare sînt aprobate de Ministerul Finanţelor.
(3) Sumele declarate conform alin.(1) se consideră neimpozabile şi se vor lua în considerare la determinarea venitului impozabil
estimat în urma controlului fiscal, obţinut în perioada de după 1 ianuarie 2012. Pentru persoanele fizice care nu au depus declaraţia în
conformitate cu alin.(1), mijloacele băneşti respective vor fi considerate ca fiind obţinute după 1 ianuarie 2012.
(31) La declararea disponibilului de mijloace băneşti la situaţia din 1 ianuarie 2012 prin intermediul reprezentantului persoanei fizice
cetăţean al Republicii Moldova, la declaraţie va fi anexat originalul documentului ce confirmă acest drept, autentificat în modul stabilit de
legislaţia în vigoare.
(4) Drept documente care confirmă disponibilul sumei declarate, prevăzute la alin.(1), servesc:
a) extrasul din cont eliberat de instituţia financiară pe numele deţinătorului de mijloace băneşti;
b) copia contractului de împrumut şi/sau certificatul eliberat de persoana care a primit împrumutul.
(5) Documentele enumerate la alin.(4) vor conţine, în mod obligatoriu, date despre:
a) emitentul documentului (numele, prenumele, denumirea, codul fiscal, adresa juridică);
b) persoana fizică (numele, prenumele, codul fiscal);
c) suma de mijloace băneşti aflate în cont la situaţia de la 1 ianuarie 2012 sau la altă dată stabilită de lege, cu indicarea numărului
contului – în cazul emiterii documentului de către instituţia financiară;
d) soldul de mijloace băneşti împrumutate la situaţia de la 1 ianuarie 2012 cu referire la documentul de primire a mijloacelor în
casă sau la contul bancar şi la contractul de împrumut, dacă persoana care a primit împrumutul are obligaţia de a ţine evidenţa contabilă
– în cazul emiterii documentului de către împrumutător;
e) înregistrarea şi data emiterii documentului.
(6) Documentele eliberate de persoanele nerezidente sau de persoanele care nu deţin cetăţenia Republicii Moldova urmează a fi
prezentate în original. La declaraţia privind disponibilul de mijloace băneşti va fi anexată copia originalului prezentat, cu traducere în limba
de stat, autentificată notarial, cu excepţia documentelor întocmite în limba rusă sau în limba engleză.
(7) Persoanele fizice cetăţeni ai Republicii Moldova care, la data de 1 ianuarie 2012, dispuneau de mijloace băneşti în sumă mai
mare de un milion de lei, total sau parţial în numerar, pot confirma disponibilul de numerar prin depunerea acestora în conturile bancare
deschise în instituţiile financiare din ţară şi obţinerea extrasului din cont care confirmă suma existentă în cont la sfîrşitul zilei de 1 noiembrie
2012 sau de 28 decembrie 2012. Diferenţa dintre disponibilul în numerar la sfîrşitul zilei de 1 ianuarie 2012 şi soldul mijloacelor băneşti la
sfîrşitul zilei de 1 noiembrie 2012 sau, după caz, de 28 decembrie 2012 va fi luată în considerare în cazul confirmării documentare a sumei
cheltuite.
Articolul 2268. Metoda cheltuielilor
(1) Metoda cheltuielilor constă în compararea cheltuielilor individuale efectuate de către subiectul estimării cu veniturile declarate
în perioada supusă verificării.
(2) Diferenţa pozitivă dintre cheltuielile individuale şi valorile elementelor expuse la art.226 6 alin.(4)–(6) constituie venit impozabil
estimat.
(3) Diferenţa pozitivă dintre venitul impozabil estimat şi venitul declarat constituie venit impozabil nedeclarat.
Articolul 2269. Metoda fluxului mijloacelor băneşti

(1) Metoda fluxului mijloacelor băneşti constă în compararea intrărilor/ ieşirilor de sume în/din conturile bancare, precum şi a
intrărilor/ieşirilor de sume în numerar, cu sursele de venit şi utilizarea acestora.
(2) Diferenţa pozitivă dintre, pe de o parte, intrările/ieşirile de mijloace băneşti în/din conturile bancare şi/sau intrările/ieşirile de
sume în numerar şi, pe de altă parte, valorile elementelor expuse la art.2266 alin.(4)–(6) constituie venit impozabil estimat.
Articolul 22610. Metoda proprietăţii

(1) Metoda proprietăţii permite stabilirea venitului impozabil estimat, analizînd creşterea şi, respectiv, descreşterea proprietăţii
subiectului estimării.
(2) Creşterea sau descreşterea valorii proprietăţii procurate sau înstrăinate se determină prin compararea valorii proprietăţii la
începutul perioadei cu cea de la sfîrşitul perioadei. În scopul aplicării prezentului capitol, rezultatele reevaluării valorii proprietăţii nu au
impact asupra creşterii sau descreşterii valorii proprietăţii, dacă legea nu prevede altfel.
(3) Diferenţa pozitivă dintre, pe de o parte, creşterea sau descreşterea valorii proprietăţii şi, pe de altă parte, valorile elementelor
expuse la art.2266 alin.(4)–(6) constituie venit impozabil estimat. La stabilirea diferenţei se va ţine cont şi de normele care reglementează
impozitarea creşterii de capital.
Articolul 22611. Surse indirecte de informaţii

(1) În scopul determinării venitului impozabil estimat, pot fi utilizate următoarele surse indirecte:
a) informaţii de la instituţii financiare (sucursale sau filiale ale acestora), persoane care desfăşoară activitate notarială, organe
vamale, organe de drept, burse de valori şi/sau alte organe publice privind tranzacţiile şi operaţiunile efectuate de persoana fizică şi datele
despre aceasta, precum şi privind tranzacţiile şi operaţiunile similare efectuate de către alte persoane fizice în condiţii similare;
b) informaţii deţinute de persoane fizice şi juridice referitoare la bunuri, lucrări, servicii şi mijloace băneşti comercializate şi/sau
transmise cu titlu gratuit, referitoare la mijloacele băneşti sau bunurile materiale procurate şi/sau primite de persoana fizică supusă
verificării;
c) informaţia disponibilă din sistemul informaţional al Serviciului Fiscal de Stat;
d) informaţia sau alte probe obţinute de Serviciul Fiscal de Stat prin utilizarea mijloacelor speciale, prin analize, măsurări,
comparări, cercetări;
e) alte documente, informaţii, explicaţii şi/sau alte probe obţinute atît de la persoanele terţe, cît şi de la persoana fizică supusă
verificării.
(2) În vederea executării prezentului capitol, persoanele fizice şi/sau juridice enumerate mai jos vor prezenta Serviciului Fiscal de
Stat următoarele informaţii:
1) Agenţia Servicii Publice:
a) informaţia privind datele personale;
b) informaţia privind documentarea mijloacelor de transport, inclusiv a celor transmise de către proprietari în folosinţă cu titlu oneros
sau gratuit.
2) instituţiile financiare – informaţia privind toate tipurile de conturi active pe parcursul unui an fiscal, inclusiv rulajele (mişcările) pe
aceste conturi;
3) Poliţia de Frontieră – informaţia privind trecerea frontierei de stat a Republicii Moldova;
4) companiile turistice – informaţia privind serviciile turistice prestate;
5) companiile de asigurare – informaţia privind contractele de asigurare;
6) deţinătorii de registre ale deţinătorilor de valori mobiliare – informaţia privind tranzacţiile cu valori mobiliare efectuate în perioada
anului fiscal;
7) Banca Naţională a Moldovei – informaţia despre persoanele cărora li s-a autorizat, conform legislaţiei valutare, deschiderea de
conturi în străinătate, precum şi rapoartele privind conturile deschise în străinătate prezentate conform legislaţiei de titularii de conturi;
8) notarii şi alte persoane care desfăşoară activitate notarială:
a) informaţia privind contractele de vînzare-cumpărare, de schimb, de arendă a bunurilor imobiliare şi mobiliare;
b) informaţia privind contractele de împrumut şi de donaţii;
c) informaţia privind alte contracte aferente activelor de capital;
9) executorii judecătoreşti – informaţia privind realizarea drepturilor creditorilor recunoscute printr-un document executoriu
prezentat spre executare;
10) birourile istoriilor de credit – informaţia privind subiecţii istoriilor de credit persoane fizice şi informaţiile privind obligaţiile
debitoriale;
11) persoanele care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia deţinătorilor de patente de întreprinzător şi a persoanelor
fizice care practică activitate independentă – informaţia despre cheltuielile efectuate de către persoanele fizice la procurarea mijloacelor
de transport;
12) persoanele care desfăşoară activitate de întreprinzător, cu excepţia deţinătorilor de patente de întreprinzător şi a persoanelor
fizice care practică activitate independentă – informaţia privind împrumuturile contractate de la persoane fizice în perioada anului fiscal şi
cele rambursate persoanelor fizice;
13) societăţile de plată – informaţia privind activităţile sau tranzacţiile realizate în numerar de către persoanele fizice pe parcursul
unui an fiscal;
14) societăţile emitente de monedă electronică – informaţia privind activităţile sau tranzacţiile realizate în numerar de către
persoanele fizice pe parcursul unui an fiscal;
15) furnizorii de servicii poştale care activează în conformitate cu Legea comunicaţiilor poştale nr.36/2016 şi care prestează servicii
de plată în conformitate cu Legea nr.114/2012 cu privire la serviciile de plată şi moneda electronică – informaţia privind activităţile sau
tranzacţiile prin sisteme de remitere de bani de către persoanele fizice pe parcursul unui an fiscal.
(3) Persoanele indicate la alin.(2) sînt obligate să prezinte informaţiile gratuit, în modul şi în termenele stabilite de Serviciul Fiscal
de Stat.
(4) Modul de prezentare şi structura informaţiei se stabilesc de Serviciul Fiscal de Stat.
(5) Informaţiile vor conţine date despre:
a) intrările şi/sau ieşirile pe parcursul unui an fiscal de mijloace băneşti în/din fiecare cont bancar şi/sau în/din conturile bancare
ale unei persoane fizice, dacă rulajul cumulativ debitor sau creditor al conturilor respective, în decursul unui an fiscal, depăşeşte 300 mii
de lei;
b) serviciile turistice procurate de o persoană fizică pe parcursul unui an fiscal a căror valoare cumulativă depăşeşte suma de 100
mii lei;
c) primele de asigurare achitate de o persoană fizică pe parcursul unui an fiscal a căror valoare cumulativă depăşeşte suma de
100 mii lei;
d) tranzacţiile cu valori mobiliare efectuate pe parcursul unui an fisca a căror valoare cumulativă depăşeşte suma de 100 mii lei
pentru o persoană fizică;
e) contractele autentificate notarial pe parcursul unui an fiscal a căror valoare cumulativă depăşeşte suma de 300 mii lei pe numele
unei persoane fizice;
f) realizarea drepturilor creditorilor efectuate pe parcursul unui an fiscal, care cumulativ depăşesc suma de 300 mii lei pentru o
persoană fizică;
g) realizarea istoriilor de credit cu valoarea cumulativă a obligaţiilor executate pe parcursul anului fiscal care depăşeşte suma de
100 mii de lei;
h) procurarea de către persoana fizică a autoturismelor a căror valoare depăşeşte cumulativ suma de 300 mii de lei;
i) contractarea/rambursarea împrumuturilor pe parcursul unui an fiscal, reflectate în contabilitatea întreprinderii, ce depăşesc
cumulativ suma de 200 mii de lei;
j) operaţiuni menţionate la alin.(2) pct.13), 14) şi 15) efectuate pe parcursul unui an fiscal a căror valoare cumulativă depăşeşte
suma de 100 mii de lei (sau echivalentul acesteia).
Articolul 22612. Etapele aplicării metodelor indirecte de estimare

Procedura de verificare a persoanei fizice cu aplicarea metodelor indirecte de estimare se va efectua în următoarele etape:
a) analiza şi selectarea persoanelor fizice care urmează a fi supuse verificării;
b) verificarea fiscală prealabilă a persoanei fizice;
c) controlul fiscal.
Articolul 22613. Analiza şi selectarea persoanelor fizice care urmează a fi supuse verificării
(1) În procesul analizei şi selectării persoanelor fizice care urmează a fi supuse verificării, Serviciul Fiscal de Stat întreprinde
următoarele acţiuni:
a) aplică metodele de analiză a riscurilor în scopul stabilirii domeniilor cu cel mai înalt nivel al riscurilor;
b) selectează persoanele fizice care vor fi supuse verificării fiscale prealabile.
(2) Analiza de risc reprezintă activitatea efectuată de către Serviciul Fiscal de Stat pentru a identifica riscurile de nedeclarare a
venitului impozabil de către persoanele fizice, în vederea selectării acestora pentru verificarea prealabilă.
(3) Pentru selectarea persoanelor fizice care vor fi supuse verificării fiscale prealabile, Serviciul Fiscal de Stat procedează la
identificarea, evaluarea şi gestionarea riscurilor de nedeclarare a veniturilor impozabile ale persoanelor fizice.
(4) Activitatea de identificare a riscurilor constă în efectuarea următoarelor operaţiuni:
a) stabilirea surselor de informaţii;
b) culegerea informaţiilor deţinute de alte persoane;
c) formalizarea informaţiei în structura necesară analizei;
d) stabilirea indicatorilor fiscali şi patrimoniali pentru definirea caracteristicilor persoanelor fizice cu potenţial risc de nedeclarare a
venitului impozabil.
(5) Stabilirea surselor de informaţii se realizează prin evaluarea informaţiei deţinute de Serviciul Fiscal de Stat cu privire la
persoanele fizice şi prin stabilirea necesarului de informaţii care trebuie obţinute pentru identificarea diferenţelor dintre situaţia fiscală şi
veniturile declarate Serviciului Fiscal de Stat.
(6) Culegerea informaţiilor deţinute de persoanele juridice şi/sau fizice se realizează prin oricare dintre următoarele modalităţi:
a) accesul la bazele de date pe baza protocoalelor sau acordurilor de colaborare şi schimb de informaţii încheiate, în condiţiile
legii, între Serviciul Fiscal de Stat şi persoanele deţinătoare;
b) solicitarea informaţiei necesare în baza unei cereri adresate de Serviciul Fiscal de Stat persoanei deţinătoare;
c) obţinerea informaţiilor de către Serviciul Fiscal de Stat din surse deschise accesului public.
(7) Formalizarea informaţiei în structura necesară analizei se efectuează asupra:
a) grupurilor masive de informaţii, existente în bazele de date proprii ale Serviciului Fiscal de Stat sau descărcate din bazele de
date ale altor persoane la care Serviciul Fiscal de Stat are acces;
b) informaţiilor individuale obţinute din oricare surse prevăzute la alin.(6).
(8) În scopul definirii caracteristicilor persoanelor fizice cu potenţial risc de nedeclarare a veniturilor impozabile, se vor avea în
vedere, în principal, următorii indicatori fiscali şi patrimoniali privind persoanele fizice:
a) veniturile declarate de persoana fizică şi de plătitorii de venit;
b) creşterea/descreşterea proprietăţii persoanei fizice;
c) cheltuielile individuale efectuate;
d) fluxurile mijloacelor băneşti.
(9) Informaţiile utilizate pentru indicatorii prevăzuţi la alin.(8) sînt cele obţinute din surse directe şi indirecte.
(10) Activitatea de evaluare a riscurilor pe care persoanele fizice le prezintă din punct de vedere fiscal se realizează prin:
a) compararea veniturilor declarate de persoana fizică şi de plătitorii de venit cu fluxurile mijloacelor băneşti, precum şi cu valoarea
creşterii/descreşterii valorii proprietăţii şi a cheltuielilor individuale efectuate;
b) evaluarea riscului de nedeclarare, care reprezintă diferenţa dintre, pe de o parte, veniturile declarate de persoana fizică sau de
plătitorii de venit şi, pe de altă parte, situaţia fiscală;
c) stabilirea diferenţei semnificative dintre veniturile impozabile estimate şi veniturile impozabile declarate de persoana fizică sau
de plătitorii de venit.
(11) Diferenţa este semnificativă dacă între veniturile impozabile estimate calculate în baza situaţiei fiscale şi veniturile impozabile
declarate de persoana fizică sau de plătitorii de venit este o diferenţă mai mare de 300 mii lei. Diferenţa stabilită în sumă de pînă la 300
mii lei inclusiv se va considera risc minim acceptat.
(12) Dacă constată o diferenţă semnificativă între, pe de o parte, veniturile impozabile declarate de persoana fizică sau de plătitorii
de venit şi, pe de altă parte, veniturile impozabile estimate, Serviciul Fiscal de Stat va iniţia verificarea prealabilă.
(13) Selectarea persoanelor fizice ce urmează a fi supuse verificării fiscale prealabile se face din lista celor care depăşesc 300 mii
lei, în funcţie de nivelul diferenţei semnificative (nivelul de risc).
(14) Activitatea de gestionare a riscurilor de nedeclarare se realizează prin:
a) întocmirea listei persoanelor care depăşesc riscul minim acceptat;
b) elaborarea propunerilor pentru efectuarea verificării fiscale prealabile, avînd în vedere valoarea riscului de nedeclarare, începînd
cu cea mai mare valoare negativă, cu respectarea valorii riscului minim acceptat. Dacă, din informaţiile deţinute, Serviciul Fiscal de Stat
identifică existenţa în lista prevăzută la lit.a) a unor persoane care au calitatea de soţ/soţie, rudă sau afin pînă la gradul al III-lea inclusiv,
elaborarea propunerilor se face concomitent pentru toate aceste persoane;
c) actualizarea datelor şi informaţiilor obţinute la etapa de analiză şi selectare a persoanelor fizice cu cele ce se constată în cadrul
verificărilor fiscale prealabile.
13
Articolul 22614. Verificarea fiscală prealabilă

(1) Verificarea fiscală prealabilă constă în reconstituirea situaţiei fiscale prealabile a persoanei fizice supuse verificării şi
compararea venitului impozabil estimat ce decurge din situaţia fiscală constatată cu venitul impozabil declarat de aceasta. Verificarea
fiscală prealabilă se efectuează la sediul Serviciului Fiscal de Stat în baza informaţiilor deţinute de acesta.
(2) La reconstituirea situaţiei fiscale prealabile, Serviciul Fiscal de Stat:
a) acumulează documente, informaţii, explicaţii şi/sau alte probe din toate sursele indirecte disponibile;
b) cercetează minuţios datele şi probele obţinute;
c) constată situaţia fiscală prealabilă.
(3) Activitatea de verificare fiscală prealabilă se desfăşoară cu înştiinţarea persoanei fizice.
(4) Prin verificarea prealabilă se stabileşte:
a) mărimea diferenţei dintre venitul impozabil estimat, determinat din situaţia fiscală prealabilă constatată şi venitul impozabil
declarat de persoana fizică;
b) necesitatea efectuării controlului fiscal sau încetării procedurii de determinare a venitului impozabil estimat.
(5) Rezultatele verificării fiscale prealabile se consemnează într-un raport de verificare fiscală prealabilă.
(6) Raportul de verificare fiscală prealabilă va conţine toate constatările stabilite de Serviciul Fiscal de Stat pe perioada desfăşurării
verificării, precum şi propunerea de iniţiere a controlului fiscal sau de încetare a procedurii de verificare. După examinarea raportului de
verificare fiscală prealabilă, conducătorul Serviciului Fiscal de Stat emite decizia privind iniţierea controlului fiscal sau privind încetarea
procedurii de determinare a venitului impozabil estimat.
(7) Decizia privind iniţierea controlului fiscal va conţine lista persoanelor propuse pentru control, ţinînd cont de valoarea
descrescîndă a diferenţei dintre venitul impozabil estimat şi cel declarat şi de capacitatea de a efectua un număr de controale. Conducătorul
Serviciului Fiscal de Stat este în drept să modifice lista persoanelor propuse pentru control în cazul apariţiei unor informaţii suplimentare.
(8) Durata verificării fiscale prealabile nu va depăşi 45 de zile de la data înştiinţării privind iniţierea verificării prealabil. În cazul
necesităţii obţinerii de la terţi a unor documente, informaţii, explicaţii şi/sau probe suplimentare, termenul de 45 de zile se suspendă de la
momentul solicitării de la terţi a unor documente, informaţii, explicaţii şi/sau probe suplimentare. După încetarea condiţiilor care au generat
suspendarea, verificarea fiscală prealabilă va fi reluată.
(9) Raportul de verificare fiscală prealabilă nu este act administrativ.
Articolul 22615. Controlul fiscal

(1) În baza deciziei de iniţiere a controlului fiscal, Serviciul Fiscal de Stat citează persoana fizică supusă verificării pentru a o
înştiinţa despre iniţierea controlului fiscal. Citaţia se va emite în conformitate cu prevederile art.226 alin.(1)–(3).
(2) Persoana citată este obligată să prezinte, pînă la iniţierea controlului fiscal, declaraţia cu privire la proprietate conform
formularului şi modului stabilit de Ministerul Finanţelor.
(3) La data prezentării persoanei fizice citate, Serviciul Fiscal de Stat o va anunţa despre rezultatele verificării fiscale prealabile şi
despre iniţierea controlului fiscal. În final se va întocmi un proces-verbal de înştiinţare, în care se va menţiona:
a) temeiul iniţierii controlului fiscal;
b) data efectuării controlului fiscal;
c) perioada ce urmează a fi supusă verificării;
d) posibilitatea de a solicita amînarea datei începerii controlului fiscal;
e) dreptul persoanei fizice de a fi reprezentată conform prevederilor art.244;
f) materialele anexate la procesul-verbal;
f1) obligaţia de a prezenta toate probele relevante pentru obiectul controlului fiscal pînă la iniţierea controlului fiscal sau pînă la
finalizarea controlului fiscal;
g) alte date relevante.
(4) La procesul-verbal de înştiinţare se anexează:
a) extrasul din raportul de verificare fiscală prealabilă ce conţine concluziile verificării care au stat la baza luării deciziei de iniţiere
a controlului fiscal;
b) carta contribuabilului.
(5) Procesul-verbal de înştiinţare se contrasemnează de ambele părţi, un exemplar al căruia, cu anexe, se înmînează persoanei
fizice.
(6) Controlul fiscal se va iniţia nu mai devreme de 15 zile de la data înmînării procesului-verbal de înştiinţare, cu prezentarea
deciziei privind iniţierea controlului fiscal.
(7) Amînarea datei de iniţiere a controlului fiscal se poate face o singură dată, la solicitarea scrisă a persoanei supuse verificării,
pentru motive justificate. În solicitare persoana fizică prezintă motivele pentru care solicită amînarea şi, după caz, documentele justificative
în susţinerea acestora.
(8) Cererea de amînare se examinează în termen de 5 zile de la data înregistrării acesteia. Decizia luată se comunică persoanei
fizice în mod oficial. În cazul în care cererea a fost soluţionată pozitiv, în decizie se indică data la care a fost reprogramată iniţierea
controlului fiscal.
(9) Controlul fiscal se efectuează la sediul Serviciului Fiscal de Stat cu respectarea prevederilor art.145 alin.(2)–(6).
(10) La data iniţierii controlului fiscal, persoana fizică va prezenta Serviciului Fiscal de Stat toate documentele, informaţiile şi/sau
alte probe disponibile şi/sau explicaţiile necesare ce vizează obiectul controlului fiscal.
(11) Durata efectuării controlului fiscal este stabilită de Serviciul Fiscal de Stat şi nu poate depăşi 3 luni de la data iniţierii verificării
prealabile. Persoana verificată poate solicita prelungirea termenului de control cu 45 de zile.
(12) Controlul fiscal poate fi sistat la apariţia uneia din următoarele condiţii ce ţin de obiectul controlului:
a) necesitatea obţinerii de la terţi a unor documente, informaţii, explicaţii şi/sau probe suplimentare;
b) solicitarea efectuării expertizei;
c) solicitarea de la persoana fizică supusă verificării a unor documente, informaţii, explicaţii şi/sau probe suplimentare;
d) solicitarea scrisă a persoanei fizice ca urmare a apariţiei unei situaţii obiective, confirmate de Serviciul Fiscal de Stat, care duce
la imposibilitatea continuării controlului fiscal.
Pe perioada unui control fiscal, persoana fizică poate solicita sistarea acestuia doar o singură dată.
(13) Data de la care se sistează controlul fiscal se comunică în scris persoanei fizice prin decizia de sistare. După încetarea
condiţiilor care au generat sistarea, controlul fiscal va fi reluat, data acestuia fiind comunicată persoanei fizice prin citaţie cu cel puţin 3 zile
lucrătoare înainte de data reluării.
(14) Perioada sistării controlului fiscal nu se include în durata efectuării controlului, ultima fiind calculată din ziua iniţierii lui pînă la
ziua semnării actului de control fiscal.
(15) În cazul în care Serviciul Fiscal de Stat apreciază că sînt necesare noi documente, informaţii, explicaţii şi/sau alte probe
relevante pentru control, le poate solicita de la persoana fizică supusă controlului. În acest caz, Serviciul Fiscal de Stat va sista, conform
prevederilor alin.(12), efectuarea controlului fiscal şi va stabili, de comun acord cu persoana verificată, un termen rezonabil, care nu poate
fi mai mic de 10 zile şi nu poate depăşi 45 de zile calendaristice, pentru prezentarea documentelor, informaţiilor, explicaţiilor şi/sau altor
probe solicitate. În cazul în care se atestă unele circumstanţe ce împiedică persoana fizică să se încadreze în termenul respectiv, la decizia
Serviciului Fiscal de Stat acesta poate fi prelungit.
(151) Pe parcursul desfăşurării controlului, Serviciul Fiscal de Stat poate solicita instituţiilor şi autorităţilor publice implicate,
persoanelor fizice sau juridice documentele şi informaţiile necesare pentru exercitarea atribuţiilor sale de control.
(152) La solicitarea motivată a Serviciului Fiscal de Stat, conducătorii instituţiilor, autorităţilor publice, persoanelor juridice, precum
şi persoanele fizice au obligaţia să prezinte acestuia, în cel mult 15 zile lucrătoare, pe suport de hîrtie sau în format electronic, datele,
informaţiile, înscrisurile şi documentele care ar putea conduce la soluţionarea cauzei.
(153) Documentele, informaţiile, explicaţiile şi/sau alte probe relevante pentru control sînt cele necesare stabilirii situaţiei fiscale a
persoanei fizice după cum urmează:
a) situaţia cheltuielilor individuale;
b) situaţia bunurilor imobile şi mobile deţinute, intrările şi ieşirile de patrimoniu în cursul perioadei verificate;
c) situaţia valorilor mobiliare şi a cotelor de participare în societăţi comerciale sau alte entităţi;
d) bunuri aparţinînd unor persoane fizice sau juridice puse la dispoziţia persoanei fizice;
e) împrumuturi, credite acordate şi/sau contractate;
f) tranzacţii cu metale preţioase, obiecte de artă şi alte bunuri de valoare;
g) donaţii, sponsorizări şi/sau succesiuni;
h) alte precizări necesare stabilirii situaţiei fiscale.
(16) Pe parcursul efectuării controlului fiscal, persoana fizică are dreptul să colaboreze cu Serviciul Fiscal de Stat prin prezentarea
suplimentară a oricăror documente, informaţii, explicaţii şi/sau altor probe relevante pentru stabilirea situaţiei fiscale. La prezentarea
acestora, Serviciul Fiscal de Stat va întocmi un proces-verbal semnat de ambele părţi.
(17) Cu acordul persoanei fizice supuse verificării, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să efectueze controlul fiscal suplimentar
la domiciliul acesteia. În caz de refuz, Serviciul Fiscal de Stat va întocmi un act de control fiscal, în baza căruia va înainta o acţiune în
instanţa de judecată. După ce instanţa de judecată emite o hotărîre în favoarea Serviciului Fiscal de Stat, acesta, însoţit de colaboratorul
poliţiei, va efectua controlul fiscal faptic la domiciliul persoanei fizice supuse verificării.
(18) Toate documentele, informaţiile, explicaţiile şi/sau alte probe cunoscute de Serviciul Fiscal de Stat ce ţin de obiectul controlului
vor fi luate în considerare la stabilirea situaţiei fiscale a persoanei fizice.
(19) La finalizarea controlului fiscal, Serviciul Fiscal de Stat prezintă persoanei fizice constatările şi consecinţele fiscale cu
întocmirea unui act de control fiscal, în conformitate cu prevederile art.216 alin.(5), (6) şi (8), în care se vor menţiona constatările stabilite.
(20) La actul de control fiscal se anexează materialele ce au stat la baza rezultatelor stabilite.
(21) Examinarea cazurilor de încălcare fiscală şi contestarea deciziei pronunţate se vor efectua în condiţiile generale stabilite de
prezentul cod.
(22) Dacă documentele, informaţiile, explicaţiile şi/sau alte probe prezentate de persoana fizică sînt incorecte, incomplete, false,
dacă persoana fizică refuză să prezinte documentele sau, prin orice alte acţiuni, împiedică efectuarea controlului fiscal, inclusiv prin
neprezentarea neîntemeiată la controlul fiscal, Serviciul Fiscal de Stat va determina valoarea estimată a obiectului impozabil în baza
probelor reale acumulate şi va adopta decizia corespunzătoare.
(23) Dacă persoana fizică supusă verificării va fi de acord, la orice etapă, cu obligaţiile fiscale estimate şi le va achita, controlul
fiscal nu va fi iniţiat sau, în cazul în care a fost iniţiat, va fi finisat prin emiterea deciziei corespunzătoare, fără aplicarea amenzilor fiscale.
(24) Controlul fiscal repetat se efectuează în conformitate cu prezentul cod.
(25) În cazul în care în procesul controlului fiscal se vor constata cheltuieli sau venituri comune ale persoanei supuse controlului
cu alte persoane, Serviciul Fiscal de Stat este în drept să iniţieze procedura de aplicare a metodelor indirecte de estimare a obligaţiei
fiscale.
Articolul 22616. Mecanismul de declarare şi de asigurare a confidenţialităţii

(1) Declaraţiile privind disponibilul de mijloace băneşti la 1 ianuarie 2012 se depun, pe suport de hîrtie, la Serviciul Fiscal de Stat
după locul domiciliului sau reşedinţei de către persoanele care au această obligaţie conform art.226 7. În cazul în care persoana fizică nu
dispune de domiciliu sau reşedinţă, declaraţia se prezintă la subdiviziunea Serviciului Fiscal de Stat în a cărei rază de activitate se
deserveşte agentul economic care a constituit ultimul loc de muncă al persoanei fizice. Persoanele fizice cu domiciliul sau reşedinţa în
unităţile administrativ-teritoriale care nu au relaţii fiscale cu sistemul bugetar al Republicii Moldova prezintă declaraţia la subdiviziunea
Serviciului Fiscal de Stat corespunzătoare razei de deservire stabilite potrivit art.132 alin.(5).
(2) Declaraţiile cu privire la proprietate se depun, pe suport de hîrtie, la Serviciul Fiscal de Stat de către persoanele care au această
obligaţie conform art.22615 alin.(2).
(3) Serviciul Fiscal de Stat desemnează prin ordin funcţionarii fiscali, inclusiv pe cei din subdiviziunile sale, responsabili de
recepţionarea declaraţiilor privind disponibilul de mijloace băneşti la 1 ianuarie 2012 şi a declaraţiilor cu privire la proprietate, încheind cu
aceştia contracte de asigurare a confidenţialităţii.
(4) Declaraţiile se depun la persoanele responsabile de recepţionarea lor în termenul stabilit la art.226 7 alin.(1) şi la
art.22615 alin.(2).
(5) Persoanele responsabile de recepţionarea declaraţiilor au următoarele atribuţii:
a) primesc şi verifică respectarea condiţiilor de formă ale declaraţiilor, stabilite în modul prevăzut de prezentul cod;
b) în cazul în care depistează greşeli în declaraţia completată, recomandă declarantului să le rectifice;
c) înregistrează declaraţiile în Registrul declaraţiilor privind disponibilul de mijloace băneşti la 1 ianuarie 2012 şi în Registrul
declaraţiilor cu privire la proprietate, ale căror modele sînt aprobate de Serviciul Fiscal de Stat;
d) eliberează imediat persoanei care a depus declaraţia o recipisă de primire, al cărei model este aprobat de Serviciul Fiscal de
Stat;
e) la cerere, pun gratuit la dispoziţia persoanei fizice formularele declaraţiilor;
f) acordă consultanţă referitoare la completarea corectă şi prezentarea în termen a declaraţiei;
g) la solicitarea declarantului, acordă consultanţă referitoare la aplicarea prevederilor legale privind metodele indirecte de estimare
a venitului impozabil al persoanelor fizice.
(6) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin.(5), persoanele responsabile de recepţionarea declaraţiilor se subordonează direct
conducerii Serviciului Fiscal de Stat, care răspunde de desfăşurarea în bune condiţii a activităţii acestora.
(7) După verificarea declaraţiilor şi anexelor la ele şi înregistrarea lor în registrul respectiv, persoanele responsabile de
recepţionarea declaraţiilor le îndosariază într-un dosar confidenţial, care se păstrează într-un seif metalic.
(8) Pînă la 15 ianuarie 2013, dosarele care conţin declaraţiile privind disponibilul de mijloace băneşti la 1 ianuarie 2012, cu anexele
la ele, şi lista documentelor cuprinse în ele se şnuruiesc, se sigilează şi se transmit Serviciului Fiscal de Stat de către subdiviziunile sale.
Dosarele menţionate se transmit, printr-un act de primire-predare, persoanei desemnate prin ordin al conducerii Serviciului Fiscal de Stat.
(9) Declaraţiile privind proprietatea se păstrează în dosarul confidenţial al fiecărui contribuabil în privinţa căruia s-a iniţiat procedura
de control.
(10) Modul de păstrare a dosarelor cu declaraţii şi a dosarelor contribuabililor în privinţa cărora s-a iniţiat procedura de control este
stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.
(11) Orice informaţie primită de Serviciul Fiscal de Stat este tratată ca secret fiscal şi, prin derogare de la art.131 alin.(5), este
prezentată doar organelor de urmărire penală şi instanţelor judecătoreşti în scopul examinării cazurilor de evaziune fiscală. Autorităţile
menţionate vor utiliza informaţia numai în acest scop. Serviciul Fiscal de Stat poate dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti publice
sau în baza hotărîrilor judiciare pe problemele legate de utilizarea metodelor indirecte de estimare a veniturilor persoanelor fizice.
Rezultatele controalelor fiscale pot fi date publicităţii doar după expirarea tuturor căilor de atac.
(111) Prin derogare de la alin.(11) se permite eliberarea copiei de pe declaraţia privind disponibilul de mijloace băneşti la situaţia
din 1 ianuarie 2012, depusă conform prevederilor art.2267 alin.(1), la solicitarea scrisă a persoanei fizice care a prezentat declaraţia dată.
Solicitarea privind eliberarea copiei va fi examinată în termen de 15 zile calendaristice de la data înregistrării acesteia. Copia declaraţiei
va fi înmînată persoanei fizice numai după semnarea de către contribuabil a declaraţiei de asumare a responsabilităţii privind
confidenţialitatea informaţiei recepţionate.
(12) Funcţionarii fiscali cărora le-au devenit cunoscute date şi informaţii care constituie secret fiscal sînt obligaţi să nu divulge
aceste informaţii decît în condiţiile alin.(11), atît în perioada exercitării atribuţiilor, cît şi după demisionare. Nerespectarea prevederilor
alin.(11) atrage răspundere conform legislaţiei.
(13) Indicarea în declaraţiile privind disponibilul de mijloace băneşti şi cu privire la proprietate a datelor inexacte sau incomplete,
în mărimi mai mari decît riscul minim acceptat, atrage răspundere conform legislaţiei.
Capitolul 12
ASIGURAREA STINGERII OBLIGAŢIEI FISCALE
Articolul 227. Măsurile de asigurare a stingerii obligaţiei fiscale
(1) Stingerea obligaţiilor fiscale se asigură prin aplicarea de către Serviciul Fiscal de Stat sau alt organ abilitat majorării de întîrziere
(penalităţii) la impozite şi taxe, prin suspendarea operaţiunilor la conturile bancare, cu excepţia celor de la conturile de credit şi provizorii
(de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), prin sechestrarea bunurilor şi prin alte măsuri
prevăzute de prezentul titlu şi de actele normative adoptate în conformitate cu acesta.
(2) Stingerea obligaţiei fiscale poate fi garantată prin gaj legal şi convenţional, în conformitate cu legislaţia cu privire la gaj.
(3) În cazul trecerii frontierei vamale şi/sau al plasării mărfurilor în regim vamal, se aplică măsuri de asigurare a stingerii obligaţiilor
fiscale în conformitate cu legislaţia vamală.
Articolul 2271. Stingerea obligaţiilor fiscale în cazul lichidării agentului economic

(1) Obligaţiile fiscale ale agentului economic aflat în proces de lichidare, restante după lichidarea activelor, se sting de către
asociaţi/acţionari/membri/ fondatori în limita răspunderii patrimoniale stabilite de legislaţie.
(2) Achitarea datoriilor faţă de bugetul public naţional de către agentul economic aflat în proces de lichidare se efectuează în
ordinea de executare a creanţelor stabilită la art.36 din Legea nr.845/1992 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi.
(3) Suma plătită în plus, apărută ca rezultat al achitării de către contribuabil a obligaţiilor fiscale, urmează a fi îndreptată la stingerea
obligaţiilor fiscale prin compensare conform art.175 din prezentul cod. Dacă contribuabilul nu are restanţe faţă de bugetul public naţional,
suma plătită în plus se restituie contribuabilului conform art.176 din prezentul cod.
Articolul 228. Majorarea de întîrziere (penalitatea)

(1) Majorarea de întîrziere (penalitatea) este o sumă calculată în funcţie de cuantumul impozitului, taxei şi de timpul scurs din ziua
în care acestea trebuiau plătite, indiferent de faptul dacă au fost sau nu calculate la timp. Aplicarea de către Serviciul Fiscal de Stat sau
alt organ abilitat majorării de întîrziere este obligatorie, independent de forma de constrîngere. Majorarea de întîrziere reprezintă o parte
din obligaţia fiscală şi se percepe în modul stabilit pentru impunerea fiscală.
(2) Pentru neplata impozitului, taxei în termenul şi în bugetul stabilite conform legislaţiei fiscale se plăteşte o majorare de întîrziere,
determinată în conformitate cu alin.(3) pentru fiecare zi de întîrziere a plăţii lor, pentru perioada care începe după scadenţa impozitului,
taxei şi care se încheie în ziua plăţii lor efective inclusiv.
(21) În cazul în care contribuabilul descoperă că darea de seamă fiscală prezentată anterior conţine greşeli sau omisiuni şi prezintă
darea de seamă corectată, precum şi în cazul în care contribuabilul nu are obligaţia prezentării dării de seamă, dar descoperă că au fost
efectuate greşit calculul şi plata impozitelor şi taxelor, iar în urma acestora apar obligaţii fiscale suplimentare, se aplică majorarea de
întîrziere (penalitatea) în conformitate cu prezentul articol, dar nu mai mult decît obligaţia fiscală corespunzătoare.
(3) Cuantumul majorării de întîrziere se determină anual în funcţie de rata de bază (rotunjită pînă la următorul procent întreg),
stabilită de Banca Naţională a Moldovei în luna noiembrie a anului precedent anului fiscal de gestiune, aplicată la operaţiunile de politică
monetară pe termen scurt, majorată cu 5 puncte, împărţită la numărul de zile ale anului şi aproximată conform regulilor matematice pînă
la 4 semne după virgulă.
(4) Pentru neplata în termen a impozitului şi a taxei înscrise de organul cu atribuţii de administrare fiscală în contul personal al
contribuabilului, majorarea de întîrziere (penalitatea) se calculează fără a fi emisă vreo decizie. Procedura şi periodicitatea calculării
(aplicării) majorării de întîrziere (penalităţii) şi reflectării ei în contul personal al contribuabilului se stabilesc de conducerea organului cu
atribuţii de administrare fiscală respectiv, iar pentru impozitele administrate de serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale – de
către autorităţile reprezentative ale administraţiei publice locale. În cazurile reflectării periodice a majorării de întîrziere (penalităţii) în contul
personal al contribuabilului, se permite de a nu reflecta suma ei calculată pentru fiecare impozit şi taxă în parte în mărime mai mică de 10
lei.
(5) La cererea contribuabililor, în cazul prezentării documentelor confirmative, organele cu atribuţii de administrare fiscală nu vor
aplica (nu vor calcula) majorări de întîrziere (penalităţi):
a) contribuabililor care au depus documentele pentru transferul, de pe un cont pe altul, al sumelor plătite în cadrul unui buget –
pentru perioada de la data achitării şi pînă la data transferului efectiv, în limitele sumei achitate;
a1) contribuabililor care au depus documentele pentru transferul sumelor plătite din contul unui buget (bugetul de stat, bugetul
local, bugetul asigurărilor sociale de stat şi fondurile obligatorii de asistenţă medicală) la contul altui buget (bugetul de stat, bugetul local,
bugetul asigurărilor sociale de stat şi fondurile obligatorii de asistenţă medicală) – pentru perioada de la data intrării documentelor la
organul respectiv şi pînă la data transferului efectiv;
a2) contribuabililor care au depus cerere pentru compensarea datoriilor faţă de buget din contul restituirii T.V.A. sau accizelor –
pentru perioada de la data adoptării deciziei şi pînă la data transferului efectiv;
b) contribuabililor care efectuează cheltuieli compensate de la buget prin finanţare directă ori care furnizează mărfuri, execută
lucrări şi/sau prestează servicii instituţiilor finanţate de la buget, în limitele alocaţiilor aprobate pentru aceste scopuri, – pe perioada
existenţei datoriei faţă de contribuabil la obligaţiile fiscale care nu vor depăşi cuantumul acestei datorii.
(6) Pentru obligaţiile fiscale luate la evidenţă specială conform art.206, nu se calculează majorare de întîrziere (penalitate).
Majorarea de întîrziere (penalitatea) se restabileşte în conturile contribuabilului odată cu parvenirea circumstanţelor indicate la art.186
alin.(5).
(7) În cazurile în care termenul de stingere a obligaţiei fiscale coincide cu data încasării sumelor în numerar de către instituţia
financiară (sucursala sau filiala acesteia) în contul stingerii obligaţiei fiscale indicate, nu se aplică (nu se calculează) majorare de întîrziere
(penalitate) pentru perioada de timp stabilită la art.171 alin.(6).
(9) Contribuabilii pentru care, potrivit alin.(5) lit.b), nu se aplică (nu se calculează) majorări de întîrziere (penalităţi) nu vor calcula
penalităţi instituţiilor publice finanţate de la buget pentru neefectuarea în termen a plăţilor pentru mărfuri şi servicii în limitele bugetelor
aprobate.
(10) Pentru sumele impozitelor şi taxelor solicitate de către contribuabil spre restituire şi restituite în mărimi mai mari decît suma
calculată în condiţiile legii, se calculează majorare de întîrziere (penalitate) pentru suma restituită în plus pentru perioada care începe cu
data restituirii efective la contul bancar al agentului economic, sau în contul stingerii datoriilor acestuia ori ale creditorilor lui faţă de bugetul
public naţional şi pînă la data recuperării acestora.
Articolul 229. Suspendarea operaţiunilor la conturile bancare

(1) Suspendarea operaţiunilor la conturile bancare, cu excepţia celor de împrumut, a conturilor bancare deschise conform
prevederilor acordurilor de împrumut încheiate între Republica Moldova şi donatorii externi şi a conturilor bancare provizorii (de acumulare
a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi celor ale persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai
activităţii de întreprinzător (în cazul executorilor judecătoreşti – numai conturile speciale), conturile de acumulare deschise conform
legislaţiei insolvabilităţii, este o măsură prin care Serviciul Fiscal de Stat limitează dreptul contribuabilului de a folosi mijloacele băneşti
care se află şi/sau se vor depune la conturile lui bancare şi de a folosi noile conturi, deschise în aceeaşi sau în o altă instituţie financiară
(sucursală sau filială acesteia).
(11) Suspendarea operaţiunilor la conturile bancare deţinute de către notari, avocaţi, administratori autorizaţi şi mediatori se
efectuează conform prevederilor prezentului articol.
(2) Dispoziţia privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului poate fi emisă în cazul comiterii oricărei
încălcări din cele prevăzute la art.253 alin.(1), la art.255, la art.260 alin.(1), la art.263 alin.(1) şi (2), precum şi în cazurile nestingerii, în
termenul stabilit, a obligaţiei fiscale şi urmăririi sumei debitoare a contribuabilului restanţier.
(21) Dispoziţia privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului, emisă pentru încasarea mijloacelor
băneşti în contul stingerii obligaţiei fiscale, nu împiedică executarea ordinelor incaso sau a documentelor executorii emise de către
executorul judecătoresc. În acest sens, Serviciul Fiscal de Stat se va alătura procedurii de executare conform art.92 din Codul de
executare prin emiterea ordinelor incaso aferente dispoziţiilor de suspendare respective.
(22) După eliberarea sumelor realizate în faza de executare, executorul judecătoresc va prezenta, în termen de 3 zile, informaţii
cu privire la sumele distribuite creditorilor în modul stabilit de Codul de executare. În cazul neexecutării prescripţiilor menţionate, precum
şi în cazul nedistribuirii sumelor conform categoriilor de creanţe prevăzute la art.145 din Codul de executare, în partea ce ţine de obligaţia
fiscală aferentă bugetului, faţă de executorul judecătoresc responsabil se va aplica, în baza deciziei Serviciului Fiscal de Stat, o sancţiune
prevăzută la art.253 alin.(41) din prezentul cod cu obligarea executorului judecătoresc, în cazul în care nu a distribuit sau a distribuit incorect
sumele băneşti, să le transfere în termen de 3 zile la bugetul respectiv.
(3) Dispoziţia privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului se emite de către conducerea Serviciului
Fiscal de Stat pe un formular tipizat, aprobat de Serviciul Fiscal de Stat, şi are valoare de document executoriu.
(4) Serviciul Fiscal de Stat remite atît instituţiei financiare (sucursalei sau filialei acesteia) în care contribuabilul are conturi bancare,
cît şi acestuia dispoziţia privind suspendarea operaţiunilor la conturile lui bancare.
(5) Instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) execută necondiţionat dispoziţia privind suspendarea operaţiunilor la
conturile bancare ale contribuabilului imediat după ce o primeşte, permiţînd trecerea la scăderi:
a) a oricăror sume în contul bugetului;
b) în contul creditorilor gajişti a sumelor băneşti încasate de la exercitarea dreptului de gaj;
c) a sumelor transferate de la contul de împrumut al întreprinderii în scopurile pentru care a fost acordat împrumutul;
d) a comisioanelor instituţiei financiare (sucursalei sau filialei acesteia), aferente executării parţiale sau totale de către aceasta a
ordinelor incaso emise de către Serviciul Fiscal de Stat sau a ordinelor de plată emise în contul bugetului, care se încasează din contul
contribuabilului neafectînd suma indicată în ordinul incaso sau în ordinul de plată.
(6) Limitarea dreptului contribuabilului de a utiliza noi conturi se exercită prin refuzul Serviciului Fiscal de Stat de a confirma
primirea în evidenţa sa a noului cont bancar.
(7) Instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) care suspendă operaţiunile la conturile bancare ale contribuabilului în
conformitate cu prezentul articol nu poartă răspundere pentru aceste acţiuni.
(8) Dispoziţia privind suspendarea operaţiunilor la conturile bancare ale contribuabilului se anulează o dată cu lichidarea încălcării
pentru care a fost aplicată suspendarea sau în cazul satisfacerii de către organul competent a contestaţiei contribuabilului, a cererii
contribuabilului (debitorului), ţinînd cont de motivele temeinice invocate de acesta, inclusiv constituirea de garanţii – bunuri libere de orice
sarcini, oferite în vederea sechestrării, scrisoare de garanţie bancară, gaj asupra unor bunuri mobile, fidejusiune, precum şi în baza deciziei
instanţei de judecată sau a contractului de amînare şi eşalonare.
Articolul 230. Sechestrarea bunurilor

Sechestrarea bunurilor ca măsură de asigurare a plăţii impozitelor, taxelor şi/sau amenzilor se exercită în modul şi în condiţiile
prevăzute la capitolul 9.
Capitolul 13
DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND RĂSPUNDEREA
PENTRU ÎNCĂLCĂRI FISCALE
Articolul 231. Noţiunea şi temeiurile tragerii la răspundere pentru încălcare fiscală
(1) În sensul prezentului cod, tragerea la răspundere pentru încălcare fiscală înseamnă aplicarea de către Serviciul Fiscal de Stat,
în condiţiile prevăzute de legislaţia fiscală, a unor sancţiuni faţă de persoanele care au săvîrşit încălcări fiscale.
(2) Temeiul tragerii la răspundere pentru încălcare fiscală este însăşi încălcarea fiscală.
(3) Încălcările fiscale se califică după cum urmează:
a) încălcare fiscală nesemnificativă;
b) încălcare fiscală semnificativă.
(4) Se consideră nesemnificativă încălcarea fiscală dacă suma impozitului sau taxei constituie pînă la 100 de lei pentru
contribuabilii specificaţi la art.232 lit.b) şi pînă la 1000 de lei pentru contribuabilii specificaţi la art.232 lit.a) şi c), inclusiv pentru fiecare
perioadă fiscală în parte – în cazul nerespectării modului de declarare sau diminuării impozitului, a taxei şi/sau a primelor de asigurare
obligatorie de asistenţă medicală şi a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii, stabilite în cotă procentuală.
(5) Se consideră semnificativă încălcarea fiscală care nu cade sub incidenţa alin.(4).
Articolul 232. Persoanele pasibile de răspundere pentru încălcare fiscală

Este tras la răspundere pentru încălcare fiscală:
a) contribuabilul persoană juridică a cărui persoană cu funcţie de răspundere a săvîrşit o încălcare fiscală;
b) contribuabilul persoană fizică, care nu practică activitate de întreprinzător, ce a săvîrşit o încălcare fiscală. În cazul în care
acesta este lipsit de capacitate de exerciţiu sau are capacitate de exerciţiu restrînsă, pentru încălcarea fiscală săvîrşită de el reprezentantul
său legal (părinţii, înfietorii, tutorele, curatorul) poartă răspundere în funcţie de obiectul impozabil, de obligaţia fiscală şi de bunurile
contribuabilului;
c) contribuabilul persoană fizică care practică activitate de întreprinzător, contribuabilul persoană fizică care desfăşoară activităţi
independente, contribuabilul care desfăşoară servicii profesionale şi contribuabilul care practică activitate profesională în sectorul justiţiei
care au săvîrşit o încălcare fiscală sau ale căror persoane cu funcţie de răspundere au săvîrşit o încălcare fiscală.
Articolul 233. Condiţii generale de tragere la răspundere pentru încălcare fiscală

(1) Tragerea la răspundere pentru încălcare fiscală se face în temeiul legislaţiei fiscale în vigoare în timpul şi la locul săvîrşirii
încălcării, cu excepţia situaţiilor cînd legea nouă prevede sancţiuni mai blînde, cu condiţia că încălcarea fiscală, prin caracterul ei, nu atrage
după sine, în condiţiile legii, răspunderea penală.
(2) Procedura de tragere la răspundere pentru încălcarea fiscală se aplică în conformitate cu legislaţia în vigoare în timpul şi în
locul examinării cazului de încălcare fiscală.
(3) Tragerea la răspundere pentru încălcări fiscale conform prezentului titlu sau la o altă răspundere juridică pentru încălcarea
legislaţiei fiscale nu exonerează persoana sancţionată de obligaţia plăţii impozitului, taxei şi/sau majorării de întîrziere (penalităţii), stabilite
de legislaţie. Tragerea la răspundere pentru încălcare fiscală a contribuabililor specificaţi la art.232 nu eliberează de răspundere
contravenţională, penală sau de altă răspundere prevăzută de legislaţie dacă există temeiurile respective.
Articolul 234. Absolvirea de răspundere pentru încălcare fiscală

(1) Sancţiunea fiscală nu se aplică, în întregime sau parţial, iar în cazul în care a fost deja stabilită se anulează, în întregime sau
parţial, dacă se prezintă dovezi ce confirmă legalitatea tuturor acţiunilor (inacţiunilor) sau a unor acţiuni (inacţiuni) considerate anterior
ilegale. Veridicitatea şi autenticitatea dovezilor prezentate pot fi verificate de Serviciul Fiscal de Stat la sursă sau la alte persoane.
Documentele prezentate cu încălcarea termenelor stabilite de Serviciul Fiscal de Stat sau după efectuarea controlului fiscal sînt verificate
în mod obligatoriu.
(11) Amenda prevăzută la art.260 alin.(1) nu se aplică în cazul în care nu apar obligaţii suplimentare privind impozite, taxe şi/sau
prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii.
(12) Impozitele, taxele şi majorările de întîrziere (penalităţile) nu se recalculează, sancţiunea fiscală nu se aplică în întregime sau,
în cazul în care a fost deja stabilită, se anulează în întregime dacă contribuabilul a acţionat în conformitate cu soluţia fiscală individuală
anticipată emisă în adresa sa potrivit prezentului cod.
(2) Persoana trasă la răspundere pentru încălcare fiscală beneficiază de o reducere cu 50% a amenzilor aplicate, cu excepţia
amenzilor aplicate pentru comiterea repetată, în decurs de 6 luni consecutive, a încălcărilor fiscale prevăzute la art.254 şi 2541, dacă
respectă strict următoarele condiţii:
a) nu are restanţe la data adoptării deciziei asupra cazului de încălcare fiscală sau le stinge concomitent cu acţiunile prevăzute la
lit.b);
b) în termen de 3 zile lucrătoare de la data înmînării deciziei asupra cazului de încălcare fiscală, stinge sumele impozitelor, taxelor,
contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii şi primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, majorărilor de întîrziere
(penalităţilor) şi/sau 50% din amenzile indicate în decizie sau stinge obligaţia fiscală prin compensare conform art.175.
În cazul în care datele din sistemul informaţional al Serviciului Fiscal de Stat atestă executarea cerinţelor prevăzute la lit.a) şi b),
autoritatea abilitată să examineze cazurile privind încălcările fiscale, de sine stătător, în termen de cel mult 15 zile lucrătoare din data
expirării termenului prevăzut la lit.b), adoptă o decizie privind reducerea amenzilor în cauză cu 50%.
c) în cazul în care datele din sistemul informaţional al Serviciului Fiscal de Stat nu atestă executarea cerinţelor prevăzute la lit.a)
şi b), prezintă, în termenul prevăzut pentru executarea benevolă a deciziei asupra cazului de încălcare fiscală, documentele ce confirmă
stingerea sumelor prevăzute la lit.a) şi b).
În baza documentelor prezentate conform lit.c), autoritatea abilitată să examineze cazurile privind încălcările fiscale, în termen de
cel mult 15 zile lucrătoare de la data prezentării documentelor, va adopta o decizie privind reducerea amenzilor în cauză cu 50%. În cazul
în care, după adoptarea deciziei privind reducerea amenzilor, se constată nerespectarea cel puţin a uneia din condiţiile prevăzute la lit.a)
şi b), autoritatea respectivă îşi va anula decizia, iar persoana nu va beneficia de reducerea cu 50% a amenzilor.
(3) Insolvabilitatea sau absenţa temporară din ţară a persoanei fizice sau a persoanei cu funcţie de răspundere a persoanei juridice,
precum şi iminenţa unor evenimente pe care persoana ce a săvîrşit încălcarea fiscală putea să le prevadă, dar nu le-a prevăzut nu
constituie temei pentru neaplicarea sau anularea sancţiunii fiscale.
(4) Persoanele scutite de impozite şi/sau taxe, precum şi cele care au calculat greşit impozitul şi/sau taxa din cauza explicaţiilor
greşite, prezentate în scris de Serviciul Fiscal de Stat, sînt absolvite de răspundere pentru diminuarea, calcularea incorectă sau neplata
acestora.
(5) Persoanele care au calculat greşit impozitul şi/sau taxa, dacă acest fapt nu a fost depistat în cadrul controlului fiscal anterior,
la efectuarea repetată a controlului fiscal în condiţiile reglementate la art.214 alin.(8), sînt absolvite de aplicarea amenzilor şi penalităţilor
pentru încălcările fiscale depistate aferente perioadelor supuse controlului repetat.
Articolul 235. Scopul şi forma sancţiunilor fiscale

(1) Sancţiunea fiscală este o măsură cu caracter punitiv şi se aplică pentru a se preveni săvîrşirea, de către delincvent sau de
către alte persoane, a unor noi încălcări, pentru educarea lor în spiritul respectării legii.
(11) Avertizarea se aplică pentru încălcarea fiscală nesemnificativă.
(2) Pentru încălcarea fiscală poate fi aplicată sancţiunea fiscală sub formă de avertizare sau amendă.
Articolul 236. Amenda

(1) Amenda este o sancţiune fiscală care constă în obligarea persoanei ce a săvîrşit o încălcare fiscală de a plăti o sumă de bani.
Amenda se aplică indiferent de faptul dacă au fost aplicate sau nu alte sancţiuni fiscale ori plătite impozite, taxe, majorări de întîrziere
(penalităţi) calculate suplimentar la cele declarate sau nedeclarate.
(2) Amenda reprezintă o parte a obligaţiei fiscale şi se percepe în modul stabilit pentru impunerea fiscală.
(3) În cazul în care contribuabilul descoperă că darea de seamă fiscală prezentată anterior conţine greşeli sau omisiuni şi prezintă
darea de seamă corectată, precum şi în cazul în care contribuabilul nu are obligaţia prezentării dării de seamă, dar descoperă că au fost
efectuate greşit calculul şi plata impozitelor şi taxelor, iar în urma acestora apar obligaţii fiscale suplimentare şi acestea sînt achitate pînă
la anunţarea unui control fiscal, amenda nu se aplică.
Articolul 237. Confiscarea bunurilor

Articolul 238. Regulile generale de aplicare a sancţiunii fiscale

(1) Sancţiunea fiscală se aplică în limitele stabilite de articolul respectiv din prezentul cod, în strictă conformitate cu legislaţia
fiscală.
(11) Amenda se aplică în cazurile de încălcare fiscală semnificativă.
(2) În cazul în care o persoană a săvîrşit două sau mai multe încălcări fiscale, sancţiunea fiscală se aplică pentru fiecare încălcare
fiscală şi pentru fiecare perioadă fiscală în parte, cu excepţia cazurilor prevăzute la art.188 alin.(2).
Capitolul 14
PROCEDURA DE EXAMINARE A CAZURILOR DE ÎNCĂLCARE FISCALĂ
Articolul 239. Scopul procedurii de examinare a cazului de încălcare fiscală
Scopul procedurii de examinare a cazului de încălcare fiscală constă în: clarificarea promptă, multilaterală, exhaustivă şi obiectivă
a circumstanţelor în care s-a produs, soluţionarea lui în strictă conformitate cu legislaţia, asigurarea îndeplinirii deciziei, precum şi stabilirea
cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la comiterea încălcării fiscale, prevenirea încălcărilor, educarea în spiritul respectării legilor şi
consolidarea legalităţii.
Articolul 240. Circumstanţele care exclud procedura de examinare a cazului de încălcare fiscală
Procedura de examinare a cazului de încălcare fiscală nu poate fi iniţiată, iar procedura iniţiată urmează a fi încheiată dacă:
a) se constată că nu a avut loc nici o încălcare fiscală;
b) persoana căreia i s-a intentat procedura de examinare a cazului de încălcare fiscală a fost lichidată sau a decedat;
c) nu există sume ale impozitului, taxei, majorării de întîrziere (penalităţii) şi/sau amenzii necesare de a fi încasate conform
legislaţiei fiscale;
d) încălcarea ce ţine de utilizarea serviciilor fiscale electronice este determinată de o defecţiune tehnică ce nu depinde de voinţa
contribuabilului.
Articolul 241. Autoritatea abilitată să examineze cauzele privind încălcările fiscale

(1) Cauzele privind încălcările fiscale sînt examinate de către Serviciul Fiscal de Stat.
(2) Sînt în drept să examineze cauzele privind încălcările fiscale şi să aplice sancţiuni fiscale, în numele autorităţilor abilitate,
conducerea Serviciului Fiscal de Stat.
Articolul 242. Drepturile şi obligaţiile persoanei trase la răspundere pentru încălcare fiscală
Persoana trasă la răspundere pentru încălcare fiscală are dreptul să ia cunoştinţă de dosarul său, să dea explicaţii, să prezinte
probe, să formuleze cereri, să conteste decizia asupra cazului. Ea poate beneficia de asistenţa unui avocat căruia îi încredinţează
exercitarea, în numele său, a drepturilor menţionate.
Articolul 243. Participarea persoanei trase la răspundere pentru încălcare fiscală la examinarea cazului
(1) Cazul de încălcare fiscală se examinează în prezenţa persoanei trase la răspundere pentru săvîrşirea încălcării. Serviciul Fiscal
de Stat o anunţă în scris (prin citaţie) despre locul, data şi ora examinării cazului.
(2) Cazul de încălcare fiscală poate fi examinat în lipsa persoanei trase la răspundere pentru săvîrşirea încălcării numai dacă
există informaţii că a fost anunţată în modul stabilit despre locul, data şi ora examinării cazului şi dacă de la ea nu a parvenit un demers
argumentat de a fi amînată examinarea.
(3) Contribuabilul persoană fizică îşi exercită drepturile procedurale personal, printr-un reprezentant sau în comun cu
reprezentantul, iar contribuabilul persoană juridică – prin intermediul conducătorului sau al reprezentantului său.
Articolul 244. Reprezentantul şi confirmarea împuternicirilor lui

(1) Persoana lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrînsă este înfăţişată de reprezentantul ei legal
(părinte, înfietor, tutore, curator). Acesta va prezenta autorităţii care examinează cazul certificatul împuternicirilor.
(2) Reprezentantul legal efectuează, personal sau prin reprezentant, toate acţiunile de care are dreptul, cu restricţiile prevăzute
de lege.
(3) Împuternicirile reprezentantului altul decît cel legal trebuie să fie confirmate printr-o procură, eliberată în conformitate cu
prezentul articol, sau printr-un document ce atestă funcţia ori împuternicirile pe care le deţine – în cazul conducătorului persoanei juridice.
(4) Procura dată de o persoană fizică se autentifică, după caz: de notar, de secretarul primăriei satului (comunei), de administraţia
(conducerea) persoanei la care lucrează sau învaţă mandantul, de administraţia instituţiei curativ-profilactice staţionare în care mandantul
se află pentru tratament, de comandantul (şeful) unităţii militare – dacă mandantul este militar – sau de şeful locului de detenţiune – dacă
mandantul se află în detenţiune.
(5) Procura din partea unei persoane juridice se eliberează de conducătorul ei (locţiitorul acestuia).
(6) Împuternicirile avocatului se certifică prin mandat.
Articolul 245. Locul şi modul examinării cazului de încălcare fiscală

(1) Cazul de încălcare fiscală este examinat la oficiul subdiviziunii Serviciului Fiscal de Stat unde contribuabilul se află la evidenţă
sau asistenţă ori în alt loc, stabilit de Serviciul Fiscal de Stat.
(2) Cazul de încălcare fiscală se examinează în regim închis de către autoritatea abilitată să examineze astfel de cazuri, cu condiţia
respectării secretului fiscal. Pronunţarea deciziei poate fi publică, la voinţa autorităţii care o adoptă, în cazul în care nu este contestată
timp de 30 de zile de la momentul în care contribuabilul a luat cunoştinţă de această decizie.
Articolul 246. Termenele de examinare a cazului de încălcare fiscală

(1) Cazul de încălcare fiscală se examinează în termen de 15 zile din data:
a) prezentării dezacordului – dacă a fost prezentat la timp;
b) expirării termenului de prezentare a dezacordului – dacă nu a fost prezentat sau dacă a fost prezentat cu întîrziere.
(2) În cazul prezentării unor argumente întemeiate, termenul menţionat la alin.(1) poate fi prelungit cu 30 de zile prin decizia
organului abilitat să examineze cazurile de încălcare fiscală, inclusiv în baza demersului argumentat, prezentat de persoana trasă la
răspundere pentru încălcare fiscală, conform art.243 alin.(2). În aceste cazuri, persoanei trase la răspundere pentru încălcare fiscală i se
comunică din timp, conform art.243 alin.(1), data examinării cazului.
(21) Prin derogare de la prevederile alin.(1), la solicitarea scrisă a contribuabilului cu menţiunea că este de acord cu rezultatele
controlului, examinarea cazului de încălcare fiscală poate fi efectuată fără respectarea termenului de prezentare a dezacordului prevăzut
la art.216 alin.(8).
Articolul 247. Clarificarea circumstanţelor cazului de încălcare fiscală

Persoana care examinează cazul de încălcare fiscală este obligată să clarifice dacă:
a) a avut loc într-adevăr o încălcare fiscală;
b) trebuie să fie trasă la răspundere persoana respectivă pentru săvîrşirea de încălcare fiscală;
c) există alte circumstanţe importante pentru soluţionarea justă a cazului.
Articolul 248. Decizia asupra cazului de încălcare fiscală

După examinarea cazului de încălcare fiscală, Serviciul Fiscal de Stat emite o decizie, care trebuie să conţină:
a) denumirea organului în al cărui nume se pronunţă decizia;
b) funcţia, numele şi prenumele persoanei care a emis decizia;
c) data şi locul examinării cazului;
d) remarca despre participarea persoanelor care au săvîrşit încălcarea fiscală (reprezentanţilor lor);
e) denumirea (numele, prenumele), sediul (domiciliul), codul fiscal al persoanei care a săvîrşit încălcarea fiscală;
f) descrierea încălcării fiscale cu indicarea articolelor, alineatelor, punctelor din actele normative care au fost încălcate;
g) indicarea articolului, alineatului, punctului din actul normativ care prevede sancţiunea fiscală;
h) decizia asupra cazului;
i) termenul şi modul de contestare a deciziei;
j) alte date referitoare la caz;
k) semnătura persoanei care a emis decizia.
Articolul 249. Tipurile de decizii

(1) Asupra cazului de încălcare fiscală poate fi pronunţată una din următoarele decizii privind:
a) aplicarea de sancţiune fiscală şi/sau încasarea de impozit, taxă, calculate suplimentar, de majorare de întîrziere;
b) clasarea cazului;
c) suspendarea cazului şi efectuarea unui control repetat.
(2) Decizia privind clasarea cazului se pronunţă în cazul în care:
a) există circumstanţe, prevăzute de prezentul cod, ce exclud sau absolvă de răspundere pentru săvîrşirea încălcării fiscale şi nu
există sume ale impozitului, taxei, majorării de întîrziere (penalităţii) necesare de a fi încasate conform legislaţiei fiscale;
b) este adoptat, conform art.172, un act de anulare a sancţiunii fiscale, sumei impozitului, taxei, majorării de întîrziere (penalităţii);
c) există, pentru acelaşi fapt, în privinţa persoanei trase la răspundere pentru încălcare fiscală, o decizie privind aplicarea unei
sancţiuni fiscale şi/sau încasarea sumei impozitului, taxei, majorării de întîrziere (penalităţii) ori există o decizie de clasare a cazului;
d) materialele cazului se transmit conform competenţei, dacă se constată că examinarea acestuia poate fi efectuată cu plenitudine
de o altă autoritate abilitată să examineze cazurile de încălcare fiscală.
(3) Se pronunţă decizie privind suspendarea cazului şi efectuarea unui control repetat dacă există mărturii contradictorii care, la
momentul examinării cazului, nu pot fi argumentate prin probe. După încheierea controlului repetat, reîncepe examinarea cazului.
(4) Se pronunţă decizie privind stingerea/restabilirea dreptului persoanei fizice de a beneficia, ulterior perioadei de efectuare a
controlului fiscal, de suma declarată în conformitate cu art.2266alin.(6) dacă în urma controlului fiscal cu aplicarea metodelor indirecte de
estimare a venitului impozabil au fost luate în considerare prevederile art.2266 alin. (4)–(6) şi nu s-a calculat suplimentar la buget impozit
pe venit.
Articolul 250. Pronunţarea deciziei asupra cazului de încălcare fiscală şi înmînarea unui exemplar al deciziei
(1) Decizia asupra cazului de încălcare fiscală se pronunţă imediat după încheierea examinării lui.
(2) În decursul a 3 zile după emiterea deciziei asupra cazului de încălcare fiscală, un exemplar al deciziei se înmînează sau se
expediază recomandat persoanei vizate în ea.
Articolul 251. Propunerile de lichidare a cauzelor şi condiţiilor săvîrşirii încălcării fiscale

(1) Stabilind cauzele şi condiţiile săvîrşirii încălcării fiscale, Serviciul Fiscal de Stat poate prezenta propuneri de lichidare a acestor
cauze şi condiţii.
(2) În procesul examinării cazurilor de încălcare fiscală în care se constată semne ale componenţei de infracţiune, Serviciul Fiscal
de Stat adoptă decizia asupra cazului de încălcare fiscală, în care se indică exact prejudiciul cauzat prin încălcările admise, măsurile de
înlăturare a acestor încălcări şi repararea prejudiciului cauzat prin încălcare (achitarea la buget a sumelor de impozite, taxe, contribuţii de
asigurări sociale de stat obligatorii şi/sau prime de asigurare obligatorie de asistenţă medicală, calculate în procesul controlului). Sesizarea
organului de urmărire penală cu privire la existenţa semnelor componenţei de infracţiune se face printr-o adresare scrisă, care se transmite
acestuia în termen de 5 zile lucrătoare de la data emiterii deciziei cu privire la contestaţie sau de la data expirării termenului de contestare
a deciziei asupra cazului de încălcare fiscală prevăzut la art.268 alin.(1) sau la art.2741 alin.(8), în cazul în care aceasta nu a fost contestată.
(3) În cazul prevăzut la alin.(2), termenul de executare a măsurii de înlăturare a încălcării şi de restituire a prejudiciului cauzat nu
poate depăşi 30 de zile.
(4) La sesizarea privind identificarea semnelor componenţei de infracţiune, în mod obligatoriu, se anexează actul de control,
decizia asupra cazului de încălcare fiscală şi materialele ce ţin de controlul în cauză. În sesizare se face consemnarea privind executarea
sau neexecutarea măsurii de înlăturare a încălcării stabilite şi privind restituirea sau nu a prejudiciului cauzat sau a contravalorii lui
(achitarea la buget a sumelor de impozite, taxe, contribuţii de asigurări sociale de stat obligatorii şi/sau prime de asigurare obligatorie de
asistenţă medicală, calculate în procesul controlului).
Articolul 252. Executarea deciziei asupra cazului de încălcare fiscală

(1) Persoana vizată în decizia asupra cazului de încălcare fiscală urmează să o execute în termen de 30 de zile din data pronunţării.
Pentru această perioadă nu se suspendă calcularea majorării de întîrziere.
(2) În caz de contestare, executarea deciziei asupra cazului de încălcare fiscală nu se suspendă dacă autoritatea care examinează
contestaţia nu dispune altfel.
(3) După expirarea termenului de 30 de zile, dacă nu a fost executată benevol sau nu a fost constituit gajul legal, decizia asupra
cazului de încălcare fiscală este executată silit, în modul prevăzut de prezentul cod, de către Serviciul Fiscal de Sta.
Capitolul 15
TIPURILE DE ÎNCĂLCĂRI FISCALE ŞI RĂSPUNDEREA PENTRU ELE
Articolul 253. Împiedicarea activităţii Serviciului Fiscal de Stat
(1) Împiedicarea controlului fiscal prin neasigurarea accesului în încăperile de producţie, în depozite, în locurile de păstrare a
bunurilor, în spaţiile comerciale şi în spaţiile cu o altă destinaţie, prin neprezentarea de explicaţii, date, informaţii şi documente, necesare
Serviciului Fiscal de Stat, asupra problemelor care apar în timpul controlului, prin alte acţiuni sau inacţiune se sancţionează cu amendă de
la 4000 la 6000 de lei.
[Alin.(2),(3) art.253 abrogate prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 10.08.2007]
(4) Neexecutarea deciziei organului cu atribuţii de administrare fiscală de suspendare a operaţiunilor la conturile bancare ale
contribuabilului se sancţionează cu amendă de la 25% la 35% din suma trecută la scăderi în perioada de nesuspendare a operaţiunilor.
(41) Neexecutarea sau executarea neconformă a prevederilor art.197 alin.(32) şi (33) şi ale art.229 alin.(22) se sancţionează, pentru
fiecare încălcare, cu amendă de la 25% la 35% din suma încasată sau ce urma a fi încasată de la contribuabil în contul stingerii obligaţiei
fiscale, dar nu mai puţin de 3000 de lei.
(5) Pentru neexecutarea cerinţelor din citaţia Serviciului Fiscal de Stat, contribuabilii specificaţi la art.232 lit.b) se sancţionează cu
o amendă de la 400 la 600 de lei, contribuabilii specificaţi la art.232 lit.a) şi c) – de la 4000 la 6000 de lei, iar neexecutarea cerinţelor din
citaţia bancară se sancţionează cu amendă de 5000 de lei.
(51) Amenzile prevăzute la alin.(5) nu se aplică în cazul în care persoanele prezintă documente justificative în partea ce ţine de
imposibilitatea prezentării acestora la Serviciul Fiscal de Stat.
(6) Prezentarea tardivă a informaţiei prevăzute la art.22611 alin. (5) de către persoanele indicate la art.22611 alin. (2) se
sancţionează cu amendă de la 1,5% la 2,5% din suma indicată în informaţia prezentată tardiv, dar nu mai mult de 25 mii de lei.
(7) Prezentarea informaţiei prevăzute la art.22611 alin.(5) neautentice de către persoanele indicate la art.226 11 alin. (2) se
sancţionează cu amendă de la 5% la 10% din diferenţa dintre suma care urma să fie indicată şi cea indicată în informaţie, dar nu mai mult
de 50 mii de lei.
(8) Neprezentarea informaţiei prevăzute la art.22611 alin.(5) de către persoanele indicate la art.22611 alin.(2) se sancţionează cu
amendă de la 10% la 20% din suma care urma să fie indicată în informaţie, dar nu mai mult de 150 mii de lei.
(9) Neexecutarea de către persoana fizică a condiţiilor prevăzute la art.226 15 alin. (2) se sancţionează cu amendă de la 2500 la
3000 de lei.
Articolul 254. Neutilizarea echipamentelor de casă şi de control

(1) Încălcarea regulilor de utilizare a maşinii de casă şi de control (efectuarea încasărilor băneşti în numerar în lipsa maşinii de
casă şi de control în cazul în care actele normative în vigoare prevăd folosirea ei, efectuarea încasărilor băneşti în numerar fără utilizarea
maşinii de casă şi de control existente, neasigurarea emiterii la maşina de casă şi de control a bonului de casă de valoarea sumei real
încasate/primite, neasigurarea bilanţului numerarului în maşina de casă şi de control, care constă în formarea unui excedent de numerar
nejustificat documentar mai mare de 50 de lei, utilizarea maşinii de casă şi de control defectate, care constă în neactivarea memoriei
fiscale sau imposibilitatea de identificare a softului instalat, utilizarea maşinii de casă şi de control care nu este sigilată de Serviciul Fiscal
de Stat în modul stabilit, utilizarea maşinii de casă şi de control care nu este înregistrată la Serviciul Fiscal de Stat în modul stabilit) se
sancţionează cu amendă de la 5000 la 15000 de lei.
[Alin.(2)-(7) art.254 abrogate prin Legea nr.178 din 26.07.2018, în vigoare 01.10.2018]
(8) Utilizarea terminalului de plată în numerar/aparatului de schimb valutar care nu este înregistrat la Serviciul Fiscal de Stat în
modul stabilit şi/sau utilizarea terminalului de plată în numerar/aparatului de schimb valutar fără a emite documentul/bonul fiscal se
sancţionează cu amendă de la 5000 la 15000 de lei.
Articolul 2541. Nerespectarea reglementărilor din domeniul transporturilor auto de călători. Neeliberarea biletelor de călătorie
(1) Efectuarea transporturilor auto de călători prin servicii ocazionale, inclusiv turistice sau în regim de taxi, fără a dispune de actul
permisiv pentru acest gen de activitate (copia autorizată a acestuia), foaie de parcurs, listă de control sau contract de prestări servicii
pentru traficul intern de călători şi documente de plată care confirmă achitarea serviciilor de către beneficiar, în cazul în care achitarea a
fost efectuată la oficiu în numerar sau prin alt instrument de plată, inclusiv bon de casă emis de maşina de casă şi de control a agenţilor
transportatori, a agenţiilor de vînzare a biletelor, a agenţiilor turistice sau copie a dispoziţiei de plată, constituie activitate ilicită, care se
sancţionează cu amendă de la 5000 la 15000 de lei aplicată persoanei fizice – conducător al mijlocului de transport.
(2) Efectuarea de către agentul transportator a transporturilor auto de călători prin servicii regulate în trafic urban, suburban,
interurban, raional sau internaţional fără emiterea şi/sau raportarea biletelor (bilet – bon de casă emis de maşina de casă şi de control sau
document de strictă evidenţă cu preţ fixat, confecţionat în mod tipografic sau electronic, ce confirmă dreptul la călătorie al persoanei,
încheierea contractului de transport rutier între operatorul de transport rutier/întreprindere şi persoane, precum şi faptul asigurării obligatorii
a persoanei) şi/sau biletelor de bagaje (bilet de bagaje – bon de casă emis de maşina de casă şi de control cu memorie fiscală sau
document de strictă evidenţă cu preţ fixat, confecţionat în mod tipografic sau electronic, ce confirmă plata şi primirea bagajelor pentru
transport, precum şi faptul asigurării obligatorii a bagajelor) se sancţionează cu amendă de la 5000 la 15000 de lei aplicată agentului
transportator.
Articolul 255. Neprezentarea informaţiei despre sediu

Neprezentarea, prezentarea cu întîrziere sau prezentarea Serviciului Fiscal de Stat a unor informaţii neveridice despre sediul sau
despre schimbarea sediului contribuabilului, al subdiviziunilor lui se sancţionează cu amenda de la 3000 la 5000 de lei. Sînt pasibile de
amendă subdiviziunile care corespund noţiunii indicate la art.5 pct.29).
Articolul 256. Nerespectarea regulilor de evidenţă a contribuabililor

[Alin.(1)-(3) art.256 abrogate prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 10.08.2007]
(4) Încălcarea de către instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) a prevederilor art.167 se sancţionează cu amendă de la
2000 la 4000 de lei.
(5) Modificarea sau închiderea de către instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) a contului bancar al contribuabilului (cu
excepţia conturilor de credit, de depozit la termen şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea
capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător) fără certificatul Serviciului
Fiscal de Stat ori cu încălcarea regulilor stabilite de legislaţie sau neprezentarea ori prezentarea tardivă Serviciului Fiscal de Stat a
informaţiei despre modificarea sau închiderea contului bancar al contribuabilului (cu excepţia conturilor de credit, de depozit la termen şi
provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice
care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător) se sancţionează cu amendă de la 5000 la 7000 de lei.
(6) Efectuarea de către instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) a unor operaţiuni pe contul bancar al contribuabilului (cu
excepţia conturilor de credit, de depozit la termen şi provizorii (de acumulare a mijloacelor financiare pentru formarea sau majorarea
capitalului social), precum şi a conturilor persoanelor fizice care nu sînt subiecţi ai activităţii de întreprinzător) fără ca Serviciul Fiscal de
Stat să confirme luarea la evidenţă a contului bancar deschis se sancţionează cu amendă de la 25% la 35% din sumele înscrise în acest
cont.
(7) Neînregistrarea sau înregistrarea tardivă în calitate de plătitor de T.V.A. sau de antrepozitar autorizat se sancţionează cu
amendă de la 7% la 10% din volumul de livrări impozabile, exceptînd cazurile de livrări impozabile conform art.104. În cazul aplicării
amenzii în conformitate cu prezentul alineat, amenda prevăzută la art.261 alin.(5) nu se aplică.
(8) Neprezentarea sau prezentarea tardivă la Serviciul Fiscal de Stat de către contribuabil a informaţiei despre contul bancar
deschis în străinătate se sancţionează cu amendă de la 4000 la 6000 de lei pentru fiecare cont bancar.
Articolul 257. Încălcarea regulilor de ţinere a contabilităţii şi a evidenţei în scopuri fiscale
(2) Folosirea formularelor tipizate de documente primare cu regim special de un alt model decît cel stabilit prin act normativ în
vigoare, precum şi folosirea formularelor tipizate de documente primare cu regim special plastografiate sau străine se sancţionează cu
amendă în mărime de la 25% la 35% din suma operaţiunilor economice înscrise în astfel de documente.
(5) Neasigurarea păstrării dărilor de seamă fiscale şi/sau a documentelor de evidenţă şi/sau a benzilor de control (benzilor de
control pe suport electronic specializat) şi/sau lipsa totală ori parţială a contabilităţii, ceea ce face imposibilă efectuarea controlului fiscal,
se sancţionează cu amendă de la 40000 la 60000 de lei, cu calcularea, după caz, a impozitelor şi taxelor respective conform art.189
alin.(2).
(7) Prin derogare de la alin.(2) şi (5), prevederile respective nu se aplică entităţilor care ţin contabilitatea şi întocmesc situaţiile
financiare în baza IFRS, pe o perioadă de pînă la 2 ani de la data implementării standardelor menţionate.
(8) Efectuarea de către agentul economic, la care este instituit post fiscal şi care a fost înştiinţat despre aceasta conform
prevederilor legislaţiei în vigoare, a intrărilor/ieşirilor de mărfuri/servicii fără informarea despre aceasta a inspectorului sau a subdiviziunii
Serviciului Fiscal de Stat responsabile de activitatea postului fiscal se sancţionează cu amendă în mărime de la 50% la 100% din suma
operaţiunilor economice respective.
Articolul 2571. Neeliberarea facturii fiscale în cazul bunurilor gajate

Se sancţionează cu amendă de la 20% la 30% din valoarea tranzacţiei debitorul gajist înregistrat în calitate de plătitor de T.V.A.
în cazul neeliberării facturii fiscale la comercializarea mărfurilor gajate în numele acestuia.
Articolul 258. Încălcarea regulilor de plată

Articolul 259. Încălcarea de către instituţiile financiare sucursalele sau filialele acestora) şi alţi prestatori de servicii de plată a
modului de decontare
(1) Încălcarea termenelor stabilite de legislaţie pentru înregistrarea mijloacelor băneşti în conturile bancare ale agenţilor economici
se sancţionează cu amendă de la 7% la 10% din suma neînregistrată în termen.
(2) Înregistrarea mijloacelor băneşti, obţinute din comercializarea de mărfuri, executarea de lucrări şi prestarea de servicii, în
conturile de depozit sau în alte conturi bancare eludîndu-se conturile curente în monedă naţională sau în valută străină se sancţionează
cu amendă de la 4% la 6% din suma înregistrată.
(3) Neexecutarea sau executarea tardivă a ordinului de plată şi/sau a ordinului incaso privind stingerea obligaţiei fiscale în cazul
în care contribuabilul sau debitorul lui dispune de mijloace băneşti la contul bancar se sancţionează cu amendă, pentru fiecare zi de
întîrziere, de de la 1,5% la 2,5% din suma care trebuie plătită, dar nu mai mult decît suma care urma a fi executată.
(4) Încălcarea termenelor de înregistrare în conturile Trezoreriei de Stat de către instituţiile financiare (sucursalele sau filialele
acestora) şi alţi prestatori de servicii de plată a sumelor încasate de la contribuabil se sancţionează cu amendă, pentru fiecare zi de
întîrziere, de la 1,5% la 2,5% din suma neînregistrată în termen, dar nu mai mult decît suma care urma a fi transferată.
(5) Neprezentarea sau prezentarea tardivă de către instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) la Serviciul Fiscal de Stat
a informaţiei despre înscrierea în contul bancar al contribuabilului a mijloacelor băneşti, în cazul suspendării operaţiunilor la acest cont, se
sancţionează cu amendă în mărime de la 0,8% la 1% din suma înscrisă în cont pentru fiecare zi de neprezentare sau de întîrziere, dar nu
mai mult decît suma care urma a fi încasată.
(6) Neexecutarea sau executarea eronată de către instituţia financiară (sucursala sau filiala acesteia) şi alţi prestatori de servicii
de plată a ordinelor de plată privind achitarea obligaţiilor fiscale faţă de bugetul public naţional în conformitate cu rechizitele indicate de
contribuabil se sancţionează cu amendă de la 300 la 500 de lei pentru fiecare caz de ordin de plată neexecutat sau executat eronat.
(7) Refuzul instituţiei financiare (sucursalei sau filialei acesteia) sau al altor prestatori de servicii de plată de a recepţiona de la
persoane fizice mijloace băneşti în numerar aferente bugetului se sancţionează cu amendă de la 300 la 500 de lei pentru fiecare caz de
refuz.
Articolul 260. Nerespectarea modului de întocmire, de prezentare a dării de seamă fiscale şi a facturii fiscale, precum şi
neînregistrarea facturii fiscale în Registrul general electronic al facturilor fiscale
(1) Nerespectarea modului de întocmire şi de prezentare a dării de seamă fiscale se sancţionează cu o amendă de la 200 la 400
de lei pentru fiecare dare de seamă fiscală, dar nu mai mult de 2000 de lei pentru toate dările de seamă fiscale, aplicată contribuabililor
specificaţi la art.232 lit.b), şi cu amendă de la 500 la 1000 de lei pentru fiecare dare de seamă fiscală, dar nu mai mult de 10000 de lei
pentru toate dările de seamă fiscale, aplicată contribuabililor specificaţi la art.232 lit.a) şi c).
(4) Neprezentarea facturii fiscale în termenele prevăzute la art.117 şi 1171 se sancţionează cu o amendă de la 3000 la 3600 de lei
pentru fiecare factură fiscală neprezentată, dar nu mai mult de 72000 lei pentru toate facturile fiscale neprezentate în termenele stabilite.
Notă: Se declară neconstituţional textul “amendă în mărime de 3600 lei pentru fiecare factură” din art.260 alin.(4)
conform Hot.Curţii Constituţionale nr.20 din 04.07.2018, în vigoare 04.07.2018
(41) Neînregistrarea facturii fiscale în Registrul general electronic al facturilor fiscale se sancţionează cu o amendă de la 3000 la
3600 de lei pentru fiecare factură fiscală neînregistrată, dar nu mai mult de 72000 lei pentru toate facturile fiscale neînregistrate în
termenele stabilite.
(5) În cazul micşorării (diminuării) venitului impozabil declarat de către contribuabilul care a aplicat cota zero la impozitul pe venit
în perioada 1 ianuarie 2008 – 31 decembrie 2011, se aplică o amendă de la 12% la 15% din suma nedeclarată (diminuată) a venitului
impozabil.
Articolul 2601. Încălcarea modului de prezentare de către contribuabil a documentelor privind plăţile şi/sau impozitele reţinute
Neprezentarea sau prezentarea tardivă, neconformă, neautentică beneficiarului plăţilor a informaţiei specificate la art.92 alin.(4) şi
(41) de către persoanele care sînt obligate să reţină impozitul la sursa de plată se sancţionează cu amendă de la 300 la 500 de lei pentru
fiecare informaţie, dar nu mai mult de 5000 de lei.
Articolul 2602. Încălcarea modului de prezentare de către rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei a datelor ce ţin de
efectuarea plăţilor salariale
Neprezentarea informaţiei specificate la art.374 sau prezentarea tardivă, neconformă şi neautentică a acesteia beneficiarului
plăţilor de către rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei se sancţionează cu amendă în mărime de 200 de lei pentru fiecare
informaţie, dar nu mai mult de 5000 de lei.
Articolul 261. Încălcarea regulilor de calculare şi de plată a impozitelor şi taxelor
(4) Diminuarea impozitelor, a taxelor, a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a contribuţiilor de asigurări
sociale de stat obligatorii prin prezentarea către Serviciul Fiscal de Stat a unei dări de seamă fiscale cu informaţii sau date neveridice se
sancţionează cu amendă de la 20% la 30% din suma diminuată.
(41) Prevederile alin.(4) nu se aplică în cazul în care contribuabilul depune de sine stătător darea de seamă corectată în
conformitate cu art.188, cu condiţia ca aceasta să nu conţină informaţii şi date neveridice.
(5) Eschivarea de la calculul şi de la plata impozitelor, a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a contribuţiilor
de asigurări sociale de stat obligatorii, stabilite în cotă procentuală, se sancţionează cu o amendă de la 80% la 100% din suma impozitelor,
a taxelor, a primelor de asigurare obligatorie de asistenţă medicală şi a contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii nedeclarate,
stabilite în cotă procentuală.
(6) Neplata sau plata incompletă a impozitului pe venit în rate se sancţionează cu amendă în cuantum calculat, în modul stabilit la
art.228 alin.(3), unei perioade cuprinse între data stabilită pentru plata acestui impozit şi data de prezentare a declaraţiei fiscale. Suma
neplătită a impozitului pe venit se determină ca diferenţă dintre impozitul calculat şi plătit de contribuabil şi impozitul pe care acesta era
obligat să-l plătească. Impozitul pe venit care urmează a fi plătit reprezintă cea mai mică mărime din impozitul calculat care urma să fie
plătit în anul precedent sau 80% din suma definitivă a impozitului din perioada fiscală curentă, scăzîndu-se trecerile în cont (cu excepţia
impozitului plătit în rate). Sancţiunea nu se aplică în cazul în care impozitul pe venit ce urmează a fi plătit este mai mic de 1000 de lei.
Amenda nu se aplică contribuabililor menţionaţi la art.228 alin.(5) în ceea ce priveşte obligaţiile fiscale şi perioadele fiscale pentru care nu
se aplică (nu se calculează) majorări de întîrziere (penalităţi).
Articolul 262. Lipsa “Timbrelor de acciz”

Lipsa “Timbrelor de acciz” la mărfurile supuse accizelor pasibile de marcare obligatorie sau utilizarea unor “Timbre de acciz”
falsificate ori nevalabile se sancţionează cu amendă de la 25000 la 35000 de lei, în cazul în care contribuabilul comercializează, transportă
sau depozitează mărfuri fără “Timbre de acciz” sau cu “Timbre de acciz” falsificate ori nevalabile.
Articolul 2621. Nerespectarea regulilor de comercializare a ţigaretelor

(1) Comercializarea ţigaretelor ce nu se regăsesc în listele ce cuprind preţurile maxime de vînzare cu amănuntul declarate de către
agenţii economici producători şi importatori se sancţionează cu amendă de la 30% la 50% din valoarea ţigaretelor aflate în stoc la momentul
controlului, pornind de la preţul de comercializare, dar nu mai puţin de 1000 de lei.
(2) Comercializarea ţigaretelor la preţuri mai mari decît preţurile maxime de vînzare cu amănuntul declarate sau începînd cu 1
ianuarie 2009 fără data fabricării imprimată pe ambalaj (pe pachetul de ţigarete) se sancţionează cu amendă în mărime de la 30% la 50%
din valoarea ţigaretelor aflate în stoc la momentul controlului, pornind de la preţul de vînzare cu amănuntul, dar nu mai puţin de 1000 de
lei, cu confiscarea ţigaretelor care nu au imprimate pe ambalaj (pe pachetul de ţigarete) data fabricării.
Notă: Art.2621 introdus prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, a fost modificat ulterior prin Legea nr.299-XVI din 21.12.2007, în
vigoare 11.01.2008
Articolul 263. Nerespectarea regulilor de executare silită a obligaţiei fiscale

(1) Pentru împiedicarea funcţionarului fiscal de a efectua executarea silită a obligaţiei fiscale prin alte metode decît cele prevăzute
la alin.(2)-(4), persoanele fizice se sancţionează cu amendă în mărime de la 4000 la 6000 de lei, iar agenţii economici – în mărime de la
8000 la 12000 de lei.
(2) Neacceptarea spre păstrare de către contribuabil (reprezentantul acestuia) sau persoana lui cu funcţie de răspundere a
bunurilor sechestrate se sancţionează cu amendă, aplicată persoanei fizice, de la 4000 la 6000 de lei, iar persoanei juridice – de la 8000
la 12000 de lei.
(3) Delapidarea, înstrăinarea, substituirea sau tăinuirea bunurilor sechestrate de către persoana căreia i-au fost încredinţate spre
păstrare sau de către persoana obligată să le asigure integritatea, conform legii, se sancţionează cu amendă în mărime de la 80% la 100%
valoarea bunurilor sechestrate, care au fost delapidate, înstrăinate, substituite sau tăinuite.
(4) Efectuarea de operaţiuni cu valori mobiliare sechestrate, după sistarea operaţiunilor, se sancţionează cu amendă, aplicată
contribuabilului şi registratorului, în mărime de la 15% la 25% din suma operaţiunii.
Articolul 2631. Ruperea sau deteriorarea sigiliului

Ruperea sau deteriorarea, în mod intenţionat sau din neglijenţă, a unui sigiliu legal aplicat se sancţionează cu amendă în mărime
de la 30000 la 60000 de lei.
1
Articolul 2632. Încălcarea obligaţiei de transferare a plăţilor încasate de către executorii judecătoreşti
Pentru netransferarea sau transferarea tardivă de către executorii judecătoreşti a plăţilor încasate în folosul bugetului public
naţional se calculează o majorare de întîrziere (penalitate) pentru fiecare zi de întîrziere, în conformitate cu prevederile art.228 din prezentul
cod.
Capitolul 16
TERMENELE DE PRESCRIPŢIE
Articolul 264. Termenul de prescripţie pentru determinarea obligaţiilor fiscale
(1) Cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(2), obligaţiile fiscale pot fi determinate de către contribuabil şi Serviciul Fiscal de Stat
sau alte organe cu atribuţii de administrare fiscală în următoarele termene:
a) impozitele, taxele, majorările de întîrziere – în cel mult 4 ani de la ultima dată stabilită pentru prezentarea dării de seamă fiscale
respective sau pentru plata impozitului, taxei, majorării de întîrziere (penalităţii), în cazul în care nu este prevăzută prezentarea unei dări
de seamă fiscale;
b) sancţiunile fiscale aferente unor impozite şi taxe concrete – în cel mult 4 ani de la ultima dată stabilită pentru prezentarea dării
de seamă fiscale privind impozitul şi taxa menţionată sau pentru plata impozitului şi taxei în cazul în care nu este prevăzută prezentarea
unei dări de seamă fiscale;
c) sancţiunile fiscale neaferente unor impozite şi taxe concrete – în cel mult 4 ani din data săvîrşirii încălcării fiscale.
(2) Termenul de prescripţie nu se extinde asupra impozitului, taxei, majorării de întîrziere (penalităţii) sau sancţiunilor fiscale
aferente unui impozit, unei taxe concrete dacă darea de seamă fiscală care stabileşte obligaţia fiscală conţine informaţii ce induc în eroare
sau reflectă fapte ce constituie infracţiuni fiscale ori nu a fost prezentată.
Articolul 265. Termenul de prescripţie pentru stingerea obligaţiei fiscale

(1) Dacă determinarea obligaţiei fiscale a avut loc în termen sau în perioada stabilită la art.264, ea poate fi stinsă prin executare
silită de către Serviciul Fiscal de Stat în conformitate cu prezentul titlu sau de către instanţa judecătorească, însă numai în cazul în care
acţiunile Serviciului Fiscal de Stat sau sesizarea instanţei judecătoreşti au avut loc pe parcursul a 6 ani de după determinarea obligaţiei
fiscale.
(2) Termenul de prescripţie se suspendă în cazul în care:

a) contribuabilul persoană fizică se află sub arest sau este condamnat la privaţiune de libertate – pe perioada aflării sub arest sau
a privaţiunii de libertate;
b) contribuabilul persoană fizică lipseşte din Republica Moldova mai mult de 6 luni – pe perioada absenţei lui;
c) persoana cu funcţie de răspundere a contribuabilului persoană juridică lipseşte din Republica Moldova mai mult de 6 luni – pe
perioada absenţei lui;
d) a fost acordată o amînare sau eşalonare a stingerii obligaţiei fiscale – pe perioada amînării sau eşalonării stingerii;
e) instanţa judecătorească a hotărît perceperea impozitului, taxei, majorării de întîrziere (penalităţii) şi/sau amenzii – pe o perioadă
de pînă la stingerea obligaţiei fiscale sau pînă la caducitatea hotărîrii judecătoreşti;
f) contribuabilul se află în procedură de insolvabilitate. Aceste prevederi nu se aplică obligaţiilor fiscale curente.
(3) Termenul de prescripţie îşi reia cursul din ziua încetării circumstanţei care a servit drept temei pentru suspendarea lui.
Articolul 266. Termenul de prescripţie pentru compensarea ori restituirea sumelor plătite în plus sau a sumelor care, conform
legislaţiei fiscale, urmează a fi restituite
(1) Cererea de compensare ori de restituire a sumelor plătite în plus sau a sumelor care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi
restituite poate fi depusă de contribuabil în termen de 6 ani din data efectuării şi/sau apariţiei lor. Cererea depusă după expirarea termenului
de 6 ani este nevalabilă. În acest caz, nu se va efectua nici o compensare ori restituire, cu excepţia cazurilor prevăzute la alin.(2).
Depunerea cererii suspendă curgerea termenului indicat.
(2) Serviciul Fiscal de Stat poate repune în termen şi accepta cererea de compensare şi/sau de restituire a sumelor plătite în plus
sau a sumelor care, conform legislaţiei fiscale, urmează a fi restituite dacă contribuabilul prezintă dovezi privind imposibilitatea respectării
termenului de prescripţie prevăzut la alin.(1).
(3) Sumele plătite în plus şi sumele care urmează a fi restituite, care nu au fost solicitate în termenul indicat la alin.(1), se anulează
în modul stabilit de Guvern.
Capitolul 17
CONTESTAŢIILE
Articolul 267. Dreptul de a contesta decizia Serviciului Fiscal de Stat sau acţiunea funcţionarului fiscal
(1) Decizia Serviciului Fiscal de Stat sau acţiunea funcţionarului fiscal poate fi contestată numai de persoana vizată în decizie sau
împotriva căreia a fost întreprinsă acţiunea ori de reprezentantul ei, în modul stabilit de prezentul cod.
(2) Contestaţia împotriva deciziei Serviciului Fiscal de Stat sau acţiunii funcţionarului fiscal făcută de alte persoane decît cele
indicate la alin.(1) va rămîne neexaminată de Serviciul Fiscal de Stat.
(3) Obligaţia de a dovedi incorectitudinea deciziei emise de Serviciul Fiscal de Stat se atribuie persoanei care contestează.
Articolul 268. Termenul de depunere a contestaţiei

(1) Contestaţia împotriva deciziei Serviciului Fiscal de Stat sau acţiunii funcţionarului fiscal poate fi depusă, dacă prezentul cod nu
prevede altfel, în decursul a 30 de zile de la data comunicării deciziei sau a întreprinderii acţiunii contestate. În cazul omiterii acestui termen
din motive întemeiate, el poate fi restabilit, la cererea persoanei vizate în decizie sau împotriva căreia a fost întreprinsă acţiunea, de
(2) Contestaţia depusă după expirarea termenului indicat la alin.(1), nerestabilit în modul prevăzut la acelaşi alineat, va rămîne
neexaminată.
Articolul 269. Depunerea contestaţiei

(1) Contestaţia împotriva deciziei Serviciului Fiscal de Stat sau acţiunii funcţionarului fiscal se depune la Serviciul Fiscal de Stat şi
se examinează de către acesta.
(2) În cazul unui dezacord cu decizia pe care Serviciul Fiscal de Stat a emis-o pe marginea contestaţiei, contribuabilul este în drept
să se adreseze în instanţa de judecată competentă.
Articolul 270. Examinarea contestaţiei

(1) Serviciul Fiscal de Stat examinează contestaţia în termen de 30 de zile calendaristice din data primirii, cu excepţia cazurilor în
care conducerea ei emite o decizie cu privire la prelungirea acestui termen, fapt despre care este înştiinţat contribuabilul. Timpul cu care
se prelungeşte termenul nu va depăşi 30 de zile calendaristice.
(2) La examinarea contestaţiei este invitat contribuabilul pentru a da explicaţii, avînd dreptul să depună documente confirmative.
Contribuabilul este citat în conformitate cu art.226 alin.(1), (2) şi alin.(3) lit.a)-e). Cazul poate fi examinat în absenţa contribuabilului dacă
acesta a fost citat în modul stabilit şi, din motive neîntemeiate, nu s-a prezentat sau dacă a solicitat examinarea contestaţiei în absenţa
sa.
(3) După examinare, conducerea Serviciului Fiscal de Stat emite o decizie pe marginea contestaţiei, un exemplar al căreia se
înmînează sau se expediază, recomandat, contribuabilului în decurs de 3 zile lucrătoare după emiterea deciziei.
Articolul 271. Decizia emisă pe marginea contestaţiei

(1) Pe marginea contestaţiei împotriva deciziei Serviciului Fiscal de Stat poate fi emisă una din următoarele decizii privind:
a) respingerea contestaţiei şi menţinerea deciziei contestate;
b) satisfacerea parţială a contestaţiei şi modificarea deciziei contestate;
c) satisfacerea contestaţiei şi anularea deciziei contestate;
d) suspendarea executării deciziei contestate şi efectuarea unui control repetat.
(2) Pe marginea contestaţiei împotriva acţiunii funcţionarului fiscal poate fi emisă o decizie privind respingerea contestaţiei sau
privind tragerea la răspundere a funcţionarului fiscal în conformitate cu legislaţia, cu restabilirea drepturilor lezate ale persoanei care a
contestat acţiunea funcţionarului fiscal.
Articolul 272. Executarea deciziei emise pe marginea contestaţiei
(2) Contestarea deciziei Serviciului Fiscal de Stat nu suspendă executarea deciziei contestate dacă legislaţia nu prevede altfel.
(3) Controlul în baza deciziei de suspendare a executării unei decizii contestate urmează a fi iniţiat în termen de 30 de zile
calendaristice din ziua adoptării deciziei menţionate.
Articolul 273. Contestarea deciziilor şi acţiunilor privind executarea silită a obligaţiei fiscale
(1) Decizia/hotărîrea Serviciului Fiscal de Stat şi acţiunile funcţionarilor fiscali privind executarea silită a obligaţiei fiscale pot fi
contestate, în conformitate cu prezentul cod, numai de persoanele care cad sub incidenţa executării silite.
(2) Contestaţia împotriva deciziei/hotărîrii Serviciului Fiscal de Stat şi acţiunilor funcţionarilor fiscali privind executarea silită a
obligaţiei fiscale în conformitate cu prezentul cod se depune în decursul a 10 zile lucrătoare de la data aducerii la cunoştinţă a deciziei sau
săvîrşirii acţiunilor contestate. Depunerea contestaţiei la Serviciul Fiscal de Stat nu sistează executarea silită a obligaţiei fiscale în
conformitate cu prezentul cod, cu excepţia comercializării bunurilor sechestrate.
Articolul 274. Contestarea în instanţă judecătorească a deciziei Serviciului Fiscal de Stat şi a acţiunilor funcţionarilor fiscali
Decizia Serviciului Fiscal de Stat şi acţiunile funcţionarilor fiscali pot fi atacate, în modul stabilit de legislaţie, şi în instanţă
judecătorească.
Articolul 2741. Examinarea contestaţiilor în cadrul Consiliului de soluţionare a disputelor

(1) Orice persoană supusă controlului de către Serviciul Fiscal de Stat, care se consideră vătămată într-un drept al său, recunoscut
de lege, prin actele administrative emise în cadrul procedurii de control, prin acţiunile sau inacţiunile Serviciului Fiscal de Stat sau ale
funcţionarilor fiscali în cadrul acestor proceduri, este în drept să le conteste, în tot sau în parte, prin depunerea la Serviciul Fiscal de Stat
a unei contestaţii în formă scrisă.
(2) Contestaţia se examinează:
a) în cadrul Consiliului de soluţionare a disputelor (în continuare – Consiliu) – în cazul în care persoana supusă controlului a
consemnat în cerere acordul cu privire la divulgarea datelor potrivit alin.(5) şi contestă acte administrative prin care s-a stabilit o obligaţie
fiscală în sumă de peste 500000 de lei – pentru persoane juridice şi peste 250000 de lei – pentru persoane fizice; sau
b) potrivit procedurii stabilite la art.267–274 din prezentul cod – în alte cazuri decît cele menţionate la lit.a).
(3) Consiliul se constituie în cadrul Serviciului Fiscal de Stat din:
a) şefii direcţiilor cu atribuţii de elaborare sau implementare a metodologiilor de control fiscal, precum şi ai subdiviziunii juridice,
desemnaţi de directorul Serviciului Fiscal de Stat;
b) cel puţin 3 reprezentanţi ai asociaţiilor din mediul de afaceri cu relevanţă pentru domeniul fiscal. Reprezentant al asociaţiilor din
mediul de afaceri, în sensul prezentei legi, este asociaţia aleasă în mod transparent şi public, conform procedurii stabilite de Guvern.
(4) Activitatea Consiliului este condusă şi asigurată de către directorul Serviciului Fiscal de Stat. Directorul Serviciului Fiscal de
Stat este în drept să delege această funcţie altei persoane din cadrul Serviciului Fiscal de Stat.
(5) Membrii Consiliului, precum şi ceilalţi participanţi la şedinţele Consiliului au obligaţia să păstreze secretul comercial, fiscal,
bancar, să respecte regimul altor informaţii cu accesibilitate limitată şi să nu divulge informaţiile şi faptele care le-au devenit cunoscute în
procedura de examinare a petiţiilor sau a contestaţiilor în cadrul Consiliului. Persoanele desemnate în calitate de membri ai Consiliului,
inclusiv persoanele desemnate pentru reprezentarea, la şedinţa Consiliului, a asociaţiei din mediul de afaceri, membră a Consiliului,
semnează o declaraţie de nedivulgare a informaţiilor şi a faptelor care le-au devenit cunoscute în procedura de examinare a contestaţiilor,
fiind preîntîmpinate despre survenirea răspunderii juridice conform legislaţiei pentru divulgarea acestora. Persoanele indicate la prezentul
alineat care nu au semnat sau refuză semnarea declaraţiei de nedivulgare nu se admit pentru participare la şedinţele Consiliului.
(6) La depunerea contestaţiei, în textul acesteia, se consemnează acordul sau dezacordul cu privire la divulgarea datelor care
constituie secret comercial sau a altor date cu accesibilitate limitată din documentaţia supusă controlului şi/sau din actele administrative
emise în cadrul procedurii de control.
(7) Şedinţele Consiliului se desfăşoară indiferent de absenţa la acestea a unor membri sau a persoanei care a depus contestaţia.
(8) Contestaţia se depune în termen de pînă la 30 de zile de la data primirii actului administrativ contestat. În cazul omiterii acestui
termen din motive întemeiate, el poate fi restabilit de către Serviciul Fiscal de Stat, la cererea persoanei vizate în actul administrativ sau
împotriva căreia a fost întreprinsă acţiunea.
(9) În cazul examinării contestaţiei în cadrul Consiliului, prevederile art.270 alin.(2) şi art.272 alin.(2) se aplică corespunzător.
(10) Decizia cu privire la contestaţia examinată de Consiliu conform art.271 se semnează de către persoana din cadrul Serviciului
Fiscal de Stat care asigură conducerea Consiliului, în termen de cel mult 30 zile lucrătoare de la data depunerii contestaţiei. Conducerea
Serviciului Fiscal de Stat poate să prelungească termenul de 30 de zile cu încă cel mult 30 de zile, cu informarea în termen de 3 zile a
reclamantului şi cu prezentarea motivelor care au stat la baza prelungirii termenului de examinare a contestaţiei.
(11) Persoana care nu este de acord cu decizia cu privire la contestaţie este în drept să se adreseze în instanţa de contencios
administrativ.
Capitolul 18
ACTELE NORMATIVE
Articolul 275. Actele normative ale Serviciului Fiscal de Stat
(1) Serviciul Fiscal de Stat are dreptul, în limitele competenţei şi în conformitate cu legislaţia, să emită acte normative care
determină mecanismul aplicării legislaţiei fiscale.
(2) Actele normative emise de Serviciul Fiscal de Stat se publică în modul stabilit.
(3) Actele normative se adoptă, se modifică şi se abrogă de Serviciul Fiscal de Stat, iar în cazurile prevăzute de legislaţie vor fi
înregistrate la Ministerul Justiţiei.
(4) Actele normative emise de Serviciul Fiscal de Stat nu trebuie să contravină legislaţiei fiscale.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Eugenia OSTAPCIUC
Chişinău, 26 iulie 2001.

Nr.407-XV.
Notă: Titlul VI aprobat prin Legea nr.1055-XIV din 16.06.2000. Publicat în Monitorul Oficial al R.Moldova nr.127-129/884 din
12.10.2000. Intră în vigoare de la 01.01.2001 conform Legii nr.1056-XIV din 16.06.2000
TITLUL VI
IMPOZITUL PE BUNURILE IMOBILIARE
Capitolul 1
1) Impozit pe bunurile imobiliare – impozit local care reprezintă o plată obligatorie la buget de la valoarea bunurilor imobiliare.
2) Bunuri imobiliare – terenurile, clădirile, construcţiile, apartamentele şi alte încăperi izolate, a căror strămutare este imposibilă
fără cauzarea de prejudicii destinaţiei lor.
3) Valoare estimată – valoarea bunurilor imobiliare calculată la o dată anumită cu utilizarea metodelor de evaluare prevăzute de
legislaţie.
[Pct.4) art.276 abrogat prin Legea nr.448-XVI din 28.12.2006, în vigoare 01.01.2007]
5) Cotă maximă a impozitului – cota ad valorem în procente din baza impozabilă a bunurilor imobiliare, stabilită în prezentul titlu,
care poate să difere de cota concretă a impozitului.
6) Cotă concretă a impozitului – cota ad valorem în procente din baza impozabilă a bunurilor imobiliare, stabilită de către autoritatea
reprezentativă a administraţiei publice locale.
7) Cadastru fiscal – cadastru specializat ce include date sistematizate privind subiecţii impunerii, numerele cadastrale, tipurile şi
adresa obiectelor ce constituie bunuri imobiliare, baza impozabilă, suma impozitului pe bunurile imobiliare ce urmează a fi achitată, precum
şi altă informaţie ce ţine de plata acestui impozit.
Capitolul 2
SUBIECŢII IMPUNERII, OBIECTELE IMPUNERII ŞI
BAZA IMPOZABILĂ A BUNURILOR IMOBILIARE
(1) Subiecţi ai impunerii sînt persoanele juridice şi persoanele fizice rezidenţi şi nerezidenţi ai Republicii Moldova:
a) proprietarii bunurilor imobiliare de pe teritoriul Republicii Moldova;
b) arendaşii care arendează un bun imobiliar agricol proprietate privată, dacă contractul de arendă nu prevede altfel;
c) deţinătorii drepturilor patrimoniale (drepturilor de posesie, de gestiune şi/sau de folosinţă) asupra bunurilor imobiliare proprietate
publică de pe teritoriul Republicii Moldova;
d) arendaşii sau locatarii bunurilor imobiliare ale autorităţilor publice şi ale instituţiilor finanţate de la bugetele de toate nivelurile;
e) locatarii bunurilor imobiliare – în cazul contractului de leasing financiar;
f) arendaşii sau locatarii bunurilor imobiliare proprietate privată a nerezidenţilor Republicii Moldova, dacă contractul de
arendă/locaţiune nu prevede altfel.
Autorităţile publice şi instituţiile finanţate de la bugetele de toate nivelurile sînt obligate să prezinte gratuit subiecţilor impunerii, în
termen de pînă la data de 25 mai a anului fiscal în curs, informaţia privind valoarea estimată/valoarea contabilă a bunurilor imobiliare
transmise în arendă sau locaţiune.
(2) Faptul că persoanele specificate la alin.(1) nu deţin un document ce ar atesta dreptul de proprietate asupra bunurilor imobiliare,
precum şi faptul neexecutării obligaţiei de înregistrare a drepturilor patrimoniale prevăzute de legislaţie nu pot constitui temei pentru
nerecunoaşterea acestor persoane în calitate de subiecţi ai impunerii privind bunurile imobiliare respective, în cazul în care aceste
persoane exercită, de fapt, dreptul de posesie, de folosinţă şi/sau de dispoziţie asupra acestor bunuri.
(3) În cazul în care bunurile imobiliare se află în proprietate (în folosinţă) comună în diviziune a mai multor persoane, subiect al
impunerii este considerată fiecare dintre aceste persoane, în cota-parte care îi revine.
(4) În cazul în care bunurile imobiliare se află în proprietate comună în devălmăşie, subiect al impunerii este considerată, în baza
acordului comun, unul din proprietari (coproprietari). În acest caz toţi proprietarii (coproprietarii) poartă o răspundere solidară pentru
îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Articolul 278. Obiectele impunerii şi baza impozabilă a bunurilor imobiliare

(1) Obiecte ale impunerii sînt bunurile imobiliare, inclusiv terenurile din intravilan sau din extravilan, clădirile, construcţiile, casele
de locuit individuale, apartamentele şi alte încăperi izolate, inclusiv bunurile imobiliare aflate la o etapă de finisare a construcţiei de 50%
şi mai mult, rămase nefinisate timp de 3 ani după începutul lucrărilor de construcţie. Gradul de finalizare a construcţiei în scopul impozitării
se determină de către experţii tehnici în construcţii sau de către agenţii economici cu activităţi în domeniul expertizei tehnice, sau de către
autoritatea administraţiei publice locale, în baza metodei stabilite de organul central de specialitate al administraţiei publice în domeniul
construcţiilor.
(2) Baza impozabilă a bunurilor imobiliare constituie valoarea estimată a acestor bunuri.
Capitolul 3
EVALUAREA ŞI REEVALUAREA BUNURILOR
IMOBILIARE ÎN SCOPUL IMPOZITĂRII
Articolul 279. Evaluarea şi reevaluarea bunurilor imobiliare
(1) Evaluarea bunurilor imobiliare se efectuează de către organele cadastrale teritoriale în baza unei metodologii unice pentru
toate tipurile de bunuri imobiliare în modul şi în termenele stabilite de legislaţie.
(2) Evaluarea bunurilor imobiliare se efectuează pe calea evaluării în masă – în cazul obiectelor-tip ce constituie bunuri imobiliare
şi pe calea evaluării individuale – în cazul obiectelor specifice (netipice).
(3) Metoda evaluării individuale a bunurilor imobiliare poate fi aplicată şi în baza deciziei instanţei judecătoreşti.
(4) La evaluarea bunurilor imobiliare, în dependenţă de destinaţia acestora, se aplică următoarele metode de determinare a valorii
de piaţă:
a) metoda analizei comparative a vînzărilor;
b) metoda veniturilor;
c) metoda cheltuielilor.
(5) Reevaluarea bunurilor imobiliare se efectuează de către organele cadastrale teritoriale o dată la 3 ani în modul stabilit de
Guvern.
(6) Finanţarea lucrărilor de evaluare a bunurilor imobiliare se efectuează de la bugetul de stat, bugetul local şi alte surse conform
legislaţiei.
(7) Autoritatea administraţiei publice locale poate iniţia procesul de evaluare sau reevaluare a bunurilor imobiliare din unitatea
administrativ-teritorială respectivă, inclusiv colectarea datelor iniţiale privind bunurile imobiliare, cu transmiterea ulterioară a datelor
respective organelor cadastrale teritoriale pentru evaluarea în modul stabilit de legislaţia în vigoare. În aceste cazuri, finanţarea lucrărilor
de evaluare şi reevaluare a bunurilor imobiliare se va efectua din bugetul local.
(8) Ministerul Finanţelor este responsabil de elaborarea politicii statului în domeniul evaluării şi reevaluării bunurilor imobiliare.
Capitolul 4
COTELE, MODUL DE CALCULARE ŞI TERMENELE DE ACHITARE
A IMPOZITULUI PE BUNURILE IMOBILIARE
Articolul 280. Cotele impozitului
(1) Cotele impozitului pe bunurile imobiliare:
a) pentru bunurile imobiliare cu destinaţie locativă (apartamente şi case de locuit individuale, terenuri aferente acestor bunuri);
pentru garajele şi terenurile pe care acestea sînt amplasate, loturile întovărăşirilor pomicole cu sau fără construcţii amplasate pe ele:
– cota maximă – 0,4% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare;
– cota minimă – 0,05% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare.
Cota concretă se stabileşte anual de către autoritatea reprezentativă şi deliberativă a administraţiei publice locale;
a1) pentru terenurile agricole cu construcţii amplasate pe ele:
- cota maximă – 0,3% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare;
- cota minimă – 0,1% din baza impozabilă a bunurilor imobiliare.
Cota concretă se stabileşte anual de către autoritatea reprezentativă şi deliberativă a administraţiei publice locale;
b) pentru bunurile imobiliare cu altă destinaţie decît cea locativă sau agricolă, inclusiv exceptînd garajele şi terenurile pe care
acestea sînt amplasate şi loturile întovărăşirilor pomicole cu sau fără construcţii amplasate pe ele – 0,3% din baza impozabilă a bunurilor
imobiliare.
(2) Autoritatea executivă a administraţiei publice locale monitorizează deciziile consiliului local privind aplicarea impozitului pe
bunurile imobiliare pe teritoriul administrat, le prezintă Serviciului Fiscal de Stat în termen de 10 zile de la data adoptării lor şi le aduce la
cunoştinţă contribuabililor.

Perioada fiscală este anul calendaristic.
Articolul 281. Calcularea impozitului

(1) Suma impozitului pe bunurile imobiliare ale persoanelor fizice care nu sînt înregistrate în calitate de întreprinzător se calculează
anual pentru fiecare obiect al impunerii, pornindu-se de la baza impozabilă a bunurilor imobiliare, calculată conform situaţiei de la 1 ianuarie
a perioadei fiscale respective, de către serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale ale primăriilor. În cazul în care baza impozabilă
este evaluată de către organele cadastrale teritoriale în cursul anului fiscal pînă la expedierea avizelor de plată, suma impozitului pe
bunurile imobiliare pentru anul respectiv se calculează pornindu-se de la valoarea estimată în scopul impozitării bunurilor imobiliare,
înregistrată în cadastrul fiscal.
(11) Înştiinţarea subiecţilor impunerii specificaţi la alin.(1) cu privire la suma impozitului pe bunurile imobiliare ce urmează a fi
achitată se realizează de către serviciile de colectare a impozitelor şi taxelor locale ale primăriilor, prin intermediul avizelor de plată a
impozitului pe bunurile imobiliare.
(12) Persoanele juridice, persoanele fizice înregistrate în calitate de întreprinzător calculează de sine stătător suma anuală a
impozitului pe bunurile imobiliare, pornindu-se de la baza impozabilă a acestora, conform situaţiei de la 1 ianuarie a perioadei fiscale
respective.
(2) În caz de schimbare, după începerea anului fiscal, a subiectului impunerii, pentru noul subiect al impunerii impozitul pe bunurile
imobiliare se calculează din momentul înregistrării de stat a drepturilor patrimoniale asupra bunurilor imobiliare sau din momentul stabilirii
faptului exercitării de către persoană a dreptului de posesie, de folosinţă şi/sau de dispoziţie asupra bunurilor imobiliare.
(21) În caz de schimbare, după începerea anului fiscal, a subiectului impunerii, subiectul anterior al impunerii este în drept să
solicite/să efectueze calcularea (recalcularea) impozitului pe bunurile imobiliare proporţional perioadei în care a deţinut această calitate.
(3) În cazul în care subiectul impunerii primeşte bunurile imobiliare prin moştenire sau prin donaţie, obligaţia fiscală neexecutată
de către subiectul precedent al impunerii este pusă în întregime pe seama noului subiect. Dacă obligaţia fiscală neexecutată depăşeşte
valoarea estimată a bunurilor imobiliare primite prin moştenire, noul subiect al impunerii execută obligaţia fiscală în limite ce nu depăşesc
valoarea estimată a acestui bun imobiliar.
(4) În cazul în care, după începerea perioadei fiscale, au apărut noi obiecte ale impunerii, impozitul pe bunurile imobiliare se
calculează din momentul înregistrării de stat a drepturilor de proprietate sau din momentul stabilirii faptului exercitării de către subiectul
impunerii a dreptului de posesie, de folosinţă şi/sau de dispoziţie asupra bunurilor imobiliare.
În cazul în care obiectul impunerii existent a fost lichidat, demolat sau distrus complet, impozitul pe bunurile imobiliare se calculează
pînă la momentul radierii dreptului de proprietate asupra bunurilor imobiliare din registrul bunurilor imobile sau pînă la momentul încetării
exercitării de către persoană a dreptului de posesie, de folosinţă şi/sau de dispoziţie asupra bunurilor imobiliare.
Articolul 2811. Termenele de prezentare a calculului impozitului

(1) Persoanele juridice, persoanele fizice înregistrate în calitate de întreprinzător sînt obligate să prezinte calculul impozitului pe
bunurile imobiliare pînă la 25 iulie inclusiv a perioadei fiscale respective. Pentru bunurile imobiliare dobîndite după 30 iunie a perioadei
fiscale respective, calculul impozitului pe bunurile imobiliare se prezintă la Serviciul Fiscal de Stat nu mai tîrziu de 25 martie a perioadei
fiscale următoare celei de gestiune.
(2) Întreprinzătorii individuali, gospodăriile ţărăneşti (de fermier) al căror număr mediu anual de salariaţi, pe parcursul perioadei
fiscale, nu depăşeşte 3 unităţi şi care nu sînt înregistraţi ca plătitori de T.V.A. prezintă, pînă la 25 martie a perioadei fiscale următoare celei
de gestiune, o dare de seamă unificată.
(3) Calculul impozitului pe bunurile imobiliare specificat la alin.(1) al prezentului articol se prezintă utilizînd, în mod obligatoriu,
metode automatizate de raportare electronică, în condiţiile stipulate la art.187 alin.(21).
[Art.2811 introdus prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012, alin.(2) se pune în aplicare cu începere de la 01.01.2010]
Articolul 282. Termenele achitării impozitului

(1) Impozitul pe bunurile imobiliare se achită de către subiectul impunerii la bugetele locale unde sînt amplasate obiectele impunerii,
în părţi egale nu mai tîrziu de 15 august şi 15 octombrie a anului curent.
(2) Contribuabilii care achită suma integrală a impozitului pentru anul fiscal în curs pînă la 30 iunie a anului respectiv beneficiază
de dreptul la o reducere cu 15% a sumei impozitului ce urmează a fi achitat.
(3) Prin derogare de la prevederile alin.(1), întreprinzătorii individuali, gospodăriile ţărăneşti (de fermier) al căror număr mediu
anual de salariaţi, pe parcursul perioadei fiscale, nu depăşeşte 3 unităţi şi care nu sînt înregistraţi ca plătitori de T.V.A. achită impozitul pe
bunurile imobiliare pînă la 25 martie a perioadei fiscale următoare celei de gestiune.
(4) Prin derogare de la prevederile alin.(1), persoanele juridice şi persoanele fizice care dobîndesc bunurile imobiliare după 30
iunie a perioadei fiscale respective achită impozitul pe bunurile imobiliare nu mai tîrziu de 25 martie a perioadei fiscale următoare celei de
gestiune.
[Alin.(3)-(5) art.282 introduse prin Legea nr.267 din 23.12.2011, se pun în aplicare cu începere de la 01.01.2010]
Articolul 2821. Norme speciale privind calcularea şi achitarea impozitului pe bunurile imobiliare de către rezidenţii parcurilor pentru
(1) Contribuabilii rezidenţi ai parcurilor pentru tehnologia informaţiei nu au obligaţii privind impozitul pe bunurile imobiliare conform
prezentului titlu, impozitul în cauză fiind inclus în componenţa impozitului unic reglementat de cap.1 titlul X.
(2) În cazul în care pe parcursul anului calendaristic contribuabilul utilizează atît regimul de impozitare stabilit în prezentul titlu, cît
şi regimul special de impozitare stabilit la cap.1 titlul X, calculul, raportarea şi achitarea impozitului pe bunurile imobiliare se vor efectua
conform prezentului titlu, proporţional numărului de luni în care s-a aplicat regimul de impozitare stabilit în prezentul titlu.
Capitolul 5
ÎNLESNIRI LA PLATA IMPOZITULUI PE BUNURILE IMOBILIARE
Articolul 283. Scutirea de impozit
(1) De impozitul pe bunurile imobiliare sînt scutiţi:
a) autorităţile publice şi instituţiile finanţate de la bugetele de toate nivelurile;
b) societăţile orbilor, surzilor şi invalizilor şi întreprinderile create pentru realizarea scopurilor statutare ale acestor societăţi;
c) întreprinderile penitenciarelor;
d) Centrul Republican Experimental pentru Protezare, Ortopedie şi Reabilitare al Ministerului Sănătăţii, Muncii şi Protecţiei Sociale;
e) obiectivele de protecţie civilă;
f) organizaţiile religioase – pentru bunurile imobiliare destinate riturilor de cult;
g) misiunile diplomatice şi oficiile consulare acreditate în Republica Moldova, precum şi reprezentanţele organizaţiilor internaţionale
acreditate în Republica Moldova, în baza principiului reciprocităţii, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova
este parte;
h) persoanele de vîrstă pensionară, persoanele cu dizabilităţi severe şi accentuate, persoanele cu dizabilităţi din copilărie,
persoanele cu dizabilităţi medii (participanţi la acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii Moldova,
participanţi la acţiunile de luptă din Afghanistan, participanţi la lichidarea consecinţelor avariei de la C.A.E. Cernobîl), precum şi persoanele
supuse represiunilor şi ulterior reabilitate);
i) familiile participanţilor căzuţi în acţiunile de luptă pentru apărarea integrităţii teritoriale şi independenţei Republicii Moldova şi
persoanele care au fost întreţinute de aceştia;
j) familiile militarilor căzuţi în acţiunile de luptă din Afghanistan şi persoanele care au fost întreţinute de aceştia;
k) familiile care au copii cu dizabilităţi în vîrstă de pînă la 18 ani şi membrii familiilor care au la întreţinere şi îngrijire permanentă
persoane cu dizabilităţi;
l) familiile persoanelor decedate în urma unor boli cauzate de participarea lor la lucrările de lichidare a consecinţelor avariei de la
C.A.E. Cernobîl şi persoanele care au fost întreţinute de acestea;
m) instituţiile medico-sanitare publice, cabinetele individuale ale medicului de familie şi centrele medicilor de familie, prevăzute la
art.365 din Legea ocrotirii sănătăţii nr.411/1995, finanţate din fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală;
n) Compania Naţională de Asigurări în Medicină şi agenţiile ei teritoriale;
o) Banca Naţională a Moldovei;
p) proprietarii sau deţinătorii bunurilor rechiziţionate în interes public, pe perioada rechiziţiei, conform legislaţiei;
[Lit.r) alin.(1) art.283 abrogată prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]
s) organizaţiile necomerciale care corespund cerinţelor art.52, în cadrul cărora funcţionează instituţiile de asistenţă socială.
(2) Categoriile de persoane indicate la alin.(1) lit.h)–l) beneficiază de scutire de plata impozitului pe bunurile imobiliare pentru
obiectele impunerii cu destinaţie locativă, unde acestea şi-au înregistrat domiciliul (în lipsa domiciliului − reşedinţa), în limita valorii (costului)
stabilite de autoritatea administraţiei publice locale, precum şi pentru terenurile neevaluate de către organele cadastrale teritoriale care
sînt ocupate de locuinţe, pentru loturile de pămînt de pe lîngă casă (inclusiv terenurile atribuite de către autorităţile administraţiei publice
locale ca loturi de pămînt de pe lîngă casă şi distribuite în extravilan din cauza insuficienţei de terenuri în intravilan).
(21) Prin derogare de la alin.(2), pînă la stabilirea de către autoritatea administraţiei publice locale a scutirii de plata impozitului pe
bunurile imobiliare, persoanelor indicate la alin.(1) lit.h)–l) li se acordă această scutire în limita valorii (costului) imobilului-domiciliu (în lipsa
acestuia – reşedinţă), conform anexei la prezentul titlu.
(3) În cazul în care dreptul la scutire de impozitul pe bunurile imobiliare se naşte sau se stinge pe parcursul anului fiscal,
recalcularea impozitului se efectuează, începînd cu luna din care persoana are sau nu are dreptul la această scutire.
(4) De impozitul pe bunurile imobiliare (terenuri, loturi de pămînt) sînt scutiţi proprietarii şi beneficiarii ale căror terenuri şi loturi de
pămînt:
a) sînt ocupate de rezervaţii, parcuri dendrologice şi naţionale, grădini botanice;
b) sînt destinate fondului silvic, în cazul în care nu sînt antrenate în activitatea de întreprinzător, cu excepţia întreprinderilor silvice
la efectuarea tăierilor de reconstrucţie ecologică, a celor de conservare şi a celor secundare, la efectuarea amenajamentului silvic, a
lucrărilor de cercetare şi de proiectare pentru necesităţile gospodăriei silvice, de lichidare a efectelor calamităţilor naturale, precum şi la
efectuarea altor lucrări silvice legate de îngrijirea pădurilor;
b1) sînt destinate fondului apelor în cazul în care nu sînt antrenate în activitatea de întreprinzător;
c) sînt folosite de organizaţiile ştiinţifice şi instituţiile de cercetări ştiinţifice cu profil agricol şi silvic în scopuri ştiinţifice şi instructive;
d) sînt ocupate de plantaţii multianuale pînă la intrarea pe rod;
e) sînt ocupate de instituţiile de cultură, de artă, de cinematografie, de învăţămînt, de ocrotire a sănătăţii; de complexele sportive
şi de agrement (cu excepţia celor ocupate de instituţiile balneare), precum şi de monumentele naturii, istoriei şi culturii, a căror finanţare
se face de la bugetul de stat sau din contul mijloacelor sindicatelor;
f) sînt atribuite permanent căilor ferate, drumurilor auto publice, porturilor fluviale şi pistelor de decolare;
g) sînt atribuite zonelor frontierei de stat;
h) sînt de uz public în localităţi;
i) sînt atribuite pentru scopuri agricole, la momentul atribuirii fiind recunoscute distruse, dar ulterior restabilite – pe o perioadă de
5 ani;
j) sînt supuse poluării chimice, radioactive şi de altă natură dacă Guvernul a stabilit restricţii privind practicarea agriculturii pe
aceste terenuri.
(5) De impozitul pe bunurile imobiliare (terenuri, loturi de pămînt) sînt scutite administraţiile zonelor economice libere pe perioada
aflării în gestiunea acestora a bunurilor imobiliare respective.
Articolul 284. Scutirea de impozit acordată de autorităţile administraţiei publice locale

(1) Autorităţile deliberative şi reprezentative ale administraţiei publice locale sînt în drept să acorde persoanelor fizice şi juridice
scutiri sau amînări la plata impozitului pe bunurile imobiliare pe anul fiscal respectiv, în caz de:
a) calamitate naturală sau incendiu, în urma cărora bunurile imobiliare, semănăturile şi plantaţiile multianuale au fost distruse sau
au fost deteriorate considerabil;
b) atribuire a terenurilor pentru evacuarea întreprinderilor cu impact negativ asupra mediului înconjurător. În acest caz pot fi
acordate scutiri de impozit pe durata normativă a lucrărilor de construcţie;
c) boală îndelungată sau deces al proprietarului bunurilor imobiliare confirmate prin certificat medical sau, respectiv, prin certificat
de deces.
(11) Autorităţile deliberative şi reprezentative ale administraţiei publice locale sînt în drept să acorde scutiri la plata impozitului pe
bunurile imobiliare pe anul fiscal respectiv persoanelor fizice deţinătoare de case de locuit sau de alte încăperi de locuit (folosite ca locuinţă
de bază) în locaţiune din fondul public de locuinţe.
(2) Decizia adoptată de autoritatea reprezentativă a administraţiei publice locale privind acordarea de scutiri sau de amînări la
plata impozitului pe bunurile imobiliare este remisă, în termen de 10 zile, subdiviziunilor Serviciului Fiscal de Stat.
(3) Mărimea prejudiciilor cauzate de calamităţi naturale sau incendii se determină de către o comisie specială. Structura şi
mecanismul de funcţionare a acestor comisii se stabilesc de Guvern.
Capitolul 6
ADMINISTRAREA IMPOZITULUI PE BUNURILE IMOBILIARE
Articolul 285. Furnizarea informaţiei
(1) Agenţia Servicii Publice prezintă, zilnic, Serviciului Fiscal de Stat informaţia cu privire la fiecare obiect şi subiect al impunerii cu
impozitul pe bunurile imobiliare. Structura informaţiei şi modul de transmitere a acesteia se stabilesc de Serviciul Fiscal de Stat.
(3) Organele cadastrale teritoriale sînt în drept să solicite informaţia necesară referitoare la obiectul impunerii de la persoanele
care înfăptuiesc înregistrarea drepturilor patrimoniale sau a tranzacţiilor cu bunurile imobiliare (inclusiv de la birourile notariale, serviciile
comunale, realteri, brokeri) şi de la proprietarii bunurilor imobiliare.
(4) Subiectul impunerii este obligat să prezinte organelor cadastrale teritoriale informaţia necesară pentru evaluarea bunurilor
imobiliare, care se efectuează în conformitate cu legislaţia.
(5) În cazul în care subiectul impunerii refuză să prezinte informaţia necesară pentru evaluarea bunurilor imobiliare, evaluarea se
efectuează în baza informaţiei deţinute de către organele cadastrale teritoriale în privinţa obiectelor analoage ce constituie bunuri
imobiliare.
Articolul 286. Avizul de plată a impozitului

Avizul de plată a impozitului calculat pentru bunurile imobiliare ale persoanelor fizice care nu desfăşoară activitate de întreprinzător
este expediat fiecărui subiect al impunerii de către serviciul de colectare a impozitelor şi taxelor locale al primăriei cel tîrziu cu 60 de zile
pînă la expirarea primului termen de plată a impozitului, iar în cazul bunurilor imobiliare dobîndite după 30 iunie a anului fiscal în curs – cel
tîrziu pînă la 1 februarie a anului următor anului fiscal de gestiune.
Articolul 287. Ţinerea cadastrului fiscal

Serviciul Fiscal de Stat, în baza datelor prezentate de organele cadastrale teritoriale, organizează ţinerea cadastrului fiscal şi
monitoringul informaţiei privind fiecare subiect şi obiect al impunerii.
Forma şi metodele de ţinere a cadastrului fiscal, de eliberare a informaţiei pe care o conţine se stabilesc de către Serviciul Fiscal
de Stat.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Dumitru DIACOV
Chişinău, 16 iunie 2000.

Nr.1055-XIV.
Anexă
Valoarea (costul) bunurilor imobiliare cu destinaţie locativă

(apartamente şi case de locuit individuale, terenuri aferente
acestor bunuri) din municipii, inclusiv din localităţile aflate
în componenţa acestora, din oraşe şi sate (comune),
valoare (cost) în limitele căreia se acordă scutire
la plata impozitului pe bunurile imobiliare
conform art.283 alin.(21)
Nr. Denumirea unităţilor administrativ-teritoriale* Limita valoriibunurilor imobiliare

crt. scutite de impozitul pe bunurile
imobiliare, lei
1 2 3
1. municipiul Chişinău, inclusiv localităţile din componenţa acestuia 380000
2. municipiul Bălţi, inclusiv localităţile din componenţa acestuia 156000
3. oraşul Anenii Noi 53000
4. oraşul Basarabeasca 43000
5. oraşul Briceni 71000
6. oraşul Lipcani 51000
7. oraşul Cahul 138000
8. oraşul Cantemir 31000
9. oraşul Călăraşi 32000
10. oraşul Căuşeni 77000
11. oraşul Căinari 14000
12. oraşul Cimişlia 66000
13. oraşul Criuleni 55000
14. oraşul Donduşeni 40000
15. oraşul Drochia 84000
16. oraşul Edineţ 80000
17. oraşul Cupcini 49000
18. oraşul Făleşti 49000
19. oraşul Floreşti 84000
20. oraşul Ghindeşti 23000
21. oraşul Mărculeşti 24000
22. oraşul Glodeni 40000
23. oraşul Hînceşti 145000
24. oraşul Ialoveni 185000
25. oraşul Leova 35000
26. oraşul Iargara 14000
27. oraşul Nisporeni 39000
28. oraşul Ocniţa 17000
29. oraşul Otaci 24000
30. oraşul Frunză 14000
31. oraşul Orhei 100000
32. oraşul Rezina 49000
33. oraşul Rîşcani 29000
34. oraşul Costeşti 15000
35. oraşul Sîngerei 33000
36. oraşul Biruinţa 15000
37. oraşul Soroca 82000
38. oraşul Străşeni 116000
39. oraşul Bucovăţ 27000
40. oraşul Şoldăneşti 23000
41. oraşul Ştefan Vodă 45000
42. oraşul Taraclia 26000
43. oraşul Teleneşti 29000
44. oraşul Ungheni 87000
45. oraşul Corneşti 49000
46. municipiul Comrat 122000
47. oraşul Ceadîr-Lunga 61000
48. oraşul Vulcăneşti 32000
49. satele (comunele) ce nu se află în componenţa municipiilor Chişinău şi Bălţi 30000
[Anexa modificată prin Legea nr.281 din 16.12.2016, în vigoare 01.01.2017]

[Anexa completată prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]
[Anexa modificată prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]
[Anexa modificată prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 10.08.2007]
Titlul VI1
IMPOZITUL PE AVERE
[Titlul V1 (art.2871-2877) introdus prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.01.2016]
Capitolul 1
În sensul prezentului titlu, se defineşte următoarea noţiune:
Impozit pe avere – impozit aplicat asupra averii contribuabilului sub formă de bunuri imobiliare cu destinaţie locativă, inclusiv
căsuţele de vacanţă (cu excepţia terenurilor), în cazul în care acestea satisfac condiţiile specificate în prezentul titlu.
1
Capitolul 2
SUBIECŢII IMPUNERII ŞI OBIECTUL IMPUNERII.
BAZA IMPOZABILĂ
(1) Subiecţi ai impunerii sînt persoanele fizice proprietari ai bunurilor imobiliare cu destinaţie locativă, inclusiv căsuţele de vacanţă
(cu excepţia terenurilor), pe teritoriul Republicii Moldova.
(2) În cazul în care bunurile imobiliare reglementate de prezentul titlu se află în proprietate (în folosinţă) comună în diviziune a mai
multor persoane, subiect al impunerii este considerată fiecare dintre aceste persoane, în cota-parte care îi revine.
(3) În cazul în care bunurile imobiliare reglementate de prezentul titlu se află în proprietate comună în devălmăşie, subiect al
impunerii este considerat, în baza acordului comun, unul din proprietari (coproprietari). În acest caz, toţi proprietarii (coproprietarii) poartă
o răspundere solidară pentru îndeplinirea obligaţiilor fiscale.
Articolul 2873. Obiect al impunerii şi baza impozabilă

(1) Obiect al impunerii îl constituie bunurile imobiliare cu destinaţie locativă, inclusiv căsuţele de vacanţă (cu excepţia terenurilor),
precum şi cotele-părţi, a căror totalitate întruneşte cumulativ următoarele condiţii:
a) valoarea estimată totală constituie 1,5 milioane şi mai mult;
b) suprafaţa totală constituie 120 m 2 şi mai mult.
(3) Nu constituie obiect al impunerii bunurile imobiliare, inclusiv cotele-părţi, aflate în posesia persoanei, a căror valoare totală nu
depăşeşte 1,5 milioane de lei şi suprafaţa nu depăşeşte 120 m2.
(4) Baza impozabilă a bunurilor imobiliare constituie valoarea estimată a acestor bunuri, apreciată de către organele cadastrale
teritoriale.

Cota impozitului reprezintă 0,8% din baza impozabilă.

Articolul 2876. Calcularea impozitului pe avere şi avizele de plată

Calcularea impozitului pe avere şi prezentarea avizelor de plată se realizează de către Serviciul Fiscal de Stat în termen de pînă
la 10 decembrie pentru situaţia existentă la 1 noiembrie a anului de gestiune.
Articolul 2877. Achitarea impozitului

Impozitul pe avere se achită la bugetul de stat în termen de pînă la 25 decembrie a anului de gestiune.
Notă: Titlul VII aprobat prin Legea nr.93-XV din 01.04.2004. Publicat în Monitorul Oficial al R.Moldova nr.80-82/415 din 21.05.2004.
Intră în vigoare de la 01.01.2005 conform Legii nr.94-XV din 01.04.2004
TITLUL VII
TAXELE LOCALE
Notă: În cuprinsul titlului VII, cuvintele “de deservire socială” se exclud, conform Legii nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014
Capitolul 1
1) Taxă locală – plată obligatorie efectuată la bugetul local.
3) Cota taxei locale – cotă ad valorem în procente din baza impozabilă a obiectului impunerii ori sumă absolută, stabilită de
autoritatea administraţiei publice locale la adoptarea bugetului local respective.
6) Producător de publicitate – persoană care conferă informaţiei publicitare forma necesară plasării şi difuzării.
7) Difuzor de publicitate – persoană care asigură plasarea şi difuzarea publicităţii prin orice mijloc de informare.
8) Dispozitiv publicitar – sistem de comunicare vizuală pentru plasarea publicităţii exterioare, cum ar fi afişele, panourile, standurile,
instalaţiile şi construcţiile (situate separat sau suspendate de pereţii şi de acoperişurile clădirilor), firmele tridimensionale, firmele
luminoase, tablourile electromecanice şi electronice suspendate, alte mijloace tehnice.
9) Publicitate socială – publicitate care reprezintă interesele societăţii şi ale statului în propagarea unui mod de viaţă sănătos,
ocrotirea sănătăţii, protecţia mediului înconjurător, păstrarea integrităţii resurselor energetice, protecţia socială a populaţiei şi care nu are
scop lucrativ şi urmăreşte obiective filantropice şi de importanţă socială.
10) Numărul mediu de salariaţi – efectiv de salariaţi pentru o perioadă gestionară, determinat în funcţie de indicii numărului scriptic.
101) Efectiv de salariaţi – toate persoanele angajate cu contract de muncă pe durată determinată sau nedeterminată (încadraţi în
serviciul permanent, sezonier, temporar pentru executarea anumitor lucrări), pe termen de o zi şi mai mult de la momentul angajării.
Nu se includ în efectivul de salariaţi:
– persoanele care execută lucrări conform contractelor de drept civil (contract de antrepriză, contract de prestări servicii, contract
de transport etc.);
– persoanele care prestează muncă prin cumul (cumularzii externi);
– persoanele cu contractul individual de muncă suspendat şi cele aflate în concediu de maternitate;
– persoanele care exercită unele activităţi necalificate cu caracter ocazional (zilieri).
11) Parcare – garare a autovehiculului pe un teritoriu special sau într-o construcţie specială, destinate garării şi păstrării mijloacelor
de transport şi prestării de servicii aferente contra plată.
13) Simbolică locală – stema unui oraş sau a unui alt tip de localitate, denumirea lui (în calitate de denumire a produsului fabricat)
sau imaginea monumentelor de arhitectură, a monumentelor istorice.
14) Unitate de transport – orice autocar, autobuz, microbuz, autoturism, motocicletă, scuter, motoretă, camion, tractor, tractor cu
remorcă, altă tehnică agricolă, vehicul cu tracţiune animală.
15) Autoritate deliberativă a administraţiei publice locale – autoritatea reprezentativă şi deliberativă a populaţiei unităţii
administrativ-teritoriale (consiliul local).
16) Autoritate executivă a administraţiei publice locale – autoritatea reprezentativă a populaţiei unităţii administrativ-teritoriale şi
executivă a consiliului local (primarul).
17) Parcaj – loc special amenajat, utilizat pentru staţionarea temporară a unităţilor de transport şi autorizat de autoritatea
administraţiei publice locale.
nr.2 din 28.01.2014

(1) Prezentul titlu determină procedura şi principiile stabilirii, modificării şi anulării taxelor locale, modul lor de plată, criteriile de
acordare a înlesnirilor fiscale.
(2) Sistemul taxelor locale reglementate de prezentul titlu include:
a) taxa pentru amenajarea teritoriului;
b) taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale;
c) taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei);
d) taxa de aplicare a simbolicii locale;
e) taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii;
f) taxa de piaţă;
g) taxa pentru cazare;
h) taxa balneară;
i) taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe teritoriul municipiilor, oraşelor şi satelor (comunelor);
j) taxa pentru parcare;
k) taxa de la posesorii de cîini;
[Lit.k) alin.(2) art.289 introdusă prin Legea nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]
nr.2 din 28.01.2014
[Lit.k) alin.(2) art.289 abrogată prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]
[Lit.l) alin.(2) art.289 abrogată prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]
n) taxa pentru parcaj;

[Lit.n) alin.(2) art.289 introdusă prin Legea nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]
nr.2 din 28.01.2014
[Lit.o) alin.(2) art.289 brogată prin Legea nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]
p) taxa pentru salubrizare;

nr.2 din 28.01.2014
q) taxa pentru dispozitivele publicitare.

(3) Taxele locale enumerate la alin.(2) se aplică de către autorităţile administraţiei publice locale.
Capitolul 2
SUBIECŢII IMPUNERII, OBIECTELE IMPUNERI ŞI BAZA IMPOZABILĂ
[Denumirea cap.2 completată prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]

Subiecţi ai impunerii sînt pentru:
a) taxa pentru amenajarea teritoriului – persoanele juridice sau fizice înregistrate în calitate de întreprinzător şi persoanele ce
desfăşoară activitate profesională în sectorul justiţiei, care dispun de bază impozabilă;
b) taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale – persoanele juridice sau fizice înregistrate
în calitate de întreprinzător-organizator al licitaţiilor şi loteriilor;
c) taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei) – persoanele juridice sau persoanele fizice înregistrate în calitate de
întreprinzător care plasează şi/sau difuzează informaţii publicitare (cu excepţia publicităţii exterioare) prin intermediul mijloacelor
cinematografice, reţelelor telefonice, telegrafice, telex, mijloacelor de transport, altor mijloace (cu excepţia TV, internetului, radioului, presei
periodice, tipăriturilor);
[Lit.c1) art.290 abrogată prin Legea nr.138 din 17.06.2016, în vigoare 01.07.2016]
[Lit.c1) art.290 introdusă prin Legea nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]
nr.2 din 28.01.2014
[Lit.c1) art.290 abrogată prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]
d) taxa de aplicare a simbolicii locale – persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care aplică simbolica
locală pe produsele fabricate;
e) taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii – persoanele fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător şi
persoanele juridice, care dispun de obiecte ale impunerii;
f) taxa de piaţă – persoanele juridice sau fizice înregistrate în calitate de întreprinzător-administrator al pieţei;
g) taxa pentru cazare – persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care prestează servicii de cazare;
h) taxa balneară – persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care prestează servicii de odihnă şi
tratament;
i) taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe teritoriul municipiilor, oraşelor şi satelor (comunelor) – persoanele
juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care prestează servicii de transport auto de călători pe teritoriul municipiilor,
oraşelor şi satelor (comunelor);
j) taxa pentru parcare – persoanele juridice sau fizice, înregistrate în calitate de întreprinzător, care prestează servicii de parcare;
k) taxa de la posesorii de cîini – persoanele fizice care locuiesc în blocuri locative – locuinţe de stat, cooperatiste şi obşteşti,
precum şi în apartamente privatizate;
[Lit.k) art.290 introdusă prin Legea nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]
nr.2 din 28.01.2014
[Lit.k) art.290 abrogată prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]
[Lit.l) art.290 abrogată prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]
[Lit.m) art.290 abrogată prin Legea nr.324 din 27.12.2012, în vigoare 11.01.2013]
n) taxa pentru parcaj – persoanele juridice sau fizice posesoare de autovehicule, care utilizează parcajul;
[Lit.n) art.290 introdusă prin Legea nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]
nr.2 din 28.01.2014
[Lit.n) art.290 abrogată prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]
[Lit.o) art.290 abrogată prin Legea nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]
p) taxa pentru salubrizare – persoanele fizice înscrise la adresa declarată ca domiciliu;

[Lit.p) art.290 introdusă prin Legea nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]
nr.2 din 28.01.2014
[Lit.p) art.290 abrogată prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]
q) taxa pentru dispozitivele publicitare – persoanele fizice înregistrate în calitate de întreprinzător şi persoanele juridice, care deţin
în posesie/folosinţă sau sînt proprietari ai dispozitivelor publicitare.
nr.2 din 28.01.2014

(1) Obiectul impunerii îl constituie:
a) la taxa pentru amenajarea teritoriului – numărul mediu scriptic trimestrial al salariaţilor şi, suplimentar:
– în cazul întreprinderilor individuale şi gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) – fondatorul întreprinderii individuale, fondatorul şi
membrii gospodăriilor ţărăneşti (de fermier);
– în cazul persoanelor care desfăşoară activitate profesională în sectorul justiţiei – numărul de persoane abilitate prin lege pentru
desfăşurarea activităţii profesionale în sectorul justiţiei;
b) la taxa de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale – bunurile declarate la licitaţie sau biletele
de loterie emise;
c) la taxa de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei) – serviciile de plasare şi/sau difuzare a anunţurilor publicitare prin
intermediul serviciilor cinematografice, video, prin reţelele telefonice, telegrafice, telex, prin mijloacele de transport, prin alte mijloace (cu
excepţia TV, internetului, radioului, presei periodice, tipăriturilor);
d) la taxa de aplicare a simbolicii locale – produsele fabricate cărora li se aplică simbolica locală;
e) la taxa pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii – unităţile care, conform Clasificatorului Activităţilor din Economia
Moldovei, corespund activităţilor expuse în anexa nr.1 la Legea nr.231 din 23 septembrie 2010 cu privire la comerţul interior;
f) la taxa de piaţă – suprafaţa terenului pieţei şi a clădirilor, construcţiilor a căror strămutare este imposibilă fără cauzarea de
prejudicii destinaţiei lor;
g) la taxa pentru cazare – serviciile de cazare prestate de structurile cu funcţii de cazare;
h) la taxa balneară – biletele de odihnă şi tratament;
i) la taxa pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe teritoriul municipiilor, oraşelor şi satelor (comunelor) – unitatea
de transport, în funcţie de numărul de locuri;
j) la taxa pentru parcare – parcarea;
k) la taxa de la posesorii de cîini – cîinii aflaţi în posesiune pe parcursul unui an;
[Lit.k) alin.(1) art.291 introdusă prin Legea nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]
nr.2 din 28.01.2014
[Lit.k) alin.(1) art.291 abrogată prin Legea nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]
[Lit.l) alin.(1) art.291 abrogată prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]
n) la taxa pentru parcaj – locul de parcaj special amenajat pe domeniul public şi autorizat de autoritatea administraţiei publice
locale, utilizat pentru staţionarea unităţii de transport pe un anumit termen;
[Lit.n) alin.(1) art.291 introdusă prin Legea nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]
nr.2 din 28.01.2014
[Lit.o) alin.(1) art.291 abrogată prin Legea nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]
p) la taxa pentru salubrizare – numărul de persoane fizice înscrise la adresa declarată ca domiciliu;
nr.2 din 28.01.2014
q) la taxa pentru dispozitivele publicitare – suprafaţa feţei (feţelor) dispozitivului publicitar pe care se amplasează publicitatea
exterioară.
(2) Baza impozabilă a obiectelor impunerii este cea stabilită în anexa la prezentul titlu.
nr.2 din 28.01.2014
Capitolul 3
COTELE, MODUL DE CALCUL ŞI DE PLATĂ A TAXELOR LOCALE
Articolul 292. Cotele şi termenele de plată a taxelor locale
(1) Termenele de plată a taxelor locale, de prezentare a dărilor de seamă fiscale privind taxele locale pentru subiecţii impunerii
sînt cele stabilite în anexa la prezentul titlu. Întreprinzătorul individual, gospodăria ţărănească (de fermier) al căror număr mediu anual de
salariaţi, pe parcursul perioadei fiscale, nu depăşeşte 3 unităţi şi care nu sînt înregistraţi ca plătitori de T.V.A. prezintă, în termen de pînă
la 25 martie al anului următor anului fiscal de gestiune, o dare de seamă fiscală unificată privind taxele locale, cu excepţia celei stipulate
la art.291 lit.n), cu achitarea taxelor în acelaşi termen.
(2) Cota taxelor locale se stabileşte de către autoritatea administraţiei publice locale în funcţie de caracteristicile obiectelor
impunerii.
(3) Dările de seamă aferente taxelor locale se prezintă utilizînd, în mod obligatoriu, metode automatizate de raportare electronică,
nr.2 din 28.01.2014
Articolul 293. Modul de calculare

(1) Calculul taxelor enumerate la art.291, cu excepţia celor stipulate la lit.k), n) şi p) se efectuează de către subiecţii impunerii, în
funcţie de baza impozabilă şi de cotele acestora.
(2) Calculul taxelor stipulate la art.291 lit.k), n) şi p) se efectuează de către organele împuternicite de autoritatea administraţiei
publice locale.
(3) Plata taxelor enumerate la art.291 se efectuează de subiecţii impunerii.
(4) În cazul în care obiectul impunerii stipulat la art.291 lit.e) şi q) este amplasat parţial în zona drumului public şi/sau în zonele de
protecţie a acestuia din afara perimetrului localităţilor, taxa se calculează de contribuabil în mod individual, proporţional suprafeţei aflate
pe teritoriul administraţiei publice locale.
(5) În cazul obiectelor impunerii stipulate la art.291 lit.e), i), j) şi q), taxele aferente acestora se calculează din ziua indicată de către
autoritatea administraţiei publice locale în autorizaţiile/notificările/coordonările corespunzătoare, eliberate de către aceasta, şi pînă în ziua
în care termenul de valabilitate a autorizaţiilor/ notificărilor/coordonărilor a expirat sau acestea au fost suspendate, anulate, retrase în
modul stabilit de legislaţia în vigoare.
În scopul verificării termenelor de valabilitate a autorizaţiilor/ notificărilor/coordonărilor, autorităţile administraţiei publice locale le
asigură organelor cu funcţii de control acces la resursele informaţionale în domeniul respectiv.
nr.2 din 28.01.2014
Articolul 294. Plata taxelor locale

(1) Subiecţii impunerii plătesc taxele locale la contul trezorerial de venituri al bugetului local.
(2) Taxele locale specificate la art.289 lit.k), n) şi p) pot fi achitate nemijlocit organului împuternicit de autoritatea administraţiei
publice locale.
nr.2 din 28.01.2014
Articolul 2941. Norme speciale privind calcularea şi achitarea taxelor locale de către rezidenţii parcurilor pentru tehnologia
informaţiei
(1) Contribuabilii rezidenţi ai parcurilor pentru tehnologia informaţiei nu au obligaţii privind taxele locale conform prezentului titlu,
taxele în cauză fiind incluse în componenţa impozitului unic reglementat de cap. 1 titlul X.
(2) Modificarea taxelor locale de către autoritatea administraţiei publice locale nu va avea impact asupra mărimii impozitului unic
de la rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei.
(3) Dacă pe parcursul anului calendaristic agentul economic aplică atît regimul de impozitare stabilit în prezentul titlu, cît şi regimul
special de impozitare stabilit la cap. 1 titlul X, calculul, raportarea şi achitarea taxelor locale se vor efectua în modul general stabilit,
proporţional numărului de luni în care s-a aplicat regimul de impozitare stabilit în prezentul titlu pentru perioada fiscală respectivă.
Capitolul 4
ÎNLESNIRI LA PLATA TAXELOR LOCALE
Articolul 295. Scutirea de taxe
Se scutesc de plata:
a) tuturor taxelor locale – autorităţile publice şi instituţiile finanţate de la bugetele de toate nivelurile;
b) tuturor taxelor locale – misiunile diplomatice şi oficiile consulare acreditate în Republica Moldova, precum şi reprezentanţele
organizaţiilor internaţionale acreditate în Republica Moldova, în baza principiului reciprocităţii, în conformitate cu tratatele internaţionale la
care Republica Moldova este parte;
c) tuturor taxelor locale – Banca Naţională a Moldovei;
d) taxei de organizare a licitaţiilor şi loteriilor pe teritoriul unităţii administrativ-teritoriale – organizatorii licitaţiilor desfăşurate în
scopul asigurării rambursării datoriilor la credite, acoperirii pagubelor, achitării datoriilor la buget, vînzării patrimoniului de stat şi
patrimoniului unităţilor administrativ-teritoriale;
e) taxei de plasare (amplasare) a publicităţii (reclamei) – producătorii şi difuzorii de publicitate socială şi de publicitate plasată pe
trimiterile poştale;
f) taxei pentru amenajarea teritoriului – fondatorii gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) care au atins vîrsta de pensionare;
g) taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii – persoanele care practică activităţi de pompe funebre şi acordă
servicii similare, inclusiv care confecţionează sicrie, coroane, flori false, ghirlande;
g1) taxei pentru amenajarea teritoriului şi taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii – persoanele fizice care
desfăşoară activităţi independente în cadrul pieţelor create în condiţiile art.12 din Legea nr.231/2010 cu privire la comerţul interior;
g2) taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii – persoanele care practică activităţi declarate prin lege ca activităţi
ce constituie monopol de stat;
[Lit.h) art.295 abrogată prin Legea nr.267 din 23.12.2011, în vigoare 13.01.2012]
i) tuturor taxelor locale – proprietarii sau deţinătorii bunurilor rechiziţionate în interes public, pe perioada rechiziţiei, conform
legislaţiei.
Articolul 296. Scutirea de taxe locale şi înlesnirile acordate de autoritatea administraţiei publice locale
Autoritatea administraţiei publice locale, dacă efectuează concomitent modificările corespunzătoare în bugetul local, poate:
a) să acorde subiecţilor impunerii scutiri în plus la cele enumerate la art.295;
b) să acorde amînări la plata taxelor locale pe anul fiscal respectiv;
c) să prevadă înlesniri la plata taxelor locale pentru categoriile social-vulnerabile ale populaţiei.
Capitolul 5
ADMINISTRAREA TAXELOR LOCALE
Articolul 297. Atribuţiile autorităţii administraţiei publice locale
(1) Autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale poate aplica toate sau numai o parte din taxele locale, în funcţie de
posibilităţile şi necesităţile unităţii administrativ-teritoriale.
(2) Autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale nu are dreptul să aplice alte taxe locale decît cele prevăzute de prezentul
titlu.
(3) Pe parcursul anului fiscal (calendaristic), stabilirea de taxe locale conform prezentului cod sau anularea ori modificarea taxelor
locale se permite numai concomitent cu modificarea bugetelor locale.
(4) Autoritatea executivă a administraţiei publice locale monitorizează deciziile consiliului local privind aplicarea taxelor locale pe
teritoriul administrat, le prezintă Serviciului Fiscal de Stat în termen de 10 zile din data adoptării acestora şi le aduce la cunoştinţă
contribuabililor.
(5) Autoritatea deliberativă a administraţiei publice locale nu este în drept să stabilească cotele taxelor locale:
a) nominal, pentru fiecare contribuabil în parte;
b) diferenţiat, în funcţie de forma organizatorico-juridică de desfăşurare a activităţii;
c) diferenţiat, în funcţie de genuri de activitate desfăşurate;
d) diferenţiat, în funcţie de amplasament;
e) diferenţiat, pe tipuri de obiecte ale impunerii.
(6) Prin derogare de la prevederile alin.(5), cotele impunerii se vor stabili:
a) în cazul taxei pentru unităţile comerciale şi/sau de prestări servicii – în funcţie de genul de activitate desfăşurat, tipul de obiecte
ale impunerii, locul amplasării, suprafaţa ocupată de unităţile de comerţ şi/sau de prestare a serviciilor, categoria mărfurilor comercializate
şi a serviciilor prestate, regimul de activitate;
b) în cazul taxei de piaţă – în funcţie de tipul pieţei, locul amplasării şi regimul de activitate;
c) în cazul taxei pentru prestarea serviciilor de transport auto de călători pe teritoriul municipiilor, oraşelor şi satelor (comunelor) –
în funcţie de numărul de locuri în unităţile de transport, itinerarul parcurs, periodicitatea circulaţiei pe itinerar, fluxul de călători pe itinerar;
d) în cazul taxei pentru dispozitivele publicitare – în funcţie de suprafaţa feţei (feţelor) dispozitivului publicitar şi locul amplasării.
(7) Pentru taxele locale specificate la art.289 alin.(2) lit.k), n) şi p), mecanismul de administrare a acestora se stabileşte de către
autoritatea administraţiei publice locale.
(8) La stabilirea cotelor taxelor locale prevăzute la art.289 alin.(2), autorităţile administraţiei publice locale sînt obligate să se
conducă de următoarele criterii şi principii:
a) previzibilitatea activităţii de întreprinzător – întreprinzătorii, pentru planificarea cheltuielilor, vor cunoaşte din timp şi vor fi
consultaţi referitor la mărimea taxelor locale;
b) principiul transparenţei decizionale – autorităţile administraţiei publice locale, în mod prioritar, vor informa şi vor asigura accesul
liber la proiectele ce vizează mărimea preconizată a taxelor locale;
c) principiul echitabilităţii (proporţionalităţii) în raporturile dintre unitatea administrativ-teritorială şi întreprinzător – autorităţile
administraţiei publice locale, la stabilirea mărimii taxelor locale, se vor încredinţa că este asigurată proporţionalitatea (echitabilitatea) între
interesele colectivităţii locale şi ale întreprinzătorilor, inclusiv nu vor întreprinde acţiuni în exces sub pretextul atingerii scopurilor
societăţii/colectivităţii locale.
(9) În caz de divergenţe la stabilirea cotelor taxelor locale, autorităţile administraţiei publice locale vor efectua o analiză a impactului
de reglementare conform prevederilor art.13 din Legea nr.235-XVI din 20 iulie 2006 cu privire la principiile de bază de reglementare a
activităţii de întreprinzător şi prevederilor Hotărîrii Guvernului nr.1230 din 24 octombrie 2006 cu privire la aprobarea Metodologiei de
analiză a impactului de reglementare şi de monitorizare a eficienţei actului de reglementare, adaptate şi aplicate corespunzător specificului
local.
(10) Cancelaria de Stat, prin intermediul oficiilor sale teritoriale, va supune controlului de legalitate deciziile autorităţilor deliberative
ale administraţiei publice locale privind stabilirea cotelor taxelor locale, în scopul asigurării respectării prevederilor alin.(8) şi (9).
Articolul 298. Responsabilitatea

(1) Responsabilitatea pentru virarea în termen la bugetele locale a taxelor locale, cu excepţia celor stipulate la art.289 lit.k), n) şi
p), şi pentru prezentarea dărilor de seamă fiscale revine contribuabililor.
(2) Responsabilitatea pentru virarea în termen la bugetele locale a taxelor locale stipulate la art.289 lit.k), n) şi p), revine organelor
împuternicite de autorităţile administraţiei publice locale.
(3) Serviciul Fiscal de Stat exercită controlul asupra modului în care autorităţile administraţiei publice locale execută prezentul titlu,
cu excepţia prevederilor art.297 alin.(8) şi (9).
(4) Taxele netransferate în termen sînt percepute conform legislaţiei.
nr.2 din 28.01.2014
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Eugenia OSTAPCIUC
Chişinău, 1 aprilie 2004.

Nr.93-XV.
Anexă
Taxele locale, termenele lor de plată şi de prezentare a dărilor de seamă fiscale
Denumirea taxei Baza impozabilă a obiectului impunerii Unitatea de măsură Termenele de plată a
a cotei taxei şi de prezentare a
dărilor de seamă fiscale
de către subiecţii
impunerii şi organele
împuternicite
1 2 3 4
a) Taxă pentru Numărul mediu scriptic trimestrial al Lei anual pentru fiecare salariat Trimestrial, pînă la data
amenajarea teritoriului salariaţilor şi, suplimentar: şi/sau fondator al întreprinderii de 25 a lunii imediat
– în cazul întreprinderilor individuale individuale, al gospodăriei următoare trimestrului
şi gospodăriilor ţărăneşti (de fermier) ţărăneşti (de fermier), de gestionar
– fondatorul întreprinderii individuale, asemenea membrii acesteia
fondatorul şi membrii gospodăriilor ţărăneşti şi/sau pentru fiecare persoană ce
(de fermier); desfăşoară activitate profesională
– în cazul persoanelor care desfăşoară în sectorul justiţiei
activitate profesională în sectorul justiţiei –
numărul de persoane abilitate prin lege pentru
desfăşurarea activităţii profesionale în sectorul
justiţiei
b) Taxă de organizare a Venitul din vînzări ale bunurilor declarate la % Trimestrial, pînă la data
licitaţiilor şi loteriilor licitaţie sau valoarea biletelor de loterie emise de 25 a lunii imediat
pe teritoriul unităţii următoare trimestrului
administrativ-teritoriale gestionar
c) Taxă de plasare Venitul din vînzări ale serviciilor de plasare % Trimestrial, pînă la data
(amplasare) a şi/sau difuzare a anunţurilor publicitare prin de 25 a lunii imediat
publicităţii (reclamei) intermediul serviciilor cinematografice, video, următoare trimestrului
prin reţelele telefonice, telegrafice, telex, prin gestionar
mijloacele de transport, prin alte mijloace (cu
excepţia TV, internetului, radioului, presei
periodice, tipăriturilor), cu excepţia amplasării
publicităţii exterioare
d) Taxă de aplicare a Venitul din vînzări ale produselor fabricate % Trimestrial, pînă la data
simbolicii locale cărora li se aplică simbolica locală de 25 a lunii imediat
următoare trimestrului
gestionar
e) Taxă pentru unităţile Unităţile de comerţ şi/sau de prestări servicii Lei anual pentru fiecare unitate Trimestrial, pînă la data
comerciale şi/sau de care corespund activităţilor expuse în anexa de comerţ şi/sau de prestări de 25 a lunii imediat
prestări servicii nr.1 la Legea nr.231/2010 cu privire la servicii următoare trimestrului
comerţul interior gestionar
f) Taxă de piaţă Suprafaţa terenului pieţei şi a clădirilor, Lei anual pentru fiecare metru Trimestrial, pînă la data
construcţiilor a căror strămutare este pătrat de 25 a lunii imediat
imposibilă fără cauzarea de prejudicii următoare trimestrului
destinaţiei lor gestionar
g) Taxă pentru cazare Venitul din vînzări ale serviciilor de cazare % Trimestrial, pînă la data
prestate de structurile cu funcţii de cazare de 25 a lunii imediat
gestionar
h) Taxă balneară Venitul din vînzări ale biletelor de odihnă şi % Trimestrial, pînă la data
tratament de 25 a lunii imediat
gestionar
i) Taxă pentru prestarea Numărul de unităţi de transport Lei lunar pentru fiecare unitate Trimestrial, pînă la data
serviciilor de transport de transport, în funcţie de de 25 a lunii imediat
auto de călători pe numărul de locuri următoare trimestrului
teritoriul municipiilor, gestionar
oraşelor şi satelor
(comunelor)
j) Taxă pentru parcare Suprafaţa parcării Lei anual pentru fiecare metru Trimestrial, pînă la data
pătrat de 25 a lunii imediat
gestionar
k) Taxă de la posesorii Numărul de cîini aflaţi în posesiune pe Lei anual pentru fiecare cîine, în Conform condiţiilor
de cîini parcursul unui an funcţie de numărul de cîini aflaţi stabilite de autoritatea
în posesiune administraţiei publice
locale
n) Taxă pentru parcaj Locul de parcaj Lei pentru fiecare loc de parcaj Conform condiţiilor
stabilite de autoritatea
administraţiei publice
locale
p) Taxă pentru Numărul de persoane fizice înscrise la adresa Lei lunar pentru fiecare Conform condiţiilor
salubrizare declarată ca domiciliu, în funcţie de domiciliat înscris la adresa stabilite de autoritatea
apartament şi bloc sau casă la sol respectivă administraţiei publice
locale
q) Taxă pentru Suprafaţa feţei (feţelor) dispozitivului Lei anual pentru fiecare metru Trimestrial, pînă la data
dispozitivele publicitar pătrat de 25 a lunii imediat
publicitare următoare trimestrului
gestionar
Notă: În lipsa obiectului impunerii în perioada gestionară, nu se prezintă dare de seamă fiscală.
[Anexa la titlul VII modificată prin Legea nr.288 din 15.12.2017, în vigoare 01.01.2018]
[Anexa la titlul VII în redacţia Legii nr.47 din 27.03.2014, în vigoare 25.04.2014]
nr.2 din 28.01.2014
[Anexa la titlul VII în redacţia Legii nr.324 din 23.12.2013, în vigoare 01.01.2014]
[Anexa la titlul VII modificată prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]
[Anexa la titlul VII modificată prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 01.01.2009]
Notă: Titlul VIII aprobat prin Legea nr.67-XVI din 05.05.2005. Publicat în Monitorul Oficial al R.Moldova nr.80-82/353 din
10.06.2005. Intră în vigoare de la 01.01.2006 conform Legii nr.68-XVI din 05.05.2005
TITLUL VIII
TAXELE PENTRU RESURSELE NATURALE
Capitolul 1
1) Resurse naturale – apa captată din orice surse (izvoare), mineralele utile (zăcămintele), lemnul eliberat pe picior.
2) Minerale utile – acumulări, în subsol, de minerale naturale, hidrocarburi şi ape subterane, ale căror compoziţie chimică şi
proprietăţi fizice permit folosirea lor în sfera producţiei materiale şi consumului imediat sau după prelucrare. La substanţe minerale utile se
referă şi rămăşiţele biologice împietrite (fosile) aflate în subsol.
3) Subsol – parte a scoarţei terestre aflată sub stratul de sol fertil, iar în lipsa acestuia, sub suprafaţa terestră şi fundul bazinelor
de apă şi apelor curgătoare, care ajunge pînă la adîncimi accesibile pentru cercetare geologică şi valorificare.
4) Spaţii subterane pentru construcţii subterane – peşterile, spaţiile subterane artificiale, minele din care au fost extrase minerale
utile.
5) Construcţii subterane – minele din care se extrag sau au fost extrase minerale utile, alte construcţii (obiective) executate în
subsol pentru activitatea de întreprinzător.
6) Normă de extragere a apei – volumul de apă extras în lipsa contorului, care se stabileşte de către organul de stat împuternicit
de Guvern.
7) Apă destinată îmbutelierii în sticle şi în alte recipiente, folosită în scopuri curative şi în calitate de apă minerală, potabilă – apa
atribuită la una din aceste categorii în baza certificatului de producere şi îmbuteliere a apei, conform standardelor internaţionale.
8) Apa extrasă – apa obţinută din obiectivele acvatice amplasate în graniţele Republicii Moldova.
9) Ape de suprafaţă – sursele (izvoarele) situate în obiective acvatice de la suprafaţa pămîntului (rîuri, lacuri naturale şi artificiale,
iazuri, ape care se află temporar la suprafaţa obiectivelor acvatice).
10) Apă utilizată – apa folosită în scopul desfăşurării propriei activităţi de fabricare a producţiei, de executare a lucrărilor şi de
prestare a serviciilor.
11) Beneficiar al subsolului – persoană juridică sau fizică care, în conformitate cu prevederile legislaţiei, are dreptul să desfăşoare
activităţi legate de folosirea subsolului

(1) Prezentul titlu stabileşte tipurile de taxe pentru resursele naturale, cotele, modul de calculare şi achitare, precum şi înlesnirile
la aplicarea acestora.
(2) Sistemul taxelor pentru resursele naturale reglementate de prezentul titlu include:
a) taxa pentru apă;
b) taxa pentru efectuarea prospecţiunilor geologice;
c) taxa pentru efectuarea explorărilor geologice;
d) taxa pentru extragerea mineralelor utile;
e) taxa pentru folosirea spaţiilor subterane în scopul construcţiei obiectivelor subterane, altele decît cele destinate extracţiei
mineralelor utile;
f) taxa pentru exploatarea construcţiilor subterane în scopul desfăşurării activităţii de întreprinzător, altele decît cele destinate
extracţiei mineralelor utile;
g) taxa pentru lemnul eliberat pe picior.
Articolul 301. Termenele de achitare şi prezentare a dărilor de seamă

(1) Dacă prezenta lege nu prevede altfel, plătitorii taxelor pentru resursele naturale prezintă Serviciului Fiscal de Stat darea de
seamă respectivă şi achită în bugetul local taxele în cauză pînă la data de 25 a lunii următoare trimestrului de gestiune.
(3) În lipsa obiectului impunerii, stabilit de prezentul titlu, darea de seamă privind calculul taxelor nu se prezintă.
(4) Întreprinzătorul individual, gospodăria ţărănească (de fermier) al căror număr mediu anual de salariaţi, pe parcursul perioadei
fiscale, nu depăşeşte 3 unităţi şi care nu sînt înregistraţi ca plătitori de T.V.A. prezintă, în termen de pînă la 25 martie al anului următor
anului fiscal de gestiune, o dare de seamă fiscală unificată privind taxa pentru apă, cu achitarea taxei în acelaşi termen.
(5) Dările de seamă aferente taxelor pentru resursele naturale se prezintă utilizînd, în mod obligatoriu, metode automatizate de
raportare electronică, în condiţiile stipulate la art.187 alin.(21).
Capitolul 2
TAXA PENTRU APĂ
Subiecţi ai taxei pentru apă sînt persoanele fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător şi persoanele juridice, care extrag
apă din fondul apelor şi cele care utilizează apa la hidrocentrale.

Obiect al impunerii este:
a) volumul de apă extras din fondul apelor, cu excepţia celui pentru care nu se aplică taxa pentru apă;
b) volumul de apă utilizat de hidrocentrale.

Cotele taxei se stabilesc potrivit anexei nr.1 la prezentul titlu.
Articolul 305. Modul de calculare a taxei

(1) Taxa pentru apă se calculează de sine stătător de către subiecţii impunerii, pornindu-se de la volumul apei extrase sau de la
volumul apei utilizate de hidrocentrale, conform datelor contoarelor sau, în lipsa acestora, conform normelor de extragere şi/sau utilizare.
(11) În cazul livrării apei în scopurile specificate la art.306 lit.b), c), d) şi e) prin intermediul unor agenţi economici, informaţia cu
privire la volumul de apă livrată se prezintă subiectului impunerii de către agenţii economici respectivi trimestrial, pînă la data de 5 a lunii
următoare trimestrului gestionar, în forma stabilită de Serviciul Fiscal de Stat.
(2) Elaborarea normelor de extragere şi/sau de utilizare a apei şi controlul asupra cantităţii de apă extrasă se efectuează de către
organul de stat împuternicit de Guvern.
Articolul 306. Înlesniri fiscale

Taxa nu se aplică pentru:
a) apa extrasă din subsol concomitent cu minereurile utile sau extrasă pentru prevenirea (lichidarea) acţiunii dăunătoare a acestor
ape;
b) apa extrasă şi livrată direct sau prin intermediul unor agenţi economici populaţiei, autorităţilor publice şi instituţiilor finanţate de
la bugetele de toate nivelurile;
c) apa extrasă pentru stingerea incendiilor sau livrată pentru aceste scopuri direct sau prin intermediul unor agenţi economici;
d) apa extrasă de întreprinderile societăţilor orbilor, surzilor, invalizilor şi instituţiile medico-sanitare publice sau livrată acestora
direct sau prin intermediul unor agenţi economici;
e) apa extrasă de întreprinderile din cadrul sistemului penitenciar sau livrată acestora direct sau prin intermediul unor agenţi
economici.
Capitolul 3
TAXA PENTRU EFECTUAREA PROSPECŢIUNILOR GEOLOGICE
Subiecţi ai taxei pentru efectuarea prospecţiunilor geologice sînt persoanele juridice şi fizice, care efectuează prospecţiuni
geologice, cu excepţia instituţiilor finanţate din bugetele de toate nivelurile.

Obiect al impunerii este valoarea contractuală (de deviz) a lucrărilor pentru efectuarea prospecţiunilor geologice.

Cota taxei pentru efectuarea prospecţiunilor geologice se stabileşte în mărime de 2% din valoarea contractuală (de deviz) a
lucrărilor.

Taxa se calculează de plătitor de sine stătător şi se achită integral la bugetul local pînă la începerea lucrărilor de prospecţiuni
geologice.
Capitolul 4
TAXA PENTRU EFECTUAREA EXPLORĂRILOR GEOLOGICE
Subiecţi ai taxei pentru efectuarea explorărilor geologice sînt persoanele juridice şi fizice, care efectuează explorări geologice, cu
excepţia instituţiilor finanţate din bugetele de toate nivelurile.

Obiect al impunerii este valoarea contractuală (de deviz) a lucrărilor pentru efectuarea explorărilor geologice.

Cota taxei pentru efectuarea explorărilor geologice se stabileşte în mărime de 5% din valoarea contractuală (de deviz) a lucrărilor.

(1) Taxa se calculează de către plătitor de sine stătător şi se achită integral la bugetul local pînă la începerea lucrărilor de explorări
geologice.
(2) Nu se percepe taxă pentru prospecţiunile de explorare efectuate în limitele perimetrului minier al întreprinderii de extracţie
minieră în funcţiune.
Capitolul 5
TAXA PENTRU EXTRAGEREA MINERALELOR UTILE
Subiecţi ai taxei pentru extragerea mineralelor utile sînt beneficiarii subsolului – persoanele fizice care desfăşoară activitate de
întreprinzător şi persoanele juridice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, care efectuează extragerea
mineralelor utile.

Obiect al impunerii este costul mineralelor utile extrase.

Cotele taxei se stabilesc potrivit anexei nr.2 la prezentul titlu.

(1) Taxa se calculează de plătitor de sine stătător şi se achită la bugetul local pentru fiecare trimestru separat.
(2) La calcularea taxei se iau în considerare volumul extracţiei mineralului util şi pierderile suportate în procesul de extracţie a
acestuia.
(3) Pierderile suportate în procesul de extracţie a mineralelor utile se reportează la costuri sau cheltuieli.
(4) La pierderile suportate în procesul de extracţie a mineralelor utile nu se atribuie pierderile tehnologice în pilonii de protecţie şi
tavanul excavaţiilor miniere subterane care, conform proiectului, asigură securitatea oamenilor şi exclud prăbuşirea suprafeţei terestre.

Se scutesc de taxă întreprinderile din cadrul sistemului penitenciar.
Capitolul 6
TAXA PENTRU FOLOSIREA SPAŢIILOR SUBTERANE ÎN SCOPUL
CONSTRUCŢIEI OBIECTIVELOR SUBTERANE, ALTELE DECÎT
CELE DESTINATE EXTRACŢIEI MINERALELOR UTILE
Subiecţi ai taxei pentru folosirea spaţiilor subterane în scopul construcţiei obiectivelor subterane, altele decît cele destinate
extracţiei mineralelor utile, sînt persoanele fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător şi persoanele juridice, indiferent de tipul de
proprietate şi forma juridică de organizare.

Obiect al impunerii este valoarea contractuală (de deviz) a lucrărilor de construcţie a obiectivului.

Cota taxei se stabileşte în mărime de 3% din valoarea contractuală (de deviz) a lucrărilor de construcţie a obiectivului.

Taxa se calculează de către plătitor de sine stătător şi se achită integral la bugetul local pînă la începerea lucrărilor de construcţie.

Se scutesc de taxă întreprinderile din cadrul sistemului penitenciar şi întreprinderile ce reprezintă o valoare ştiinţifică, culturală şi
educaţională deosebită, a căror listă se aprobă de Guvern.
Capitolul 7
TAXA PENTRU EXPLOATAREA CONSTRUCŢIILOR SUBTERANE ÎN
SCOPUL DESFĂŞURĂRII ACTIVITĂŢII DE ÎNTREPRINZĂTOR, ALTELE
DECÎT CELE DESTINATE EXTRACŢIEI MINERALELOR UTILE
Subiecţi ai taxei pentru exploatarea construcţiilor subterane în scopul desfăşurării activităţii de întreprinzător, altele decît cele
destinate extracţiei mineralelor utile, sînt persoanele fizice care desfăşoară activitate de întreprinzător şi persoanele juridice, indiferent de
tipul de proprietate şi forma juridică de organizare.

Obiect al impunerii este valoarea contabilă a construcţiilor subterane exploatate.

Cota taxei se stabileşte în mărime de 0,2% din valoarea contabilă a construcţiei subterane.

Taxa se calculează de către plătitori de sine stătător şi se achită la bugetul local pentru fiecare trimestru separat, pe parcursul
întregii perioade de exploatare a construcţiilor.

Se scutesc de taxă întreprinderile din cadrul sistemului penitenciar şi întreprinderile ce reprezintă o valoare ştiinţifică, culturală şi
educaţională deosebită, lista cărora se aprobă de Guvern.
Capitolul 8
TAXA PENTRU LEMNUL ELIBERAT PE PICIOR
Subiecţi ai taxei pentru lemnul eliberat pe picior din pădurile din cadrul fondului forestier, precum şi din vegetaţia forestieră din
afara acestuia, sînt beneficiarii forestieri persoane juridice şi fizice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare şi
beneficiarii forestieri persoane fizice rezidente care nu practică activitate de întreprinzător.

Obiect al impunerii este volumul lemnului eliberat pe picior la tăierile din pădurile fondului forestier şi din vegetaţia forestieră din
afara acestuia.

Cotele taxei se stabilesc în funcţie de specia forestieră, grupa materialului lemnos şi destinaţia lemnului eliberat pe picior, potrivit
anexei nr.3 la prezentul titlu.

(1) Beneficiarii forestieri persoane juridice şi fizice, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare, calculează de
sine stătător taxa şi o achită în bugetul local în termenele stabilite la articolul 301.
(2) Beneficiarii forestieri persoane fizice rezidente care nu practică activitate de întreprinzător achită taxa pînă la obţinerea
autorizaţiei corespunzătoare (autorizaţia de exploatare a pădurii sau biletul silvic), eliberate de organele gospodăriei silvice.

Taxa pentru lemnul eliberat pe picior nu se aplică în cazul în care acesta a fost recoltat:
a) de către întreprinderile silvice la efectuarea tăierilor de reconstrucţie ecologică, a celor de conservare şi a celor de produse
secundare, la efectuarea amenajamentului silvic, a lucrărilor de cercetare şi de proiectare pentru necesităţile gospodăriei silvice, de
lichidare a efectelor calamităţilor naturale, precum şi a altor lucrări silvice legate de îngrijirea pădurilor;
b) în procesul efectuării activităţilor expuse la lit.a) din prezentul articol, cînd întreprinderea silvică respectivă îndeplineşte aceste
activităţi pe teritoriul altei întreprinderi silvice.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU
Chişinău, 5 mai 2005.

Nr.67-XVI.
Anexa nr.1
Cotele taxei pentru apă
Taxa pentru apă se percepe în următoarele mărimi:

1) pentru fiecare 1 m3 de apă extrasă din fondul apelor – 0,3 lei;
2) pentru fiecare 1 m3 de apă minerală naturală extrasă destinată îmbutelierii, de apă potabilă
extrasă destinată îmbutelierii – 16 lei;
21) pentru fiecare 1 m3 de apă minerală naturală extrasă destinată altor scopuri decît cele
prevăzute la pct.1) şi 2) – 2 lei;
3) pentru fiecare 10 m3 de apă utilizată de hidrocentrale – 0,06 lei.
[Anexa nr.1 modificată prin Legea nr.172-XVI din 10.07.2008, în vigoare 01.01.2008]
[Anexa nr.1 în redacţia Legii nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]
Anexa nr.2
Cotele taxelor pentru extragerea mineralelor utile
Nr. Minerale utile Taxa, în

crt. procente
din costul
mineralelor
utile
extrase
1. Materii prime metalifere şi materii prime nemetalifere pentru industrie (granit, gabronorit, diatomite, tripoluri, calcaruri fondate, 7
argile bentonitice, greu fuzibile, refractate şi de modelare, materii prime pentru fabricarea sticlei de cuarţ şi silicioase)
2. Materiale de construcţie nemetalifere (materii prime pentru ciment, cretă, piatră de parament, piatră tăiată, piatră brută, piatră 6
spartă, nisip de construcţie, amestecuri de pietriş cu nisip, prundiş, pietriş, materie primă pentru cheramzită, argilă pentru cărămidă
etc.)
3. Petrol 20
4. Gaz 20
5. Ghips, gresie 10
Anexa nr.3
Cotele taxelor pentru lemnul eliberat pe picior
Nr. Specia forestieră Taxa pentru 1 m3, în lei

crt. Lemn de lucru (fără scoarţă) Lemn de foc
mare mijlociu mic (cu scoarţă)
1. Pin 16 11 6 2
2. Molid 14 10 5 2
3. Stejar, frasin, paltin (arţar), fag 28 20 10 3
4. Salcîm 25 19 9 3
5. Cais, cireş, dud, măr, păr 43 30 16 3
6. Mesteacăn, ulm, tei, carpen, glădiţă 16 11 6 2
7. Plop tremurător, plop, salcie 10 7 4 2
8. Nuc 52 37 26 2
9. Salcie (lozie) - - 2 -
10. Diverse tipuri de arbori tari 22 18 8 2
11. Diverse tipuri de arbori moi 9 6 3 2
12. Diverse tipuri de arbori răşinoase 12 9 4 2
Pentru lemnul de foc din coroană, cuantumul taxei constituie 40 la sută, iar pentru nuiele, crăci şi ramuri – 20 la sută din taxa pentru lemnul de foc din
speciile respective.
Pentru lemnul din cioturi şi rădăcini defrişate destinate folosirii ca combustibil pentru foc, cuantumul taxei constituie 20 la sută din taxa stabilită pentru
lemnul de foc din speciile respective.
Notă: Titlul IX aprobat prin Legea nr.316-XVI din 02.11.2006. Publicat în Monitorul Oficial al R.Moldova nr.199-202/950 din
29.12.2006. Intră în vigoare de la 01.01.2007 conform Legii nr.317-XVI din 02.11.2006
TITLUL IX
TAXELE RUTIERE
Notă: În tot cuprinsul titlului IX, textul “zona de protecţie a drumurilor din afara perimetrului localităţilor” se înlocuieşte cu textul
“zona drumului public şi/sau zonele de protecţie a acestuia din afara perimetrului localităţilor” conform Legii nr.71 din
12.04.2015, în vigoare 01.05.2015
Notă: În cuprinsul titlului IX, cuvintele “osie”, “gabarite”, “gabaritele” şi “gabaritelor” se înlocuiesc, respectiv, cu cuvintele “axă”,
“dimensiuni”, “dimensiunile” şi “dimensiunilor”, conform Legii nr.324 din 27.12.2012, în vigoare 11.01.2013
Notă: În textul titlului IX, sintagma “Ministerul Transporturilor şi Gospodăriei Drumurilor” se înlocuieşte cu sintagma “organul abilitat
al administraţiei publice centrale” conform Legii nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010
Capitolul 1
Articolul 335. Sistemul taxelor rutiere
(1) Taxele rutiere sînt taxe percepute pentru folosirea drumurilor şi/sau a zonelor drumului public şi/sau zonele de protecţie a
acestuia din afara perimetrului localităţilor.
(2) Sistemul taxelor rutiere include:
a) taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova;
b) taxa pentru folosirea drumurilor Republicii Moldova de către autovehiculele neînmatriculate în Republica Moldova (vinieta);
c) taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehicule a căror masă totală, sarcină masică pe axă sau ale căror dimensiuni
depăşesc limitele admise;
d) taxa pentru folosirea zonei drumului public şi/sau zonele de protecţie a acestuia din afara perimetrului localităţilor pentru
efectuarea lucrărilor de construcţie şi montaj;
e) taxa pentru folosirea zonei drumului public şi/sau zonele de protecţie a acestuia din afara perimetrului localităţilor pentru
amplasarea publicităţii exterioare;
f) taxa pentru folosirea zonei drumului public şi/sau zonele de protecţie a acestuia din afara perimetrului localităţilor pentru
amplasarea obiectivelor de prestare a serviciilor rutiere.
(3) Subiecţii impunerii achită taxele rutiere la conturile trezoreriale de venituri ale bugetului de stat, conform clasificaţiei bugetare.
(4) Taxele rutiere plătite se includ în componenţa cheltuielilor ce vor fi deduse în conformitate cu titlul II al prezentului cod.

În sensul prezentului titlu, se definesc următoarele noţiuni generale:
1) Activitate agricolă – activitate de producţie, prestare de servicii, executare de lucrări în domeniul fitotehniei, horticulturii şi
zootehniei.
2) Autovehicul – sistem mecanic cu autopropulsie, cu excepţia celui care circulă pe şine, care serveşte în mod normal la transportul
de pasageri, bagaje, mărfuri pe drumuri sau care execută orice alte lucrări şi servicii aferente transporturilor; această noţiune nu include
tractoarele agricole.
3) Autovehicul mixt – autovehicul destinat, prin construcţie, transportului de pasageri şi de mărfuri în compartimente separate.
4) Autovehicul pentru utilizări speciale pe şasiu de autoturism sau de microbuz – autovehicul, altul decît cel conceput în principal
pentru transportul de pasageri sau de mărfuri, care, prin construcţie şi echipare, este prevăzut pe şasiu de autoturism sau de microbuz
(autovehicul de asistenţă medicală, autovehicul de asistenţă tehnică, autovehicul-generator, autovehicul-laborator, staţie radiologică,
radiofurgon etc.).
5) Autovehicul pentru utilizări speciale pe şasiu de autocamion – autovehicul, altul decît cel conceput în principal pentru transportul
de pasageri sau de mărfuri, care, prin construcţie şi echipare, este prevăzut pe şasiu de autocamion (automacara, autovehicul de asistenţă
tehnică şi de intervenţie, de pompare, de curăţare a drumurilor, de curăţare a zăpezii, de depanare, de stingere a incendiilor, de curăţare
a străzilor, de împrăştiere a materialelor, autobetonieră, autoatelier, unitate autoradiologică etc.).
6) Autovehicul înmatriculat în Republica Moldova – autovehicul care este supus în Republica Moldova înmatriculării de stat, pe
baza şi din momentul căreia autorităţile abilitate ale Republicii Moldova autorizează participarea autovehiculului în traficul rutier sau în
procesul tehnologic.
7) Autovehicul a cărui masă totală, sarcină masică pe axă sau ale cărui dimensiuni depăşesc limitele admise – autovehicul a cărui
masă totală, sarcină masică pe axă sau ale cărui dimensiuni depăşesc limitele admise pentru efectuarea pe drumuri a transporturilor cu
greutăţi şi/sau dimensiuni stabilite de normativele în vigoare.
8) Folosire a drumurilor de către autovehiculele neînmatriculate în Republica Moldova – intrare pe teritoriul Republicii Moldova sau
tranzitare a teritoriului Republicii Moldova cu autovehicule care nu au certificat de înmatriculare de stat eliberat de autorităţile abilitate ale
Republicii Moldova.
9) Mărfuri periculoase – mărfuri stabilite prin hotărîre de Guvern, care, prin proprietăţile lor fizico-chimice, prezintă pericol pentru
om şi pentru mediu.
10) Motocicletă – autovehicul cu două roţi, cu sau fără ataş, avînd o capacitate cilindrică a motorului mai mare de 50 cm 3, precum
şi autovehicul cu trei roţi simetrice faţă de axa sa longitudinală (motocar), avînd capacitatea cilindrică a motorului mai mare de 50 cm 3 şi
masa echipată mai mică de 400 kg.
11) Posesor de autovehicul – persoană fizică sau persoană juridică în a cărei posesie se află autovehiculul.
12) Tranzit (tranzitare) – trecere pe teritoriul Republicii Moldova a autovehiculului în cazul în care nici punctul de pornire/expediţie
al autovehiculului, nici punctul de destinaţie al acestuia nu se află în Republica Moldova.
13) Zonă drumului public şi/sau zonele de protecţie a acestuia din afara perimetrului localităţilor – fîşie de teren adiacentă
drumurilor din afara perimetrului localităţilor, a cărei lăţime se stabileşte în funcţie de destinaţia şi amplasarea acestor drumuri.
14) Vinietă – taxă pentru folosirea drumurilor din Republica Moldova de autovehiculele neînmatriculate în Republica Moldova şi
de remorcile ataşate la acestea, a cărei plată se atestă printr-o confirmare valabilă pentru o anumită perioadă.
Capitolul 2
TAXA PENTRU FOLOSIREA DRUMURILOR DE CĂTRE
AUTOVEHICULELE ÎNMATRICULATE
ÎN REPUBLICA MOLDOVA
Subiecţi ai impunerii sînt persoanele fizice şi persoanele juridice posesoare de autovehicule înmatriculate în Republica Moldova.

(1) Obiect al impunerii sînt autovehiculele înmatriculate permanent sau temporar în Republica Moldova: motociclete, autoturisme,
autocamioane, autovehicule pentru utilizări speciale pe şasiu de autoturism sau de microbuz, autovehicule pentru utilizări speciale pe
şasiu de autocamion, autoremorchere, remorci, semiremorci, microbuze, autobuze, tractoare, orice alte autovehicule cu autopropulsie.
(2) Nu constituie obiect al impunerii:
a) tractoarele şi remorcile folosite în activitatea agricolă;
b) autovehiculele pentru transportul în comun pe fir electric;
c) autovehiculele din dotarea forţei militare străine, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(1) Cotele taxei se stabilesc conform anexei nr.1 la prezentul titlu.
(2) Pentru autovehiculele reutilate, cota taxei se stabileşte conform anexei nr.1 la prezentul titlu, pornind de la categoria
autovehiculului reutilat şi caracteristicile tehnice ale acestuia, specificate în certificatul de înmatriculare.
Articolul 340. Perioada fiscală şi termenele de achitare a taxei

(1) Perioada fiscală este anul calendaristic.
(2) Taxa se achită pentru perioada fiscală printr-o plată unică şi în volum deplin, cu excepţia cazului stabilit la art.341 alin.(9).
(3) Subiecţii impunerii achită taxa:
a) la data înmatriculării de stat a autovehiculului;
b) la data înmatriculării de stat curente a autovehiculului, dacă pînă la această dată taxa nu a fost achitată;
c) la data efectuării testării tehnice obligatorii anuale a autovehiculului, dacă pînă la această dată taxa nu a fost achitată.
(4) Înmatricularea, precum şi testarea tehnică obligatorie a autovehiculului, fără prezentarea documentului de plată ce confirmă
achitarea taxei pentru anul curent, nu se efectuează.

(1) Taxa se calculează de către subiectul impunerii de sine stătător, în funcţie de obiectul impunerii şi de cota impunerii.
(2) În cazul apariţiei divergenţelor privind aprecierea caracteristicilor tehnice ale autovehiculelor, inclusiv ale celor reutilate,
concluziile de specialitate le prezintă organul abilitat al administraţiei publice centrale.
(3) Taxa se achită de către subiectul impunerii, cu întocmirea documentului de plată, în care se indică obligatoriu numărul de
identificare (codul VIN), tipul şi marca autovehiculului.
(4) Taxa se calculează ţinîndu-se cont de caracteristicile tehnice ale autovehiculului, specificate în certificatul de înmatriculare al
acestuia, şi se indică în documentul de plată.
(5) Taxa se achită pentru autovehiculele care se află în posesia subiectului impunerii la data apariţiei obligaţiei de achitare a taxei.
Taxa nu se achită pentru:
– autovehiculele rebutate, precum şi pentru cele neexploatate provizoriu, scoase din circulaţie sau cele radiate din evidenţa
organelor abilitate cu ţinerea evidenţei autovehiculelor;
– autovehiculele nefolosite de către persoanele fizice cetăţeni.
Dacă pentru aceste autovehicule taxa a fost achitată pînă la data radierii din evidenţă/scoaterii din circulaţie, taxa achitată nu se
restituie.
(6) În cazul înstrăinării autovehiculului pentru care taxa pe perioada fiscală curentă a fost achitată, noul posesor nu achită taxa, iar
fostului posesor nu i se restituie taxa achitată.
(7) Pentru autovehiculele care, în baza legii sau a unui act juridic, se află în posesia unei alte persoane decît proprietarul (uzufruct,
uz, locaţiune, leasing, procură, gaj etc.), taxa se calculează şi se achită de către posesor, în condiţiile în care pentru perioada fiscală
curentă nu a fost calculată şi achitată de către proprietar sau posesorul anterior.
(8) Pentru autovehiculele mixte, taxa se calculează la cota celei mai mari taxe dintre taxa calculată în conformitate cu cotele
stabilite la pct.2, taxa calculată în conformitate cu cotele stabilite la pct.6 şi taxa calculată în conformitate cu cotele stabilite la pct.7 din
anexa nr.1 la prezentul titlu, pornind de la categoria autovehiculului şi caracteristicile tehnice ale acestuia, specificate în certificatul de
înmatriculare.
(81) Dacă autovehiculul mixt, în urma reutilării, nu mai poate fi calificat ca microbuz/autobuz, taxa, în baza caracteristicilor tehnice
ale autovehiculului, se calculează la cota celei mai mari taxe dintre taxa calculată, în conformitate cu cotele stabilite la pct.2 şi 6 din anexa
nr.1 la prezentul titlu.
(9) Pentru autovehiculele care, conform legislaţiei, sînt supuse testării tehnice obligatorii de două ori pe an, subiecţii impunerii
achită taxa, în rate egale, la data cînd autovehiculele sînt supuse testării tehnice obligatorii.
(10) Taxa se achită indiferent de rezultatele testării tehnice obligatorie. Dacă, în urma testării tehnice obligatorie, autovehiculul a
fost interzis în exploatare, taxa nu se restituie. În cazul în care taxa a fost achitată şi autovehiculul nu a trecut testarea tehnică obligatorie
din cauza necorespunderii lui normelor stabilite, la supunerea repetată a autovehiculului testării tehnice obligatorie în aceeaşi perioadă
fiscală de gestiune, taxa nu se achită.
(11) Suma taxei plătită în plus se trece în contul taxei pasibile de achitare în perioada fiscală următoare sau se restituie subiectului
impunerii în modul stabilit.
Articolul 342. Darea de seamă privind achitarea taxei

(1) Darea de seamă privind achitarea taxei se prezintă subdiviziunii Serviciului Fiscal de Stat de la sediul/domiciliul contribuabilului
de către următorii subiecţi ai impunerii:
a) persoane juridice;
b) persoane fizice care practică activitate de întreprinzător.
(11) Darea de seamă privind achitarea taxei se prezintă utilizînd, în mod obligatoriu, metode automatizate de raportare electronică,
(2) Darea de seamă privind achitarea taxei se prezintă de către subiecţii menţionaţi la alin.(1) din prezentul articol, anual, pînă la
data de 25 ianuarie a anului următor anului fiscal de gestiune. Întreprinzătorul individual, gospodăria ţărănească (de fermier) al căror număr
mediu anual de salariaţi, pe parcursul perioadei fiscale, nu depăşeşte 3 unităţi şi care nu sînt înregistraţi ca plătitori de T.V.A. prezintă,
pînă la 25 martie al anului următor anului fiscal de gestiune, o dare de seamă fiscală unificată.
(3) Organele şi întreprinderile care efectuează testarea tehnică obligatorie a autovehiculelor sînt obligate să ţină computerizat
evidenţa autovehiculelor care au fost supuse testării tehnice obligatorii şi să transmită Agenţiei Servicii Publice informaţia necesară pentru
completarea Registrului de stat al transporturilor (conturul “G” – “Evidenţa executării legislaţiei fiscale”).
(4) Agenţia Servicii Publice asigură accesul Serviciului Fiscal de Stat la datele Registrului de stat al transporturilor în modul stabilit
de comun acord cu Serviciul Fiscal de Stat.
Articolul 3421. Norme speciale privind calcularea şi achitarea taxei de către rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei
(1) Contribuabilii rezidenţi ai parcurilor pentru tehnologia informaţiei nu sînt subiecţi ai impunerii cu taxa conform prevederilor
prezentului capitol, aceasta fiind inclusă în componenţa impozitului unic reglementat de cap. 1 titlul X.
(2) Rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei pot efectua înmatricularea şi testarea tehnică obligatorie a autovehiculelor
cu condiţia prezentării extrasului din Registrul de evidenţă a rezidenţilor parcului pentru tehnologia informaţiei, eliberat de către
administraţia parcului respectiv.
(3) În cazul în care pe parcursul anului calendaristic contribuabilul utilizează atît regimul de impozitare stabilit în prezentul titlu, cît
şi regimul special de impozitare stabilit la cap. 1 titlul X, calculul, raportarea şi achitarea taxei se vor efectua conform prezentului capitol,
proporţional numărului de luni în care s-a aplicat regimul de impozitare stabilit în prezentul titlu.

Sînt scutite de taxă persoanele cu dizabilităţi ale aparatului locomotor posesoare de autovehicule.
Capitolul 3
TAXA PENTRU FOLOSIREA DRUMURILOR REPUBLICII MOLDOVA
DE CĂTRE AUTOVEHICULELE NEÎNMATRICULATE
ÎN REPUBLICA MOLDOVA (VINIETA)
[Denumirea completată prin Legea nr.190 din 27.07.2018, în vigoare 24.09.2018]

(1) Subiecţi ai impunerii sînt persoanele fizice şi persoanele juridice posesoare de autovehicule neînmatriculate în Republica
Moldova, care intră pe teritoriul Republicii Moldova sau care îl tranzitează.
(2) Nu sînt subiecţi ai impunerii:
a) persoanele fizice şi persoanele juridice rezidente care plasează autovehicule în regim vamal de import;
b) posesorii de autovehicule înmatriculate în alte state, care dispun de autorizaţie de transport rutier internaţional tip “Scutit de
plata taxelor”;
c) misiunile diplomatice, oficiile consulare şi personalul acestora, în cazul autovehiculelor clasificate la poziţia tarifară 8703 şi
remorcilor ataşate la acestea, clasificate la poziţia tarifară 8716.

(1) Obiect al impunerii este autovehiculul neînmatriculat în Republica Moldova care intră pe teritoriul Republicii Moldova sau care
îl tranzitează.
(2) Nu constituie obiect al impunerii autovehiculele din dotarea forţei militare străine, în conformitate cu tratatele internaţionale la
care Republica Moldova este parte.

(1) Cotele taxei se stabilesc în euro, conform anexei nr.2 la prezentul titlu.
(2) Pentru autovehiculele care transportă mărfuri periculoase, cota stabilită a taxei se dublează.
(3) În cazul în care pe teritoriul Republicii Moldova se depistează autovehicule neînmatriculate în Republica Moldova fără vinietă
sau se constată că perioada de valabilitate a vinietei a fost depăşită, organele abilitate cu funcţie de control în transport rutier întocmesc
un proces-verbal de constatare a lipsei dovezii achitării vinietei sau privind depăşirea perioadei de valabilitate a vinietei, cu aplicarea
sancţiunii în conformitate cu prevederile art.2873 din Codul contravenţional, iar Poliţia de Frontieră nu va permite ieşirea din ţară a
mijloacelor de transport respective pînă nu se va prezenta dovada de achitare a vinietei pentru toată perioada aflării în Republica Moldova
şi a amenzii aplicate.

(1) Taxa se calculează pentru fiecare obiect al impunerii pe perioada specificată la art.347 1 alin. (1).
(2) Subiecţii impunerii achită taxa la punctele desemnate de Ministerul Economiei şi Infrastructurii, în numerar şi/sau prin virament,
în lei moldoveneşti sau în valută străină la cursul oficial al leului moldovenesc valabil în ziua efectuării plăţii. Sumele încasate se varsă la
bugetul de stat în aceeaşi zi sau în ziua lucrătoare imediat următoare.
(3) La achitarea vinietei se eliberează o confirmare care atestă plata taxei. Forma confirmării şi lista de documente în baza cărora
se eliberează confirmarea se stabilesc de către organul central de specialitate al administraţiei publice din domeniul transporturilor rutiere.
(4) Subiecţii impunerii sînt obligaţi să aibă asupra lor confirmarea ce atestă achitarea vinietei pe întreaga perioadă de aflare pe
teritoriul Republicii Moldova.
(5) În cazul autobuzelor, camioanelor cu/sau fără remorcă, tractoarelor rutiere cu/sau fără semiremorcă (a căror sarcină masică
pe axă nu depăşeşte limitele admise), subiecţii impunerii sînt obligaţi să aibă asupra lor confirmarea ce atestă achitarea vinietei doar în
cazul circulaţiei unităţilor de transport respective pe drumurile publice.

(1) Subiecţii impunerii pot achita vinieta pentru o perioadă de valabilitate de o zi, 7 zile, 15 zile, 30 de zile, 90 de zile, 180 de zile
şi 12 luni.
(2) Perioadele de valabilitate se determină astfel:
a) o zi – ziua corespunzătoare datei de început a valabilităţii;
b) 7 zile – ziua corespunzătoare datei de început a valabilităţii şi următoarele 6 zile;
c) 15 zile – ziua corespunzătoare datei de început a valabilităţii şi următoarele 14 zile;
d) 30 de zile – ziua corespunzătoare datei de început a valabilităţii şi următoarele 29 de zile;
e) 90 de zile – ziua corespunzătoare datei de început a valabilităţii şi următoarele 89 de zile;
f) 180 de zile – ziua corespunzătoare datei de început a valabilităţii şi următoarele 179 de zile;
g) 12 luni – ziua corespunzătoare datei de început a valabilităţii şi următoarele 364 de zile.
(3) Perioada de valabilitate a vinietei începe de la ora 00:00 a zilei solicitate de utilizator şi expiră la ora 24:00 a ultimei zile a
perioadei pentru care a fost achitată taxa.
(4) Dacă data de început a valabilităţii este ziua în curs, valabilitatea vinietei începe de la ora eliberării confirmării care atestă plata
taxei şi expiră la ora 24:00 a ultimei zile a perioadei pentru care a fost achitată taxa.

(1) Prevederile prezentului capitol nu se aplică autovehiculelor înmatriculate în statele cu care Republica Moldova are încheiate
acorduri bilaterale sau multilaterale privind transportul rutier fără achitarea taxelor rutiere.
(2) Acordarea scutirilor în conformitate cu prezentul articol este condiţionată de acordarea unor drepturi reciproce de către statele
respective.
(3) În cazul în care în statele cu care Republica Moldova are încheiate acorduri bilaterale sau multilaterale privind transportul rutier
fără achitarea taxelor rutiere sînt percepute taxe rutiere contrar prevederilor acordurilor încheiate, pentru folosirea drumurilor Republicii
Moldova de către autovehiculele înmatriculate în statele respective se percep taxe conform normelor general stabilite.
(4) Ministerul Economiei şi Infrastructurii va informa Serviciul Vamal şi Poliţia de Frontieră despre statele în care se percep taxe
pentru folosirea drumurilor contrar acordurilor încheiate.
Capitolul 31
TAXA PENTRU FOLOSIREA DRUMURILOR REPUBLICII MOLDOVA DE CĂTRE
AUTOVEHICULELE NEÎNMATRICULATE ÎN REPUBLICA MOLDOVA,
CLASIFICATE LA POZIŢIA TARIFARĂ 8703, ŞI DE CĂTRE
REMORCILE ATAŞATE LA ACESTEA, CLASIFICATE
LA POZIŢIA TARIFARĂ 8716 (VINIETA)
[Cap.31 (art.3481-3485) abrogat prin Legea nr.190 din 27.07.2018, în vigoare 24.09.2018]



Articolul 3484. Modul de calcul şi de achitare a taxei


Capitolul 4
TAXA PENTRU FOLOSIREA DRUMURILOR DE CĂTRE AUTOVEHICULE
A CĂROR MASĂ TOTALĂ, SARCINĂ MASICĂ PE AXĂ SAU ALE
CĂROR DIMENSIUNI DEPĂŞESC LIMITELE ADMISE
Subiecţi ai impunerii sînt persoanele fizice (cetăţeni ai Republicii Moldova, cetăţeni străini, apatrizi) şi persoanele juridice (rezidente
şi nerezidente) posesoare de autovehicule a căror masă totală, sarcină masică pe axă sau ale căror dimensiuni depăşesc limitele admise.

Obiect al impunerii sînt autovehiculele înmatriculate, precum şi cele neînmatriculate în Republica Moldova, a căror masă totală,
sarcină masică pe axă sau ale căror dimensiuni depăşesc limitele admise şi care folosesc drumurile Republicii Moldova.

(1) Taxa pentru autovehiculele înmatriculate şi neînmatriculate în Republica Moldova a căror masă totală, sarcină masică pe axă
sau ale căror dimensiuni depăşesc limitele admise se achită conform cotelor stabilite în anexa nr.3 la prezentul titlu.
(3) În cazul în care şi masa totală, şi sarcina masică pe axă, şi dimensiunile depăşesc limitele admise, taxa se constituie din suma
taxelor calculate pentru fiecare indice în parte.
(4) Cotele stabilite ale taxei se dublează pentru autovehiculele a căror masă totală, sarcină masică pe axă sau ale căror dimensiuni
depăşesc limitele admise dacă aceste autovehicule circulă fără autorizaţie specială sau dacă masa totală, sarcina masică pe axă sau
dimensiunile lor nu coincid cu cele indicate în autorizaţie.

(1) Taxa pentru autovehiculele înmatriculate sau neînmatriculate în Republica Moldova se calculează de către organul de
specialitate al administraţiei publice în domeniul transportului rutier conform anexei nr.3 la prezentul titlu.
(2) Modul de calculare a masei totale, a sarcinii masice pe axă şi a dimensiunilor se stabileşte de Guvern.
(3) Subiecţii impunerii achită taxa, în mărime deplină, pînă la obţinerea actelor ce permit transportul rutier cu autovehicule a căror
masă totală, sarcină masică pe axă sau ale căror dimensiuni depăşesc limitele admise.
(4) În cazul în care, la intrarea în ţară, se depistează, în baza analizei de risc, autovehicule înmatriculate sau neînmatriculate în
Republica Moldova a căror masă totală, sarcină masică pe axă sau ale căror dimensiuni depăşesc limitele admise, care circulă fără
autorizaţie specială, ori se constată că masa totală, sarcina masică pe axă sau dimensiunile acestor autovehicule nu coincid cu cele
indicate în autorizaţia specială, organele vamale nu permit trecerea frontierei de stat pînă la prezentarea autorizaţiei sau regularizarea
neconformităţii constatate.
(5) În cazul în care, la ieşirea din ţară, se depistează, în baza analizei de risc, autovehicule înmatriculate sau neînmatriculate în
Republica Moldova a căror masă totală, sarcină masică pe axă sau ale căror dimensiuni depăşesc limitele admise, care circulă fără
autorizaţie specială, ori se constată că masa totală, sarcina masică pe axă sau dimensiunile acestor autovehicule nu coincid cu cele
indicate în autorizaţia specială, organele vamale calculează taxa conform art.351 alin.(4) şi nu permit trecerea frontierei de stat pînă la
prezentarea confirmării care atestă plata taxei.
(6) În situaţia specificată la alin.(5), organul vamal întocmeşte un proces-verbal de constatare în două exemplare, un exemplar
fiind înmînat reprezentantului agentului transportator, iar al doilea exemplar fiind remis organului de specialitate al administraţiei publice în
domeniul transportului rutier.
(8) Taxa se achită în lei moldoveneşti sau în valută străină, la cursul oficial al leului moldovenesc valabil la data eliberării actelor
ce permit circulaţia cu depăşirea limitelor admise. În cazul specificat la alin.(4) din prezentul articol, taxa se calculează pornind de la cursul
oficial al leului moldovenesc valabil la data trecerii frontierei de stat. În cazul menţionat la alin.(5) din prezentul articol, taxa se calculează
pornind de la cursul oficial al leului moldovenesc valabil la data întocmirii procesului-verbal de constatare a lipsei autorizaţiei speciale ori
a necorespunderii masei totale, sarcinii masice pe axă sau dimensiunilor datelor indicate în autorizaţia specială.
(9) Subiecţii impunerii achită taxa prin intermediul unei instituţii financiare. Sumele încasate se varsă la bugetul de stat în aceeaşi
zi sau în ziua lucrătoare imediat următoare.
(10) Organul specificat la alin.(1) lit.a) din prezentul articol prezintă Serviciului Fiscal de Stat, trimestrial, pînă la data de 25 a lunii
imediat următoare trimestrului de gestiune, informaţia privind sumele calculate şi achitate ale taxei, în forma stabilită de Serviciul Fiscal de
Stat.
(11) Subiecţii impunerii rezidenţi ai Republicii Moldova care desfăşoară activitate de întreprinzător prezintă Serviciului Fiscal de
Stat, trimestrial, pînă la data de 25 a lunii imediat următoare trimestrului de gestiune în care au fost obţinute actele necesare pentru
circulaţia cu depăşirea limitelor admise, darea de seamă privind taxa calculată, în forma stabilită de Serviciul Fiscal de Stat.
Capitolul 5
TAXA PENTRU FOLOSIREA DRUMULUI PUBLIC ŞI/SAU ZONELE
DE PROTECŢIE A ACESTUIA DIN AFARA PERIMETRULUI
LOCALITĂŢILOR PENTRU EFECTUAREA LUCRĂRILOR
DE CONSTRUCŢIE ŞI MONTAJ
Subiecţi ai impunerii sînt persoanele fizice şi persoanele juridice care solicită autorizaţie pentru efectuarea, în zona drumului public
şi/sau zonele de protecţie a acestuia din afara perimetrului localităţilor, a lucrărilor subterane şi/sau supraterane de montare a
comunicaţiilor inginereşti, a lucrărilor de construcţie a căilor de acces la drumuri, a parcărilor, a clădirilor şi amenajărilor, cu excepţia
obiectivelor de prestare a serviciilor rutiere.

Obiect al impunerii sînt proiectele de lucrări de construcţie şi montaj, lucrările subterane şi/sau supraterane de montare a
comunicaţiilor inginereşti, lucrările de construcţie a căilor de acces la drumuri, a parcărilor, a clădirilor şi amenajărilor.

Cotele taxei se stabilesc conform anexei nr.5 la prezentul titlu.

(1) Taxa se calculează de către organul abilitat al administraţiei publice centrale, prin înmulţirea cotei taxei cu:
a) numărul de proiecte prezentate, în cazul obiectelor impunerii de la pct.1 şi pct.2 din anexa nr.5 la prezentul titlu;
b) fiecare metru pătrat de suprafaţă folosită, în cazul obiectelor impunerii de la pct.3 lit.a), pct.5 şi pct.6 din anexa nr.5 la prezentul
titlu;
c) fiecare metru liniar de suprafaţă folosită, în cazul obiectelor impunerii de la pct.3 lit.b)-d) şi pct.4 din anexa nr.5 la prezentul titlu.
(2) Taxa se achită prin intermediul instituţiilor financiare, printr-o plată unică:
a) la data depunerii proiectelor şi, respectiv, la data invitării specialistului la obiect, în cazul obiectelor impunerii de la pct.1 şi pct.2
din anexa nr.5 la prezentul titlu;
b) pînă la obţinerea autorizaţiei pentru efectuarea lucrărilor.
(3) Organul abilitat al administraţiei publice centrale eliberează actele necesare pentru efectuarea lucrărilor doar la prezentarea
copiei documentului de plată ce confirmă achitarea taxei.
(4) Sumele taxelor achitate pentru obiectele impunerii specificate la pct.1 şi pct.2 din anexa nr.5 la prezentul titlu nu se restituie în
cazul refuzului de eliberare a actelor necesare pentru efectuarea lucrărilor.
(5) Organul abilitat al administraţiei publice centrale prezintă Serviciului Fiscal de Stat, trimestrial, pînă la data de 25 a lunii imediat
următoare trimestrului de gestiune, o informaţie privind subiecţii impunerii şi sumele calculate şi achitate ale taxei.
(6) Subiecţii impunerii prezintă Serviciului Fiscal de Stat, trimestrial, pînă la data de 25 a lunii imediat următoare trimestrului de
gestiune în care au fost obţinute actele necesare pentru efectuarea lucrărilor, darea de seamă privind achitarea taxei, în forma stabilită de
Capitolul 6
LOCALITĂŢILOR PENTRU AMPLASAREA PUBLICITĂŢII EXTERIOARE
Subiecţi ai impunerii sînt persoanele fizice şi persoanele juridice care solicită autorizaţie pentru amplasarea publicităţii exterioare
în zona drumului public şi/sau zonele de protecţie a acestuia din afara perimetrului localităţilor.

Obiect al impunerii sînt proiectele de amplasare în zona drumului public şi/sau zonele de protecţie a acestuia din afara perimetrului
localităţilor a obiectivelor de publicitate exterioară, obiectivele de publicitate exterioară amplasate în zona drumului public şi/sau zonele de
protecţie a acestuia din afara perimetrului localităţilor, inclusiv pe terenuri proprietate a subiectului impunerii: afişe, panouri, standuri,
instalaţii şi construcţii (situate separat sau pe pereţii şi pe acoperişurile clădirilor), firme tridimensionale, firme luminoase, tablouri
suspendate electromecanice şi electronice, alte mijloace tehnice publicitare.



(1) Pentru obiectivele de publicitate exterioară amplasate în zona drumului public şi/sau zonele de protecţie a acestuia din afara
perimetrului localităţilor, taxa se calculează prin înmulţirea cotei taxei cu:
a) numărul de proiecte prezentate, în cazul obiectelor impunerii de la pct.1 şi pct.2 din anexa nr.6 la prezentul titlu;
b) fiecare metru pătrat de suprafaţă publicitară, în cazul obiectelor impunerii de la pct.3 din anexa nr.6 la prezentul titlu.
(2) La calcularea taxei se iau în calcul ambele suprafeţe publicitare ale obiectivului (recto şi verso).
(3) Sumele taxelor achitate pentru obiectele impunerii specificate la pct.1 şi pct.2 din anexa nr.6 la prezentul titlu nu se restituie în
cazul refuzului de eliberare a autorizaţiei pentru amplasarea obiectivului de publicitate exterioară.
(4) Taxa se achită pînă la efectuarea acţiunilor specificate la pct.1 şi pct.2 din anexa nr.6 la prezentul titlu şi pînă la eliberarea
autorizaţiei pentru amplasarea obiectivelor specificate la pct.3 din această anexă.
(5) Pentru perioada fiscală în care a fost solicitată autorizaţia de amplasare a obiectivului de publicitate exterioară, taxa se
calculează de către organul abilitat al administraţiei publice centrale, care prezintă Serviciului Fiscal de Stat, trimestrial, pînă la data de 25
a lunii imediat următoare trimestrului de gestiune, o informaţie privind subiecţii impunerii şi sumele calculate şi achitate ale taxei, în forma
stabilită de Serviciul Fiscal de Stat.
(6) Pentru perioadele fiscale următoare, subiectul impunerii calculează taxa de sine stătător şi o achită, prin intermediul instituţiilor
financiare, printr-o plată unică, pînă la data de 25 martie a perioadei fiscale curente. Darea de seamă privind suma taxei calculate pentru
anul curent, precum şi privind sumele taxei achitate în anul precedent la eliberarea autorizaţiei, se prezintă de către subiectul impunerii
anual, pînă la 25 martie a perioadei fiscale curente. Darea de seamă privind taxa calculată se prezintă utilizînd, în mod obligatoriu, metode
automatizate de raportare electronică, în condiţiile stipulate la art.187 alin.(21).
(7) Agenţii economici abilitaţi să exploateze sectoare ale drumurilor din afara perimetrului localităţilor în a căror zonă de protecţie
sînt amplasate obiective de publicitate exterioară transmit, pînă la data de 25 martie a perioadei fiscale curente, Serviciului Fiscal de Stat
o informaţie privind fiecare obiect şi subiect al impunerii, în forma stabilită de Serviciul Fiscal de Stat.
(9) Dacă obiectivul de publicitate exterioară a fost amplasat sau a fost retras pe parcursul perioadei fiscale, taxa se calculează din
ziua în care a fost obţinută autorizaţia sau, respectiv, pînă în ziua în care obiectivul a fost retras în modul stabilit de organul abilitat al
administraţiei publice centrale.
Capitolul 7
LOCALITĂŢILOR PENTRU AMPLASAREA OBIECTIVELOR
DE PRESTARE A SERVICIILOR RUTIERE
Subiecţi ai impunerii sînt persoanele fizice şi persoanele juridice care solicită autorizaţie pentru amplasarea obiectivelor de prestare
a serviciilor rutiere în zona drumului public şi/sau zonele de protecţie a acestuia din afara perimetrului localităţilor.

Obiect al impunerii sînt proiectele de amplasare în zona drumului public şi/sau zonele de protecţie a acestuia din afara perimetrului
localităţilor a obiectivelor de prestare a serviciilor rutiere şi obiectivele de prestare a serviciilor rutiere amplasate în zona drumului public
şi/sau zonele de protecţie a acestuia din afara perimetrului localităţilor, inclusiv pe terenuri proprietate a subiectului impunerii: staţii de
alimentare cu combustibil, staţii de deservire tehnică, puncte de vulcanizare, tarabe, unităţi de comerţ cu amănuntul, întreprinderi de
alimentaţie publică, structuri de primire turistică cu funcţii de cazare şi de servire a mesei.



(1) Pentru obiectivele de prestare a serviciilor rutiere amplasate în zona drumului public şi/sau zonele de protecţie a acestuia din
afara perimetrului localităţilor, taxa se calculează prin:
a) înmulţirea cotei taxei cu numărul de proiecte prezentate, în cazul obiectelor impunerii specificate la pct.1 şi pct.2 din anexa nr.6
la prezentul titlu;
b) înmulţirea cotei taxei cu numărul:
- contoarelor de evidenţă a combustibilului livrat, în cazul obiectului impunerii specificat la pct.4 lit.a) din anexa nr.6 la prezentul
titlu;
- posturilor de prestare a serviciilor, în cazul obiectului impunerii specificat la pct.4 lit.b) din anexa nr.6 la prezentul titlu;
- punctelor de vulcanizare, în cazul obiectului impunerii specificat la pct.4 lit.c) din anexa nr.6 la prezentul titlu;
c) înmulţirea cotei taxei cu numărul de obiective amplasate, în cazul obiectelor impunerii specificate la pct.4 lit.d) şi e) din anexa
nr.6 la prezentul titlu;
d) înmulţirea cotei taxei cu fiecare metru pătrat de suprafaţă a terenului proprietate publică a statului din zona drumului folosit
pentru amplasarea şi funcţionarea obiectivului, în cazul obiectelor impunerii de la pct.4 din anexa nr.6 la prezentul titlu.
(2) Taxa se achită pînă la efectuarea acţiunilor specificate la pct.1 şi pct.2 din anexa nr.6 la prezentul titlu şi pînă la eliberarea
autorizaţiei pentru amplasarea obiectivelor specificate la pct.4 din această anexă.
(3) Pentru perioada fiscală în care a fost solicitată autorizaţia de amplasare a obiectivului de prestare a serviciilor rutiere, taxa se
calculează de către organul abilitat al administraţiei publice centrale, care prezintă Serviciului Fiscal de Stat, trimestrial, pînă la data de 25
a lunii imediat următoare trimestrului de gestiune, o informaţie privind subiecţii impunerii şi sumele calculate şi achitate ale taxei, în forma
stabilită de Serviciul Fiscal de Stat.
(4) Pentru perioadele fiscale următoare, subiectul impunerii calculează taxa de sine stătător şi o achită, prin intermediul instituţiilor
financiare, printr-o plată unică, pînă la data de 25 martie a perioadei fiscale curente. Darea de seamă privind suma taxei calculate pentru
anul curent, precum şi privind sumele taxei achitate în anul precedent la eliberarea autorizaţiei, se prezintă de către subiectul impunerii
anual, pînă la 25 martie a perioadei fiscale curente. Darea de seamă privind taxa calculată se prezintă utilizînd, în mod obligatoriu, metode
automatizate de raportare electronică, în condiţiile stipulate la art.187 alin.(21).
(5) Agenţii economici abilitaţi să exploateze sectoarele de drum în a căror zonă de protecţie sînt amplasate obiective de prestare
a serviciilor rutiere transmit, pînă la data de 25 martie a perioadei fiscale curente, Serviciului Fiscal de Stat o informaţie privind fiecare
obiect şi subiect al impunerii, în forma stabilită de Serviciul Fiscal de Stat.
(6) În cazul în care terenul ocupat de obiectivele de prestare a serviciilor rutiere (inclusiv căile de acces, parcările şi spaţiile verzi)
este situat parţial în zona drumului public şi/sau zonele de protecţie ale acestuia din afara perimetrului localităţilor, taxa pentru teren se
calculează doar pentru suprafaţa de teren proprietate publică a statului, delimitată şi stabilită în modul prevăzut de legislaţie, teren folosit
pentru amplasarea şi funcţionarea obiectivului.
(7) Dacă obiectivul de prestare a serviciilor rutiere a fost amplasat sau a fost lichidat pe parcursul perioadei fiscale, taxa se
calculează, în modul stabilit, din ziua în care a fost obţinută autorizaţia pentru amplasare sau, respectiv, pînă în ziua în care obiectivul a
fost lichidat. Se consideră că obiectivul a fost lichidat din data retragerii autorizaţiei de către organul abilitat al administraţiei publice centrale.
(8) Taxele achitate pentru obiectele impunerii specificate la pct.1 şi pct.2 din anexa nr.6 la prezentul titlu nu se restituie în cazul
refuzului de eliberare a autorizaţiei pentru amplasarea obiectivului.
(9) Organul abilitat al administraţiei publice centrale prezintă Serviciului Fiscal de Stat, trimestrial, o informaţie cu privire la subiecţii
impunerii cărora le-au fost retrase autorizaţiile, indicînd şi data retragerii autorizaţiilor.
(10) Organul abilitat al administraţiei publice centrale prezintă Serviciului Fiscal de Stat, trimestrial, o informaţie cu privire la subiecţii
impunerii care şi-au retras obiectivele, indicînd şi data la care obiectivele au fost retrase în modul stabilit de acesta.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU
Chişinău, 2 noiembrie 2006.

Nr.316-XVI.
Anexa nr.1
Taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele

înmatriculate în Republica Moldova
Nr. Obiectul impunerii Unitatea de Taxa,

crt. măsură lei
1. Motocicletă cu capacitatea cilindrică a motorului:
a) de pînă la 500 cm³ inclusiv unitate 300
b) de peste 500 cm³ unitate 600
2. Autoturisme, autovehicule pentru utilizări speciale pe şasiu de autoturism cu
capacitatea cilindrică a motorului:
a) de pînă la 2000 cm³ inclusiv cm³ 0,60
b) de la 2001 la 3000 cm³ inclusiv cm³ 0,90
c) de la 3001 la 4000 cm³ inclusiv cm³ 1,2
d) de la 4001 la 5000 cm³ inclusiv cm³ 1,5
e) de peste 5001 cm³ cm³ 1,8
3. Remorci cu capacitatea de ridicare înscrisă în certificatul de înmatriculare tonă 270
4. Semiremorci cu capacitatea de ridicare înscrisă în certificatul de înmatriculare:
a) de pînă la 20 t inclusiv tonă 225
b) de peste 20 t unitate 4500
5. Autoremorchere, tractoare unitate 2250
6. Autocamioane, autovehicule pentru utilizări speciale pe şasiu de autocamion, orice
alte autovehicule cu autopropulsie, cu masa totală:
a) de pînă la 1,6 t inclusiv unitate 1200
b) de la 1,6 t pînă la 5,0 t inclusiv unitate 2250
c) de la 5,0 t pînă la 10,0 t inclusiv unitate 3000
d) de peste 10,0 t unitate 4500
7. Autobuze cu capacitatea*:
a) de pînă la 11 locuri unitate 2925
b) de la 12 la 17 locuri inclusiv unitate 3600
c) de la 18 la 24 locuri inclusiv unitate 4275
d) de la 25 la 40 locuri inclusiv unitate 4725
e) de peste 40 locuri unitate 5400
* Numărul de locuri se calculează fără locul şoferului.

[Anexa nr.1 în redacţia Legii nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]
Anexa nr.2
Taxa
pentru folosirea drumurilor Republicii Moldova de către autovehiculele
neînmatriculate în Republica Moldova (vinieta)
Nr. Obiectul impunerii Perioada, Taxa, euro
crt. zile
1 Autovehiculele clasificate la poziţia tarifară 8703 şi remorcile 7 4
ataşate la acestea 15 8
30 16
90 45
180 85
2 Autovehiculele clasificate la poziţia tarifară 8703 şi remorcile peste 180 180
ataşate la acestea, introduse pe teritoriul vamal de către persoanele se achită pentru fiecare perioadă
fizice cu domiciliul în orice stat străin şi care deţin permis de consecutivă de 180 de zile,
conducere emis în ţara în care au domiciliu, declarate prin acţiune, inclusiv perioadele incomplete
aflate pe teritoriul vamal al Republicii Moldova ce urmează după primele 180 de
zile
3 Autobuze cu capacitatea:
a) de la 9 la 24 locuri inclusiv 1 6
7 24
30 48
90 120
12 luni 480
b) de peste 25 locuri 1 7
7 28
30 56
90 140
12 luni 560
4 Camioane cu/fără remorcă, tractoare rutiere cu/fără semiremorcă (a
căror sarcină masică pe axă nu depăşeşte limitele admise), cu masă
totală:
a) de pînă la 3,5 t inclusiv 1 5
7 20
30 40
90 100
12 luni 400
b) de la 3,5 la 10 t inclusiv 1 8
7 32
30 64
90 160
12 luni 640
c) de la 10 la 40 t inclusiv 1 11
7 55
30 112
90 280
12 luni 1120

Anexa nr.21
Taxa pentru folosirea drumurilor Republicii Moldova de către autovehiculele

neînmatriculate în Republica Moldova (vinieta)
[Anexa nr.21 abrogată prin Legea nr.190 din 27.07.2018, în vigoare 24.09.2018]
[Anexa nr.21 introdusă prin Legea nr.221 din 19.10.2012, în vigoare 01.11.2012]
Anexa nr.3
Taxa
pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate şi
neînmatriculate în Republica Moldova a căror masă totală, sarcină
masică pe axă sau ale căror dimensiuni depăşesc limitele admise
Nr. Obiectul impunerii Taxa, lei

crt.
1 Eliberarea avizului preliminar şi a autorizaţiei speciale la cerere 43,2
2 Depăşirea sarcinii masice pe axă admise:
a) pînă la 2 t inclusiv 5,5 pentru fiecare tonă
depăşire × km
b) peste 2 t 11 pentru fiecare tonă
depăşire × km
3 Depăşirea masei totale admise a autovehiculelor cu încărcătură (fără depăşirea sarcinii 16 pentru fiecare tonă
masice pe axă) depăşire × km
4 Depăşirea dimensiunilor admise, cu respectarea condiţiilor pentru sarcina masică:
a) lăţimea sau înălţimea pînă la 50 cm ori lungimea pînă la 100 cm 21,5 pentru fiecare
kilometru
b) lăţimea sau înălţimea cu 50–100 cm ori lungimea cu 100–200 cm 43 pentru fiecare
kilometru
c) lăţimea sau înălţimea cu 101–150 cm ori lungimea cu 201–350 cm 65 pentru fiecare
kilometru
d) lăţimea sau înălţimea cu 151–200 cm ori lungimea cu 351–600 cm 86,5 pentru fiecare
kilometru
e) lăţimea sau înălţimea cu 201–250 cm ori lungimea cu 601–900 cm 108 pentru fiecare
kilometru
f) lăţimea sau înălţimea cu 251–300 cm ori lungimea cu 901–1200 cm 129,5 pentru fiecare
kilometru
g) lăţimea sau înălţimea cu peste 301 cm ori lungimea cu peste 1201 cm 162,0 pentru fiecare
kilometru
5 Recîntărirea autovehiculului sau măsurarea repetată a dimensiunilor după transpunerea 108 pentru o
încărcăturii operaţiune

[Anexa nr.4 abrogată prin Legea nr.48 din 26.03.2011, în vigoare 04.04.2011]
Anexa nr.5
Taxa pentru folosirea zonei drumului public şi/sau zonele de protecţie

a acestuia din afara perimetrului localităţilor pentru efectuarea
lucrărilor de construcţie şi montaj
Nr. Obiectul impunerii Unitatea Taxa,

crt. de lei
măsură
1. Examinarea şi perfectarea documentelor, coordonarea deciziilor de proiecte şi eliberarea 1 proiect 90
de prescripţii tehnice
2. Invitarea specialistului la obiect 1 proiect 108
3. Eliberarea de autorizaţii pentru efectuarea lucrărilor subterane de montare a comunicaţiilor
inginereşti:
a) prin metodă deschisă (de tranşee) peste drum 1 m2 126
b) prin metodă închisă (perforare, străpungere) pe sub drum 1m 36
c) de-a lungul drumurilor 1m 18
d) sub trotuare 1m 27
4. Eliberarea de autorizaţii pentru efectuarea lucrărilor supraterane de montare a
comunicaţiilor inginereşti:
a) pe piloni de-a lungul drumurilor 1m 18
b) de-a lungul podurilor 1m 72
c) suspendate deasupra drumurilor 1m 54
5. Eliberarea de autorizaţii pentru construcţia căilor de acces la drumuri, parcărilor şi 1 m2 9
benzilor suplimentare
6. Eliberarea de autorizaţii pentru construcţia de clădiri şi amenajări (cu excepţia obiectivelor 1 m2 54
pentru prestarea de servicii rutiere)
7. Efectuarea de lucrări fără autorizaţia organelor de administrare rutieră (fără a se lua în 1 obiectiv 1800
considerare plata pentru eliberarea autorizaţiei)
Anexa nr.6
Taxa pentru folosirea zonei drumului public

şi/sau zonelor de protecţie ale acestuia din afara perimetrului localităţilor
pentru amplasarea publicităţii exterioare şi taxa pentru folosirea zonei
drumului public şi/sau zonelor de protecţie ale acestuia din afara
perimetrului localităţilor pentru amplasarea obiectivelor
de prestare a serviciilor rutiere
Nr. Obiectul impunerii Unitatea de măsură Taxa,

crt. lei
1 Examinarea şi perfectarea documentelor, coordonarea deciziilor 1 proiect 90
de proiecte şi eliberarea de prescripţii tehnice
2 Invitarea specialistului la obiect 1 proiect 108
3 Obiective de publicitate exterioară amplasate în zona drumului 1 m2 de suprafaţă publicitară 500
public şi/sau zonele de protecţie ale acestuia din afara
perimetrului localităţilor
4 Obiective de prestare a serviciilor rutiere în zona drumului
public şi/sau zonele de protecţie ale acestuia din afara
perimetrului localităţilor:
a) staţii de alimentare cu combustibil 1 contor de evidenţă a 900
combustibilului livrat
1 m2 suprafaţă teren* 16
b) staţii de deservire tehnică 1 post de prestare a 900
serviciilor**
c) puncte de vulcanizare 1 punct 360
d) unităţi de comerţ cu amănuntul, întreprinderi de alimentaţie pînă la 100 m2 1800
publică, structuri de primire turistică cu funcţii de cazare şi de 1 m2 suprafaţă teren* 16
servire a mesei
100 m2 şi mai mult 3600
e) tarabe (puncte comerciale) amplasate în afara localităţilor 1 tarabă (punct) 180
* Pentru obiectivele prevăzute la pct.4, suprafaţa terenului supusă taxării va fi suprafaţa terenului proprietate
publică a statului din zona drumului (delimitată şi stabilită în modul prevăzut de legislaţie), teren folosit pentru
amplasarea şi funcţionarea obiectivului cu toate construcţiile auxiliare, inclusiv pentru realizarea căilor de acces la
drumuri, parcărilor şi pentru amenajarea spaţiilor verzi.
**Numărul de posturi se determină pornind de la numărul de autovehicule care pot fi deservite.

[Anexa nr.6 modificată prin Legea nr.108-XVIII din 17.12.2009, în vigoare 01.01.2010]
[Anexa nr.6 modificată prin Legea nr.177-XVI din 20.07.2007, în vigoare 01.01.2008]
TITLUL X
ALTE REGIMURI FISCALE
Notă: Titlul X (art.367-379) introdus prin Legea nr.145 din 14.07.2017, în vigoare 04.08.2017
Capitolul 1
REGIMUL FISCAL AL REZIDENŢILOR PARCURILOR
PENTRU TEHNOLOGIA INFORMAŢIEI

În sensul prezentului capitol, se definesc următoarele noţiuni:
1) Impozit unic – sumă datorată lunar la buget de către rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei conform art.15 din Legea
nr.77/2016 cu privire la parcurile pentru tehnologia informaţiei.
2) Regim standard de impozitare – sistemul general de impozitare, prevăzut de prezentul cod, de alte acte normative adoptate în
conformitate cu acesta, ce urmează a fi aplicat în modul general stabilit.
3) Regim special de impozitare – sistemul de impozitare prevăzut de prezentul capitol, precum şi de legislaţia cu privire la parcurile
pentru tehnologia informaţiei.
4) Plăţi salariale – orice plată efectuată angajaţilor sau în folosul acestora de către rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei
în baza legislaţiei muncii şi actelor normative ce conţin norme ale dreptului muncii.

(1) Subiecţi ai impunerii cu impozitul unic sînt orice persoane juridice şi fizice înregistrate în Republica Moldova în calitate de
subiecţi ai activităţii de întreprinzător şi care întrunesc cumulativ condiţiile specificate în legislaţia cu privire la parcurile pentru tehnologia
informaţiei.
(2) Pentru determinarea faptului dacă rezidentul parcului pentru tehnologia informaţiei desfăşoară activitate principală, care
generează 70% sau mai mult din veniturile din vînzări, se calculează raportul dintre suma venitului obţinut din vînzarea serviciilor, lucrărilor
permise în parc în conformitate cu art.8 din Legea nr.77/2016 cu privire la parcurile pentru tehnologia informaţiei şi suma totală a venitului
din vînzarea produselor (mărfurilor), prestarea serviciilor, executarea lucrărilor, venituri înregistrate în evidenţa contabilă. În acest caz,
ambii indicatori ce ţin de mărimea venitului din vînzări se determină lunar, cu total cumulativ de la începutul anului calendaristic respectiv
sau de la începutul activităţii în parcul pentru tehnologia informaţiei.
(3) Nu se consideră încălcare a prevederilor alin.(2) neîndeplinirea indicatorului ce ţine de activitatea principală pe parcursul a cel
mult oricăror 2 luni calendaristice ale anului calendaristic în curs, cu condiţia asigurării indicatorului de 70% calculat total pentru anul
respectiv, inclusiv perioada fiscală tranzitorie.

(1) Obiect al impunerii cu impozit unic îl reprezintă venitul din vînzări, înregistrat lunar în evidenţa contabilă. Mărimea venitului
respectiv se determină în conformitate cu prevederile Standardelor Naţionale de Contabilitate sau, după caz, ale IFRS, în condiţiile
legislaţiei în vigoare.
(2) Suma minimă a impozitului unic se calculează în funcţie de numărul de angajaţi care, pe parcursul perioadei fiscale, au lucrat
cel puţin o zi în baza unui contract individual de muncă încheiat cu rezidentul parcului pentru tehnologia informaţiei şi de cuantumul
salariului mediu lunar pe economie, prognozat pentru anul la care se referă perioada fiscală respectivă.
(3) În scopul aplicării prevederilor prezentului capitol, valoarea returului de marfă sau a discontului (reducerii) va micşora mărimea
obiectului impunerii în perioada fiscală în care a avut loc returul de marfă (s-a acordat discontul), inclusiv în cazul în care vînzările aferente
au fost reflectate în anii precedenţi.
Articolul 370. Cota impozitului

(1) Cota impozitului unic constituie 7% din obiectul impunerii, dar nu mai puţin decît suma minimă stabilită la alin.(2).
(2) Suma minimă a impozitului unic se va determina lunar pentru fiecare angajat şi va constitui 30% din cuantumul salariului mediu
lunar pe economie, prognozat pentru anul la care se referă perioada fiscală.

(1) Perioadă fiscală pentru impozitul unic se consideră luna calendaristică.
(2) Impozitul unic se determină lunar, reieşind din mărimea obiectului impunerii, înregistrat în evidenţa contabilă pe parcursul lunii
de gestiune, fără a lua în considerare datele cumulative înregistrate de la începutul anului calendaristic.
Articolul 372. Componenţa impozitului unic

(1) În componenţa impozitului unic sînt incluse următoarele impozite, taxe şi contribuţii:
a) impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător;
b) impozitul pe venit din salariu;
c) contribuţiile de asigurări sociale de stat obligatorii datorate de angajaţi şi angajatori;
d) primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală datorate de angajaţi şi angajatori;
e) taxele locale;
f) impozitul pe bunurile imobiliare;
g) taxa pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova.
(2) În componenţa impozitului unic nu se includ următoarele impozite, taxe şi contribuţii:
a) impozitul pe venit reţinut la sursa de plată, stabilit în conformitate cu prevederile art.88 alin.(5), art.89, 90, 901 şi 91, contribuţiile
de asigurări sociale de stat obligatorii şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală calculate/reţinute la efectuarea plăţilor în
folosul persoanelor fizice, altele decît plăţile salariale;
b) taxa pe valoarea adăugată;
c) accizele;
d) taxele rutiere, cu excepţia taxei pentru folosirea drumurilor de către autovehiculele înmatriculate în Republica Moldova;
e) alte impozite, taxe şi plăţi obligatorii nespecificate expres ca parte componentă a impozitului unic în conformitate cu alin.(1).
Articolul 373. Calculul, raportarea şi achitarea impozitului unic

(1) Calculul şi raportarea impozitului unic se efectuează de către rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei lunar, prin
prezentarea unei dări de seamă către Serviciul Fiscal de Stat, pînă la data de 25 a lunii următoare lunii de gestiune. Formularul şi modul
de completare a acestei dări de seamă se aprobă de către Ministerul Finanţelor.
(2) Impozitul unic se achită integral la bugetul de stat de către rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei lunar, pînă la data
de 25 a lunii următoare lunii de gestiune, la contul trezorerial conform codului IBAN corespunzător sediului acestora, generat de Ministerul
Finanţelor în acest scop, şi ulterior se repartizează în conformitate cu prevederile art.14 din Legea nr.77/2016 cu privire la parcurile pentru
tehnologia informaţiei. Contribuabilii rezidenţi ai parcurilor pentru tehnologia informaţiei care dispun de subdiviziuni în afara unităţii
administrativ-teritoriale în care se află sediul central (adresa juridică) calculează şi achită impozitul unic integral la bugetul de stat conform
adresei sediului central (adresei juridice).
(3) Restituirea sumei plătite în plus a impozitului unic se efectuează, în modul şi în termenele stabilite la art.176, de către
administratorii de venituri de la conturile la care a fost repartizat.
(4) Darea de seamă se prezintă utilizînd, în mod obligatoriu, metode automatizate de raportare electronică, conform art.187
alin.(21).
Articolul 374. Prezentarea altor informaţii aferente impozitului unic

(1) În afară de darea de seamă menţionată la art.373, rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei vor prezenta următoarele
informaţii aferente impozitului unic:
a) nota informativă privind plăţile salariale efectuate de către rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei în folosul angajaţilor.
Nota în cauză se prezintă Serviciului Fiscal de Stat anual, pînă la data de 25 ianuarie a anului următor anului calendaristic în care au fost
efectuate plăţi în folosul angajaţilor, şi are scop informativ;
b) informaţia cu privire la plăţile salariale efectuate de către rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei în folosul angajaţilor,
inclusiv date cu privire la numărul de luni pe parcursul cărora plăţile salariale achitate au fost impozitate prin aplicarea impozitului unic.
Informaţia în cauză se prezintă de către rezidenţii parcurilor, anual, fiecărui angajat căruia i-au fost achitate plăţi salariale impozitate prin
aplicarea impozitului unic, pînă la 1 martie a anului următor celui în care au fost efectuate asemenea plăţi;
c) darea de seamă privind impozitul pe venit, primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală reţinute şi contribuţiile de
asigurări sociale de stat obligatorii calculate.
Formularul notei de informare, cel al informaţiei cu privire la plăţile salariale şi cel al dării de seamă, menţionate în prezentul alineat,
precum şi modul de completare a acestora se aprobă de către Ministerul Finanţelor.
(2) Dările de seamă, declaraţiile, alte rapoarte aferente impozitelor, contribuţiilor, altor plăţi obligatorii la buget care nu intră în
componenţa impozitului unic în conformitate cu prevederile art.372 alin.(2) se prezintă autorităţilor corespunzătoare în modul general
stabilit.
Articolul 375. Tranziţia de la regimul standard de impozitare la cel special de impozitare

(1) Odată cu trecerea de la regimul standard de impozitare la cel special sau invers, noile prevederi se aplică începînd cu luna
următoare lunii în care a fost obţinut titlul de rezident al parcului pentru tehnologia informaţiei sau, respectiv, a fost retras acest titlu.
(2) În cazul în care plăţile salariale datorate angajaţilor sînt calculate în perioada în care a fost aplicat unul dintre aceste regimuri
de impozitare (special sau standard), iar achitarea acestora se efectuează în perioada în care se aplică celălalt regim de impozitare,
impozitul pe venit din salariu, precum şi primele de asigurare obligatorie de asistenţă medicală aferente acestor plăţi se vor determina şi
se vor achita la data achitării acestor plăţi salariale, conform mecanismului aplicat la data calculării acestora.
Articolul 376. Norme speciale privind impozitul pe venit din activitatea de întreprinzător
(1) Pe perioada aplicării impozitului unic, rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei nu au obligaţia de a ţine evidenţa şi de
a calcula amortizarea mijloacelor fixe în scop fiscal conform modului prevăzut în titlul II. Evidenţa mijloacelor fixe se va efectua în
conformitate cu normele contabile stabilite.
(2) Veniturile realizate de rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei, altele decît cele obţinute din vînzări, se consideră ca
fiind impozitate prin aplicarea impozitului unic şi nu se impozitează separat conform regimului standard de impozitare.
(3) Odată cu trecerea de la regimul special de impozitare la cel standard, pierderile suportate de către rezidenţii parcurilor pentru
tehnologia informaţiei pe perioada aplicării regimului special nu pot fi luate în considerare la determinarea mărimii pierderilor pasibile
reportării în conformitate cu prevederile art.32.
(4) Rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei cu statut de persoană fizică (întreprinzătorii individuali) nu vor include în
declaraţia anuală a persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit venitul obţinut din activitatea desfăşurată în parc.
(5) La achitarea prealabilă a dividendelor, rezidenţii parcurilor care aplică regimul special de impozitare nu vor avea obligaţia de
achitare a impozitului pe venit în conformitate cu prevederile art.80.
Articolul 377. Norme speciale privind impozitul pe venit din salariu

(1) Plăţile salariale obţinute de angajaţii rezidenţilor parcurilor pentru tehnologia informaţiei sînt considerate ca fiind impozitate
final, fără necesitatea declarării şi achitării adiţionale a impozitului pe venit.
(2) Pentru perioada aplicării impozitului unic nu pot fi acordate, conform art.33–36, scutiri şi alte deduceri referitoare la plăţile
salariale achitate de rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei. Scutirile neutilizate în acest caz nu pot fi transmise către soţie (soţ).
(3) Pentru perioada aplicării impozitului unic, rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei nu au obligaţia de a completa fişa
personală de evidenţă a veniturilor sub formă de salariu şi a altor plăţi efectuate de rezident în folosul angajaţilor săi.
Articolul 378. Consecinţele nerespectării regimului special de impozitare

(1) În cazul în care organul abilitat cu atribuţii de administrare a impozitului unic constată că rezidentul parcului pentru tehnologia
informaţiei a încălcat condiţiile regimului special de impozitare necesare pentru aplicarea impozitului unic, obligaţiile fiscale ale rezidentului,
precum şi obligaţiile acestuia privind achitarea contribuţiilor de asigurări sociale de stat obligatorii şi a primelor de asigurare obligatorie de
asistenţă medicală vor fi recalculate în modul general stabilit începînd cu luna în care a fost comisă încălcarea.
(2) Plăţile ce rezultă din recalcularea, conform alin.(1), a impozitelor, contribuţiilor şi altor plăţi se achită din contul surselor
rezidentului parcului pentru tehnologia informaţiei, fără a fi recalculate obligaţiile angajaţilor acestuia.
(3) Pentru încălcarea condiţiilor regimului special de impozitare necesare pentru aplicarea impozitului unic, rezidenţii parcurilor
pentru tehnologia informaţiei poartă răspundere conform titlului V. Prevederile art.228 nu se aplică în acest caz.
(4) Pentru încălcarea termenului de achitare a impozitului unic de către rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei, faţă de
aceştia se aplică (se calculează) majorarea de întîrziere în mărimea stabilită în legea anuală a bugetului asigurărilor sociale de stat.
Majorarea de întîrziere se achită la acelaşi cont trezorerial de încasări ca şi impozitul unic, cu repartizarea proporţională a acesteia pe
diferite componente ale bugetului public naţional.
(5) Amenzile aplicate şi calculate nu sînt parte componentă a impozitului unic şi se achită, în modul general stabilit, la contul
trezorerial de încasări, altele decît impozitul unic, conform clasificaţiei economice separate.
Articolul 379. Organul abilitat cu atribuţii de administrare a impozitului unic

(1) Administrarea impozitului unic se efectuează de către Serviciul Fiscal de Stat. În acest scop, administraţia parcului pentru
tehnologia informaţiei este obligată să prezinte Serviciului Fiscal de Stat informaţia privind agenţii economici înregistraţi în Registrul de
evidenţă a rezidenţilor parcului pentru tehnologia informaţiei în modul stabilit de acesta.
(2) Serviciul Fiscal de Stat furnizează Casei Naţionale de Asigurări Sociale şi Companiei Naţionale de Asigurare în Medicină
informaţii în modul şi în forma stabilite de comun acord.
________________
* Republicat în temeiul Hotărîrii Parlamentului nr.1546-XIII din 25.02.1998 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.26-
27, art.176.
Modificat şi completat prin legile Republicii Moldova:

1) Legea nr.1570-XIII din 26.02.1998 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.38-39, art.272;
2) Legea nr.112-XIV din 29.07.1998 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.84, art.557;
3) Legea nr.251-XIV din 24.12.1998 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999, nr.10-11, art.49;
4) Hotărîrea Curţii Constituţionale nr.12 din 11.03.1999 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1999 nr.27-28, art.21;
12) Legea nr.288-XV din 21.06.2001 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.78-80, art.592;
17) Legea nr.494-XV din 04.10.2001 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2001, nr.130, art.961;
72) Legea nr.20-XVI din 08.04.2005 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2005, nr.65-66, art.234;
91) Legea nr.448-XVI din 28.12.2006 – Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2006, nr.203-206, art.1001.

Codul Fiscal

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Codul Fiscal

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA

nr. 1163-XIII din 24.04.1997

Republicat: Monitorul Oficial al R. Moldova, ediţie specială din 08.02.2007

Anexa nr.1 Mărfurile supuse accizelor

Articolul 281. Calcularea impozitului

Articolul 367. Noţiuni

Parlamentul adoptă prezentul cod.

Articolul 2. Sistemul fiscal al Republicii Moldova

Articolul 3. Legislaţia fiscală

Articolul 4. Tratatele internaţionale

Articolul 5. Noţiuni generale

32) Datorie compromisă – creanţă care este nerambursabilă în cazurile în care:

Articolul 6. Impozite şi taxe şi tipurile lor

h) impozitul unic de la rezidenţii parcurilor pentru tehnologia informaţiei.

(6) Sistemul impozitelor şi taxelor locale include:

p) taxa pentru parcaj;

r) taxa pentru salubrizare;

s) taxa pentru dispozitivele publicitare.

Articolul 7. Stabilirea, modificarea şi anularea impozitelor şi taxelor de stat şi locale

[Alin.(11) abrogat prin Legea nr.229 din 01.11.2018, în vigoare 30.11.2018]

Articolul 8. Drepturile şi obligaţiile contribuabilului

Articolul 9. Administrarea fiscală

Articolul 10. Activitatea organelor cu atribuţii de administrare fiscală

Articolul 11. Apărarea drepturilor şi intereselor contribuabilului

Articolul 121. Perioada fiscală privind impozitul pe venit

Articolul 13. Subiecţii impunerii

Articolul 14. Obiectul impunerii

(2) Sursele de venit sînt stabilite în cap.2 şi 11.

Articolul 15. Cotele de impozit

Articolul 151. Modul de determinare a obligaţiilor fiscale

Articolul 152. Desemnarea procentuală

Articolul 16. Trecerea în cont a impozitelor

Articolul 17. Impozitarea venitului proprietarului decedat

Articolul 19. Facilităţi acordate de angajator

Articolul 20. Sursele de venit neimpozabile

p1) cîştigurile de la loterii şi/sau pariuri sportive;

Articolul 21. Reguli speciale referitoare la venit

Articolul 22. Nerecunoaşterea venitului în cazul pierderii forţate a proprietăţii

Articolul 24. Deducerea cheltuielilor aferente activităţii de întreprinzător

Articolul 25. Deducerea dobînzilor aferente creditelor şi împrumuturilor

Articolul 26. Deducerea amortizării calculate

Articolul 261. Deducerea amortizării mijloacelor fixe

Articolul 27. Valoarea mijloacelor fixe

Articolul 28. Deducerea amortizării imobilizărilor necorporale

Articolul 29. Deducerea cheltuielilor legate de extracţia resurselor naturale irecuperabile

Articolul 30. Restricţiile privind deducerea impozitelor şi amenzilor

Articolul 32. Reportarea pierderilor în viitor

Articolul 34. Scutiri acordate soţiei (soţului)

Articolul 35. Scutiri pentru persoanele întreţinute

Articolul 351. Restricţii privind aplicarea scutirilor

Articolul 36. Alte deduceri

Articolul 37. Subiecţii creşterii sau pierderii de capital

Articolul 38. Domeniul de aplicare

Articolul 39. Activele de capital

Articolul 40. Determinarea creşterii sau pierderii de capital

Articolul 41. Restricţiile privind deducerea pierderilor de capital

Articolul 42. Baza valorică a activelor de capital

Articolul 43. Transmiterea proprietăţii ca urmare a decesului

Articolul 45. Metoda procentajului îndeplinit

Articolul 46. Regimul evidenţei stocurilor de mărfuri şi materiale

Articolul 47. Evidenţa venitului rezultat din proprietatea comună

Articolul 48. Evidenţa deducerilor recuperate

Articolul 491. Organizaţiile din sfera ştiinţei şi inovării